Democrația postdecembristă – ce-am visat și ce-am avut până acum

„Democraţia este un leu devorat de păduchi.”

Cei ce am fost martori ai evenimentelor din decembrie 1989 ne amintim câte speranțe ne-am pus în perioada ce urma, cât ne-am bucurat că România reușea să scape de un regim dictatorial! Încet, încet însă, în România se instala o perioadă a distrugerilor, degradărilor, jafurilor, mai ceva ca în orice război. De obicei, războaiele se lasă cu pierderi materiale și de vieți omenești. La noi însă în această perioadă am avut pierderi materiale greu de cuantificat, pierderi de vieți omenești direct și indirect, dar cel mai grav, degradarea morală, sufletească! La acest ultim capitol, pe primul loc este corupția ce s-a instalat încetul cu încetul și care denotă o îmbolnăvire gravă a societății românești.
Războiul înseamnă boală acută. Corupția înseamnă boală cronică fiind de durată și destul de gravă. Afectează toate categoriile sociale, direct sau indirect, perturbă dezvoltarea țării, pune în mare pericol toate resursele țării: naturale, materiale, spirituale sau umane.
Cât privește resursele naturale, am văzut cum statul român a cedat exploatarea unor resurse extreme de valoroase, corporațiilor străine. Am văzut lupta cu proprii cetățeni a autorităților, puse în slujba corporațiilor, atât la Pungești, cât și la Roșia Montană. Am văzut retrocedări de terenuri și păduri ilegale, ajungându-se la punerea în posesie de sate întregi într-o bătaie de joc la dresa populației.
Când am spus resurse materiale m-am gândit la toate fabricile și uzinele existente la începutul anului 1990 și care, ușor, ușor, prin diverse metode, au fost falimentate, cele mai multe fiind vândute la fier vechi. Licitații truncate, au determinat ca proprietatea întregului popor să încapă pe mâna câtorva mafioți prin diverse șmecherii și aranjamente.
Referindu-ne la resursele spirituale, am văzut cum a fost promovată cultura românească. Am asistat la terfelirea multor simboluri, începând cu Eminescu, continuând cu Eliade, Cioran, Marin Preda și terminând cu Cezar Ivănescu. Grav este și manelizarea României cu influență asupra folclorului național.
Dar cel mai grav o reprezintă tratamentul față de resursa umană. Rămași fără locuri de muncă, datorită restructurărilor și reorganizărilor, mase mari de români, cei mai apți de muncă, au luat calea străinătății. Tineretului nu i se poate oferi un loc de muncă și odată studiile finalizate(pe seama cheltuielilor făcute de statul român), pleacă peste hotare. Pe de altă parte, toate guvernele au tratat cu lipsă mare de responsabilitate, două domenii extrem de importante: sănătatea și învățământul. Ambele s-au degradat, prin spitale sunt multe lipsuri, iar în școli degringolada e la cote maxime.
Democrația e adevărat, trebuie să acorde foarte multă libertate cetățenilor. În același timp, în democrație, din dorința de a satisface pe toată lumea, birocrația înflorește. Totuși peste câțiva ani s-ar putea s-avem mari regrete, cei ce vom fi în viață, că România nu a valorificat mai bine oportunitățile pe care le-a avut în această perioadă de relativă liniște la nivel de continent și nu s-a mobilizat mai bine pentru a reduce decalajul față de Occident.
Despre cât de dezorganizată este administrația statului la noi și cât de nefaste sunt consecințele vorbesc cel mai bine cele două accidente ale echipelor de salvare. E vorba de echipajul prăbușit în Munții Apuseni în iarna trecută și echipajul SMURD prăbușit în lacul Siutghiol în aceste zile. Oameni de o calitate excepțională, cu pregătire excepțională, cu devotament și spirit de sacrificiu, s-au prăpădit pentru că administrația e dezorganizată. Și e vorba de acea administrație în care se bagă enorm de mulți bani de la bugetul statului. Vedem o groază de afaceri cu echipamente IT achiziționate în slujba administrației. Salariile sunt excepțional de mari în aceeași administrație pregătită să dea rateuri. Este strigător la cer cum orbecăie în propria țară oameni în uniformă, indiferent de care, atunci când intervin pentru a-și face datoria. De fiecare dată ajung prea târziu, intervențiile lor fiind ineficiente. Paradoxal, localnici fără nici o dotare se dovedesc mult mai eficienți. De ce? Pentru că aceștia chiar au suflet mai bogat și un simț al solidarității mult peste simțul răspunderii celor ce sunt oameni de decizie în instituțiile statului. Rușine ministere, rușine prim-ministru!!!

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/EXCLUSIV+DIGI24+Imagini+surprinse+imediat+dupa+prabusirea+elicop?utm_source=digisport&utm_medium=FB&utm_campaign=FB-Post
Personal, cred că administrația din fruntea țării trebuie să se trezească. Nu ar fi prea târziu, dacă semnalul trezirii ar veni de sus, din fruntea țării. E nevoie apoi ca adevărata elită să facă un pas în față și să arate calea cea mai bună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s