Nu poți fi uman fără a fi responsabil!

Ionel POPA

„Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima.”

Terenţiu în Andria (166 î.Hr.)

Pe seama migranților sirieni s-au spus foarte multe și se vor mai spune pentru că fenomenul nu e sfârșit nici pe departe. Procesul odată declanșat, e din ce în ce mai greu de controlat și numai Dumnezeu știe ce va urma. Liderii europeni sunt puși în încurcătură. Se produc tensiuni între statele UE pe seama concepțiilor asupra fenomenului. Statele care nu acceptă migranți sunt acuzate și sunt arătate cu degetul, chiar amenințate cu măsuri pecuniare pe seama fondurilor structurale. Se uită faptul că Uniunea Europeană e creată pentru a susține statele aderante și popoarele aferente și nu pentru a susține populații din afara UE. Strategia UE nu include măsuri pentru Siria și alte state problemă de pe glob, ci măsuri pentru Germania, Franța…..România și toate celelalte state până la 28. Am văzut câte condiții trebuie îndeplinite pentru aderare și cât de mult s-a discutat pe tema că România și Bulgaria au aderat prea devreme etc. În schimb, așa dintr-o dată Germania începe a iubi migranții și fără a ține seama de opinia celorlalți parteneri din UE declanșează nebunia. Ce vină ar putea avea state ca România și Bulgaria, dar și altele care nu reușesc să-și țină propria populație în țară, pentru această criză și pentru faptul că nu sunt dispuse să primească migranți? Înseamnă de fapt, multă iresponsabilitate din partea celor ce au declanșat criza. Se discută foarte mult despre umanitate, că nu am da dovadă de umanitate față de aceste populații. Părerea mea e că nu putem discuta de umanitate fără a alătura și ceea ce numim responsabilitate. Dacă ești părinte și ai copii, responsabilitatea în ceea ce privește umanitatea este asupra propriilor odorașe, apoi față de cei din afara familiei. Dacă ai părinți, grija nr. 1 e față de proprii părinții apoi față de alți bătrâni din afara familiei. Mergând mai departe cu raționamentul, dacă ești politician, responsabilitatea nr. 1 o ai față de propriul popor care te-a ales, apoi față de alte populații. De aia este ales un anumit politician. Dacă ne ridicăm la nivel de țară, apoi atunci responsabilitatea nr. 1 este față de propria țară cu bune și cu rele,apoi față de alte state. O țară care și-a stabilit o strategie și abia se străduie să-și găsească calea, ce rost are să-i mai pui ceva în cârcă pe care nu se știe dacă o va putea duce? De altfel, vedem că până și migranții nu vor România pentru că sunt bine informații despre cum stau treburile la noi. Responsabilitatea devine cu atât mai mare cu cât acele populații au o cu totul altă cultură, o altă religie cu care creștinismul a dus multe lupte. A integra o familie de musulmani e una, dar a integra populații de mii de musulmani, e cu totul altceva. Și totuși, observăm la noi în țară opinii în favoarea preluării de migranți. Ca să fiu sincer, nu mă deranjează dacă premierul sau parlamentarii noștri de la Strasbourg se exprimă favorabil în această chestiune deoarece ei știu că migranții nu vor la noi și pentru imaginea României dă bine să ne arătăm umani. Am punctat în defavoarea Ungariei, de exemplu. Cu toate că modul cum procedează Ungaria nu e deloc ilegal, fiecare stat poate să-și apere integritatea după cum crede de cuviință. Nu a adus Ungaria migranții la graniță ca să aibă vreo vină.Constituția lor le este favorabilă și nu e obligată ca stat să facă concesii de la aplicarea legii.

Mă deranjează însă opinii de genul celei exprimate de d-na Alina Mungiu-Pippidi care „ne urechește tare”. Ea emite următoarea afirmație: „Primim câți refugiați trebuie. Nu vă e rușine?” Adică ne face nerușinați pe cei ce avem altă opinie. Analizând argumentația dumneaei, de fapt ea ne trage un semnal! Anume că dacă primim migranți, peste câțiva ani, chiar dacă vom crede că s-au integrat, ne vor face nerușinați! Familia d-nei Pippidi a fost primită ca refugiată în Regatul României. Ca răsplată, ne face nerușinați. Ba mai mult, mai spune un lucru:„ Mă consolez cu Angela Merkel: dacă nu mă mutam în Germania nu știu dacă ajungeam să trăiesc sub guvernarea cuiva de care să nu-mi fie rușine, dimpotrivă. ” Iaca ce înseamnă să primești refugiați și să-i integrezi! Niciodată nu vor deveni români autentici! Pe ei nu-i interesează niciodată sufletul poporului român, mereu vor fi gata de plecare pe alte plaiuri unde cred că-i mai bine, pentru că odată dezrădăcinați, nu mai au țară cu adevărat. Opinii în favoarea primirii de migranți observăm la cei ce nu sunt români pur-sânge, ci la cei care sunt venetici, ei sau familiile lor. Personal mă bucură că există un curent atât de puternic împotriva eventualilor imigranți, pentru că în puține cazuri românii dau dovadă de unire. De această dată îi vedem uniți și cred că politicienii vor ține cont de opinia generală a poporului dacă nu vor sinucidere politică. Și asta e valabil și în problema moscheii. Poporul nu o vrea și cu asta basta! Ce-i așa greu de înțeles? Nu știu care sunt interesele d-lui Ponta și tendința domniei sale de a face tot felul de concesii Turciei. Or fi interese personale sau poate chiar sunt interese naționale. Însă trebuie să aibă mare grijă pentru că nici dumnealui nu-și poate permite să treacă peste voința poporului. Și dacă poporul este dispus să-i ierte multe, chiar și încălcările de lege din dosarele instrumentate de DNA, nu cred că-i vor ierta acțiunile ce aduc atingere sufletului de român. Concentrarea premierului, a guvernului în totalitatea sa, ar trebui să fie asupra măsurilor ca România să recupereze decalajul față de statele din Vest. Concentrarea să fie pe infrastructură, care să creeze premise pentru dezvoltare industrială, care să creeze premise pentru creșterea exporturilor, mai ales că România are un potențial imens! Concentrarea să fie pe sistemul de educație care se află într-un puternic proces de degradare.Să aibă grijă de oamenii de știință, de tinerii cu talente care părăsesc România și profesează pentru alte state iar noi ducem o lipsă acută de medici, de profesioniști. Bineînțeles, concentrarea să fie pe sistemul de sănătate și pe problematica socială complexă de la noi. La multe lucruri ar trebui să se concentreze Guvernul și dacă ăstea vor merge bine, românii, care au un suflet mare, vor integra și refugiați. Dar nu acum, nu în aceste condiții.

Vizită de documentare în Spania

Consultant ing. Ionel POPA

Cine se miră de faptul că românii din diaspora nu iubesc politicienii din țară înseamnă că nu a ieșit niciodată în afară. Spun asta pentru că cine merge în afară și vede, doar vede infrastructura din țările din Vest, greu poate să-și suprime sentimentul de dezgust față de cei ce au fost la putere în România și care au făcut ca țara noastră să rămână așa mult în urmă. Două zile în Spania, într-o zonă cu mari constrângeri naturale cu influență asupra agriculturii, e suficient pentru a realiza că atunci când există voință, planificare și seriozitate, orice obstacol poate fi învins. Am plecat în Spania cu scopul de  a identifica tehnologii ce s-ar putea aplica și la noi. Dar am obținut mult mai mult. Pe lângă faptul că am identificat câteva tehnologii cu reală aplicabilitate la noi, aveam să descopăr ce înseamnă mentalitatea de a fi performant. Gazda noastră a fost o companie multinațională cu arie largă de preocupări. Vicepreședintele companiei, d-ul Manuel Rocas, chiar ne-a spus că ei „au declanșat a treia revoluție industrială bazată pe tehnologii prietenoase cu mediul”.

D-ul Manuel Rocas, vicepreședinte Renovalia

D-ul Manuel Rocas, vicepreședinte Renovalia

De fapt, compania Renovalia se ocupă cu identificarea de tehnologii de producere energie regenerabilă fiind unul din marii jucători la nivel planetar în domeniul energiei eoliene și fotovoltaice. Dar au preocupări însemnate în domeniul automatizării fluxurilor tehnologice în diferite industrii, din care noi aveam să vedem pe viu o mică parte. Astfel am putut vizita o fabrică de cașcaval complet automatizată cu o producție de 50000 litri lapte/zi.

12030831_411333959063379_229558206_n

Nu e o capacitate fantastic de mare pentru că ei au în portofoliu o unitate mult mai mare, cu o productie de 1 milion litri de lapte/zi. Dar eu am dorit să vizitez o unitate mai mică, mai ușor de implementat în România. Și întradevăr am fost deosebit de încântat de cele văzute. Ca impresia să fie și mai puternică, am vizitat și fabrica ce confecționează instalațiile și echipamentele din fabricile industriei agro-alimentare din zonă. De asemeni, a fost o încântare.

DSCN4277

O altă unitate vizitată a fost o fabrică de cisterne pentru transport produse alimentare sau petroliere și rezervoare pentru industria alimentară.

DSCN4207

Unitatea produce peste 60% din producția Spaniei în domeniu, mare parte pentru export. Am vizitat un monstru de fabrică de nutrețuri concentrate, cea mai mare din Spania, complet automatizată, 8-10 angajați și cu o producție de 78 tiruri pe zi.

DSCN4222

DSCN4229

Am putut vizita și trei parcuri fotovoltaice cu diverse capacități de producție, dintre care unul experimental,unde am putut vedea pe viu preocupările lor în domeniul cercetării-dezvoltării.

DSCN4295

De asemeni, am vizitat și un sistem de irigații pentru o livadă cu alimentare de la un sistem fotovoltaic. Investiția nu este prea mare dacă luăm în calcul impactul secetei din România asupra culturilor care se manifestă an de an. D-ul Manuel Rocas s-a arătat convins că ăsta e viitorul. Sistemele clasice de irigației înseamnă consum mare de energie, înseamnă consum mare de apă și deseori impact negativ asupra solului, pe termen lung. Sistemele de irigație prin picurare au multe avantaje odată implementate.

DSCN4261

Și am văzut pe viu acest lucru.

Impact puternic asupra noastră a avut importanță acordată infrastructurii de irigații. Practic, solul din regiune este nefavorabil dezvoltării agriculturii fiind un sol bogat în ……pietriș. De asemeni, seceta se manifestă an de an. Și atunci infrastructura de irigații permite obținerea unor producții de 17-25 mii kg struguri/ha.

DSCN4271

Împreună cu d-ul senator Mihai Niță, vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură în Senatul României și prietenul Alex Berbecaru care ne-a fost traducător

De asemeni, am văzut mari suprafețe plantate cu livezi – portocale, lămâi, migdale etc.

DSCN4322

Peste tot irigații. Și infrastructura este completată cu o rețea puternică de autostrăzi. Pentru că atunci când ai supraproducție, trebuie să te gândești la export. Iar export înseamnă rețele de transport.

Ne-am întors în România cu gândul că și noi ar trebui să declanșăm o revoluție, adevărata revoluție, anume să punem seriozitatea pe primul plan pentru că dacă nu devenim performanți, nu putem ține pasul cu celelalte țări din UE. Deja vedem cum Germania se supără că noi, țările ajutate, suntem lipsiți de umanitate în criza refugiaților. Eu zic că nu suntem lipsiți de umanitate ci mai degrabă ne omoară gândul că dacă nu ne descurcăm așa purtându-ne doar nouă de grijă, ce ne vom face în eventualitatea că va trebui să integrăm câteva zeci de mii de musulmani? Cum să fii uman când vedem atâta lipsă de umanitate în acțiunile și comportamentele celor ce ne conduc? Cum să fim umani când zilnic ni se oferă exemple de corupție unele de-a dreptul monstruoase? E greu să fii uman când mare parte din populație e asistată social. Așa că să ne ierte Europa. Și totuși, am putea declanșa și noi revoluția bunului simț…. Să ne punem pe treabă și să recuperăm decalajul față de celelalte țări din Europa. Ce spuneți stimați politicieni?

Noul PNDR, primele concluzii

Ionel POPA

Au trecut câteva luni de la demararea noului PNDR și constatăm că la unele măsuri interesul pare scăzut cel puțin după numărul de proiecte depuse . Iată care era stadiul depunerilor la data de 28.08.2015:

Submăsura Proiecte depuse
Nr. Valoare
Submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” 125 54,166,907
Submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” 0 0
Submăsura 4.2 „Sprijin pentru investiţii în procesarea/ marketingul  produselor agricole” 0 0
Submăsura 4.2a „Investiţii în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol” 0 0
Submăsura 4.3 „Investiţii  pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice – irigații” 0 0
Submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” 1,111 47,350,000
Submăsura 6.2 „Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale” 47 2,690,000
Submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” 13 195,000
Submăsura 6.4 „Investiţii în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” 9 1,390,538
Submăsura 19.1 „Sprijin pregătitor pentru dezvoltarea strategiilor de dezvoltare locală” 180 2,433,614
TOTAL 1,485 108,226,059

La prima vedere lucrurile nu stau chiar bine mai ales la sub-măsurile 4.1, 4.1a, 4.2, 4.3, 6.2, 6.3, 6.4. De ce această situație mai ales că sunt și unele simplificări la elaborarea și depunerea cererilor de finanțare, în sensul că unele documente nu mai sunt cerute în această fază?

Condițiile prevăzute în ghidurile de finanțare sunt greu de îndeplinit. Cei care ați urmărit derularea vechiului PNDR ați auzit probabil de ceea ce înseamnă „condiții artificiale”, ca o cauză pentru care unii beneficiari au dat banii înapoi. De aceea, mulți solicitanți nu-și mai asumă riscuri.Condițiile trebuie îndeplinite cu rigoare maximă. Iar unele din acestea sunt ciudate pentru că lasă impresia că nu s-a ținut cont de realitățile din România. De exemplu, obligativitatea ca solicitantul să aibă terenul fie în proprietate fie în arendă pe minim 10 ani. Ori această prevedere coroborată cu prevederile noului Cod Civil prin care nu se mai pot întocmi contracte de arendă pentru terenuri pentru care nu e clar stabilit proprietarul,împiedică mulți fermieri să depună proiecte pe submăsurile 4.1, 4.1a, 6.1 și 6.3. Ni s-au promis de către d-ul ministru Daniel Constantin unele clarificări la cele de mai sus, însă acestea nu au apărut și noul PNDR bate pasul pe loc. Așa cum pentru sprijinul pe suprafață ce se acordă prin APIA s-a găsit soluția prin acceptarea la plată și a suprafețelor administrate de fermieri „sub alte forme” decât proprietatea sau arenda, la fel sperăm că se vor găsi soluții și pentru accesarea fondurilor din PNDR, mai ales că e mare nevoie de acestea. Îmi exprim încrederea că MADR știe ce face menținând condițiile inițiale, însă nu știu dacă vor fi iertați dacă fermierii nu vor putea accesa fonduri nerambursabile.  

O observație critică o am și pentru criteriul 1 de selecție la sub-măsurile 6.2 și 6.4, respectiv Principiul diversificării activității agricole a fermelor existente către activități neagricole. Se punctează firmele care au derulat activități agricole cel puțin 12 luni înaintea depunerii cererii de finanțare. Nu văd cum unele activități ar fi putea fi legate de agricultură. De exemplu, serviciile sanitare sau activitățile de producție în mediul rural. Agroturismul poate că ar avea legătură cu agricultura dar turismul în pensiuni iarăși nu se poate completa cu agricultura.

Activitatea de agricultură se poate combina cu cea de procesare de produse agricole. Dar nu văd de ce un cabinet de stomatologie sau medicină umană ar trebui punctat mai puțin pentru că  nu a derulat activități agricole înainte. Cred că trebuie regândit acest sistem de punctaj. După cum cred că activitățile de producție ar trebui punctate indiferent că fac parte din categoria celor cu potențial de creștere mai ales când creează locuri de muncă.  

Referire la noile Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați, pare să fie o soluție foarte bună la achiziția bunurilor(utilaje, echipamente) folosind Baza de date AFIR. Însă procedura on-line cu minim două oferte conforme nu pare să ușureze procesul de achiziție, din contră. Și asta din câteva motive:

-Marea majoritate a solicitanților se află pentru prima dată în postura de a organiza achiziții publice. De aceea, din start sunt obligați să apeleze la firme de consultanță.

-Mare parte din lucrări au valori până în 100.000 euro și nu sunt atractive pentru firmele mari de construcții care au compartimente specializate de achiziții publice și care sunt capabile să pregătească oferte. Cele mai multe firme sunt mici și nu au cunoștințele necesare de a pregăti și depune oferte conforme pentru acest tip de procedură. Ba uită să semneze o pagină din ofertă, ba uită să scaneze un document cum ar fi Certificatul de înregistrare al firmei etc și ofertele devin neconforme, procedurile reluându-se în dauna solicitanților sau beneficiarilor.

De aceea, consider că ar trebui procedat conform OUG nr.34/2006 la lucrări, adică atunci când valoarea estimată a contractului de achiziție publică de lucrări e sub 100.000 euro să se aplice procedura de achiziție directă. La valori peste 100.000 euro atunci se poate apela la sistemul on-line.

Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com

Avantajele culturilor în spații protejate

Ionel POPA

„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” Albert Einstein

Sub-măsura 4.1 – „Investiții în ferme” din noul PNDR 2014-2020 este deschisă de la 25 martie 2015 însă nu pare să intereseze prea mult fermierii noștri, e adevărat și pe fondul unor condiții de accesare ce pun probleme. Totuși, eu zic că merită să se facă toate eforturile pentru îndeplinirea tuturor condițiilor de eligibilitate pentru că în aceste vremuri este imposibil aproape a se găsi finanțări pentru investiții în agricultură. Cu atât mai mult pentru fermierii sub 40 ani care primesc 20% procent în plus nerambursabil sau cei din zonele așa zis „defavorizate” care de asemeni, primesc 20% nerambursabil în plus. Situația cea mai fericită e pentru cei ce îndeplinesc ambele condiții care pot ajunge la 90% nerambursabil.

Una din măsurile pozitive pregătite de AFIR pentru buna derulare a noului PNDR îl reprezintă punerea la dispoziția solicitanților a proiectelor-tip. Trebuie spus de la început că aceste proiecte sunt pentru a inspira solicitanții, pentru a-i lumina asupra documentațiilor ce trebuiesc întocmite. Pentru proiectul propriu-zis de finanțare e nevoie de implicarea unei echipe de specialiști în proiectare și consultanță, de la caz la caz.

Având în vedere că așa zisa „zonă defavorizată” pentru zona Moldovei e de fapt, zona afectată de secetă, analizând toate proiectele-tip unul poate fi benefic pentru orice fermier. Este vorba de proiectul „Fermă de legume în spatii protejate”, suprafața acestuia diferind de la caz la caz, funcție de dorința de implicare a solicitanților. Argumentele în favoarea unui astfel de proiect sunt următoarele:

  1. Cererea de legume e mare(tendința e de creștere a consumului pe cap de locuitor 151,1kg/cap de locuitor în 2001 la 230 kg/cap de locuitor în prezent)  și neacoperită de producția internă, de aceea pe piață întâlnim multe produse din import(importurile de legume s-au dublat în ultimii 5 ani).
  2. Producătorii interni sunt concentrați în anumite zone geografice cum ar fi de exemplu, Dăbuleni-județul Dolj și Matca-județul Galați. Mai sunt producători interni și în alte zone dar care nu sunt semnificativi. Aprovizionarea din cele două zone este costisitoare.
  3. Producția în spații protejate nu mai depinde așa mult de condițiile meteo. Vedem cum în acest an culturile vegetale din câmp au fost afectate de secetă și acum fermierii afectați stau la mila statului așteptând să fie despăgubiți. Afectați sunt și crescătorii de animale care întâmpină probleme în aprovizionarea cu furaje. Costurile vor crește pe unitatea de produs. Mulți fermieri pot ajunge la faliment în condițiile unui an secetos.
  4. Fluxul de încasări poate fi mult îmbunătățit dacă orice fermier are și o producție în spații protejate deoarece poate vinde marfă în orice lună a anului.
  5. Predictibilitatea recoltelor e mult mai mare.
  6. Productivitatea recoltei este mult mai mare față de culturile în câmp.
  7. Adaptarea la cerințele pieții e mai bună, în spații protejate putându-se opta pentru minim 3 culturi pe an, funcție de cerințele concrete.
  8. Amplasarea investiției se poate face pe diverse tipuri de sol, putându-se veni cu pământ de împrumut.
  9. Dacă nu există sursă de curent electric se poate apela la o sursă alternativă, cea mai bună fiind amplasarea de panouri fotovoltaice.
  10. Proiectul include și achiziția utilajelor necesare pregătirii terenului, utilaje de manipulare a laditelor cu legume (transpaleti manuali),echipamente pentru desfacerea producției (cântar).
  11. Culturile sunt ușor de supravegheat și de păzit față de culturile în câmp.
  12. Necesită suprafețe mici de teren față de culturile vegetale, știind fiind că e din ce în ce mai greu de găsit suprafețe de luat în arendă.

Sera

Există și unele dezavantaje, din care enumerăm:

  1. Costuri la înființare-de aceea promovăm accesarea de fonduri nerambursabile
  2. Existența unei surse de apă-dacă nu există, se apelează la construcția unui puț, investiția fiind eligibilă din FEADR.
  3. Marfa e perisabilă și necesită desfacere ritmică, costurile de stocare fiind mari.

De departe avantajele predomină și acest sector merită toată atenția. Dar încă nu am reușit să înțeleg de ce fermierii nu îmbrățișează sectorul. E un fel de sado-masochism să faci agricultură an de an sub spectrul condițiilor meteo mai ales în zonele cu precipitații medii multianuale scăzute. Einstein spunea că  „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”  Oricât ar fi cineva pasionat de tractoare și culturile în câmp, trebuie să înțeleagă că obținerea de profit merită atenția primordială și apoi producția. Veniturile certe an de an scapă fermierul de bănci și-i permite să se gândească mai mult la marketing. În plus, culturile în spații protejate permit o diversificare a producției, permit acumularea de experiență (know-how), inovație etc. Pentru tineri, mai ales cei cu studii horticole domeniul e mult mai incitant.Iată mai jos o imagine preluată de pe Google cu zona Almeira, Spania în care putem observa suprafața imensă ocupată de culturile protejate.

Almeira

Să nu ne mirăm că întâlnim legume din Spania prin supermarketurile noastre! Și Spania e o țară cu un climat mult mai secetos ca al nostru! Tocmai de aceea, s-au concentrat pe culturile în spații protejate, umplând supermarketurile din întreaga lume!

Toți cei interesați de această măsură ne pot cere sprijinul, atât pentru servicii de consultanță cât și pentru servicii de proiectare.

Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com

Despre norocul de a fi român

Ionel Popa

„România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.” Petre Carp (1918)

Una dintre poveștile cu tâlc ce m-a captivat de la prima citire este următoarea:

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”

***

Tâlcul poveștii este acela că viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.

Când vedem ce se întâmplă în această perioadă în lume, parcă-mi vine să spun: ce bine că sunt român și trăiesc în România! Și spun asta nu pentru că ar curge lapte și miere pe la noi. Dar măcar avem o oarecare liniște. Faptul că România e săracă devine deodată un avantaj.

În Evul Mediu statele românești nu au devenit pașalâc turcesc bineînțeles pentru că i-am bătut pe turci, ar spune naționaliștii! Dar dacă întrebăm istoricii, ne vor spune că în sărăcia noastră nici nu prea eram atractivi. Așa că turcii au zis că dacă plătim un oarecare tribut să fim lăsați în sărăcia noastră. Și așa am traversat istoria până acum.

Cu timpul însă am devenit mai atractivi și chiar dacă nu am fost cuceriți ca stat, resursele de pe teritoriul nostru au devenit atractive ba pentru fanarioți, turci, evrei, unguri, ruși etc. Aceștia au pătruns în viețile românilor cumpărând terenuri, păduri etc. Iar noi românii a trebuit să slugărim la ei. Cu timpul ne-am mai „scuturat” de astfel de intruși, ce-i drept un merit l-a avut și comunismul care i-a înspăimântat și luat de goană.

În această perioadă vedem că grupuri mari de imigranți se îndreaptă către Europa, către acea Europă bogată. Noi suntem avantajați că nu prea suntem atractivi pentru aceștia. Și nu e rău deloc că lucrurile stau așa pentru că imigranții pe care îi vedem în presă par periculoși. României, care abia se ridică din coada Europei, nu-i trebuie în acest moment un astfel de balast.

Mai trag un semnal de alarmă. S-ar părea că terenurile noastre devin tot mai atrăgătoare pentru străini, oricare ar fi ei. Observăm cum bieții țărani sunt păcăliți și sunt lăsați fără terenuri.

Iată însă că tranzacțiile nu se pot derula cum ar dori cei din afară pentru că există un impediment. E vorba de faptul că pentru multe suprafețe  nu e clarificat regimul juridic al acestora(mai pe înțelesul tuturor, nu-s dezbătute moștenirile).  La prima vedere și ținând cont și de precizările APIA, de precizările din ghidurile de finanțare din noul PNDR, am zice că suntem dezavantajați. Nu se pot accesa fonduri nerambursabile de către fermierii ce dețin în administrare terenuri pentru care nu se pot încheia contracte de arendă(o prostie ministerială pe care mi-e greu s-o înțeleg).  Dar aprofundând un pic lucrurile, vedem că asta se constituie ca un avantaj pentru bieții țărani români care habar nu au ce se întâmplă cu ei.

Personal, dacă aș avea o putere aș merge din casă în casă pentru a lămuri țăranii să nu-și vândă terenul sau dacă e să-l dea, măcar să preia legea răzășească ca înstrăinarea să se facă în răzeșie și nu către străini. Deocamdată proprietatea privată românească nu e consolidată așa cum ar trebui. Ba, din contră, acte în regulă mai degrabă au străinii ce au achiziționat terenuri în perioada asta de haos. Ai noștri încă dețin terenuri pentru care nu pot dovedi proprietatea. De aceea, eu cred că ONG-urile ar trebui să se implice în a lămuri asupra importanței de a nu înstrăina terenurile. Guvernul nu poate oficial spune acest lucru, nu are voie. Poate că nici să prelungească perioada în care străinii să nu poate lua terenuri nu le-a fost la îndemână. Însă noi, societatea civilă, care înțelegem ce se întâmplă, avem datoria de a informa cetățenii corect asupra consecințelor ce ar putea decurge. Totodată și fermierii ar trebui să lase egoismul deoparte și să devină mult mai uniți. Personal nu aș avea emoții dacă ar cumpăra străinii terenuri în condițiile în care aș vedea că fermierii noștri sunt uniți atunci când au interese comune. Dar momentan nu văd acest lucru. Asocierea în cooperative se desfășoară prea lent astfel că produsele românești nu se impun pe piața internă, nu mai zic de export!

Îmi mențin totuși optimismul cu care am început expunerea și trag speranța că românii în înțelepciunea lor vor ști ce să facă cu terenurile. Iar cei din diasporă în condițiile unei Europe ce devine din ce în ce mai aglomerată, vor face cale întoarsă spre țară pentru că nicăieri nu poți fi mai fericit ca acasă.