Supărare de țăran

Ionel Popa

Un sfert de veac  au așteptat

Visând la viață bună

Guvernele s-au tot schimbat

La toate-o fost minciună.

Au suferit cuminți, fideli

Scrâșnind umili din dinți

Victime-a multor greșeli

Le-au dus cu mult bun simț.

Se simt acum profund trădați

De cei în care au crezut

În timp ce alții-s mai bogați

Ei doar au decăzut.

Bătrâni au mai rămas în sat

Din fosta răzeșime.

La mulți copii le-au plecat

Rătăcind prin lume.

Guvernanții,  bată-i Domnul

Ii bagă-n seama doar la vot

Când le promite raiul

De fapt, ei papă tot!

Că-s transformați în budihace

Și-i greu să fie săturați

Când de-o vreme încoace

Vor tot mai bogați!

Se vând  ușor la cel străin

Ca Iuda, biblic trădător

Având sufletul hain

……..Cozi de topor!

Badanta

Ionel Popa

Vieni quando ti chiamo! striga bătrâna insistent
Folosind şi clopoţelul s-arate că e urgent
Şi badanta auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de pe-afară
Speriată să nu cadă, bătrâna nonagenară

O îngrijea de câţiva ani, cu o foarte mare grijă
Chit că bătrâna-i bolnavă şi nu merge nici în cârjă
De multe ori o necăjeşte, egoism de om senil
Să-i suporte orice toană, uneori e dificil

Părăsise România pe când criza-i dete brânci
Mai mulţi bătrâni tot îngrijise, zece ani-îs de atunci,
Rând pe rând s-au dus la Domnul ei scăpând de suferinţă
Pentru ea un alt bătrân, a însemnat multă voinţă!

Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare
Uşurel s-ar descurca, chiar de-i viaţă de-nchisoare
Cel mai greu de suportat, este dorul de familie
Să stea departe de copii, asta mult o chinuie

Tristeţe mare o cuprinde, iarna pe la Sărbători
Când petrece cu bătrâna, nici vorbă de urători
Se uită jalnic pe la geam, gându-i zboară în depărtare
Purtând un dor imens de casă, un dor atât de mare!

Speră ca şi-n România să-şi poată găsi un rost
Să se-ntoarcă iar acasă şi să fie cum a fost
Ea se simte ca într-o cursă, din care nu ştie a scăpa
De ţară s-a înstrăinat, în Italia n-ar mai vrea

Iată însă, Parkinson-ul, pe bătrână a-nţepenit
Fără multă suferinţă, şi-a dat obştescul sfârşit
Iar badanta, om cu suflet, începe-n lacrimi s-o bocească
Rudele de la priveghi, nu ştiu cum s-o mai oprească

În plânsul ei e multă jale, tot nădufu-şi descărca:
Viaţa ca de închisoare, efortul de a se descurca
Lacrimi sunt pentru copiii, rămaşi cu bunicii în ţară
Şi pentru aceştia fiind bătrâni, grija asta-i o povară

Badante-s multe în Italia, ca şi în întregul Occident,
Femei ce îngrijesc bătrânii, responsabil, evident
Îşi sacrifică ani din viaţă, câştigând o pâine amară
Domnul să le ocrotească, să le-aducă iar în ţară.


Note:
Badante – aşa numesc italienii femeile ce îngrijesc bătrâni la domiciliu
Vieni quando ti chiamo! – Vino când te chem! (traducere din lb. italiană)