Primăvara-i la început

Și-n natură au renăscut

Plante care mai de care

Pentru noi sunt o încântare.

În pădure, în afundiș

Suavă iese din frunziș

O lalea ce-i cam pestriță,

Printre flori pare o zeiță!

Stă pe-o firavă tulpină

În culori ce-o fac divină

Doar că viața-i e cam scurtă

O săptămână de exultă.

Mândra floare cea pestriță

E-nsoțită de păștiță,

Toporași și brebenei,

Par covor în jurul ei!

Rară este și se pare

Că-n curând ea va dispare

De n-om ști s-o protejăm.

La nepoți ce-o să arătăm?