Avantajele culturilor hidroponice

Consultant: Ing. Popa Ionel

De câte ori am avut ocazia, am promovat culturile în spații protejate ca soluție pentru obținerea de venituri mai sigure ținând cont de faptul că se întâmplă des ca factori meteorologici cum ar fi seceta, ploile cu grindină  etc să dijmuiască producțiile în câmp deschis.  Între timp însă, am încercat să pun în practică acest sfat și m-am lovit de o problemă. Am dorit să construiesc o seră pe o suprafață de teren pe care o dețin undeva în lunca râului Bârlad, foarte aproape de Municipiul Vaslui. Ideea de proiect era ca sera să fie dotată cu un puț pentru obținerea apei pentru irigare și cu un sistem fotovoltaic care să alimenteze pompele ce urmau să scoată apa din pânza freatică.  Pentru că sera gândită de mine depinde de aprovizionarea cu apă, am început demersurile pentru obținerea avizului pentru puț. Am solicitat o ofertă de la o firmă atât pentru obținerea avizului de forare, cât și pentru efectuarea forajului propriu-zis(pentru puț) dar și pentru elaborarea documentației de autorizare a puțului.

Valoarea totală din ofertă a fost de aproape 17000 euro, fără TVA, în care mi se preciza că luase în calcul forarea pentru puț până la o adâncime cuprinsă între 150-170 m. Vă dați seama că această ofertă m-a descurajat profund.  Și-atunci am căutat soluții alternative.

Iată o soluție alternativă care prezintă chiar mai multe avantaje: culturile hidroponice! Sincer să fiu, auzisem de astfel de sisteme însă le-am tratat la diverse deoarece, nu-i așa, roșiile noastre sunt mai dulci decât cele din afară! (asta era concepția mea înainte de a aprofunda un pic documentarea). Între timp însă, am început o documentare  pe diverse canale și iată câteva concluzii pe care vi le împărtășesc cu drag. Rămâne însă la latitudinea fiecăruia dintre dumneavoastră să aleagă sistemul care crede că i se potrivește cel mai bine.

  1. Culturile hidroponice utilizează mai puțin material nutritiv pentru a alimenta plantele. Se creează un mediu în care se controlează și se reciclează substanțele nutritive, astfel că dispare ”risipa” de îngrășăminte din culturile tradiționale(în care se folosesc excesiv îngrășăminte), mare parte sfârșind prin a se deversa în râuri contaminând apa și punând în pericol viața omului sau a animalelor(ați auzit probabil de contaminarea apelor cu nitriți și nitrați).
  2. Culturile hidroponice solicită o cantitate mult mai mică de apă!  În primul rând că apa este distribuită controlat și în al doilea rând că apa este reciclată. În culturile tradiționale, prin irigare se irosește o mare parte din apă care fie se înfiltrează în sol, fie se evaporă. Iată cum problema pe care am avut-o eu se simplifică foarte mult. În plus, se reduc și costurile de producție.Se face o economie de apă care înseamnă doar 10% față de consumul de apă în sistem tradițional.
  3. Culturile hidroponice nu necesită sol. Se folosește un alt mediu creat artificial care înlocuiește solul. Plantele cultivate prin această metodă au o rată de creștere mai mare în comparație cu plantarea normală. Creșterea mai rapidă se datorează mediului creat extrem de controlat în care se alocă mai mult oxigen, apă și substanțe nutritive direct plantelor.
  4. Culturile hidroponice au ca rezultat cantități mai mari de legume la unitatea de suprafață deoarece sistemul hidroponic asigură o creștere și dezvoltare mai rapidă a plantelor. Se produce în orice anotimp într-un mediu perfect controlat și protejat de prădători.
  5. Culturile hidroponice necesită o cantitate mai mică de timp adică de forță de muncă manuală deoarece nu se mai pune problema plivitului. Buruienile lipsesc cu desăvârșire.
  6. Pentru că aceste culturi nu necesită anumite tipuri de sol, anumite terenuri, ne putem concentra pe alegerea terenurilor de amplasare cât mai aproape de piață. Prin urmare, am putea avea reduceri semnificative de costuri amplasând culturile aproape de piață, reducând cheltuielile de transport.
  7. Având un control foarte bun asupra mediului, aprovizionarea plantelor cu substanțe nutritive este foarte lesnicioasă. Din acest motiv, plantele nu mai dezvoltă sisteme radicelare extinse . Plantele vor fi mai dese și vor crește mai mult și mai repede(chiar mai sănătoase) deasupra substratului nutritiv(plantele cresc cu cca 50% mai repede).
  8. Culturile hidroponice pot fi cultivate peste tot; se spune că putem converti orice teren în teren agricol fertil. Cu agricultura normală sau agricultura pe sol, există mai multe probleme, cum ar fi bolile parazitare, de climă și sol. La culturile hidroponice se creează un control deplin asupra serei astfel că efectul acestor factori se elimină, concomitent cu faptul că se elimină complet pesticidele, toxice pentru sănătatea omului. În sol plantele pierd multă energie în dezvoltarea rădăcinilor pentru a găsi nutrienți. În sistemul hidroponic rădăcinile primesc constant sau cel puțin regulat soluție cu nutrienți, astfel planta se poate concentra pe dezvoltarea frunzelor, florilor și fructelor. De aici rezultă o folosire mai buna a spațiului, o îmbunătățire a culturilor și creșterea producției.La începuturile hidroponiei produsele ce se obțineau nu aveau gust perfect însă între timp, s-au dezvoltat produsele ce servesc ca bază nutrițională și gustul legumelor a devenit mult mai apetisant.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Seră de tomate în sistem hidroponic

În concluzie, cu sistemul hidroponic aveți 30% mai multe plante, o creștere mult mai rapidă și o producție aproape dublă.

Pentru astfel de investiții se pot accesa fonduri nerambursabile prin PNDR sub-Măsura 4.1, cu șanse mai mari decât sistemele tradiționale deoarece determină o economie semnificativă de apă. Necesarul de forță de muncă e redus. Producția mult mai certă și în întreaga perioadă a anului!

Oferim consultanță pentru accesarea de fonduri nerambursabile în vederea implementării unor astfel de proiecte atât de profitabile!

Consultant: ing. Popa Ionel, S.C.DUPLICOM GRUP S.R.L., mobil: 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com

Se poate mai bine,dragi întreprinzători! – Ionel POPA

„Întreprinzătorul caută mereu schimbarea, reacţionează la ea şi exploatează ocaziile oferite de aceasta.” Peter Drucker

Să fie clar pentru toată lumea-potenţialul agricol al României este fantastic, mult peste ce se produce acum. Avem soluri foarte bune, câmpii mănoase însă la randament stăm foarte slab. Şi atunci se pune întrebarea: Cum de nu valorificăm mai bine acest potenţial?

O să încerc să punctez câteva idei, unele ştiute de foarte multe persoane implicate în agricultură, alte poate mai puţin ştiute. Şi dacă-s ştiute toate, tot e bine să fie reamintite.

Oportunităţile de finanţare create prin PNDR 2007-2013 au ajutat agricultura noastră să se dezvolte dar am văzut cu toţii că seceta din 2015 și 2016 a produs pagube uriaşe afectând mulţi fermieri(unii ajungând la disperare). Am văzut fermierii solicitând despăgubiri pentru calamităţile produse de secetă. Unii mai curajoşi au ajuns la Bucureşti, la Guvern cu aceste solicitări. Totuşi, la nivel de Guvern, se fac calcule şi se constată următoarele:

-O sumă alocată ca subvenţie, o altă sumă alocată ca despăgubiri şi rezultatul care este? Se constată un randament slab al agriculturii româneşti. De aceea, nici nu s-au mai catadicsit să acorde despăgubiri celor afectați de calamități.

Foarte mulţi fermieri au făcut investiţii în utilaje, deţin un parc de utilaje complet, dar nu prea i-a ajutat în combaterea secetei.

Şi atunci prima idee se propagă în faţă căpătând caracter de urgenţă – revitalizarea sistemelor de irigaţii şi extinderea reţelei pentru o suprafaţă cât mai mare. Se poate face şi cu fonduri europene existând o sub-măsură specială pentru acest scop dar care acoperă o parte din suprafaţa agricolă a ţării. E nevoie de crearea cadrului legislativ necesar acestui scop dar care să ia în calcul şi sistemele de irigaţie ce folosesc ca sursă de apă, cea freatică. Râurile de la noi nu acoperă toată suprafaţa iar extinderea reţelelor de canale e costisitoare. Sistemele de irigaţie bazate pe apa din pânza freatică coroborate cu sisteme fotovoltaice pentru sursa de curent electric pot fi mult mai rentabile în multe situaţii.

O altă strategie ar fi extinderea culturilor în spaţii protejate. Am punctat cu alte ocazii, avantajele culturilor în spaţiile protejate.

Mai există şi o strategie numită diversificarea producţiei luând în calcul specii care sunt mai rezistente la secetă. Bineînţeles, o astfel de strategie trebuie să ţină cont şi de condiţiile de sol, condiţii de microclimat etc. Și am văzut că se promovează fel de fel de culturi cum ar fi cătina albă, migdalul, lavanda, muștarul, năutul etc etc. Le îmbrățișează fermierii români? Nu prea!

Încetul cu încetul am realizat și de ce nu îmbrățișează strategii în genul celor de mai sus fermierii de la noi. Dacă li se propun astfel de strategii, se blochează! Au o viziune limitată, în cea mai mare parte doar la trei-patru culturi(grâu, porumb, floarea-soarelui obligatoriu și ocazional vreo altă cultură). De asemeni, nu au nici pic de viziune spre export! Iar când spun export, spun marfă procesată cât de cât! Am încercat să le prezint linii tehnologice de procesare, automatizate….. Slabe șanse de a-și găsi atracție! Știți ce cred eu? Fermierii noștri nu au viziune asupra exportului pentru că guvernanții noștri nu au viziune asupra dezvoltării țării. Există o legătură între cele două „viziuni”. Dau un exemplu: merge un om politic din guvern(nu nominalizez pentru că e universal valabil la noi) într-o altă țară și-l vedem că face orice(joacă basket, face shoping, se tratează, participă la întâlniri de tot felul ), nimic pentru promovarea economiei naționale. Eu le-aș lega la toţi roșii de gât, castraveți, fructele noastre dulci, struguri în loc de cravate etc pentru a le promova. Iar dacă merg la o recepție neapărat să ceară ca vinul de la masă să fie Zghihară de la Huși, un vin excepțional și mai puțin cunoscut străinilor. Dacă se îmbracă cu costume românești atunci își fac datoria dar dacă îi văd îmbrăcaţi în haine americane, chiar de-s luxoase, ăştia nu-s buni de miniştri pentru noi. Ăştia fac promovare greșită și să stea acasă. Iubesc globalizarea însă numai dacă suntem și noi în rând cu lumea. Într-un final globalizarea înseamnă că poporul meu e influențat din exterior dar și că noi influențăm în afară. Globalizare nu înseamnă ca noi să stăm cuminți și să fim globalizați pentru că asta înseamnă să fim desființați ca neam. Lăsăm să vină alții cu produse la noi în măsura în care și noi mergem cu produse pe la alții. Îmi plac balanțele corecte!

Totuși, revin la export, cred că orice efort spre a crește exportul merită atenție. Exportul necesită însă investiții în depozite, în procesare, în mijloace de transport etc. Exportul necesită ceva cunoștințe de marketing. Exportul poate ar necesita asocierea producătorilor în cooperative. Vedem că asocierile se produc greu la noi. Există multă reticență în acest sens, fie ca o remanență din perioada când am distrus CAP-urile, fie datorită fricii că unii vor fura și alții vor fi furați. Cum poate fi depășită această reticență? Prin creșterea cererii de produse pe seama , bineînțeles și a exportului. Rămân la părerea că cine va căpăta viziune spre export acela se va dezvolta și va rămâne pe piață. Guvernul poate înlesni exportul creând infrastructură  de transport și făcând intrarea pe anumite piețe.  Aud la știri că investitorii străini nu vin la noi pentru că nu avem infrastrutură de transport. Foarte adevărat! Dar știrea trece pe lângă urechea românului pentru că nu înțelege cu ce este el afectat! Corect este să spunem că da, tu române ce vrei să devii întreprinzător nu vei prospera niciodată pentru că guvernele nu fac ceea ce trebuie: nu se preocupă suficient de infrastructura de transport! Aşa că să fim vigilenţi la programele de guvernare, la programele din campaniile electorale, şi dacă nu-şi respectă promisiunile, să-i taxăm! Nu-i lăsăm la guvernare dacă ne păcălesc! Prea i-am lăsat de capul lor! Prea ne-am lăsat duşi cu vorba! Dar nu se mai poate aşa, râde Europa de noi!

Vizită de documentare în Spania

Consultant ing. Ionel POPA

Cine se miră de faptul că românii din diaspora nu iubesc politicienii din țară înseamnă că nu a ieșit niciodată în afară. Spun asta pentru că cine merge în afară și vede, doar vede infrastructura din țările din Vest, greu poate să-și suprime sentimentul de dezgust față de cei ce au fost la putere în România și care au făcut ca țara noastră să rămână așa mult în urmă. Două zile în Spania, într-o zonă cu mari constrângeri naturale cu influență asupra agriculturii, e suficient pentru a realiza că atunci când există voință, planificare și seriozitate, orice obstacol poate fi învins. Am plecat în Spania cu scopul de  a identifica tehnologii ce s-ar putea aplica și la noi. Dar am obținut mult mai mult. Pe lângă faptul că am identificat câteva tehnologii cu reală aplicabilitate la noi, aveam să descopăr ce înseamnă mentalitatea de a fi performant. Gazda noastră a fost o companie multinațională cu arie largă de preocupări. Vicepreședintele companiei, d-ul Manuel Rocas, chiar ne-a spus că ei „au declanșat a treia revoluție industrială bazată pe tehnologii prietenoase cu mediul”.

D-ul Manuel Rocas, vicepreședinte Renovalia

D-ul Manuel Rocas, vicepreședinte Renovalia

De fapt, compania Renovalia se ocupă cu identificarea de tehnologii de producere energie regenerabilă fiind unul din marii jucători la nivel planetar în domeniul energiei eoliene și fotovoltaice. Dar au preocupări însemnate în domeniul automatizării fluxurilor tehnologice în diferite industrii, din care noi aveam să vedem pe viu o mică parte. Astfel am putut vizita o fabrică de cașcaval complet automatizată cu o producție de 50000 litri lapte/zi.

12030831_411333959063379_229558206_n

Nu e o capacitate fantastic de mare pentru că ei au în portofoliu o unitate mult mai mare, cu o productie de 1 milion litri de lapte/zi. Dar eu am dorit să vizitez o unitate mai mică, mai ușor de implementat în România. Și întradevăr am fost deosebit de încântat de cele văzute. Ca impresia să fie și mai puternică, am vizitat și fabrica ce confecționează instalațiile și echipamentele din fabricile industriei agro-alimentare din zonă. De asemeni, a fost o încântare.

DSCN4277

O altă unitate vizitată a fost o fabrică de cisterne pentru transport produse alimentare sau petroliere și rezervoare pentru industria alimentară.

DSCN4207

Unitatea produce peste 60% din producția Spaniei în domeniu, mare parte pentru export. Am vizitat un monstru de fabrică de nutrețuri concentrate, cea mai mare din Spania, complet automatizată, 8-10 angajați și cu o producție de 78 tiruri pe zi.

DSCN4222

DSCN4229

Am putut vizita și trei parcuri fotovoltaice cu diverse capacități de producție, dintre care unul experimental,unde am putut vedea pe viu preocupările lor în domeniul cercetării-dezvoltării.

DSCN4295

De asemeni, am vizitat și un sistem de irigații pentru o livadă cu alimentare de la un sistem fotovoltaic. Investiția nu este prea mare dacă luăm în calcul impactul secetei din România asupra culturilor care se manifestă an de an. D-ul Manuel Rocas s-a arătat convins că ăsta e viitorul. Sistemele clasice de irigației înseamnă consum mare de energie, înseamnă consum mare de apă și deseori impact negativ asupra solului, pe termen lung. Sistemele de irigație prin picurare au multe avantaje odată implementate.

DSCN4261

Și am văzut pe viu acest lucru.

Impact puternic asupra noastră a avut importanță acordată infrastructurii de irigații. Practic, solul din regiune este nefavorabil dezvoltării agriculturii fiind un sol bogat în ……pietriș. De asemeni, seceta se manifestă an de an. Și atunci infrastructura de irigații permite obținerea unor producții de 17-25 mii kg struguri/ha.

DSCN4271

Împreună cu d-ul senator Mihai Niță, vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură în Senatul României și prietenul Alex Berbecaru care ne-a fost traducător

De asemeni, am văzut mari suprafețe plantate cu livezi – portocale, lămâi, migdale etc.

DSCN4322

Peste tot irigații. Și infrastructura este completată cu o rețea puternică de autostrăzi. Pentru că atunci când ai supraproducție, trebuie să te gândești la export. Iar export înseamnă rețele de transport.

Ne-am întors în România cu gândul că și noi ar trebui să declanșăm o revoluție, adevărata revoluție, anume să punem seriozitatea pe primul plan pentru că dacă nu devenim performanți, nu putem ține pasul cu celelalte țări din UE. Deja vedem cum Germania se supără că noi, țările ajutate, suntem lipsiți de umanitate în criza refugiaților. Eu zic că nu suntem lipsiți de umanitate ci mai degrabă ne omoară gândul că dacă nu ne descurcăm așa purtându-ne doar nouă de grijă, ce ne vom face în eventualitatea că va trebui să integrăm câteva zeci de mii de musulmani? Cum să fii uman când vedem atâta lipsă de umanitate în acțiunile și comportamentele celor ce ne conduc? Cum să fim umani când zilnic ni se oferă exemple de corupție unele de-a dreptul monstruoase? E greu să fii uman când mare parte din populație e asistată social. Așa că să ne ierte Europa. Și totuși, am putea declanșa și noi revoluția bunului simț…. Să ne punem pe treabă și să recuperăm decalajul față de celelalte țări din Europa. Ce spuneți stimați politicieni?

Noul PNDR, primele concluzii

Ionel POPA

Au trecut câteva luni de la demararea noului PNDR și constatăm că la unele măsuri interesul pare scăzut cel puțin după numărul de proiecte depuse . Iată care era stadiul depunerilor la data de 28.08.2015:

Submăsura Proiecte depuse
Nr. Valoare
Submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” 125 54,166,907
Submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” 0 0
Submăsura 4.2 „Sprijin pentru investiţii în procesarea/ marketingul  produselor agricole” 0 0
Submăsura 4.2a „Investiţii în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol” 0 0
Submăsura 4.3 „Investiţii  pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice – irigații” 0 0
Submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” 1,111 47,350,000
Submăsura 6.2 „Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale” 47 2,690,000
Submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” 13 195,000
Submăsura 6.4 „Investiţii în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” 9 1,390,538
Submăsura 19.1 „Sprijin pregătitor pentru dezvoltarea strategiilor de dezvoltare locală” 180 2,433,614
TOTAL 1,485 108,226,059

La prima vedere lucrurile nu stau chiar bine mai ales la sub-măsurile 4.1, 4.1a, 4.2, 4.3, 6.2, 6.3, 6.4. De ce această situație mai ales că sunt și unele simplificări la elaborarea și depunerea cererilor de finanțare, în sensul că unele documente nu mai sunt cerute în această fază?

Condițiile prevăzute în ghidurile de finanțare sunt greu de îndeplinit. Cei care ați urmărit derularea vechiului PNDR ați auzit probabil de ceea ce înseamnă „condiții artificiale”, ca o cauză pentru care unii beneficiari au dat banii înapoi. De aceea, mulți solicitanți nu-și mai asumă riscuri.Condițiile trebuie îndeplinite cu rigoare maximă. Iar unele din acestea sunt ciudate pentru că lasă impresia că nu s-a ținut cont de realitățile din România. De exemplu, obligativitatea ca solicitantul să aibă terenul fie în proprietate fie în arendă pe minim 10 ani. Ori această prevedere coroborată cu prevederile noului Cod Civil prin care nu se mai pot întocmi contracte de arendă pentru terenuri pentru care nu e clar stabilit proprietarul,împiedică mulți fermieri să depună proiecte pe submăsurile 4.1, 4.1a, 6.1 și 6.3. Ni s-au promis de către d-ul ministru Daniel Constantin unele clarificări la cele de mai sus, însă acestea nu au apărut și noul PNDR bate pasul pe loc. Așa cum pentru sprijinul pe suprafață ce se acordă prin APIA s-a găsit soluția prin acceptarea la plată și a suprafețelor administrate de fermieri „sub alte forme” decât proprietatea sau arenda, la fel sperăm că se vor găsi soluții și pentru accesarea fondurilor din PNDR, mai ales că e mare nevoie de acestea. Îmi exprim încrederea că MADR știe ce face menținând condițiile inițiale, însă nu știu dacă vor fi iertați dacă fermierii nu vor putea accesa fonduri nerambursabile.  

O observație critică o am și pentru criteriul 1 de selecție la sub-măsurile 6.2 și 6.4, respectiv Principiul diversificării activității agricole a fermelor existente către activități neagricole. Se punctează firmele care au derulat activități agricole cel puțin 12 luni înaintea depunerii cererii de finanțare. Nu văd cum unele activități ar fi putea fi legate de agricultură. De exemplu, serviciile sanitare sau activitățile de producție în mediul rural. Agroturismul poate că ar avea legătură cu agricultura dar turismul în pensiuni iarăși nu se poate completa cu agricultura.

Activitatea de agricultură se poate combina cu cea de procesare de produse agricole. Dar nu văd de ce un cabinet de stomatologie sau medicină umană ar trebui punctat mai puțin pentru că  nu a derulat activități agricole înainte. Cred că trebuie regândit acest sistem de punctaj. După cum cred că activitățile de producție ar trebui punctate indiferent că fac parte din categoria celor cu potențial de creștere mai ales când creează locuri de muncă.  

Referire la noile Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați, pare să fie o soluție foarte bună la achiziția bunurilor(utilaje, echipamente) folosind Baza de date AFIR. Însă procedura on-line cu minim două oferte conforme nu pare să ușureze procesul de achiziție, din contră. Și asta din câteva motive:

-Marea majoritate a solicitanților se află pentru prima dată în postura de a organiza achiziții publice. De aceea, din start sunt obligați să apeleze la firme de consultanță.

-Mare parte din lucrări au valori până în 100.000 euro și nu sunt atractive pentru firmele mari de construcții care au compartimente specializate de achiziții publice și care sunt capabile să pregătească oferte. Cele mai multe firme sunt mici și nu au cunoștințele necesare de a pregăti și depune oferte conforme pentru acest tip de procedură. Ba uită să semneze o pagină din ofertă, ba uită să scaneze un document cum ar fi Certificatul de înregistrare al firmei etc și ofertele devin neconforme, procedurile reluându-se în dauna solicitanților sau beneficiarilor.

De aceea, consider că ar trebui procedat conform OUG nr.34/2006 la lucrări, adică atunci când valoarea estimată a contractului de achiziție publică de lucrări e sub 100.000 euro să se aplice procedura de achiziție directă. La valori peste 100.000 euro atunci se poate apela la sistemul on-line.

Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com

Avantajele culturilor în spații protejate

Ionel POPA

„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” Albert Einstein

Sub-măsura 4.1 – „Investiții în ferme” din noul PNDR 2014-2020 este deschisă de la 25 martie 2015 însă nu pare să intereseze prea mult fermierii noștri, e adevărat și pe fondul unor condiții de accesare ce pun probleme. Totuși, eu zic că merită să se facă toate eforturile pentru îndeplinirea tuturor condițiilor de eligibilitate pentru că în aceste vremuri este imposibil aproape a se găsi finanțări pentru investiții în agricultură. Cu atât mai mult pentru fermierii sub 40 ani care primesc 20% procent în plus nerambursabil sau cei din zonele așa zis „defavorizate” care de asemeni, primesc 20% nerambursabil în plus. Situația cea mai fericită e pentru cei ce îndeplinesc ambele condiții care pot ajunge la 90% nerambursabil.

Una din măsurile pozitive pregătite de AFIR pentru buna derulare a noului PNDR îl reprezintă punerea la dispoziția solicitanților a proiectelor-tip. Trebuie spus de la început că aceste proiecte sunt pentru a inspira solicitanții, pentru a-i lumina asupra documentațiilor ce trebuiesc întocmite. Pentru proiectul propriu-zis de finanțare e nevoie de implicarea unei echipe de specialiști în proiectare și consultanță, de la caz la caz.

Având în vedere că așa zisa „zonă defavorizată” pentru zona Moldovei e de fapt, zona afectată de secetă, analizând toate proiectele-tip unul poate fi benefic pentru orice fermier. Este vorba de proiectul „Fermă de legume în spatii protejate”, suprafața acestuia diferind de la caz la caz, funcție de dorința de implicare a solicitanților. Argumentele în favoarea unui astfel de proiect sunt următoarele:

  1. Cererea de legume e mare(tendința e de creștere a consumului pe cap de locuitor 151,1kg/cap de locuitor în 2001 la 230 kg/cap de locuitor în prezent)  și neacoperită de producția internă, de aceea pe piață întâlnim multe produse din import(importurile de legume s-au dublat în ultimii 5 ani).
  2. Producătorii interni sunt concentrați în anumite zone geografice cum ar fi de exemplu, Dăbuleni-județul Dolj și Matca-județul Galați. Mai sunt producători interni și în alte zone dar care nu sunt semnificativi. Aprovizionarea din cele două zone este costisitoare.
  3. Producția în spații protejate nu mai depinde așa mult de condițiile meteo. Vedem cum în acest an culturile vegetale din câmp au fost afectate de secetă și acum fermierii afectați stau la mila statului așteptând să fie despăgubiți. Afectați sunt și crescătorii de animale care întâmpină probleme în aprovizionarea cu furaje. Costurile vor crește pe unitatea de produs. Mulți fermieri pot ajunge la faliment în condițiile unui an secetos.
  4. Fluxul de încasări poate fi mult îmbunătățit dacă orice fermier are și o producție în spații protejate deoarece poate vinde marfă în orice lună a anului.
  5. Predictibilitatea recoltelor e mult mai mare.
  6. Productivitatea recoltei este mult mai mare față de culturile în câmp.
  7. Adaptarea la cerințele pieții e mai bună, în spații protejate putându-se opta pentru minim 3 culturi pe an, funcție de cerințele concrete.
  8. Amplasarea investiției se poate face pe diverse tipuri de sol, putându-se veni cu pământ de împrumut.
  9. Dacă nu există sursă de curent electric se poate apela la o sursă alternativă, cea mai bună fiind amplasarea de panouri fotovoltaice.
  10. Proiectul include și achiziția utilajelor necesare pregătirii terenului, utilaje de manipulare a laditelor cu legume (transpaleti manuali),echipamente pentru desfacerea producției (cântar).
  11. Culturile sunt ușor de supravegheat și de păzit față de culturile în câmp.
  12. Necesită suprafețe mici de teren față de culturile vegetale, știind fiind că e din ce în ce mai greu de găsit suprafețe de luat în arendă.

Sera

Există și unele dezavantaje, din care enumerăm:

  1. Costuri la înființare-de aceea promovăm accesarea de fonduri nerambursabile
  2. Existența unei surse de apă-dacă nu există, se apelează la construcția unui puț, investiția fiind eligibilă din FEADR.
  3. Marfa e perisabilă și necesită desfacere ritmică, costurile de stocare fiind mari.

De departe avantajele predomină și acest sector merită toată atenția. Dar încă nu am reușit să înțeleg de ce fermierii nu îmbrățișează sectorul. E un fel de sado-masochism să faci agricultură an de an sub spectrul condițiilor meteo mai ales în zonele cu precipitații medii multianuale scăzute. Einstein spunea că  „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”  Oricât ar fi cineva pasionat de tractoare și culturile în câmp, trebuie să înțeleagă că obținerea de profit merită atenția primordială și apoi producția. Veniturile certe an de an scapă fermierul de bănci și-i permite să se gândească mai mult la marketing. În plus, culturile în spații protejate permit o diversificare a producției, permit acumularea de experiență (know-how), inovație etc. Pentru tineri, mai ales cei cu studii horticole domeniul e mult mai incitant.Iată mai jos o imagine preluată de pe Google cu zona Almeira, Spania în care putem observa suprafața imensă ocupată de culturile protejate.

Almeira

Să nu ne mirăm că întâlnim legume din Spania prin supermarketurile noastre! Și Spania e o țară cu un climat mult mai secetos ca al nostru! Tocmai de aceea, s-au concentrat pe culturile în spații protejate, umplând supermarketurile din întreaga lume!

Toți cei interesați de această măsură ne pot cere sprijinul, atât pentru servicii de consultanță cât și pentru servicii de proiectare.

Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com

Despre norocul de a fi român

Ionel Popa

„România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.” Petre Carp (1918)

Una dintre poveștile cu tâlc ce m-a captivat de la prima citire este următoarea:

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”

***

Tâlcul poveștii este acela că viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.

Când vedem ce se întâmplă în această perioadă în lume, parcă-mi vine să spun: ce bine că sunt român și trăiesc în România! Și spun asta nu pentru că ar curge lapte și miere pe la noi. Dar măcar avem o oarecare liniște. Faptul că România e săracă devine deodată un avantaj.

În Evul Mediu statele românești nu au devenit pașalâc turcesc bineînțeles pentru că i-am bătut pe turci, ar spune naționaliștii! Dar dacă întrebăm istoricii, ne vor spune că în sărăcia noastră nici nu prea eram atractivi. Așa că turcii au zis că dacă plătim un oarecare tribut să fim lăsați în sărăcia noastră. Și așa am traversat istoria până acum.

Cu timpul însă am devenit mai atractivi și chiar dacă nu am fost cuceriți ca stat, resursele de pe teritoriul nostru au devenit atractive ba pentru fanarioți, turci, evrei, unguri, ruși etc. Aceștia au pătruns în viețile românilor cumpărând terenuri, păduri etc. Iar noi românii a trebuit să slugărim la ei. Cu timpul ne-am mai „scuturat” de astfel de intruși, ce-i drept un merit l-a avut și comunismul care i-a înspăimântat și luat de goană.

În această perioadă vedem că grupuri mari de imigranți se îndreaptă către Europa, către acea Europă bogată. Noi suntem avantajați că nu prea suntem atractivi pentru aceștia. Și nu e rău deloc că lucrurile stau așa pentru că imigranții pe care îi vedem în presă par periculoși. României, care abia se ridică din coada Europei, nu-i trebuie în acest moment un astfel de balast.

Mai trag un semnal de alarmă. S-ar părea că terenurile noastre devin tot mai atrăgătoare pentru străini, oricare ar fi ei. Observăm cum bieții țărani sunt păcăliți și sunt lăsați fără terenuri.

Iată însă că tranzacțiile nu se pot derula cum ar dori cei din afară pentru că există un impediment. E vorba de faptul că pentru multe suprafețe  nu e clarificat regimul juridic al acestora(mai pe înțelesul tuturor, nu-s dezbătute moștenirile).  La prima vedere și ținând cont și de precizările APIA, de precizările din ghidurile de finanțare din noul PNDR, am zice că suntem dezavantajați. Nu se pot accesa fonduri nerambursabile de către fermierii ce dețin în administrare terenuri pentru care nu se pot încheia contracte de arendă(o prostie ministerială pe care mi-e greu s-o înțeleg).  Dar aprofundând un pic lucrurile, vedem că asta se constituie ca un avantaj pentru bieții țărani români care habar nu au ce se întâmplă cu ei.

Personal, dacă aș avea o putere aș merge din casă în casă pentru a lămuri țăranii să nu-și vândă terenul sau dacă e să-l dea, măcar să preia legea răzășească ca înstrăinarea să se facă în răzeșie și nu către străini. Deocamdată proprietatea privată românească nu e consolidată așa cum ar trebui. Ba, din contră, acte în regulă mai degrabă au străinii ce au achiziționat terenuri în perioada asta de haos. Ai noștri încă dețin terenuri pentru care nu pot dovedi proprietatea. De aceea, eu cred că ONG-urile ar trebui să se implice în a lămuri asupra importanței de a nu înstrăina terenurile. Guvernul nu poate oficial spune acest lucru, nu are voie. Poate că nici să prelungească perioada în care străinii să nu poate lua terenuri nu le-a fost la îndemână. Însă noi, societatea civilă, care înțelegem ce se întâmplă, avem datoria de a informa cetățenii corect asupra consecințelor ce ar putea decurge. Totodată și fermierii ar trebui să lase egoismul deoparte și să devină mult mai uniți. Personal nu aș avea emoții dacă ar cumpăra străinii terenuri în condițiile în care aș vedea că fermierii noștri sunt uniți atunci când au interese comune. Dar momentan nu văd acest lucru. Asocierea în cooperative se desfășoară prea lent astfel că produsele românești nu se impun pe piața internă, nu mai zic de export!

Îmi mențin totuși optimismul cu care am început expunerea și trag speranța că românii în înțelepciunea lor vor ști ce să facă cu terenurile. Iar cei din diasporă în condițiile unei Europe ce devine din ce în ce mai aglomerată, vor face cale întoarsă spre țară pentru că nicăieri nu poți fi mai fericit ca acasă.

De ce nu se dezvoltă fermele de familie în România?

Consultant: Ing. Ionel POPA

Proverb american: „Poţi duce un cal la apă, dar nu-l poţi forţa să bea.” Completare: „Dacă vrei să bea apă, pune-i sare în fân!”

Fermă de familie. Sursa foto: http://stiri.tvr.ro

Fermele de familie au luat o mare dezvoltare în țările UE datorită stabilității pe care o asigură agriculturii dar și multitudinii de alte probleme pe care le rezolvă. Tocmai de aceea, anul 2014 a fost declarat la nivel european, anul fermelor de familie. Este adevărat că fermele mari oferă forță și mult mai multă competitivitate în cadrul economiei unei țări. Însă, mai ales în România, fermele de familie pot contribui mult la dezvoltarea zonei rurale. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de la noi a înțeles importanța dezvoltării numărului fermelor de familie astfel că le promovează încă din 2013 prin crearea de programe cu finanțare nerambursabilă îndreptate spre acest domeniu. Și totuși, rezultatele nu sunt remarcabile!

Pentru că firma noastră a promovat și promovează programele cu finanțare nerambursabilă ce stimulează dezvoltarea fermelor de familie, din proprie experiență am înțeles unele cauze și vom încerca să punem punctul pe „i”,încercând să dăm un răspuns întrebării din titlul articului, nu neapărat pentru a critica, mai degrabă ca o luare de atitudine împotriva unui flagel căruia o să-i spun „Guvernul împotriva Guvernului”. Nutresc speranța că poate cineva va citi aceste rânduri și lucrurile vor lua o altă turnură. Este bine să se clarifice cauzele pentru care se dezvoltă greu fermele de familie și pentru a nu se înțelege cumva că astfel de ferme nu ar fi indicate la noi! Am spune că lucrurile stau chiar invers în România, unde agricultură are un important rol social pe lângă cel de ramură de bază a economiei preluând foarte mulți șomeri cărora le asigură resurse de supraviețuire.

Fermele de familie necesită a fi sprijinite pentru a se înfiripa. La noi însă, taman de când a apărut conceptul de ferme de familie, respectiv anul 2013, în același an a apărut și impozitarea exploatațiilor agricole indiferent dacă acestea comercializează sau nu produse. În anul 2013 s-a introdus impozitul pe norme de venit la persoanele fizice, PFA-uri , Întreprinderile Familiale și Întreprinderile Individuale. La început colectarea a fost bâlbâită, timidă aș putea spune. Acum însă, în forță se colectează din urmă(poate pentru că au trecut alegerile???).De asemeni, în sarcina fermierilor a căzut și colectarea și virarea la bugetul statului a impozitului pe venitul din arendă.

Măsura 141 din vechiul PNDR a avut darul de a trezi un pic micii fermieri. I-a adus în fața autorităților, i-a autorizat la Registrul Comerțului, unora le-a deschis apetitul spre accesarea fondurilor nerambursabile. Însă bieții fermieri, s-au trezit deodată cu o groază de probleme: impozitarea, ținerea evidenței contabile etc. Din cei 1500 euro/an nu le-a rămas nimic, decât timpul pierdut.

Măsura 112 din vechiul PNDR a avut un impact mai mare, însă mulți sunt chinuți la accesarea tranșei II(sub amenințarea că vor da banii din prima tranșă înapoi) de așa zisul concept nou „crearea de condiții artificiale”. Tinerii au căutat ca pe parcursul unui an pe care l-au avut la dispoziție să creeze condiții de accesarea fondurilor conform cerințelor programului. Acum li se spune că „au creat condiții artificiale”. Păi un tânăr care avea alte preocupări dar atras de program decide să se instaleze în mediul rural ca tânăr fermier, cum putea altfel? Nimeni nu pomenește însă și de sacrificiile făcute de acești tineri prin autorizarea la Registrul Comerțului, înființarea de exploatații, înscrierea exploatațiilor la APIA și/sau DSVSA, exploatațiile zootehnice căpătând numele de exploatații comerciale tip A(ce presupune ținerea evidenței animalelor în Registrul Național al Exploatațiilor pe proprie răspundere), impozitarea pe norme de venit etc. aspecte de care nu au știut la accesarea programului.

Noul Cod Fiscal vine și cu alte prevederi, printre care și impozitarea subvențiilor, ceea ce va afecta puternic procesul de dezvoltare al fermelor de familie.

Am înțeles dorința Guvernului prin Ministerul de Finanțe de a lărgi baza de impozitare. Totuși, cu agricultura altfel ar fi trebuit procedat. Prea devreme s-au introdus normele de impozitare, mult prea devreme. Fermele de familie au nevoie de un anumit timp pentru „a se coace”. Prea repede Guvernul s-a repezit să le preia „fructificația”. Și știm că fructele consumate prea timpuriu face să ne strepezească dinții, produce constipație etc.

Dacă avem un pic de înțelepciune, haideți să așteptăm un pic să se dezvolte aceste ferme de familie. Haideți să le ajutăm să se asocieze pentru ca producțiile lor să poată intra pe piață. Iar dumneavoastră, de la Guvern, identificați noi piețe de desfacere. V-ați lăudat cu chinezii că vor prelua producția din zootehnie…. Mă așteptam că voi vedea puzderie de chinezi prin satele noastre. Însă, nimic, doar plicuri amenințătoare cu plata impozitelor….

Lărgirea bazei de impozitare nu se poate face cu forța. Tandemul Boc-Băsescu a făcut această mare greșeală care a determinat mari pierderi, greu de cuantificat. Cu atât mai mult, impozitarea fermelor de familie așa cum se prevede acum în Codul Fiscal nu pare stimulativă, mai ales în condițiile de la noi.

Un proverb american spune așa: „Poţi duce un cal la apă, dar nu-l poţi forţa să bea.” Apare și o completare: „Dacă vrei să bea apă, pune-i sare în fân!”

Așa că, domnilor guvernanți, dacă vreți să culegeți impozite de la agricultori, ajutați-i să crească. Și aveți la îndemână câteva pârghii. Enumăr câteva:

-stopați importurile ilegale de produse agricole;

-confiscați produsele din import ce nu îndeplinesc standardele europene așa cum se face cu produsele autohtone;

-facilitați exporturile, găsind noi piețe de desfacere;

-facilitați accesul la finanțare, renunțând la concept gen „condiții artificiale”, simplificând procedurile atât la APIA cât și la AFIR etc.

Apreciem unele măsuri luate, cum e și acordarea de punctaje la selecție proiectelor ce promovează rasele/soiurile autohtone! De asemeni, simplificările aduse la achiziții și la depunerea dosarelor de plată. Însă e prea puțin raportat la nivelul fermierilor din România. Trebuie să fim realiști și conștienți că dacă nu ajutăm fermele de familie, tinerii vor părăsi România ceea ce în timp va avea impact foarte negativ pentru țară.

Consultant Ing. Ionel POPA – S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L. (mobil: 0761.130.399, email: popa_ionel_68@yahoo.com )