Dacă tot faci afaceri, fii în top!

Ionel Popa

Recent am participat la cea de-a XXVI-a ediției a evenimentului Topul Firmelor organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Vaslui(CCIA) în parteneriat cu Primăria Vaslui. Precizez că administrez o firmă a cărei activitate este cea de consultanță. Din 2005 de când am devenit antreprenor am lipsit de puține ori de la acest eveniment.E vorba de primii ani când nu prea înțelegeam eu ce e cu Camera de Comerț….Devenind membru,am fost invitat la toate evenimentele organizate de Cameră printre care și Topul Firmelor.

Personal îmi face mare plăcere să particip la eveniment și recomand tuturor antreprenorilor să-i acorde importanța cuvenită. 

În primul rând că afli cum stai în ramura ta economică. Prezența la eveniment îți va stimula dorința de a urca în top. „Pentru a avea succes trebuie sa gasesti ceva de care sa te agăți, ceva care să te motiveze, care să te inspire.” – Tony Dorset

În al doilea rând, vei descoperi că și în județul Vaslui se desfășoară o anumită activitate economică și împotriva a ceea ce se spune despre județul nostru,lucrurile nu sunt chiar așa…. Și la noi sunt antreprenori care fac performanță. Îmi crește inima să văd progresul de la an la an. Precizez că a face performanță în Vaslui nu e chiar simplu.În condițiile fiscalității ridicate, a lipsei forței de muncă ce se resimte tot mai acut, mediul economic nefavorabil(materii prime uneori greu de procurat, condițiile mai grele de piață mai ales din cauza importurilor, lipsa forței de muncă cu calificare) e cu atât mai meritoriu să faci performanță.

În al treilea rând, evenimentul e foarte bine organizat de fiecare dată. Personalul CCIA Vaslui dă dovadă de mult profesionalism de fiecare dată.

Pe lângă premierea firmelor conform poziției ocupate pe baza Regulamentului Camerei, au fost premiați și câțiva elevi și studenți cu rezultate meritorii. Mi se pare de foarte bun augur aducerea tinerilor cu merite într-un astfel de mediu pentru că pot fi stimulați să ia decizii în direcția antreprenoriatului. Economia țării are nevoie de implicarea tinerilor în activități economice!

Pericolul democrației – politica în haită!

Ionel Popa

Asistăm cu toți la derularea unei campanii electorale pentru alegeri prezidențiale și nu numai cu o specificitate aparte. Eu îi spun politică în haită! Și o să încerc să mă explic în cele ce urmează.

În țările democratice politica este făcută prin intermediul partidelor politice. Acestea sunt organizații cu mai mulți sau mai puțini membri, atrași de o anumită doctrină(liberală, conservatoare, social-democrată, socialistă, comunistă etc). Membrii iubesc doctrina partidului din care fac parte pentru că văd în aceasta vehicolul care le aduce bunăstare și avantaje într-o democrație normală. În România democrația a fost dusă de partide doctrinare începând cu secolul XIX-lea și continuând cu secolul XX până la instalarea comunismului.

După Revoluția din 1989 a fost o perioadă de renaștere a fostelor partide, astfel că a apărut Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și Partidul Național Liberal, precum și alte partide de mai mică anvergură inspirate din trecutul democrației românești. Bineînțeles că aceste partide au dus lupte grele cu un colos moștenitor al fostului PCR care s-a numit fie FSN, fie FDSN, apoi PDSR, în prezent spunându-i-se PSD.

Numai că, în timp, acele partide ce păreau să aparțină unei anumite doctrine, s-au topit în tranziția postdecembristă, astfel că în prezent nu mai avem nici un partid care să aparțină cât de cât de o anumită doctrină. Vorbesc de doctrină pentru că așa ar trebui să se facă politica. Doctrinele bine gândite și respectate se pot constitui în vehicule de progres mult mai bune decât oamenii, fie că cei ce fac politică își zic lideri. Asta pentru că oamenii se schimbă în timp, dar doctrinele nu. Și iată că în acest moment vedem lideri care se dezbracă de orice doctrină și se înrolează în „haita” care le asigură măcar o bucățică de oscior. Ne-am supărat tare când l-am văzut pe Victor Ciorbea, fost premier țărănist, înrolându-se în haita PSD-istă.Dar apoi am aflat cu toții că bietul de el e putred de dator și are nevoie disperată de oscioarele oferite de PSD. Am văzut cum haitele pentru a înfuleca mai bine s-au coalizat în diverse alianțe una mai ciudată ca alta, culminând cu alianța USL una dintre cele mai anacronice. Am văzut apoi cum s-a fragmentat fostul PDL pentru că lideri din partid au dorit propria haită. Asistăm cu uimire cum partidele se aliază azi pentru interes pentru ca peste două săptămâni să se alieze invers, tot din interes etc. Pentru că nu au doctrine la bază, haitele acționeze fără respectarea niciunei reguli, nici măcar legislative. Sunt lacome și doresc doar hălci cât mai mari din ce se mai poate rupe din trupul bietei Românii. Nu țin cont de mediu, nu țin cont de nevoile poporului, de legi, nu țin cont de securitatea națională….. Politica haitelor e simplă: să-și devoreze oponenții și să rămână singure pe moșie. Și haitele devin din ce în ce mai periculoase pe măsură ce atrag membri din toate categoriile de care au nevoie : justiție, poliție, fisc etc. Cineva din exterior poate se întreabă de unde atâta înverșunare în lupta politică de la noi? Explicația e simplă. La noi s-a dezvoltat o cultură politică prin care liderii sunt conduși de multă lăcomie.Ei vor totul! Egoismul e la cote maxime! Robert Falcon Scott, cel care a pierdut lupta cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud a lăsat următoarele vorbe: Primul este totul,al doilea e nimic!  Oare asta o fi citit politicienii noștri de sunt atât de înverșunați? La noi cultura politică dă importanță doar liderului, ceilalți din spate nu reprezintă prea mult. Și asta se trage de la moștenirea lăsată de PCR. La noi liderul ce pierde întâietatea nu mai este păstrat în partid. PSD care este un partid social-democrat, s-a sfărâmat în decursul anilor din cauza aceste culturi politice. Social-democrația e o doctrină bună doar că felul cum a fost aplicată lasă de dorit. Și iată că astăzi au pierdut guvernarea. Nu că programul a fost chiar rău, ci pentru că liderii au dat dovadă de lăcomie și au atras ura, poate invidia celorlalți. S-au vulnerabilizat, unii au ajuns la pușcărie, alții sunt anchetați. Dacă partidul își merită soarta, ce vină are doctrina? Iată de ce e nevoie de oameni onești, cu principii etice și morale, în politica de la noi. Altfel ne vom sfâșia unii pe alții.

E nevoie de o cu totul altă cultură politică în care doctrinele să aibă întâietate. Averea să se facă, nu-i problemă, oricât de mare dar din activități economice și nu din sifonarea banului public…. 

Așa că partidele ar trebui să se aplece mai mult asupra doctrinelor. Fără fundamente doctrinare partidele apar și dispar fără a lăsa nimic constructiv în urma lor. 

A existat un mare  antrenor de fotbal care la începutul fiecărui sezon relua antrenamentele cu o ședință despre minge. Ce e mingea? Poate părea banal dar dacă ne gândim mai aprofundat are logică. Dacă fotbalistul nu înțelege ce e cu mingea, nu va face performanță.La fel e și cu doctrinele la partidele politice. Ca atare,dacă PSD nu înțelege de ce a pierdut guvernarea, să citească doctrina social-democrată și o să vadă unde au fost derapaje,o să înțeleagă că social-democrația nu trebuie să creeze baroni sau vătafi ci oameni care iubesc poporul cu adevărat. La liberali lucrurile sunt și mai complicate. Sunt mai depărtați de doctrină. Ce să mai spunem de USR care încă nu și-au definit doctrina…. Asta înseamnă că nu sunt un partid ci doar o asociere de moment. Fără doctrină nu vor rezista ca partid. Fără doctrină rămânem la vorbele lui George Bernard Shaw: „Politica este paradisul palavragiilor cu limba ascuţită.”

Și asta ne costă ca stat pentru că prin alte părți energiile sunt direcționate spre creștere economică și spre prosperitatea poporului, nu spre luptele fratricide.

Veșnica pomenire a celor adormiți

Ionel Popa

Ai fost vreodată într-un cimitir pe timp de noapte? Într-o noapte oarecare? Ai sesizat că la unele morminte arde câte o lumânare? Fotografia ce însoțește aceste cuvinte e făcută într-o noapte oarecare în cimitirul din Vaslui. Din loc în loc arde câte o lumânare….Nu la toate mormintele…. La câteva…. 

Sunt oameni care atunci când pleacă la ceruri lasă mult gol în urma lor.  Au avut o familie frumoasă, au crescut copiii frumos….Au trăit frumos în general, au ajutat semenii, au trăit în armonie cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de serviciu, au depășit provocările cu înțelepciune, fără prea mult egoism…  Poate că nu toată viața au fost așa dar la un moment dat sau măcar pe alocuri s-au înțelepțit…. Și după moarte cineva sau mai mulți îi pomenesc. Ba, mai mult, le ține candela aprinsă și la cimitir. Ce frumos! 

Mâine ortodocșii au în calendar pomenirea morților. Și asta în fiecare an, în prima sâmbătă din noiembrie. E vorba de „Moșii de toamnă”. În biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare celor săraci. În plus, se aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat. „Pomenirea morţilor este înainte de toate un semn al dragostei celor de aici către cei care au plecat de aici. E şi un semn al credinţei că viaţa noastră nu se încheie odată cu moartea, ci ea continuă şi după aceasta”, pr. Mircea Stoleriu

Mi-amintesc de vizita mea în cimitirul din sat după o lungă perioadă de timp. Am parcurs aleile una după alta. Refăceam lumea în care am crescut, lumea alături de care mi-am trăit copilăria în sat.Mulți nu mai sunt.Din loc în loc mă opream copleșit de amintiri…. Unele frumoase, pline de duioșie, altele amintindu-mi de tot felul de giumbușlucuri.Unele mai puțin frumoase. 

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți cei plecați la ceruri!

Oameni și fapte la superlativ

Ionel Popa

Trăim vremuri tulburi în care constatăm în România situații greu de imaginat pentru secolul XXI. Odată cu deschiderea granițelor românii au putut migra pentru un trai mai bun oriunde și-au dorit. Și mulți au făcut-o astfel că peste 5 milioane de români trăiesc în afara țării. Impactul aceste migrații este deosebit de mare și de complex.Avem un impact la nivelul forței de muncă ce se resimte din ce în ce mai tare în economie. Avem un impact la nivelul finanțelor țării pentru că se constată dezechilibre în formarea fondurilor pentru asigurarea pensiilor, a finanțării sistemului de sănătate etc.Avem un impact deosebit de grav asupra familiei.Întâlnim multe familii monoparentale, o creștere puternică a ratei divorțurilor, mulți copii crescuți de bunici sau de alte rude. Actorul și activistul canadiano-american Michael J. Fox  spune că  “Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.” 

Ca președinte al Asociației „SOLIDAR” am avut ocazia să constat trauma copiilor crescuți fără unul sau ambii părinți.Sunt dese situațiile în care frații sunt separați sau cresc împreună cu alți frați vitregi…. Bineînțeles, o situație aparte este cea a copiilor instituționalizați crescuți în orfelinate sau în sistemul asistentelor maternale. Instituțiile statului român care se ocupă cu astfel de cazuri sunt deseori depășite….. Ca asociație încercăm să compensăm neputința statului atrăgând sprijin din partea societății civile. Poate cineva se întreabă dacă e corect un astfel de demers. De ce să sprijinim statul care de multe ori risipește resurse? Noi zicem că există suficiente motive ca societatea civilă să se implice în sprijinirea copiilor aflați în nevoi. În primul rând copiii reprezintă viitorul. Un citat de-al lui Pitagora ne spune: „Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!”. În al doilea rând, ajutând un copil putem obține un adult care să se descurce singur…și nu unul dependent de stat.Și nu în ultimul rând, construim solidaritate de care cu toții avem nevoie mai devreme sau mai târziu. 

În aceste vremuri constatăm o clasă socială care își sporește averea.Constatăm o creștere a decalajului dintre clasele sociale. Vedem un segment mic ca număr ce dispune de mult mai mult decât le-ar trebui,norocoși ai soartei sau cu talent deosebit în a face avere.Mai vedem un segment mult mai vast de populație trăind în sărăcie.Segmentul ăla mic îl vedem în centrul atenției pe ecranele televizoarelor. Membrii săi sunt angrenați în lupta pentru putere, în războaie economice, în lupte grele în justiție etc. Lăcomia, ciocoismul, egoismul îi face din ce în ce mai inumani….

Mai sunt și excepții și atunci când descoperim astfel de oameni ni se încarcă sufletul de speranță și de bucurie.

Iată o astfel de poveste frumoasă și reală!

Acum circa trei săptămâni am aflat de un caz social în localitatea Hordilești, comuna Cozmești, județul Vaslui. Trei copii sunt crescuți de o mătușă de-a lor. Este vorba despre Timofte Elena, copiii fiind Alina(clasa a VIII-a), Cristian(clasa a V-a) și Ion care are 16 ani și nu mai frecventează școala.Părinții sunt despărțiți, recăsătoriți astfel că mai au și alți frați care trăiesc numai Dumnezeu știe cum. Cei trei sunt cumva norocoși pentru că mătușa lor, alminteri o femeie slăbuță, bolnavă de astm, are un suflet mare și și-a asumat rolul de mamă. Locuiesc într-o căsuță modestă într-un cătun cu 9 case din comuna Cozmești, județul Vaslui. Alina și Cristi merg zilnic la școala din localitatea Oșești și fapt îmbucurător,le place cartea! Ne-am deplasat la ei și Alina cu Cristi ne-a atras de la prima întâlnire! Atunci le-am dus bunuri pe care le aveam în stoc. Am stabilit să mai mergem o dată.Mătușa Elena ne-a zis că stresul mare e legat de asigurarea hranei(venitul ei extrem de modest abia de-i ajunge pentru procurarea spray-urilor pentru astm) și asigurarea lemnului pentru încălzit.Ne rugam să apară o minune pentru ei. Stabilisem să mergem într-o zi de duminică.Din debaraua noastră pregătisem să le ducem dulcețuri și zacuscă.Vineri ne-a sunat un domn deosebit de protocolar:

-Bună ziua. Mă numesc Botezatu Vasile, sunt venit pentru câteva zile în țară și vreau să mă ajutați să găsesc o familie care are nevoie de ajutor.

Gândul ni s-a dus la Alina și Cristian astfel că am stabilit să ne întâlnim și să mergem împreună. Aveam să aflăm că d-ul Botezatu e plecat de peste 15 ani din țară, trăiește la Londra unde administrează o firmă.Într-o primă fază a cumpărat alimente și dulciuri în cantitate consistentă.Și d-lui a fost impresionat de cei doi copii. Pe loc s-a decis să plătească costul lemnelor astfel că am mers la pădurarul din zonă și am rezolvat acest lucru. În acest moment transportul cu lemne a fost efectuat.Apoi a stabilit cu familia o zi când a venit și i-a luat la Vaslui producându-le o adevărată minune!I-a îmbrăcat, i-a încălțat, le-a luat un aragaz, televizor cu plasmă, mașină de tocat carne, tacâmuri de bucătărie etc. Și i-a dus la restaurant oferindu-le un prânz pe care îl vor ține minte mult timp!

Astăzi noi le-am dus un calculator oferit de familia Miron Nicolae din Vaslui. Cu această ocazie am cules și câteva impresii despre minunile din ultima perioadă!

Sunt copii foarte buni,cu vise și scopuri….Doar că trebuie ajutați!

Nouă ni s-a încărcat sufletul de bucurie că am putut întâlni un OM de o calitate extraordinară, un exemplu pentru noi toți!

Dumnezeu să-i dea sănătate, multe bucurii lui și întregii familii, pe măsura sufletului său!

„Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” Abraham Joshua Heschel  


Respect pentru profesori

Ionel Popa

În fiecare an pe 5 octombrie întreaga planetă sărbătorește „Ziua Internațională a Profesorilor” în semn de respect pentru această categorie profesională. Întradevăr, profesorii merită tot respectul nostru pentru că ne-a influențat viața în bine direct sau indirect. Eu am numeroase amintiri plăcute de la profesorii întâlniți pe parcursul vieții. Unii mai sunt în viață, alții din păcate, nu mai sunt.

Îmi amintesc cum am deprins eu gustul pentru citit. Prin clasa a V-a d-ul profesor de istorie  Luca Dumitru de la Dodești a început să-mi ofere câte o carte de la bibliotecă.Alegea cu grijă cărțile și de fiecare dată îmi dădea un termen pentru a fi citite urmând a-mi pune întrebări. Așa am citit „Iliada, Odiseea și Eneida” sau „Istoria descoperirilor geografice”.Tot dumnealui mi-a insuflat pasiunea pentru istorie. Mare profesor! Să-i dea Dumnezeu sănătate și ani mulți!

Nu pot să-mi uit diriginta din școala generală,d-na Gavrilă Tincuța. Mi-a fost profesoară de biologie și a contribuit mult la rezultatele mele la învățătură. Avea calități de a motiva extraordinare! Îmi amintesc că a scris în carnetul de note un mesaj pentru părinții mei: „Mulțumim pentru frumoasa educație dată copilului dvs.” Nu știu ce a însemnat asta pentru părinții mei, știu însă că de atunci nu m-au mai luat la muncile câmpului lăsându-mă să învăț. Mare om! Din păcate, diriginta mea din  școala generală nu mai este printre noi.Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Pasiunea pentru matematică mi-a insuflat-o în mod deosebit profesorul Petcu. Datorită d-lui am parcurs pentru prima dată integral o culegere cu exerciții la algebră. Nu știu dacă mai este în viață….

Am multe amintiri frumoase din școala generală! Evoc încă una! Eram prin clasa a VII-a sau a VIII-a și ni s-a dat ca temă să scriem o compunere despre Peneș Curcanul pornind de la poezia „Peneș Curcanul” a lui Vasile Alecsandi.Profesorul se numea Sava Valeriu și era învățător de fapt dar o suplinea pe d-na profesoară de română. A fost foarte entuziasmat de compunere și mi-a dat 10+ ceea ce acorda foarte rar. Așa am început să dau frâu imaginației, mai târziu încercând să scriu și poezii.

În liceu(e vorba de Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui) aveam s-o întâlnesc pe d-na prof.Dăriescu Gicuța care mi-a fost și dirigintă. Din păcate nu mai este printre noi. Dumnezeu s-o odihnească în pace! A avut atâta grijă de mine că m-a luat și în gazdă începând cu ultimul trimestru din clasa a X-a. Începusem să frecventez secția de lupte libere a Clubului Sportiv „Viitorul” din Vaslui. Cum rezultatele la învățătură nu mai erau aceleași a decis să mă oprească de a mai face sport. Cum eu nu am fost de acord cu această propunere a decis să mă ia în gazdă cu gândul de a mă supraveghea mai îndeaproape. Și a funcționat! Am făcut și sport cât am dorit și la un moment dat m-am dedicat doar învățăturii. Dumneaei îi datorez și orientarea spre silvicultură… Recunosc că nu aș fi avut niciodată curaj să abordez Facultatea de Silvicultură așa cum era atunci(una singură în țară, la Brașov) fără încurajările dumneaei. 

În liceu am devenit de nota 10 la matematică(asta a fost nota de la Bac dar și de la admitere la Silvicultură) datorită d-lui prof.Grigoriu Grigore! Mare profesor, mare personalitate! Mai luam câte o castană că mergeam la olimpiadă la istorie de dragul d-nei prof. Paicu în loc să merg la matematică! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu drag îmi amintesc de d-na prof.Nicolescu Irina care ne preda Limba și literatura română. A sesizat că aveam o jenă de a-mi citi compunerile în fața clasei. Eu mai îmi dădeam frâu imaginației și colegii făceau haz!!! Ditamai sportivul la lupte libere și se ocupă cu poezii și compuneri! Și atunci d-na profesoară îmi lua caietul, citea compunerea și față în față îmi făcea observații. Avea grijă să nu-mi taie aripile! Dumnezeu să-i dea sănătate și mulți ani!

Mă opresc aici cu toate că aș putea umple multe pagini despre profesorii mei dragi!

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui.” Henry Brooks Adams

Tuturor profesorilor le doresc sănătate, bucurii și satisfacții, respect pe măsura rezultatelor!!!

Renumitul compozitor Eugen Doga, la Vaslui

Ionel Popa

În seara aceasta la Vaslui, în Centrul Civic, s-a desfășurat un spectacol de înaltă ținută artistică având ca protagoniști pe maestrul Eugen Doga(compozitor de renume mondial din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei din anul 1992) si Orchestra Simfonică a Companiei Radio-Moldova dirijată de Dumitru Cîrciumaru. Soliști au fost Dumitru Mîțu, Mariana Bulicanu, Anișoara Bragari-Moroșanu, Veaceslav Timofti și Vitalie Advahov. Manifestarea a fost organizată de Consiliul Județean Vaslui, Primăria și Consiliul Local Vaslui precum și de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui. Spectatorii au avut acces gratis și pentru că încă din deschidere au urcat pe scenă și au rostit alocuțiuni Vasile Pavăl, primarul Municipiului Vaslui și Dumitru Buzatu,președintele Consiliului Județean, am putea spune că a avut o tentă electorală pe bani publici. Personal nu aduc critici din acest punct de vedere. Un spectacol cu maestrul Eugen Doga e binevenit oricând și oriunde printre români pentru că înseamnă cultură adevărată.Eugen Doga e o mare personalitate artistică, cu largă recunoaștere mondială, cu o activitate prodigioasă pe multiple planuri artistice. Cine are acces la internet poate lesne găsi informații despre renumitul compozitor. Talentul incontestabil al lui Eugen Doga este recunoscut acum și de UNESCO-valsul inclus în coloana sonoră a filmului “Gingaşa şi tandra mea fiară” este numit a patra capodoperă muzicală a secolului XX. A primit numeroase distincții în R.Moldova dar și în URSS și România. Mai multe informații găsiți și la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Doga

Personal m-am bucurat foarte mult când am aflat că la Vaslui va avea loc un astfel de spectacol. Vremea a încurcat un pic derularea însă întâlnirea cu maestrul Eugen Doga a meritat investiția de timp pentru toți cei prezenți.

Ceea ce eu nu am înțeles, de ce nu au fost mai mulți tineri la spectacol? Având în vedere că a început anul școlar, elevii puteau fi aduși la spectacol însoțiți de cadre didactice fiind un bun prilej de a cunoaște cultură de certă valoare.Din alocuțiunile organizatorilor am înțeles că spectacolul a fost dedicat persoanelor vârstnice…. Cu siguranță persoanele vârstnice meritau un astfel de spectacol însă care ar fi fost problema dacă ar fi fost mai mulți tineri? Unii spun că au fost de 2500 spectatori, alții 3000. Eu am văzut în vară la concertele cu Holograf și Smiley o prezență mult mai mare. Se pare că există o adevărată degringoladă în PSD nu numai la nivel central dar și la nivelul județului nostru. Se știe că PSD are ca votanți fideli persoanele de vârsta a treia. Înțeleg să le acorde o atenție deosebită. Totuși, dacă se dorește o perpetuare a social-democrației, e nevoie de echilibru pe categorii de vârstă în rândul simpatizanților. Mi s-a părut ușor egoistă promovarea spectacolului de astăzi și de neînțeles…. Pe de o parte, manifestarea  se putea constitui ca un bun prilej de promovarea a culturii autentice în rândul tinerilor, de promovare a câtorva modele în artă și cultură de sorginte românească. Pe de altă parte, putea fi un bun prilej pentru administrația PSD-istă de a acorda atenție și tinerilor chiar și numai pentru a mai diminua acuzația că acordă o atenția excesivă vârstnicilor(cel puțin așa susțin unii analiști). 

Exceptând partea de promovare(care a influențat prezența), organizatorii merită toate felicitările pentru ideea de a aduce la Vaslui astfel de personalități artistice și culturale.

Respect pentru pădure, respect pentru pădurari

Ionel Popa

La sfârșitul sec.XIX Mark Twain ne-a lăsat un citat:„Dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat.” În zilele noastre când pe lângă presă creierul nostru este bombardat cu informații și din mediul online devine foarte greu de a distinge adevărul de minciună….. Mai adaug și faptul că scopul dezinformării este manipularea, mulți folosind-o pentru a-și atinge diverse scopuri. În ziua de astăzi vorbim de o adevărată știință a manipulării, tehnicile dezvoltate fiind folosite în diverse domenii, începând de la politică, religie dar și în economie și nu numai. Manipularea a nenorocit state, populații întregi, unități economice mai mari sau mai mici, familii etc. Este întâlnită peste tot în lume și în zilele noastre este aproape imposibil dacă nu chiar imposibil să nu fim afectați. Impactul poate fi diminuat prin cunoaștere, printr-o bună pregătire intelectuală dar și emoțională.

În cele ce urmează mă voi referi la unele manipulări apărute în mediul online cu impact asupra percepției asupra personalului silvic. Fac acest demers ca urmare a unui eveniment ce mi-a produs multă mâhnire… De puțin timp un pădurar de la Ocolul Silvic Pașcani a fost ucis în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii…

Fac precizarea că personalul silvic reprezintă autoritatea statului în fondul forestier. Sunt împuterniciți să aplice legea în apărarea integrității fondului forestier. Spre deosebire de alte autorități ale statului, personalul silvic și mai ales pădurarii, plătesc pentru insuccesele profesionale. Anual în fiecare canton silvic se execută controale(cel puțin două) și pagubele identificate sunt recuperate de la pădurari… Ca să înțelegeți viața unui pădurar, imaginați-vă că gestionați 400-700 ha de pădure răsfirată pe un anumit areal, formată din mai multe trupuri, într-o zonă rurală mai mult sau mai puțin dezvoltată… Cum începe toamna, crește presiunea asupra pădurii. Populația începe aprovizionarea cu lemne și face apel la diferite surse….Pe acest fond apar rețele care preiau comenzi de lemne pe care le onorează prin tăieri ilegale… Aceste rețele sunt bine organizate și de multe ori copleșesc autoritatea silvică. Acolo unde apar astfel de rețele nici poliția nu-și face treaba…… De multe ori rețelele capătă curaj pentru că sistemul judiciar pe ansamblu dă dovadă de clemență sau slăbiciune sau….corupție.În aceste condiții pădurarul patrulează ziua dar și noapte pentru a preveni tăierile ilegale. Ce spuneți? E plăcut să ieși la patrulat noapte știind că sunt șanse să întâlnești hoți la furat lemne? Și vorbim de hoți care vin pregătiți, de hoți care vin în grup, de multe ori sub influența alcoolului. Nu e deloc plăcut să fii pădurar în România și poate așa se explică faptul că pădurarii nu prea iau pensie multă…Meseria e destul de stresantă.Să nu credeți că pădurarii au salarii pe măsura riscului la care se expun…. Nu,nici pe departe. Salariile sunt mici, soțiile de pădurar nu prea au cum să lucreze mai ales dacă locuiesc în pădure, la canton. Și cheltuielile cu copiii înscriși la școală la o familie de pădurar de multe ori sunt mai mari dacă luăm în calcul că minorii fac naveta sau sunt dați la gazdă. 

Dacă cineva și-ar propune să evalueze gradul de încărcare cu sarcini al unui pădurar ar rămâne uimit…. Desfășoară o activitate complexă care necesită și o bună pregătire profesională dar și o structură temperamentală și emoțională anume. 

Voluntar sau involuntar, mulți dintre noi contribuim la scăderea autorității instituțiilor statului sau a altor instituții,în speță autoritatea silvică, prin aceea că ne lăsăm prea ușor manipulați și reacționăm în sensul dorit de cei care au interes să manipuleze.

Pe vremea când eram șef de ocol silvic la Epureni m-a sunat conducerea Direcției Silvice de atunci pentru a-mi cere lămuriri având în vedere că subprefectul județului sesizase cum că la ieșirea din satul Popeni, spre Murgeni, lumea defrișează pădurea…chiar scot și arborii din pământ. Am explicat că acolo se executau tăieri de regenerare la salcâm, prin căzănire. Precizez că este cea mai bună metodă de regenerare naturală a arboretelor de salcâm. Arborii se scot cu tot cu cioată și rădăcinile rămase produc drajoni care contribuie la o foarte bună regenerare a pădurii. Metoda e din ce în ce mai puțin folosită deoarece e lipsă de forță de muncă. În aceste condiții se practică tăierile cu drujba care produc lăstărire însă calitatea regenerării e mai slabă. Directorul a înțeles, a explicat probabil și d-lui subprefect și spiritele s-au potolit. În ziua de astăzi ar fi fost un subiect de Breaking news!

Am mai văzut o manipulare posibil involuntară pe rețelele de socializare dar cu mare impact. E vorba de o imagine cu o tăiere „în scaun” la un arboret de salcie. Precizez că în zona dig-mal a râurilori se practică tăierea de regenerare de la o anumită înălțime față de nivelul solului. Această înălțime depinde de nivelul de inundație al apei primăvara. Se știe că apele se retrag mai târziu primăvara în zona dig-mal. Dacă apa ar acoperi cioatele, nu ar fi posibilă regenerarea.

Cea mai grosolană manipulare e cea legată de cuvântul „defrișare”. Este excesiv de mult folosit și fără a se respecta semnificația. Iată definiția acestui termen, conform Wikipedia: „Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și arbuștilor, cu schimbarea folosinței și a destinației terenului.” Iată un exemplu de știre manipulatoare cu puternic impact: „În România se taie peste 3 hectare de pădure la fiecare oră, arată un raport al Greenpeace. În acest ritm, din anul 2000 încoace au fost defrişate ilegal aproape 300.000 de hectare de pădure.” https://www.antena3.ro/actualitate/in-romania-se-taie-peste-3-hectare-de-padure-la-fiecare-ora-235022.html

Nu știu cum fac aceste calcule, un lucru e cert-e o știre falsă! Precizez că toate pădurile României ce fac parte din fondul forestier național se reamenajează o dată la 10 ani. O comisie de la minister avizează amenajamentul. Propunerile de tăieri rase se analizează parcelă cu parcelă. Se acceptă o astfel de soluție tehnică numai dacă există o argumentație puternică….Chiar și în astfel de situații se propun lucrări de regenerare artificială apoi. Adică suprafața de fond forestier va fi acoperită cu pădure în regimde urgență. Faptul că România mai are păduri virgine, faptul că volumul mediu pe picior e de aproape 350 mc/ha,peste media europeană, e în principal meritul silvicultorilor români.

A denigra silvicultorii de-a valma doar pentru că nu-s toți perfecți e o mare greșeală! După cum, a denigra pădurarii pentru starea din sistemul silvic e total greșit. Legiuitorii sunt de multe ori adevărații vinovați(să ne reamintim legile proprietății care nu au ținut cont de ce se va întâmpla cu pădurile predate-pagubele au fost imense).Și asta e valabil și pentru alte categorii socio-profesionale-preoți, polițiști, jandarmi, procurori etc.

Revenind la silvicultorii, de ce să fie denigrați cei de la Vaslui care după revoluție au înființat pădure pe mai bine de 2000 ha în ultimii 15 ani? Îmi amintesc că în comuna Găgești nu figura nici 1 ha de pădure imediat după revoluție. Acum au canton silvic.

Își pune cineva întrebarea ce-ar fi fost cu fondul forestier fără  prezența silvicultorilor? Eram tânăr inginer prin anii ‘90 și știu cu câtă sălbăticie s-au tăiat pădurile scoase de sub paza pădurarilor în vederea punerii în posesie(erau predate Comisiilor locale de aplicare a legii 18/1991 până la punerea în posesie). 

La fel denigrăm preoții fără a ne pune întrebarea ce-ar fi societatea fără ei. Benjamin Franklin spunea: „Dacă oamenii sunt răi având o religie, cum ar fi  dacă n-ar avea-o?”.

Haideți să protejăm pădurea fără a denigra silvicultorii. Dacă vom constata fapte ilicite, facem sesizări, apoi lăsăm  organele judiciare să-și facă treaba. Denigrarea la general a unor categorii socio-profesionale nu face decât să ne dezbine și să slăbească autoritatea favorizând haosul.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor căzuți în slujba pădurii!