Odihnește-te în pace, Aurel

Ionel Popa

Astăzi a fost condus pe ultimul drum pădurarul Aurel Stîngaciu după o moarte fulgerătoare(provocată de înțepăturile a doi gărgăuni)….O mare de oameni au însoțit sicriul cu corpul neînsuflețit. Personalități din mediul politic, personalul silvic din Direcția Silvică Vaslui, rude și prieteni dar și populația din comuna Banca au ținut să aducă un ultim omagiu acestui destoinic pădurar. Nu e întâmplătoare această compasiune. Am avut ocazia să-l cunosc pe Aurel pe parcursul a mai bine de 8 ani cât am activat în cadrul Ocolului Silvic Epureni. Avea acele calități atât de necesare unui bun pădurar-impunea respect prin felul lui de a fi, responsabil, un familist în sensul adevărat al cuvântului, un om de caracter. 

Nu i-a fost ușor să se impună. Îmi amintesc de perioada 1994-1995 când după punerea în posesie a unei părți din canton se manifesta tendința de tăiere în masă a pădurii proaspăt privatizată. A solicitat sprijin de la ocol pentru a stopa fenomenul astfel că echipe mixte silvicultori și polițiști au efectuat acțiuni de stopare  a fenomenului și de lămurire a populației asupra respectării regimului silvic. Am participat ca tânăr inginer la acele acțiuni. Și el era un tânăr pădurar! Nu i-a fost deloc ușor să țină piept rețelelor ce se formaseră cu scopul de a tăia și valorifica arborii din pădurea privată! Imaginați-vă că hoții de lemne îi urmăreau orice mișcare. Grele vremuri!Șeful de post a fost schimbat tocmai pentru că fusese tolerant cu hoții și numai fermitatea personalului silvic a făcut ca lucrurile să se liniștească.Bineînțeles,rolul principal l-a avut Aurel.În perioada 1997-2001,mai bine de 4 ani i-am fost șef de ocol. Nu îmi amintesc să fi existat vreo sarcină de serviciu pe care să nu o ducă la capăt. De altfel, în ziua tragediei, zi de sâmbătă, voia să valorifice lemn către populație răspunzând cu responsabilitate presiunii exercitate în această perioadă.

Avea o relație bună cu pădurarii vecini, cu șeful de district și cu personalul de la ocol. Și era vesel…. Îmi amintesc cu câtă ospitalitate ne primea la sfârșitul unei zile de vânătoare! Uneori ne și cânta! 

Gândul mă duce și la familia lui. Dumnezeu să-i întărească pentru a face față acestei pierderi cumplite! Soția are nevoie de sprijin mai ales că a doua fetiță este încă minoră! Și nu în ultimul rând, Dumnezeu să-i întărească pe părinți! Nu există durere mai mare pentru un om decât aceea de a-și îngropa copilul! Pentru că și eu am doi băieți la care țin mai mult ca la ochii din cap, nu știu cum aș putea face față într-o situație similară! Nici nu-mi pot imagina! 

Felicitări pentru compasiune întregului corp silvic vasluian! 

Drama acestei familii se alătură și altor drame din rândul personalului silvic….. O dată în plus se dovedește că munca silvicultorilor trebuie reconsiderată, că silvicultorii merită mai mult respect cât se află în activitate din partea autorităților dar și a opiniei publice. Nu e ușor să fii pădurar! Vă spun din postura de fost șef de ocol la două subunități din cadrul Direcției Silvice Vaslui.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Aurel, să-ntărească familia pentru a face față dramei prin care trece iar nouă tuturor celorlalți, înțelepciunea de a aprecia la timp tot ce merită respect!

Atunci când pierdem pe cineva drag aici pe pământ, câștigăm un înger în cer. Un înger care veghează asupra noastră. Sper ca familia să se simtă puțin mai bine știind că un înger veghează acum asupra lor.

Respect pentru pădure, respect pentru pădurari

Ionel Popa

La sfârșitul sec.XIX Mark Twain ne-a lăsat un citat:„Dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat.” În zilele noastre când pe lângă presă creierul nostru este bombardat cu informații și din mediul online devine foarte greu de a distinge adevărul de minciună….. Mai adaug și faptul că scopul dezinformării este manipularea, mulți folosind-o pentru a-și atinge diverse scopuri. În ziua de astăzi vorbim de o adevărată știință a manipulării, tehnicile dezvoltate fiind folosite în diverse domenii, începând de la politică, religie dar și în economie și nu numai. Manipularea a nenorocit state, populații întregi, unități economice mai mari sau mai mici, familii etc. Este întâlnită peste tot în lume și în zilele noastre este aproape imposibil dacă nu chiar imposibil să nu fim afectați. Impactul poate fi diminuat prin cunoaștere, printr-o bună pregătire intelectuală dar și emoțională.

În cele ce urmează mă voi referi la unele manipulări apărute în mediul online cu impact asupra percepției asupra personalului silvic. Fac acest demers ca urmare a unui eveniment ce mi-a produs multă mâhnire… De puțin timp un pădurar de la Ocolul Silvic Pașcani a fost ucis în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii…

Fac precizarea că personalul silvic reprezintă autoritatea statului în fondul forestier. Sunt împuterniciți să aplice legea în apărarea integrității fondului forestier. Spre deosebire de alte autorități ale statului, personalul silvic și mai ales pădurarii, plătesc pentru insuccesele profesionale. Anual în fiecare canton silvic se execută controale(cel puțin două) și pagubele identificate sunt recuperate de la pădurari… Ca să înțelegeți viața unui pădurar, imaginați-vă că gestionați 400-700 ha de pădure răsfirată pe un anumit areal, formată din mai multe trupuri, într-o zonă rurală mai mult sau mai puțin dezvoltată… Cum începe toamna, crește presiunea asupra pădurii. Populația începe aprovizionarea cu lemne și face apel la diferite surse….Pe acest fond apar rețele care preiau comenzi de lemne pe care le onorează prin tăieri ilegale… Aceste rețele sunt bine organizate și de multe ori copleșesc autoritatea silvică. Acolo unde apar astfel de rețele nici poliția nu-și face treaba…… De multe ori rețelele capătă curaj pentru că sistemul judiciar pe ansamblu dă dovadă de clemență sau slăbiciune sau….corupție.În aceste condiții pădurarul patrulează ziua dar și noapte pentru a preveni tăierile ilegale. Ce spuneți? E plăcut să ieși la patrulat noapte știind că sunt șanse să întâlnești hoți la furat lemne? Și vorbim de hoți care vin pregătiți, de hoți care vin în grup, de multe ori sub influența alcoolului. Nu e deloc plăcut să fii pădurar în România și poate așa se explică faptul că pădurarii nu prea iau pensie multă…Meseria e destul de stresantă.Să nu credeți că pădurarii au salarii pe măsura riscului la care se expun…. Nu,nici pe departe. Salariile sunt mici, soțiile de pădurar nu prea au cum să lucreze mai ales dacă locuiesc în pădure, la canton. Și cheltuielile cu copiii înscriși la școală la o familie de pădurar de multe ori sunt mai mari dacă luăm în calcul că minorii fac naveta sau sunt dați la gazdă. 

Dacă cineva și-ar propune să evalueze gradul de încărcare cu sarcini al unui pădurar ar rămâne uimit…. Desfășoară o activitate complexă care necesită și o bună pregătire profesională dar și o structură temperamentală și emoțională anume. 

Voluntar sau involuntar, mulți dintre noi contribuim la scăderea autorității instituțiilor statului sau a altor instituții,în speță autoritatea silvică, prin aceea că ne lăsăm prea ușor manipulați și reacționăm în sensul dorit de cei care au interes să manipuleze.

Pe vremea când eram șef de ocol silvic la Epureni m-a sunat conducerea Direcției Silvice de atunci pentru a-mi cere lămuriri având în vedere că subprefectul județului sesizase cum că la ieșirea din satul Popeni, spre Murgeni, lumea defrișează pădurea…chiar scot și arborii din pământ. Am explicat că acolo se executau tăieri de regenerare la salcâm, prin căzănire. Precizez că este cea mai bună metodă de regenerare naturală a arboretelor de salcâm. Arborii se scot cu tot cu cioată și rădăcinile rămase produc drajoni care contribuie la o foarte bună regenerare a pădurii. Metoda e din ce în ce mai puțin folosită deoarece e lipsă de forță de muncă. În aceste condiții se practică tăierile cu drujba care produc lăstărire însă calitatea regenerării e mai slabă. Directorul a înțeles, a explicat probabil și d-lui subprefect și spiritele s-au potolit. În ziua de astăzi ar fi fost un subiect de Breaking news!

Am mai văzut o manipulare posibil involuntară pe rețelele de socializare dar cu mare impact. E vorba de o imagine cu o tăiere „în scaun” la un arboret de salcie. Precizez că în zona dig-mal a râurilori se practică tăierea de regenerare de la o anumită înălțime față de nivelul solului. Această înălțime depinde de nivelul de inundație al apei primăvara. Se știe că apele se retrag mai târziu primăvara în zona dig-mal. Dacă apa ar acoperi cioatele, nu ar fi posibilă regenerarea.

Cea mai grosolană manipulare e cea legată de cuvântul „defrișare”. Este excesiv de mult folosit și fără a se respecta semnificația. Iată definiția acestui termen, conform Wikipedia: „Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și arbuștilor, cu schimbarea folosinței și a destinației terenului.” Iată un exemplu de știre manipulatoare cu puternic impact: „În România se taie peste 3 hectare de pădure la fiecare oră, arată un raport al Greenpeace. În acest ritm, din anul 2000 încoace au fost defrişate ilegal aproape 300.000 de hectare de pădure.” https://www.antena3.ro/actualitate/in-romania-se-taie-peste-3-hectare-de-padure-la-fiecare-ora-235022.html

Nu știu cum fac aceste calcule, un lucru e cert-e o știre falsă! Precizez că toate pădurile României ce fac parte din fondul forestier național se reamenajează o dată la 10 ani. O comisie de la minister avizează amenajamentul. Propunerile de tăieri rase se analizează parcelă cu parcelă. Se acceptă o astfel de soluție tehnică numai dacă există o argumentație puternică….Chiar și în astfel de situații se propun lucrări de regenerare artificială apoi. Adică suprafața de fond forestier va fi acoperită cu pădure în regimde urgență. Faptul că România mai are păduri virgine, faptul că volumul mediu pe picior e de aproape 350 mc/ha,peste media europeană, e în principal meritul silvicultorilor români.

A denigra silvicultorii de-a valma doar pentru că nu-s toți perfecți e o mare greșeală! După cum, a denigra pădurarii pentru starea din sistemul silvic e total greșit. Legiuitorii sunt de multe ori adevărații vinovați(să ne reamintim legile proprietății care nu au ținut cont de ce se va întâmpla cu pădurile predate-pagubele au fost imense).Și asta e valabil și pentru alte categorii socio-profesionale-preoți, polițiști, jandarmi, procurori etc.

Revenind la silvicultorii, de ce să fie denigrați cei de la Vaslui care după revoluție au înființat pădure pe mai bine de 2000 ha în ultimii 15 ani? Îmi amintesc că în comuna Găgești nu figura nici 1 ha de pădure imediat după revoluție. Acum au canton silvic.

Își pune cineva întrebarea ce-ar fi fost cu fondul forestier fără  prezența silvicultorilor? Eram tânăr inginer prin anii ‘90 și știu cu câtă sălbăticie s-au tăiat pădurile scoase de sub paza pădurarilor în vederea punerii în posesie(erau predate Comisiilor locale de aplicare a legii 18/1991 până la punerea în posesie). 

La fel denigrăm preoții fără a ne pune întrebarea ce-ar fi societatea fără ei. Benjamin Franklin spunea: „Dacă oamenii sunt răi având o religie, cum ar fi  dacă n-ar avea-o?”.

Haideți să protejăm pădurea fără a denigra silvicultorii. Dacă vom constata fapte ilicite, facem sesizări, apoi lăsăm  organele judiciare să-și facă treaba. Denigrarea la general a unor categorii socio-profesionale nu face decât să ne dezbine și să slăbească autoritatea favorizând haosul.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor căzuți în slujba pădurii!

Căprioara

Ionel Popa

O vreme tare îmi plăcea, să merg la vânătoare

Însoţit de buni prieteni, plăcerea-i şi mai mare

În costum de camuflaj şi cu arma calibrată

De-aveam în faţă vreun vânat, îl doboram pe dată.

Într-o zi de vânătoare, cu timp frumos afară

Văd în bătaia puştii mele c-apare o căprioară

Inocentă, solitară, o priveam cum se mişca

Fără a ști cumva sărmana, că era-n cătarea mea.

O, ce trofeu şi ce noroc, ce vânat ispititor!

Deja eu mă vedeam, v-o spun, drept  falnic vânător.

Stăteam în stand cu arma, aproape nemișcat

Un stejar crăcos, perfid, cumva m-a camuflat.

Ce lăudat voi fi după acest trofeu

Norocul acesta vine de la Dumnezeu!

Așa gândeam atunci și-un glonț am pregătit

Fiind atât de-aproape, ușor  e de țintit.

S-o-mpușc pe căprioară eram nerăbdător

De-asta aveam pușcă, eram  doar vânător!

Și când credeam că-i simplu, iată o minune

Simțind că sunt pe-aproape, mi-aruncă o privire….

Ne-am contemplat noi reciproc, câteva secunde

Şi o senzaţie de milă, simţeam că mă pătrunde

Parcă vedeam şi-o lacrimă curgând din ochii ei

Şi eu care-o văzusem pastramă cu mujdei.

Doamne, câtă gingășie, simțeam că m-am muiat

O slăbiciune rușinoasă, pe loc m-a apucat

Era așa frumoasă, pe-a ei picioare lungi

Ce inimă să ai, cu glonțul s-o atingi?

Acea privire inocentă în mintea-mi s-a fixat

Trecutau anii de atunci şi eu tot nu am uitat

Nici  chef de vânătoare apoi n-am mai avut

Ce bine m-am simţit când puşca am vândut!

Pădurea între nevoia de protecţie şi nevoia de lemn

Inginer silvic Ionel POPA

Vă mai amintiţi filmul „Piciul” cu Charlie Chaplin? Este o capodoperă a marelui actor, de mare succes în 1921. Dacă nu vi-l mai amintiţi sau poate, nici nu l-aţi vizionat, iată unde îl puteţi găsi: https://www.youtube.com/watch?v=3t6lcaeEV9g . Există o secvenţă în film în care ne prezintă felul cum câştiga Chaplin(în rol de vagabond, dar cu suflet mare),un bănuţ, cu ajutorul Piciului. Filmul ni-l prezintă pe Chaplin în rol de geamgiu. Pentru a găsi clienţi se folosea de copil, care mergea în faţă şi spărgea geamurile de la case. Imediat din urmă venea „salvarea”. Apărea geamgiul, exact la timp, remediind problema, evident, contra cost.

Nu ştiu de unde s-a inspirat Chaplin pentru această secvenţă…. Aş putea bănui, însă nu sunt sigur. Această metodă de a face bani o văd însă din ce în ce mai des şi în economia noastră atât de chinuită de tranziţie. O problemă va fi în avantajul tău? Dacă nu apare de la sine, creeaz-o! Sunt multe exemple, dar o să mă refer la unul care mi se pare strigător la cer.

Într-un material (pe care îl găsiţi aici: http://www.ziarulprofit.ro/index.php/austriecii-atac-cu-paraziti-in-padurile-argesului-copacii-se-usuca-din-picioare-si-se-vorbeste-de-o-bomba-ecologica/ ) un şef de ocol silvic vorbeşte despre o boală ce determină uscarea arborilor de răşinoase, pentru care încă nu sunt soluţii de stopare. Deocamdată, doar se fac tăieri cu derogare de la prevederile amenajamentului, pentru a stopa transmiterea bolii şi la alte suprafeţe. Sunt voci însă care spun că boala nu a apărut întâmplător, ci că ar fi produsă cu „ajutorul” firmelor direct interesate de buşteni.

De când s-au instalat în România firmele austriece din domeniul prelucrării lemnului, au apărut boli extrem de dăunătoare la răşinoase, în special la molid şi pin. Bineînţeles, nu există suficiente probe în acest sens, deocamdată . Dar să vedem cine sunt beneficiarii unei asemenea situaţii:

În primul rând, firmele de exploatare şi prelucrare a lemnului. Vor avea suficient lemn pentru activitatea lor, şi la preţ mic.

În al doilea rând, proprietarii de păduri(în special statul român prin RNP Romsilva-cea mai bună „vacă de muls”). Pot recolta volume de material lemnos peste prevederile amenajamentelor silvice ceea ce înseamnă mai mult profit. Motivarea e apariţia bolii.

În al treilea rând, firmele de amenajare, deoarece vor fi solicitate să vină cu soluţii de refacere a arboretelor.

În al patrulea rând, firmele din domeniul prestărilor de servicii de împădurire. Vor avea lucrări permanent şi la preţuri atrăgătoare.

Ministerului de resort îi va fi uşor să aprobe derogările de la amenajament, având o aşa motivaţie.

ONG-urile depun eforturi să scoată în evidenţă abuzurile ce se produc în pădurile României şi nu se iau măsuri. De ce ? Pentru că, aparent, tăierile sunt legale. Oricine poate vedea că pădurile dispar de la an la an şi totuşi nu se iau măsuri.

Surpriza mare a fost să constat că instituţii ale statului susţin taman invers. Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti este responsabil pentru proiectarea şi punerea în aplicare a IFN(Inventarul Forestier Naţional), pentru efectuarea măsurătorilor de teren, prelucrarea şi analiza datelor IFN şi publicarea rezultatelor obţinute. Iată câteva precizări din Raport IFN la finele anului 2015:

„CLIȘEE FALSE DESPRE PĂDURI
“Rămânem fără păduri”
FALS Datele IFN arată că avem 2,29 milarde mc în păduri, un volum în creștere față de perioada comunistă. Exploatăm mai puțin de 50% din creșterea pădurii, mult sub media europeană!
“Suprafața pădurilor a scăzut”
FALS Cuvântul defrișare legat inclusiv de tăierile ilegale este fals. Defrișarea este o tăiere rasă urmată de schimbarea folosinței terenului din pădure în folosință agricolă. Practic, în România, datorită legislației silvice foarte dure, chiar și în cazul celor 250-300.000 ha tăiate ras, ca urmare a retrocedărilor, nu putem vorbi de defrișări. Aceste suprafete sunt în cvasitotalitate regenerate azi și sunt păduri tinere. Datorită includerii unor suprafețe de pășuni împădurite în fondul forestier național suprafața pădurilor a crescut cu peste 150.000 ha (date IFN), iar această cifră va crește în continuare.
Putem spune că pădurile României sunt afectate de tăieri ilegale, fenomen în scădere în anii 2014-2015, sunt supraexploatate pădurile accesibile și în același timp avem o acumulare uriașă de masă lemnoasă prin exploatări totale mai mici decât creșterea pădurilor și acumulări în zonele mai puțin accesibile ale fondului forestier.
Pe total, o exploatare puțin rațională a pădurilor datorată lipsei investițiilor în accesibilizarea pădurilor și tehnologii de exploatare moderne.      

Concluziile acestei analize si statistici:
Cea mai importantă ramură economică în România, pornind de la resursa de lemn disponibilă, este industria mobilei, cu o producție totală de peste 2,2 miliarde euro și exporturi de 1, 88 miliarde euro în 2014, adică de aproape 2,5 ori mai mare decât în 2004 !!!
Industria de prelucrare primară și-a dublat de asemenea producția și exporturile, prin creșterea valorii adăugate cherestelei prin procese tehnologice suplimentare și prin valorificarea superioară a sortimentelor inferioare de lemn rezultate din exploatări forestiere și prelucrarea primară a lemnului. Valoarea exporturilor – altele decât mobilă – 1,86 miliarde euro;
România este un mare importator de materie primă – buștean – pentru industria lemnului, cu importuri de peste 2 milioane mc lemn rotund și exporturi de 200.000 mc;
Aportul valutar net, prin balanța import/export, al produselor din lemn este de 3 miliarde euro anual;
România nu este un furnizor de materie primă neprelucrată – lemn brut – la export.
Industria de prelucrare a lemnului, produselor finite din lemn, industria mobilei sunt ramuri esențiale ale economiei naționale, extrem de importante prin locurile de muncă create și aportul valutar net.
Industria de prelucrare a lemnului valorifică masa lemnoasă pusă la dispoziție de către administrația silvică și își autoreglează capacitatea de productție pe baza resursei disponibile pe piață.
A lega imaginea industriei lemnului de fenomenul tăierilor ilegale este o teză vădit manipulatoare a raportului EIA.
Scopul raportului EIA este combaterea tăierilor ilegale sau compromiterea industriei lemnului în România?
Imaginea creată de Raportul EIA industriei lemnului din România este FALSĂ! „

Citind acest Raport, am rămas stupefiat! O instituţie a statului român numită Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti din subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor, emană astfel de aberaţii. Acum înţelegeţi cum pădurile României dispar prin “tăieri legale”? Asta pentru că toţi cei ce ar trebui să vegheze la pădure au interese oculte! Cine sunt cei ce pierd în urma acestor proceduri?

În primul rând, pădurea. Fac precizarea că teren forestier înseamnă ceva, pădure înseamnă altceva. Vreau să spun că suprafaţa fondului forestier a crescut, mai ales pe seama includerii de terenuri degradate. Paguba cea mai mare asupra pădurii o reprezintă calitatea ei exprimată prin compoziţie(presiunea cea mai mare este asupra speciilor căutate de …ştim noi cine), consistenţă(adică avem pădure dar e mult mai rară), calitatea arborilor(exemplarele cele mai bune ca şi calitate a arborilor, sunt cele mai căutate), vârsta pădurii(arboretele au vârste mult mai mici, tăierile rase coborând vârsta medie a pădurii). Problema cea mai gravă este că refacerea pădurii este mult mai dificilă şi de durată.

Care este preocuparea reală de gospodărire durabilă a pădurii?

În al doilea rând, noi cetăţenii incluzând şi generaţiile viitoare, care indirect, suntem afectaţi, şi e uşor să vă daţi seama cum. O tăiere rasă pe terenurile în pantă, mai ales pe versant de munte înseamnă în timp scurgerea solului în urma ploilor ceea ce duce la imposibilitatea refacerii pădurii(cine a fost în Grecia, Italia, Turcia etc, poate confirma acest lucru).

Se spune în toate ţările că „Pădurea este aur verde”. Se pare că la noi a rămas o sintagmă pentru că în realitate ne batem joc de pădure aşa cum ne batem joc şi de alte resurse naturale. Acest lucru trebuie înţeles cât mai repede, înainte de a fi prea târziu….

Codru-i frate cu românul. Este o relație reciprocă?

Ing. silvic Ionel POPA

„…Îsi desbracă țara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Și isvoarele îi seacă –
Sărac în țară săracă!…„

Mihai Eminescu-Doină(fragment)

Foarte des am auzit expresia „codru-i frate cu românul”, de altfel scoasă în evidență și de poetul național Mihai Eminescu în poezia „Doină”. Este cineva care se îndoiește de acest lucru? Eu cred că da pentru că sunt mulți ce numai frățește nu se poartă cu pădurea! O să încerc să arăt în rândurile următoare că, întradevăr, pădurea a fost și este un frate adevărat, un frate ce de prea multe ori s-a sacrificat și se sacrifică pentru român, un frate plin de înțelepciune care îi este și îi va fi loial românului atât cât va exista. Și va exista atât cât și noi, românii, conștientizăm relația de frățietate în termeni de respect reciproc, atât timp cât vom respecta și proteja pădurea pe măsura a ceea ce ea ne oferă nouă!
Bineînțeles că în diferite perioade istorice suprafața acoperită cu pădure a fost mult mai mare. Istoricii afirmă că în perioada dacilor pădurea ocupa aproximativ 70-80% din suprafața teritoriului. În prezent pădurea ocupă 26% din teritoriul României.
Procentul mare ocupat de pădure în spațiul în care își duceau viața românii și strămoșii săi, geto-dacii, pot oferi unele explicații istorice interesante, ignorate deseori din rea voință sau din ignoranță.
Cu puțină imaginație, am putea înțelege cât de mult ne-a ajutat pădurea, de altfel existând precizări în documente istorice.
Anii 75-74 î.e.n., proconsulul Macedoniei, C. Scribonius Curio, ajunge cu armata sa la Dunăre, dar nu îndrăznește să treacă fluviul temându-se de „întunecimea codrilor”.
Decebal, în anul 87, îl surprinde în mijlocul pădurii pe generalul roman Cornelius Fuscus, întreaga armată romană fiind distrusă, generalul însuși pierzându-și viața. E cunoscut și un alt episod relatat de istoricul Casius Dio, în care Decebal se folosește de trunchiuri de copaci pe care îi îmbracă în haine și arme dacice pentru a duce în eroare armata romană.
În secolul XVI-lea , Soliman Magnificul cel ce a sfărâmat statul ungar în bătălia de la Mohacs(1526) și a ocupat apoi Buda a afirmat că s-a temut să ocupe țările române „deoarece sunt foarte bine apărate de munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut”.
Într-o descriere a Moldovei făcută de un anonim catolic în 1587 afirmă că „țara e acoperită cu dealuri și păduri și de aceea, fiind întărită natural, s-a putut păzi de invaziile și prădăciunile tătarilor”.
Pădurea a jucat un rol important în luptele pentru apărarea țării mai ales că domnitorii nu puteau dispune de armate numeroase comparativ cu invadatorii(fie că erau turci, polonezi, unguri sau chiar tătari) și în luptele în câmp deschis n-ar fi avut nici o șansă. Din aceste considerente,strategia de apărare se construia folosindu-se de pădure. Cine s-a rătăcit vreo dată prin pădurea își poate imagina ce înseamnă să coordonezi o armată în astfel de condiții.
Una din bătăliile importante desfășurate în care pădurea a avut rol determinant este cea de la Posada din 1330 în urma căreia Basarab I obține independența Munteniei. Armata ungară condusă de regele Carol Robert este prinsă într-o ambuscadă pe o vale lungă și strâmtă, cu coastele acoperite de pădure.După ce au închis intrările și ieșirile cu șanțuri și valuri de pământ, au prăvălit bolovani și copaci tăiați peste armata ungară. De asemeni, arcași ascunși după copaci au tras cu arcurile, lovind nemilos pe unguri.Prăpădul a ținut 4 zile și regele a scăpat ca prin urechile acului cu viață(conform cronicii ungare-Cronica pictată de la Viena).
O luptă asemănătoare are Vlaicu Vodă în toamna anului 1368 cu ungurii conduși de Nicolae Lackfi. Iată ce spune cronica lui Ioan de Kukullo:„Dar după aceea, înaintând fără griji mai departe prin păduri dese, când se înfundase pe niște poteci înguste, Nicolae Lackfi a fost atacat de mulțimea românilor din păduri și din munți și a rămas mort, împreună cu vrednicul bărbat Petru, vice-voevodul său, cu Deseu zis Vas, cu Petrus Ruffus, castelanul Cetății de Baltă, cu secuii Petru și Ladislau, bărbați viteji, și cu alți numeroși ostași și nobili de seamă.”
Bogdan Vodă, tatăl lui Ștefan cel Mare, învinge armata polonă în septembrie 1450, în codrul Crasnei, la sud de Vaslui. Iată ce spune cronica moldoveană: „Deci când au fost la mijlocul pădurii, făcut-au năvală oastea lui Bogdan Vodă la carele leșilor, ci apărându-se leșii, abia au scăpat cu multă pagubă și peire….”
În 1467, după lupta de la Baia împotriva regelui Ungariei Mateiaș Corvin, armata ungară este urmărită până în munți, acolo unde sunt așteptați în strâmtoare fiind loviți de pe versanții împăduriți. Însuși regele ungar este rănit, fiind salvat de la moarte.
De altfel, și în bătălia de la Vaslui de la 1475 pădurea a jucat un rol foarte important. Folosindu-se și de ceața prezentă la acea dată, a reușit să creeze o mare derută în rândul armatei turce. Bătălia de la Vaslui s-a desfășurat într-o zonă acoperită de pădure, mlăștinoasă și cu relief variat.Armata turcă a fost atrasă în cursă când spre zona mlăștinoasă în lunca Bârladului, cu buciume, dispersându-i dar și înspăimântându-i determinând multă panică. Apoi Ștefan cu armata sa i-a lovit rând pe rând, punându-i pe fugă.
Vestită este izbânda lui Ștefan cel Mare împotriva polonezilor conduși de regele Ioan Albert, în Codrul Cosminului la 1497. Când oastea polonă ajunse în mijlocul pădurii, moldoveni prăvălise asupra lor copaci înținați (care erau tăiați dar se mai țineau pe o margine de trunchi).Regele a scăpat, dar a suferit pierderi enorme.

Bătălia de la Codrii Cosminului; Sursă foto: Dumitru Almaș – Povestiri istorice

Și Mihai Viteazu, în bătălia de la Călugăreni s-a folosit de pădure.Astfel, în fața poziției alese de domn erau mici înălțimi acoperite de păduri, formând un adăpost natural. În față, valea mlăștinoasă a Neajlovului.În timp ce Mihai respinge printr-un contra-atac fulgerător oastea turcă, un detașament de 400 soldați conduși de căpitanul Cocea îi atacă pe turci din spate protejați de pădure. Turcii sunt derutați, se creează panică și astfel sunt puși pe fugă, Sinan-pașa, conducătorul turcilor zvârlit de pe podul peste Neajlov, este salvat de un veteran.
Despre locul bătăliei de la Călugăreni sunt mai multe relatări. Cronicarul turc Selaniki spune că era „foarte strâmt, păduros și mlăștinos”. Alt cronicar turc Naima spune că era „din stejari ”. Un cronicar spaniol Diego Galan spune că era o pădure „foarte deasă”.El spune că acolo stătea Mihai cu oamenii săi „cu puținii oameni pe care îi avea și cu douăsprezece piese de artilerie”.
În Codrul Cotrocenilor își găsește adăpost în 1678, Șerban Cantacuzino, căutat fiind de domnitorul Gheorghe Duca.
Voievodul de Lublin, M. Sobiescki se plângea la 1602 de moldovenii care „se grupau în cete iar codrii sunt plini de ele”.În 1611 călătorul german Johann Wildem trecând prin Moldova consemna: „Bieții țărani părăsesc pretutindeni satele și se ascund prin codrii cei mari”, de teama tătarilor ce atacau în acel an Moldova.
Vasile Lupu a stat o vreme ascuns prin pădurile Moldovei.
Interesantă este și vorbele spuse de Miron Costin către Paul de Alep ce-l însoțea pe patriarhul Macarie în Moldova: „Țara noastră n-are castele.Drept castele și fortărețe avem acești munți și păduri împotriva cărora nici un dușman nu ne poate birui.Dacă ar fi fost altfel și dacă a fi avut cetăți pe teritoriul nostru turcii de mult ne-ar fi scos din el”.
Nicolo de Porta, funcționar austriac ce fusese în slujba domnitorului moldovean Constantin Duca consemna în anul 1697:„Țara e cuprinsă de păduri și codri mari; între păduri stau semănate micile lor târguri și sate, și dacă sunt vreunele în câmpia goală, apoi sunt vecine cu vreo pădure unde se retrag și-și îngroapă proviziile, uneltele și tot ce au.Intrând vreo armată inamică, în întunericul acelor păduri dese, n-are din ce subzista. În pădure nu se pot mișca decât puțini și aceștia sunt omorâți de țărani care se ascund în ele și obligă pe inamici să se piardă în acele câmpii.Ei însă, băștinașii, își pot purta de grijă, deoarece au în acele păduri multe mănăstiri care le servesc drept locuri de adăpost la nevoie.”
Am prezentat doar câteva exemple din ceea ce a însemnat pădurea în istoria românilor, preluate din cartea „Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi” scrisă de C.C. Giurescu.
Acestea fiind spuse, se pune întrebarea ce suntem noi dispuși să facem pentru pădure, acum când suprafața acesteia a scăzut foarte mult și, ceea ce este mai grav, regresul continuă, România fiind singura țară din Europa a cărei suprafață de pădure scade de la an la an(luați în calcul că și structura pădurii ca și compoziție și densitate este mult afectată, dar mai greu de evidențiat)? Ce atitudine adoptăm noi acum, când presiunea asupra pădurii este atât de mare?

Pădurea nu înseamnă doar lemn!

Ing. silvic Ionel Popa

„Moare pădurea, murim şi noi, dar noi murim înaintea pădurii.” Victor Martin

Una din cele mai grave greșeli ce se pot face referire la pădure, ar fi să se considere că rolul acesteia este numai de a produce lemn. Ce să mai spunem când unii văd pădurea doar ca sursă de lemn de foc?!!! O să explic de ce sunt eronate și profund greșite astfel de abordări. Precizez că astfel de abordări sunt des întâlnite, uneori chiar în rândul magistraților când judecă infracțiunile și contravențiile silvice. Același judecător este pus în situația de a judeca uneori cazuri de infracțiuni directe asupra ființei umane și cazuri de infracțiuni la regimul silvic. Având în vedere că e mai greu de cuantificat efectul asupra ființei umane al infracțiunilor silvice, tendința este de minimalizare a acestora. Dar sunt și alte categorii de persoane care etichetează uneori simplist pădurea…..nu vreau să nominalizez pentru că nu aș vrea să lovesc în nimeni. Așa au înțeles pe baza cunoștințelor pe care le au, poate vor înțelege pe parcurs cum stau de fapt lucrurile.

Între numeroasele influenţe favorabile exercitate de pădure, se regăsesc cu prioritate următoarele:
– Apără solul împotriva eroziunii şi degradării sale. Cu cât panta terenului este mai mare, cu cât textura solului este mai nisipoasă, cu atât eroziunea solului și degradarea acestuia se produce imediat ce dispare pădurea. Fenomenul alunecărilor de teren, de asemeni, este des întâlnit mai ales acolo unde a dispărut pădurea.
– Protejează apele curgătoare, asigurându-le un debit constant, limpezime, împiedicând transportul de material. Frunzișul arborilor, tulpinile, fac ca precipitațiile să se scurgă mult mai lent de pe versant. Totodată, o mare cantitate se înfiltrează în sol. În lipsa pădurii precipitațiile capătă viteză pe versant, formează torenți ce transportă mult material în aval, producând pagube imense, greu de cuantificat. La noi în țară observăm ceea ce se întâmplă în ultima perioadă de timp(mai ales după aplicarea legilor fondului funciar) când mari suprafețe de pădure din zona de munte au fost dezgolite de pădure-precipitații ce produc inundații an de an.
– Influenţează favorabil extremele de temperatură, diminuându-le. Vara arșița e mai scăzută în zonele împădurite față de zonele expuse. Iarna, sub acoperământul pădurii temperatura e cu câteva grade mai crescută.
– Diminuează viteza vântului, mai ales iarna. Estompează viscolul astfel că împiedică troienirea căilor de comunicații și a satelor. Vedem ce se întâmplă an de an în Bărăgan! Sate întregi izolate în nămeți, autovehicule blocate în trafic etc. De fiecare dată se concluzionează că ar fi necesare perdele de protecție și totuși, nu se iau măsuri.
– Înfrumuseţează şi înnobilează peisajul. Ce poate fi mai frumos decât un peisaj acoperit de pădure?
– Purifică aerul atmosferic, îmbogăţindu-l în oxigen. Se știe că arborii consumă mari cantități de CO2 . Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual în atmosferă prin arderea combustibililor, plus cele provenite din respirația oamenilor și animalelor, două treimi sunt absorbite de păduri, acei “plămâni verzi” ai Pământului, cărora le datorăm atât de mult.
De asemeni, rețin cantități mari de praf în frunzișul din coronament.

-Adăpost pentru animalele sălbatice ce se constituie într-o mare bogăție – fondul cinegetic românesc.
– Creează condiţii excelente pentru destindere şi recrearea capacităţii fizice, psihice şi intelectuale. De asemenea, pădurea este menită să asigure cerințele de agrement și turism, tot mai accentuate în condițiile vieții moderne, ambianța biofizică indispensabilă localităților balneoclimaterice, conservarea multor specii de plante și animale foarte utile etc.
N-am spus nimic de influența asupra agriculturii, fie că-i vorba de perdele de protecție sau pâlcuri de pădure.

Să analizăm un pic efectele negative ce se produc atunci când pădurea dispare.

Despăduririle masive au înmormântat sub dune de nisip, înfloritoare civilizații nu numai în nordul Africii, ci și în Asia, iar în unele părți ale Europei au împins dezgolirea munților și dealurilor până la limite vecine cu calamitatea. Cine a călătorit în Turcia, Grecia, Croația, Italia etc, a putut observa munții golași, despăduriți de-a lungul secolelor. Vegetația forestieră e greu de reinstalat pe versanții „spălați” de sol. Fostul oraș antic Ephes din Turcia este acoperit în mare parte de material scurs de pe versant de-a lungul a câtorva sute de ani.

Reamintim aici și apariția deșerturilor tinere.

Reîmpădurirea e încă un cuvânt prea nou și efectele ei prea mici pentru a răscumpara greșeala multimilenară care a determinat dispariția a jumătate din arborii planetei .Desigur în aceasta privință calculele sunt foarte precare. Recurgem totuși la unele, care, indiferent cât de mare e aproximația, ne spun câte ceva.La sfârșitul Imperiului roman, Peninsula Iberică era acoperită cu păduri viguroase de la Biscaya până la strâmtoarea Gibraltar și ar fi avut o populație aproape dublă față de cea de azi, când au rămas doar vreo cinci la sută din fostele păduri.

Acele generații nu pot fi judecate pentru ceea ce au făcut asupra pădurii în aceeași măsură ca generațiile actuale. De ce? pentru că în acele vremuri nu se cunoșteau limitele planetei, darămite efectele despăduririi! Cu totul altfel stau lucrurile acum! Știm rolul pădurii, vedem efecte, totuși e prea multă pasivitate!

E nevoie de acțiune, multă acțiune civică! Nu putem sta pasivi când interesele economice încalcă legile! Nu putem sta pasivi când în domeniul pădurii se dau legi strâmbe!
Într-un cuvânt, fără păduri suficiente, dezvoltarea și, la urma urmelor, viața însăși nu sunt posibile.Astăzi, când pădurile ocupă cam o treime din suprafața uscatului (circa 4 miliarde de hectare), pe plan modial își face loc părerea că aceasta reprezintă un minimum necesar,sub care omenirea nu-și poate permite să coboare.În condițiile când rămân de răscumpărat față de pădure greșeli multe și vechi, când un singur automobil, parcurgând 1000 de kilometri, consumă o cantitate de oxigen suficientă unui om pe timp de un an, iar râurile dezlănțuite fac tot mai mari ravagii, spălând nemilos ce a mai rămas din fertilitatea solului, exploatarea nerațională a resurselor forestiere a devenit un lux prea scump.

În concluzie, chiar dacă acest material este pentru orice cetățean al acestei planete, puțini îl vor accesa, și un procent și mai mic îl vor înțelege. Pretenții am doar de la cei care îl vor înțelege. De ce? Pentru că așa-i în societate! Responsabilitate față de planeta Pământ , cel puțin teoretic, ar trebui să avem toți. Dar știm că nu este și nici nu va fi așa niciodată. Unii nu-și vor purta nici măcar propria responsabilitate. Nu ne supărăm pe nimeni, doar că cei ce înțelegem rostul pădurii vom acționa pentru a o proteja!

Pădurea merită iubită, protejată, apreciată și extinsă!

Gânduri dedicate pădurii

Ionel Popa

„Şi pădurile tind să se retragă spre muzee.”aforism de Vasile Ghica

Foto: Anton Bacea

Pădurea reprezintă cel mai important ecosistem al naturii și în semn de respect, înaintașii nostrii au stabilit ca în fiecare an să sărbătorim o lună a pădurii în intervalul de timp 15 martie-15 aprilie.Nu vreau să fac istoricul acestei sărbători, nici nu vreau să reiau toate rolurile pe care le îndeplinește pădurea pentru că vor fi prezentate în această perioadă pe îndelete.

Scopul acestui articol este de a pune punctul pe „i” în ceea ce privește pădurea pentru că am constatat cu toții cum pe fondul mesajelor demagogice dedicate pădurii, aceasta suferă tot mai mult de la an la an și efectul batjocurii la adresa pădurii se manifestă tot mai intens de la an la an.

Constatăm că fondul forestier a avut mult de suferit începând cu anul 1990. Aplicarea legilor fondului funciar poate că au făcut dreptate în ceea ce privește reîmproprietărirea celor afectați de regimul communist. Totuși, în această operațiune s-au făcut multe abuzuri, scoase la iveală de presa vremii. Micile proprietăți de pădure au căzut pradă hoților de lemne din imposibilitatea proprietarilor de a și le păzi. Fondul forestier de stat gestionat de Romsilva a suferit multe presiuni astfel că extragerile de material lemnos peste prevederile amenajementelor silvice au devenit des întâlnite. Și cele mai elocvente efecte sunt cele pe care le întâlnim aproape an de an în ultimul timp: inundațiile ce produc pagube aproape an de an, troienirile în sezonul rece care creează multe probleme și secetele pe timpul verii. Toți cei ce cunosc mecanismele pădurii știu că la baza producerii fenomenelor extreme din natură stau tăierile mari de pădure.

Dezechilibrele sunt însă mult mai mari dacă luăm în considerare și fauna din pădure. Habitatele mamiferelor mari s-au diminuat astfel că urșii își fac din ce în ce mai des apariția prin sate.

Se pune întrebarea de ce, chiar dacă se organizează an de an evenimente în Luna pădurii de conștientizare a rolului acesteia și a necesității gospodăririi durabile, efectele negative asupra pădurii cresc, defrișările continuă, sustragerile ilegale, de asemeni? Cum de România este singura țară europeană în care suprafața de pădure scade?

Nu e greu de răspuns dacă ținem seama de ceea ce vedem la televizor. Aceeași politicieni pe care îi vedem în campanii plantând puieți, îi vedem apoi la știri implicați în tot felul de afaceri ilegale, unele chiar cu retrocedări de pădure. Acțiunile care se fac sunt doar de ochii lumii, poate-poate se mai culege și vreun vot. Lipsește ceva și anume profunzimea mesajelor ce ar trebui transmise în campaniile dedicate Lunii pădurii.Multe astfel de acțiuni nu sunt decât regii ieftine cu scop propagandistic doar pentru a mai culege câteva voturi. Cum se explică acele acțiuni desfășurate la finele lunii aprilie sau chiar în luna mai când mesajul devine chiar periculos?

Protejarea pădurii împotriva fărădelegilor necesită multă conștiință civică. Și aceasta nu se formează așa ușor.

Practic, conștiința forestieră la un popor se formează dacă o serie de instituții acționează împreună în acest sens.Și o să le enumăr într-o ordine la care nu țin neapărat. Oricine poate să le ordoneze altfel.

În primul rând, școala ar trebui să aibă un rol primordial în inocularea conștiinței forestiere la tinerele vlăstare. Cadre didactice bine informate, ar trebui implicate direct în sensul educării tinerei generații pentru conștientizarea importanței pădurii.

În al doilea rând, politicul ar trebui să aibă în vedere atunci când se dau legi, să se asigure protecția pădurii. Cunoaștem acum efectul punerii în aplicare a legilor 18/1991 și a Legii 1/2000, mari suprafețe de pădure puse în posesie fiind defrișate. Nici la această data asigurarea pazei în fondul forestier privat nu e definitivată.

În al treilea rând, administrația silvică trebuie să aibă permanent în atenție ce mesaje transmit către populație, de fiecare dată când intră în contact cu aceasta(fie că e vorba de aprovizionarea cu lemn, fie la contactul cu forța de muncă manuală folosită în silvicultură etc) să facă un transfer de conștiință forestieră.

În al patrulea rând, biserica ar trebui să contribuie la educația poporului în sensul protejării pădurilor.

În al cincilea rând, justiția care trebuie să ajute ca sancțiunile ce se dau pentru fapte împotriva pădurii să-și facă efectul educativ.

În al șaselea rând, organele ministerului de interne, fie că-s polițiști, fie că-s jandarmi sau poate doar pompieri, ar trebui să contribuie mult la formarea conștiinței forestiere

În al șaptelea rând, instituțiile statului cu activitate de protejarea mediului, inclusiv al pădurii: agențiile de protecția mediului, garda de mediu sau inspectoratele de regim silvic.

Și mă opresc aici. În realitate însă, constatăm că școala e la pământ, având probleme grave de sistem, politicienii acționează doar în propriul interes, administrația silvică deseori apare în scandaluri de corupție(ca exemplu anchetele încă în derulare de la Cluj).Biserica fiind și ea proprietară de pădure, își dorește un regim silvic mai permisiv așa că nu se manifestă în sensul protejării pădurii, justiția nu-și face datoria, puține dosare de infracțiuni silvice fiind finalizate cu pedepsirea făptașilor pe motiv că efectul social e totuși mic. Referire la justiție, am putea adăuga implicarea directă în dosarele de retrocedări ilegale de pădure(apropo de magistrații tribunalului Covasna implicate în dosarul Hrebenciuc). Organele ministerului de interne au alte acțiuni în vedere, pădurea fiind puțin în atenția lor. În mediul rural, de fiecare dată când sunt tăieri ilegale în volum mai mare într-o localitate, o atentă cercetare ar scoate la iveală că sunt implicate și organe de poliție. Instituțiile de protecția mediului se ocupă în general de rezervațiile naturale.Pădurea mai puțin este în atenția lor. Altfel cum ne explicăm că Rezervația Hârboanca, din comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui, initial printre unicele două din țară ce conțineau toți hibrizii de stejar , în prezent greu se mai găsește câte un stejar, transformându-se într-o altfel de rezervație, cu alte specii, doar pentru a nu se diminua suprafața rezervațiilor la nivel de județ.

Așa stând lucrurile, de unde conștiință forestieră?

Dar iată ce spunea un înaintaș de-al nostru, o mare personalitate a silviculturii românești:

„Popoarele – remarca prof. Marin Drăcea – se judecă între ele și după respectul pe care îl au față de propriul lor pământ și, ca atare, față de pavăza cea mai sigură a acestuia – pădurea. Nu-și apără pădurea și pământul decât poporul ce se simte solidar cu propriul său viitor și vrea să trăiască”.

Aș mai adăuga că grija față de pădure este unul din cele mai bune indicatoare a nivelului de civilizație a unui stat, și care determină de fapt, și nivelul de trai.

Ce-ar fi dacă am înceta să ne mai batem joc de pădure și din contră, am demara acțiuni ample de împădurire a terenurilor degradate, aceste adevărate „pecingini” des întâlnite pe întreg teritoriul țării? Ce-ar fi dacă cele 1 milion de hectare de teren degradat de pe teritoriul României s-ar transforma în pădure? Ar crește suprafața fondului forestier cu două procente la nivel de țară și impactul va fi extraordinar! Adresez acest îndemn către toți factorii de decizie! Am putea noi să dăm dovadă de o astfel de înțelepciune?Spun asta pentru că noul PNDR finanțează astfel de investiții.