Este d-ul Cîțu o mare dezamăgire?

Ionel Popa

Demisia d-lui Cîțu din funcția de premier desemnat mi-a amintit de un banc. Cică un turist străin s-a rătăcit într-un oraș. Vede un polițist într-o intersecție și se îndreaptă spre el în speranța că-l va ajuta. Îi explică polițistului într-o engleză veritabilă unde trebuie să ajungă. Polițistul dă din umeri. Turistul reia explicația în limba franceză. Polițistul dă din umeri. Mai încearcă în spaniolă, italiană, germană, portugheză, de fiecare dată polițistul dă din umeri.

Văzând că nu scoate nimic de la polițist pleacă mai departe. O babă asistase la discuție, vine la polițist si îi spune :

-Uite maică, omu’-ăla stia atâtea limbi străine !

La care polițistul îi replică:

-Ei și? La ce i-a folosit?

La fel e și cu Cîțu… I s-a lăudat foarte mult pregătirea profesională și experiența. S-au făcut comparații cu alți premieri sau miniștri… Ei și? La ce i-a folosit? Ne-am fi așteptat că va fi capabil să depășească orice criză. Și când colo, a dat bir cu fugiții înainte de a fi votat de Parlament! 

Vă las pe fiecare în parte să trageți concluzii.

Un lucru e clar. Într-o perioadă de criză majoră DE SĂNĂTATE PUBLICĂ situația politică din România este instabilă, taman cum e mai rău. Cine a determinat criza politică trebuie să răspundă în fața poporului. E nevoie de consens între partide. Dar cine să creeze consensul între partide? Un președinte neutru, așa cum e constituțional, probabil ar putea face asta. Președintele Iohannis nu este neutru.  Fiind partinic, slabe speranțe de ieșire din criza politică. Nominalizarea lui Orban înseamnă încăpățânare în a insista pe soluția cu un singur partid la putere, acesta fiind PNL-ul. Cred că PNL-ul a căzut în propria capcană din care e foarte greu să mai iasă…. Grav este că va continua criza politică în această perioadă tulbure și plină de neprevăzut. 

În ce ne-ai băgat d-le Iohannis? 

Foto: https://romania.europalibera.org/

Guvernanți, priviți la sate. Vă place?

Ionel Popa

Sâmbătă, 29 februarie 2020 am însoțit voluntarii Asociației „Solidar” coordonând o acțiune umanitară ce a vizat 11 cazuri sociale. De fiecare dată când mă deplasez în mediul rural vasluian mi se reactivează un sentiment profund de revoltă! În timpul alocat muncii încerc să ajut câțiva întreprinzători și antreprenori să se dezvolte sau măcar să supraviețuiască într-un mediu economic atât de defavorabil cum este cel de la Vaslui. Când ajung acasă iau contact cu breaking news-urile care de multe ori îmi creează un sentiment de dezgust pentru că manipularea e atât de evidentă încât mă simt prostit pe față! Pentru că e an electoral, vrând-nevrând caut să mă informez și cum stau lucrurile în politica de la noi. Caut să integrez într-o logică ceea ce văd în realitatea cotidiană și mesajele politicului ceea ce nu e deloc ușor. Cel mai tare mă afectează însă situația populației din mediul rural. 

Sâmbătă am mers în trei sate din comuna Dragomirești, județul Vaslui. Această comună este amplasată la distanțe mari față de orașe. Vaslui, Bârlad sau Bacău, toate sunt la peste 45 km distanță. Căi ferate nu sunt în zonă. Din punct de vedere economic, zona e deosebit de slab dezvoltată! Nu există afaceri din domeniul producției. Serviciile sunt foarte slab dezvoltate. A se face naveta la oraș nu e prea profitabil, distanțele fiind mari. Mulți ani populația și-a asigurat subzistența din agricultură. Nu culturile vegetale sunt profitabile, asta pentru că terenurile agricole nu au o bonitate prea grozavă.La nici o cultură nu există nici măcar un potențial mijlociu! Doar pășunile au potențial mijlociu ceea ce înseamnă că ar exista un potențial pentru creșterea animalelor. În aceste condiții, populația din zonă a încercat a se îndrepta spre zootehnie. La noi în țară însă, zootehnia ca afacere e din ce în ce mai descurajată! Exploatațiile mari poate mai au un cuvânt de spus. Exploatațiile mici însă vor dispărea foarte curând. Importurile au invadat piața în timp ce fermierilor autohtoni li se impun standarde drastice. Tot din import ne vin și multe probleme- pesta porcină africană, gripa aviară, coronavirus etc.  Avem o cerere din ce în ce mai mare pentru produsele de import pentru că avem și o descurajare pe măsură a producției autohtone. Care sunt dezavantajele unei politici în favoarea importurilor?

-Populația din mediul rural își pierde complet rostul…. Unii vor emigra, alții vor rămâne la mâna statului ca asistați social. 

-Din punct de vedere economic, înseamnă și o balanță comercială negativă. În loc să ne dezvoltăm producția autohtonă, să dezvoltăm în continuare industria alimentară care să determine  creșterea exporturilor de produse agro-alimentare, pentru că există condiții naturale favorabile la multe sectoare agricole, vom importa produse din fermele/firme din afară unde vor munci…..românii! 

-Depopularea satelor va însemna și pierderea tradițiilor, acestea reprezentând una din temeliile noastre ca neam.

-Dependența de importuri poate însemna și riscuri la siguranța națională. Multinaționale vor exercita influențe din ce în ce mai mari ceea ce va determina să nu te mai simți cetățean român în…..România!  

Și uite așa vedem zi de zi politica duplicitară a statului român! Ne știm problemele dar continuăm să luăm măsuri care defavorizează România, defavorizează românii! 

Administrația românească deseori ia măsuri care nu țin cont de realele probleme ale românilor! Dăm prea mare atenție curentelor globaliste lăsând la voia Domnului adevăratele probleme ale românilor. Un exemplu este isteria creată referindu-mă la coronavirus! 

Vorba lui Cațavencu: „Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?”

Am văzut că se face mare tam-tam cu școlile premierului nominalizat, Florin Cîțu! E de felicitat ca persoană fizică. Însă vreau să vedem cu ce ajută statul român priceperile lui. Dacă e omul băncilor multinaționale, nu-mi fac mari speranțe, din contră. Am auzit exprimări negative la adresa PNDL și la adresa programului START UP NATION și mă opresc la acestea două. Din păcate pentru el și din fericire pentru români, aceste programe s-au arătat foarte benefice. Nu știu dacă sunt cele mai perfecte programe. Probabil se pot îmbunătăți pe baza experienței cumulate în timp. Păcat că astfel de programe nu au fost gândite încă de prin anii 2004-2007! Alta ar fi fost situația prin satele românești. Am văzut investigații făcute de recorder.ro care scot în evidență anumite încălcări ale legislației la unele proiecte finanțate prin PNDL. Așa o fi. Însă nu trebuie generalizate. Lucrările au proiecte în spate, documentații tehnice verificate de verificatori autorizați. Licitațiile s-au făcut pe platforma SEAP. Partea proastă e că sunt puține firme care să execute lucrările din lipsă de forță de muncă! Asta e o problemă reală. 

Eu îmi exprim speranța că schimbarea guvernării PSD-iste ne va aduce mult mai mult decât dorința anticipatelor! Să te instalezi la putere doar pentru a obține alegeri anticipate pare mult prea egoist și scoate în evidență multă incompetență ce va fi taxată de români! Dacă tot ne lăudăm cu inteligența miniștrilor, puie mintea la contribuție și să identifice măsuri eficiente pentru români! Doar așa să rămână la guvernare! 

D-le Cîțu, te invit în comuna Dragomirești să vezi probleme românilor! Aici le găsești nu prin birourile băncilor străine! 

Referire la d-ul Iohannis, îl invit să privească și să se inspire din activitatea președintelui Trump! Acesta a mers în India și ce a făcut? India va cumpăra de la americani elicoptere militare în valoare de trei miliarde de dolari!

Sunt sigur că Guvernul României și președintele Iohannis pot mai mult decât ne-au arătat până acum! E timpul s-o facă! 

Arătați-ne ce puteți! Vrem măsuri economice pentru români! Contribuim la NATO dar nu înțeleg de ce taman România trebuie să fie cel mai fidel contributor.

Contribuim la politica europeană și mondială, suntem atenți la ce spune Comisia Europeană, la ce spune Organizația Mondială a Sănătății, dar suntem atenți și la ce se întâmplă în satele noastre! 

Am atașat câteva imagini din satul Popești, comuna Dragomirești, județul Vaslui. Astfel de case sunt din secolul XXI. Unele părăsite, altele construite ca acum 100 de ani….. Așa arată multe case din satele vasluiene….ca în unele state africane. Priviți-le! Apoi mergeți la întâlnirile cu bancherii, cu cei din NATO, din UE și pe unde mai mergeți! Satele așteaptă să le revitalizați! Au potențial! Așteaptă o bună administrare! Arătați că sunteți români și că vă pasă!

Câteva gânduri despre Winter Cup, Vaslui 2020

Ionel Popa

Ediția 2020 a Winter Cup Vaslui s-a încheiat însă nu și ecourile competiției. În cifre, această ediția a însemnat 38 de echipe înscrise pe 3 categorii de vârstă( Under 19-10 echipe, Open-23 echipe și Old Boys-5 echipe). A însemnat mai bine de 400 persoane ce au evoluat pe parcursul celor două weekend-uri în cele două săli: Sala Polivalentă și Sala Liceului Tehnologic Ioan Mincu, ambele din Vaslui.

Scriu cu mare drag despre acest eveniment așa cum am scris și altă dată, așa cum am scris și despre alte evenimente reprezentative pentru urbea noastră(cum a fost și va mai fi sperăm, evenimentul cultural „Hora din străbuni”). 

Winter Cup și sora ei, Summer Cup sunt competiții organizate de către Asociația Județeană de Fotbal(AJF), cu sprijinul Primăriei Vaslui și a Direcției de specialitate din cadrul Consiliului Județean Vaslui. Minifotbalul s-a dezvoltat în ultimii ani la Vaslui și un merit în acest sens îl are președintele AJF, d-ul Bogdan Gheorghiță. Având în vedere că județul Vaslui duce lipsă de investitori dispuși să aloce fonduri pentru o dezvoltare firească a fotbalului mare, o atenție deosebită s-a acordat minifotbalului. Cineva poate să spună că am avut o echipă mare-FC Vaslui. Așa este, am avut o echipă mare numită FC Vaslui, a fost o adevărată minune pentru urbea și județul nostru. Am avut-o pentru că și-a dorit-o cineva foarte mult, a investit în acest sens și dacă am fi avut o competiție corectă la nivelul Ligii 1 an de an poate că acea echipă mai exista. Probabil există și alte motive pentru care nu mai avem o echipă de acel calibru, fotbalul mare luptându-se să supraviețuiască în ligile inferioare. Cum minunile nu apar așa peste noapte, trăim doar cu speranțe.Dar și speranțele trebuie hrănite cu ceva. Pe acest fond a apărut minifotbalul care pe lângă Campionat este reprezentat de cele două competiții(Winter Cup și Summer Cup). Ce au în mod special cele două competiții? În primul rând că sunt competiții de masă. Oricine poate să se implice dacă este apt medical și dacă este dornic să se asocieze într-o echipă. Sistemul de joc este bine gândit și participarea în fazele superioare a unor echipe cu notorietate din afara județului îi dă sare și piper. Poate că o reducere sau scutire de la plata taxei de înscriere ar ajuta participarea mai multor echipe la categoria Under 19. Probabil organizatorii se gândesc și la asta. Mai mult sport înseamnă o sănătate mai bună în rândul populației. Această competiție atrage, stimulează! Echipele se formează din timp, fac pregătire unele cu regularitate. Toți cu gândul la un loc cât mai sus!

De această dată mai am un motiv pentru care scriu. Asociația „Solidar” pe care o conduc a fost reprezentată la această competiție cu două echipe, la categoriile Open și Under 19. Juniorii au ieșit pe locul 3 dintr-o grupă în care au evoluat echipa Golden Boys, câștigătoarea de anul trecut a competiției și LPS Vaslui care avea să câștige actuala ediție. Au ieșit fiind învinși la limită cu 1:2 de către LPS. Lotul poate fi îmbunătățit având în vedere că există resursă umană în oraș.

Supriza cea mai plăcută a făcut-o echipa noastră de la categoria Open care a jucat finala obținând titlul de vicecampioană! Am decis să participăm la aceste competiții pentru că unul din obiectivele asociației este „Implicarea tinerilor în activități educative, sociale, sportive, recreative, de formare și în pregătirea/realizarea unor astfel de programe/proiecte pentru tineret”. Se fac mai bine de 5 ani de la prima participare. Începând cu ediția din 2018 am început să batem la porțile consacrării. Atât la ediția din 2018 cât și la cea din 2019 fiind eliminați în sferturile de finală, culmea de aceeași echipă Victoria! Cu Victoria am jucat finala în  acest an pe care am pierdut-o, scor 2:4. Cei de la Victoria au fost mai buni în finală, mai proaspeți. Precizez că în ziua finalei s-au desfășurat și meciurile din sferturi și semifinale. Pe viitor poate că organizatorii să vor gândi să programeze finala mică și finala mare într-o zi după ce cu o zi înainte măcar se vor fi terminat celelalte faze. E păcat să vedem multă oboseală în jocul de final când miza e maximă și e nevoie de multă concentrare. Pe fond de oboseală, tensiunea jocurilor se accentuează, apar faulturi dar mai ales, apar certuri fiindcă jucătorii își pierd mai ușor cumpătul. Și nu dă bine la spectatori. Mai ales că spectatorii au umplut sala în acest an!

Revenind la echipa AS Solidar, parcursul a fost foarte bun, singură echipă ce i-a pus ceva probleme până la finală fiind Internazionale Traian, mai ales când la minge se afla Abuzătoaie sau Cezar Ionuț.Însă i-am dominat, i-am condus întreaga partidă și ne-am câștigat pe merit locul în finală.

AS Solidar a abordat competiția cu un lot format din 13 jucători(Portari-Chișcă Iulian și Onciu Bogdan, jucători de câmp-Asaftei George, Chirilă Robert, Costandache Sorin, Grigoraș Sebastian, Mihăilă Ștefan, Olaru Ovidiu, Pârvu Gabi, Popa Ionuț-Emilian, Popa Mihai-Iulian, Stratulat Daniel și Țârțârău Sebastian. Și-a asumat rolul de antrenor-jucător Popa Ionuț-Emilian, cel care este de altfel, sufletul echipei. La partea de organizare este ajutat de un veteran al balonului rotund, e vorba de Neacșu Gabriel.

De-a lungul competiției lotul s-a dovedit solid organizat(poate nu-i întîmplător faptul că Popa Ionuț-Emilian a obținut trofeul „Cel mai bun antrenor”). Toți au dat dovadă de multă dăruire, mult spirit de echipă ceea ce i-a și evidențiat. Am remarcat o poftă de gol extraordinară la Țârțârău Sebastian care a înscris 19 goluri primind trofeul de „Cel mai bun marcator”. Și-a asumat și rolul de căpitan de echipă reușind să-și mobilizeze coechipierii în momentele mai grele. Am văzut multă tehnicitate la Robert Chirilă și multă capacitate de efort la Ștefan Mihăilă. Am văzut un joc solid în apărare, mai mereu fiind primii la minge. 

Remarc vigilența celor 2 portari care au încasat doar 16 goluri în 9 meciuri. De asemenea, „Ghiga”(Sebastian Grigoraș) s-a remarcat nu doar pe faza defensivă fiind unul din cei mai buni fundași ai noștri dar a iesit în evidență și cu un eurogol împotriva celor de la Vitis Suletea ce putea câștiga fără probleme titlul de „Golul competiției”. Fiind la acest capitol nu puteam să nu remarc evoluția lui „Costică”(Costandache Sorin) care de asemenea a avut câteva goluri foarte frumoase de-a lungul competiției. Olaru Ovidiu și Mițu (Popa Mihai-Iulian) s-au dovedit fundași greu de depășit scoțând of-uri de la adversari.Cei drept, mai ales „datorită” lor am pierdut orice pretenții la trofeul „Fair play” numai ei doi adunat 7 cartonașe de-a lungul competiției…

N-aș putea să-i trec cu vederea pe cei care se ocupă de „căratul pianului”, și aici facem referire la mijlocașii noștri „box-to-box”, cum se folosește mai nou în fotbalul modern, Ștefan Mihăilă, Claudiu Asaftei si Stratulat Daniel dar și cei care „cântă la pian” și aici menționez în special calitățile tehnice indiscutabile ale lui Robert care a „ascuns-o” de câteva ori de n-o mai găsea nici el! Bineînțeles, un aport deosebit și-a adus „stranierul” nostru adus din Germania, e vorba de Pârvu Gabriel. Chiar dacă nu a mai jucat alături de noi timp de 2 ani, a avut un joc remarcabil înscriind goluri valoroase.

Felicit jucătorii noștri, le urez mult succes în toate activitățile și poate la vară sau de alt an va veni și trofeul!

Felicit organizatorii pentru implicare, pentru felul cum și-au împărțit sarcinile reușind să ducă până la capăt în condiții destul de bune o astfel de competiție! Au fost pregătiri prealabile, obținerea de fonduri, cooptarea unor arbitri din afara județului etc. 

Felicitări și d-lui Jenică Rusu care a transmis în numele postului TV Dumești aproape întreaga competiție! A fost un adevărat maraton!

IARTĂ-I, DOAMNE, CĂ NU ȘTIU CE FAC!

Ionel Popa

Spectacolul maestrului Tudor Gheorghe din data de 26 ianuarie a incitat spiritele în societatea românească.S-a dorit a se turna gaz pe foc! De unde atâta supărare la Funeriu? Sau la Andrei Caramitru? Și mai sunt câțiva…… Greu, foarte greu de înțeles. Dacă s-ar fi rezumat doar la o critică la adresa spectacolului nu ar fi fost chiar ieșit din comun. Nu oricine poate înțelege un spectacol. Așa cum muzica simfonică este apanajul unora, la fel muzica populară este apanajul altora, percepțiile pot fi diferite la oameni. O societate umană poate fi privită din multe puncte de vedere. Într-un fel o vede un preot care are ca așteptări să vadă o societate cu afinitate înspre biserică, într-un alt fel o vede un judecător care se așteaptă ca toți să respecte legea….. Bineînțeles că într-un fel vede un om de știință care a trăit și studiat în Vest, face naveta între Est și Vest și întru cu totul altfel vede un artist de nivelul lui Tudor Gheorghe care a studiat folclorul românesc în profunzime, care a citit operele poeților români, s-a inspirat din aceste opere. Un artist ca Tudor Gheorghe nu are cum să fie altfel decât naționalist. Un artist ca Tudor Gheorghe este un român până în măduva oaselor. El suferă pentru poporul român pentru că el cunoaște sufletul poporului român. Și poporul român nu înseamnă doar un mănunchi de  favorizați sau norocoși sau realizați ai timpului prezent! Poporul român înseamnă și milioane de oameni care o duc greu, milioane de neadaptați la vremurile acestea, neadaptați la globalizare….. Sunt milioane de români cărora nu le place să călătorească cu avionul! E vreo problemă cu ei? Sunt milioane de români care nu sunt olimpici la chimie sau la alte științe. E vreo problemă cu ei? Sunt milioane de români care țin la tradiții…. Sunt milioane de europeni cărora le plac tradițiile de la noi ceea ce înseamnă că nu e bine să renunțăm la ele. Sunt milioane de români care se simt deranjați acasă la ei nu numai că li se impun standarde ci că sunt intoxicați acasă la ei…. Gripa porcină africană nu a venit din tradițiile românești…. Românii nu mai pot fi români acasă la ei, nu mai pot produce acasă la ei pentru că li se impun reguli din afară pe care cei din afară știu că nu au cum să le ducă. Unele reguli par a ține de civilizație, unele însă contrariază…. Poate că țin de civilizație, Dumnezeu știe! Dar nu se pot impune cu forța!

Îl înțeleg pe Funeriu că înclină spre Uniunea Europeană. A primit finanțare 2 milioane de euro pentru un proiect de cercetare. Uniunea Europeană i-a oferit totul! Are motive să iubească Occidentul. A stat apoi o lungă perioadă în fotoliu de ministru în Guvernul României. Dar milioanele de români care și-au pierdut locurile de muncă fiindcă firmele unde lucrau au falimentat în mare parte din cauza presiunii(invaziei) de produse din Uniunea Europeană pot simți aceeași simpatie? Când ai dublă cetățenie și beneficiezi din plin de drepturi ca european, vezi într-un fel lucrurile față de milioanele de români care muncesc(slugăresc) cu sau fără acte prin toată Europa. 

În definitiv ce a făcut Tudor Gheorghe? A lansat niște mesaje! Cine are urechi să audă! Cine nu, să le ignore! Nu a impus nimic. Viitorul ne va arăta valoarea acestora! Însă jignirile de care a avut parte nu le merita sub nici o formă! Funeriu, fost ministru al Educației, Cercetării și Inovării(am putea adăuga și că a fost implicat într-o guvernare care a gestionat mult jaf, alături de Elena Udrea, de Sebastian Vlădescu, de Adrian Videanu, de Radu Berceanu-cel mai slab ministru la accesarea de fonduri pentru infrastructura mare etc) și-a dat cu tifla și și-a atras oprobiul public.  Am mai văzut oameni inteligenți dar lipsiți de omenie după cum am văzut oameni mai puțin inteligenți dar de o mare probitate morală și caracter. 

Lui Caramitru nu-i putem cere prea multe. E un măscărici marginalizat inclusiv de colegii din USR. Însă de la Funeriu, fost ministru al Educației, Cercetării și Inovării,  aș fi avut niște pretenții. S-a discreditat pe el dar a atras o reacție negativă și asupra generației lui. Putea fi un model pentru tinerii români. Nu-l recomand! E lipsit de bun simț și asta e grav. Dacă nu ai simțire românească, mai bine taci! Un astfel de individ poate fi cel mult consultant dar niciodată ministru! Cât despre o eventuală revenire în politică,nu cred că și-l mai dorește cineva! O fi știind chimie dar i-ar fi prins bine să știe că „Pasărea pe limba ei piere”.

Păstrați simțirea românească

Ionel Popa

De ești născut în România
Țara aceasta, colț de rai
Să îmbraci cu multă cinste ia,
La tricolor onor să dai.

De ești plecat peste hotare,
Graiul tu să nu ți-l uiți
Și când de dor inima doare,
O doină dulce să asculți.

De poți, întoarce-te în țară
Chiar de nu-s toate ca-n Vest
Să-ți faci aici o căscioară
Chiar dacă traiu-i mai modest.

Că nicăieri nu-i ca acasă
Mai ales de sărbători
Să fii cu rudele la masă
Și să primești colindători.

Popor român, popor cuminte
Prea tare te-ai împrăștiat
Spre cer înalț rugă fierbinte
De Domnul să fii protejat!

Dragi români din lumea-ntreagă
Păstrați tradiția strămoșească,
Iubiți tot ceea ce ne leagă,
Păstrați simțirea românească.

12.01.2020

Mesaj de Anul Nou

Ionel Popa – președintele Asociației „Solidar”

Dragi prieteni ai Asociației „Solidar”

În Decembrie anul acesta s-au împlinit 6 ani de la primele noastre acțiuni!
În tot acest timp am putut constata că a crescut mult numărul celor ce fac donații ceea ce ne bucură foarte mult pentru că ăsta a fost scopul pentru care am creat asociația! 
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană multe lucruri benefice se văd în țară însă cel mai vădit, din păcate, constatăm suferința în creștere a satului românesc. 
Ceea ce se întâmplă acum are caracter de noutate pentru poporul român. Este vorba despre emigrație pe ansamblu și mai ales, e vorba despre golirea satelor românești. 
Au mai fost români plecați în afară și în alte perioade istorice. De obicei cei ce plecau erau cei cu bani, fie la studii, fie în scop turistic, fie în scop de afaceri. Dar prea puțin plecau cei din mediul rural. 
De aceea, ne-a rămas în istorie isprava lui badea Cârțan, un țăran mai curios și mai temerar. Acum avem milioane de-alde badea Cârțan! 
Țăranul român a fost legat de glie și a suportat cu stoicism toate vicisitudinile vremurilor chiar dacă de multe ori a trebuit să suporte nedreptăți! 
Tocmai de aceea Liviu Rebreanu lăuda țăranul român în discursul de primire la Academia Română( Era în anul 1940 ): 
„De fapt ţăranul n’are nume pentru că nu e nici clasă, nici breaslă, nici funcţie, ci poporul însuşi, omul român. Pentru toată lumea, ţăran e sinonim cu Român, pe când orăşan nu, ba în general dimpotrivă, mai cu seamă în ochii ţăranului.Ţăranul a rămas Român şi sub barbarii cei vechi şi sub cotropitorii ceilalţi; în schimb orăşenii s’au cam arătat Ilirici cu Thurcii, Greci cu Fanarioţii, Ruşi cu Muscalii, Nemţi cu Austriecii, până să devină Români sută în sută, sub Români.”  
Ceva mai înainte, în 1937 Lucian Blaga spunea că „Veșnicia s-a născut la sat”. 
Ce frumos vorbeau cei doi corifei ai literaturii române despre țăranul român! 

Mai trebui reamintit un lucru. Fundamentele poporului român sunt legate de limbă, religie, cultură și tradiții. Satul românesc este cel care a păstrat cel mai bine tradițiile. Satul românesc este cel care a inspirat cultura în măsură foarte mare! 
Limba română a contribuit fundamental la menținerea identității naționale. Chiar și în perioadele când populații românești au fost sub diverse ocupații, nu și-au pierdut identitatea tocmai datorită limbii, religiei și tradițiilor păstrate atât de bine la sate.
Ce constatăm acum? Nu emigrează numai orășenii, emigrează și țăranii. Impactul este devastatator asupra satului românesc dar poate fi devastator asupra poporului român pe ansamblu! Acestui popor îi sunt frânte, fărâmițate fundamentele!
Vedem bătrâni rămași însingurați, vedem copii crescuți în familii monoparentale, vedem copii crescuți de bunici, vedem o creștere foarte mare a divorțurilor, vedem copii traumatizați de lipsa afecțiunii din partea părinților, vedem o populație care nu-și mai găsește rostul în țară! Economia României se poticnește pentru că populația activă muncește în economia altor state. Bugetele statului nostru sunt dezechilibrate și procesul e în creștere! 
Paradoxal, chiar dacă o mare parte din populație a emigrat, spitalele sunt tot mai aglomerate! Populația e din ce în ce mai vlăguită! 
Pe acest fond statul nu mai reușește să facă față necesităților în plan social. Este evident că factorul politic a greșit foarte mult în cei 30 de ani de după revoluție în principal pentru că nu a luat în calcul măsuri de stăvilire a emigrației. Nu a luat măsuri ca românii să-și găsească un rost în țară.
Din contră, masa tot mai mare de asistați social a fost folosită ca masă de manevră în campaniile electorale. Totodată, am văzut în cei 30 de ani multă manipulare, multă demagogie la care s-a adăugat multă birocrație! 
De aceea, solidaritatea între semeni poate ajuta în momentele critice! 
Cât de frumoși sunt românii când sunt la biserică! Am petrecut momente foarte emoționante printre enoriași în ultima perioadă! Românii sunt cuminți, sunt cu bun simț, sunt ospitalieri și săritori! 
Dar cum să mai păstreze aceste calități când sunt manipulați grosolan, când sunt tratați cu nepăsare, când sunt luați peste picior chiar de unii conaționali, când sunt sărăciți? 
Un singur exemplu vă dau: din 2004, adică din perioada de preaderare la UE românii din mediul rural au primit fonduri pentru a-și dezvolta fermele. Care au fost rezultatele? Foarte slabe! De ce? 
Pentru că în același timp au intrat „în cămașa de forță” a Uniunii Europene cum spunea britanicul James Mirrlees, (laureat al Premiului Nobel pentru economie). 
S-au permis importurile de produse agricole fără control, s-au introdus o serie de standarde imposibil de îndeplinit de către fermierii români, li s-a sistat posibilitatea de a mai vinde în târguri și oboare…. Și ei cum să se dezvolte?
Mai nimic din ce producea mediul rural în trecut nu mai este căutat! S-a distrus producția autohtonă într-o măsură greu de imaginat în anul 1990. Ne dovedim ca nație din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, mai dezbinată….. 
În așteptarea unor vremuri mai bune, a unor conjucturi mai favorabile, trebuie să facem toate eforturile de a rămâne uniți, indiferent unde ne-am afla! Uniți ca popor prin cele patru fundamente: limbă, religie, cultură și tradiții! 
Nu vom putea stăvili influențele globalizării însă putem lupta pentru păstrarea identității naționale și a integrității ca stat.
Noi asta încercăm să facem, să ajutăm pe cei aflați în nevoi acolo unde statul se dovedește neputincios! Să ajutăm familiile cu mulți copii să-i ducă la școală! Să-i ajutăm pe cei năpăstuiți de necazuri, fie că e vorba de incendii, fie că e vorba de inundații, fie că e vorba de probleme de sănătate sau alte probleme.
Am dovedit că putem face multe și mizăm pe sprijinul dumneavoastră în continuare pentru că noi credem că putem face și mai multe! 
Noi nu luptăm cu politicul, din contră, colaborăm cu toți actorii din societate dacă este spre binele românilor! Poate că și clasa politică are nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza…. Noi dorim să dezvoltăm empatia, să atragem atenția că o creștere a decalajului dintre oraș și sat nu e bună, că o creștere a emigrației devine din ce în ce mai periculoasă!  
Ion Creangă, pe care îl comemorăm astăzi avea o vorbă:

„N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta”!


Voi încheia cu un poem ce aparține britanicului Rudyard Kipling care a fost omagiat ieri(născut pe 30 decembrie acum 154 de ani):

Dacă … – Rudyard Kipling

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,

De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău

Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine

De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea

De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării

De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării

Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,

De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere

Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput

Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit

Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă

Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,

Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,

Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa

De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,

Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,

Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,

Şi mai presus de toate – vei fi un OM, copilul meu !

Tuturor celor ce ne urmăriți, tuturor celor ce ne susțineți, tuturor românilor, în general, la cumpăna dintre ani avem o urare! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi împliniri. Așa să ne ajute Dumnezeu! La mulţi ani!

Comuna Dodești își respectă fiii

Ionel Popa

Astăzi, 11.11.2019, am luat parte la un eveniment deosebit de emoționant, la Dodești, județul Vaslui. Este vorba despre decernarea titlului de Cetățean de onoare d-lui prof. emerit Năstase T. Victor. Precizez că am fost invitat ca fiu al satului și m-am simțit deosebit de onorat.Am fost însoțit de soția mea, Antonela-Irina Popa care avea să mă ajute pe parcurs…..

Iată câteva repere din viața d-lui Năstase T. Victor:

-S-a nãscut în 1926 pe 2 iulie, la Tãmãseni, comuna Dodesti, judetul Fãlciu

-Pãrintii sãi erau învãtãtori la Tãmãseni, un sat  încorporat între timp în satul Dodesti

-A fãcut scoala primarã în satul Tămășeni, cu pãrintii, apoi a fost la liceu la Husi. Ultimul an de liceu, în 1937 l-a fãcut la Colegiul Codreanu din Bârlad, dupã care a mers la Facultatea de Farmacie din Iasi, din cadrul Institutului de Medicinã si Farmacie Iasi. A terminat facultatea în 1951 si a rãmas în cadrul ei, ca asistent universitar. 

-A fost în rãzboi de la 16 ani, în Organizatia premilitarã obligatorie, iar de la 17 ani a ajuns pe front. A participat pe front ca premilitar în cadrul Subinspectoratului de Pregãtire Premilitarã Fãlciu în perioada 03.05.1944 – 23.08.1944; A fost decorat cu Medalia Crucea Comemorativã a celui de-al doilea rãzboi mondial, 1941-1945;

-A fost decan al Facultății de farmacie din Iași

-Anul acesta a fost ridicat la gradul de general de brigadă în retragere prin decret prezidențial.

-A publicat sute de articole științifice în țară și străinătate, manuale și cursuri etc.

Are un singur fiu care este medic în SUA. 

Într-un cadru emoționant, cel sărbătorit a evocat prin viu grai dar și prin poze, frânturi din viața domniei sale, legătura cu localitatea Dodești, anii petrecuți în satul natal. Deosebit de interesante au fost evocările privind Dodeștiul din perioada interbelică, activitatea culturală de la Căminul Cultural din localitate unde director a fost tatăl domniei sale, influența marelui dramaturg Victor Ion Popa și a Fundației Carol al-II-lea  în plan cultural dar și economic asupra comunității dodeștene. 

Titlul de Cetățean de onoare i-a fost înmânat de d-na primar Cerbu Loredana. Totodată, începând de astăzi Căminul Cultural din Dodești se va numi „Victor T. Năstase” în onoarea distinsului profesor.

La eveniment au participat fii ai satului, rude ale distinsului profesor, presa.

Organizatori au fost Primăria Dodești și Consiliul Local.

Profitând de acest eveniment, m-am folosit de calitatea de președinte al Asociației „SOLIDAR” și am înmânat două diplome de excelență.

Prima diplomă am acordat-o d-nei primar Cerbu Loredana ca semn de recunoaștere a rezultatelor deosebite după 3 ani de mandat.

În acțiunile noastre ne deplasăm dintr-o comună într-alta și putem face niște comparații. Totodată, știu foarte bine cum e cu birocrația de la noi și problemele cu care se confruntă mediul rural și administrațiile locale din județul Vaslui.Tocmai de aceea, mai ales că Biserica Ortodoxă Română a declarat anul 2019 ca „Anul omagial al satului româ­nesc (al preoţilor, în­vă­ţă­torilor şi primarilor gospodari) m-am gândit să profit de moment pentru a aprecia activitatea de la Dodești.

Când s-a reînființat comuna Dodești după Revoluție m-am bucurat pentru că această localitate merită evidențiată și așa mai ales prin vechimea istorică.Faptul că Dodești este un sat de răzeși care a reușit să-și păstreze acest statut până la instaurarea regimului comunist este un motiv în plus. Dezvoltarea localității în perioada interbelică este un alt motiv. Și totuși, mulți ani după revoluție a bătut pasul pe loc. După aderarea la UE a României în 2007 nu s-au întâmplat prea multe minuni pe aici asta pentru că având o populație sub 2000 de locuitori, nu s-a putut accesa fonduri europene. Nici măcar la GAL  nu s-a aderat. A venit schimbarea din 2016 și iată că în doar 3 ani fața comunei s-a schimbat mult. Comuna a aderat la GAL și are deja trei proiecte aprobate, unul implementat, celelalte în curs. D-na primar a urmărit toate oportunitățile de finanțare depunând proiecte oriunde s-a putut-PNDL, Compania Națională de Investiții etc. 

Asta a însemnat îndrăzneală, curaj, răbdare, stăruință, abnegație calități absolut necesare unui primar. 

Noi oferimam oferit o diplomă pentru atenția acordată infrastructurii locale și în mod special infrastructurii educaționale și sociale. 

„E o mică recunoaștere care să vă dea putere să vă mențineți calitățile pe aceeași linie pentru ca această comună să se dezvolte în continuare. Sunt sigur că veți găsi soluții indiferent de conjunctura politică de la centru.  Dumnezeu să vă ajute!”

A doua diplomă de excelență am înmânat-o d-lui Mihai Apostu, poet și scriitor din Dodești, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent activează ca bibliotecar în comună. 

„Comuna Dodești se poate mândri cu o personalitate culturală consacrată. Eu personal mă mândresc ca fiind consătean cu poetul Mihai Apostu. I-am citit câteva cărți, îi urmăresc creațiile publicate și am participat la câteva evenimente susținute de Mihai. Sper că elevii din Dodești realizează ce personalitate au la bibliotecă! Mihai nu este un simplu bibliotecar, el este un om de cultură consacrat. Există în cultura română creatori cu operă cunoscută, studiată în școli dar la unii personal am o teamă să expun viața personală…..Mihai Apostu are o operă frumoasă, o poezie frumoasă dar are și o ținută pe măsură, o atitudine de om de cultură care poate fi un model excelent pentru tinerii dodeșteni.

Având în vedere implicarea d-lui Mihai Apostu în actul educațional al elevilor din Dodești, preocuparea pentru îmbogățirea patrimoniului bibliotecii, pot presupune că vor apare rezultate și că Dodești-ul va fi bine reprezentat și în viitor în patrimoniul spiritual românesc.”

Ca o concluzie, considerăm de bun augur recunoașterea și promovarea personalităților cu rezultate deosebite în plan științific, cultural, administrativ pentru că generațiile tinere au nevoie de modele.Este timpul ca astăzi în societatea românească să înceapă o amplă acțiune de educație și promovare a adevăratelor valori (corectitudine, competență, cinste) pentru a depăși starea de neîncredere și lipsă de responsabilitate apărute la noi. 


Veșnica pomenire a celor adormiți

Ionel Popa

Ai fost vreodată într-un cimitir pe timp de noapte? Într-o noapte oarecare? Ai sesizat că la unele morminte arde câte o lumânare? Fotografia ce însoțește aceste cuvinte e făcută într-o noapte oarecare în cimitirul din Vaslui. Din loc în loc arde câte o lumânare….Nu la toate mormintele…. La câteva…. 

Sunt oameni care atunci când pleacă la ceruri lasă mult gol în urma lor.  Au avut o familie frumoasă, au crescut copiii frumos….Au trăit frumos în general, au ajutat semenii, au trăit în armonie cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de serviciu, au depășit provocările cu înțelepciune, fără prea mult egoism…  Poate că nu toată viața au fost așa dar la un moment dat sau măcar pe alocuri s-au înțelepțit…. Și după moarte cineva sau mai mulți îi pomenesc. Ba, mai mult, le ține candela aprinsă și la cimitir. Ce frumos! 

Mâine ortodocșii au în calendar pomenirea morților. Și asta în fiecare an, în prima sâmbătă din noiembrie. E vorba de „Moșii de toamnă”. În biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare celor săraci. În plus, se aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat. „Pomenirea morţilor este înainte de toate un semn al dragostei celor de aici către cei care au plecat de aici. E şi un semn al credinţei că viaţa noastră nu se încheie odată cu moartea, ci ea continuă şi după aceasta”, pr. Mircea Stoleriu

Mi-amintesc de vizita mea în cimitirul din sat după o lungă perioadă de timp. Am parcurs aleile una după alta. Refăceam lumea în care am crescut, lumea alături de care mi-am trăit copilăria în sat.Mulți nu mai sunt.Din loc în loc mă opream copleșit de amintiri…. Unele frumoase, pline de duioșie, altele amintindu-mi de tot felul de giumbușlucuri.Unele mai puțin frumoase. 

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți cei plecați la ceruri!

Oameni și fapte la superlativ

Ionel Popa

Trăim vremuri tulburi în care constatăm în România situații greu de imaginat pentru secolul XXI. Odată cu deschiderea granițelor românii au putut migra pentru un trai mai bun oriunde și-au dorit. Și mulți au făcut-o astfel că peste 5 milioane de români trăiesc în afara țării. Impactul aceste migrații este deosebit de mare și de complex.Avem un impact la nivelul forței de muncă ce se resimte din ce în ce mai tare în economie. Avem un impact la nivelul finanțelor țării pentru că se constată dezechilibre în formarea fondurilor pentru asigurarea pensiilor, a finanțării sistemului de sănătate etc.Avem un impact deosebit de grav asupra familiei.Întâlnim multe familii monoparentale, o creștere puternică a ratei divorțurilor, mulți copii crescuți de bunici sau de alte rude. Actorul și activistul canadiano-american Michael J. Fox  spune că  “Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.” 

Ca președinte al Asociației „SOLIDAR” am avut ocazia să constat trauma copiilor crescuți fără unul sau ambii părinți.Sunt dese situațiile în care frații sunt separați sau cresc împreună cu alți frați vitregi…. Bineînțeles, o situație aparte este cea a copiilor instituționalizați crescuți în orfelinate sau în sistemul asistentelor maternale. Instituțiile statului român care se ocupă cu astfel de cazuri sunt deseori depășite….. Ca asociație încercăm să compensăm neputința statului atrăgând sprijin din partea societății civile. Poate cineva se întreabă dacă e corect un astfel de demers. De ce să sprijinim statul care de multe ori risipește resurse? Noi zicem că există suficiente motive ca societatea civilă să se implice în sprijinirea copiilor aflați în nevoi. În primul rând copiii reprezintă viitorul. Un citat de-al lui Pitagora ne spune: „Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!”. În al doilea rând, ajutând un copil putem obține un adult care să se descurce singur…și nu unul dependent de stat.Și nu în ultimul rând, construim solidaritate de care cu toții avem nevoie mai devreme sau mai târziu. 

În aceste vremuri constatăm o clasă socială care își sporește averea.Constatăm o creștere a decalajului dintre clasele sociale. Vedem un segment mic ca număr ce dispune de mult mai mult decât le-ar trebui,norocoși ai soartei sau cu talent deosebit în a face avere.Mai vedem un segment mult mai vast de populație trăind în sărăcie.Segmentul ăla mic îl vedem în centrul atenției pe ecranele televizoarelor. Membrii săi sunt angrenați în lupta pentru putere, în războaie economice, în lupte grele în justiție etc. Lăcomia, ciocoismul, egoismul îi face din ce în ce mai inumani….

Mai sunt și excepții și atunci când descoperim astfel de oameni ni se încarcă sufletul de speranță și de bucurie.

Iată o astfel de poveste frumoasă și reală!

Acum circa trei săptămâni am aflat de un caz social în localitatea Hordilești, comuna Cozmești, județul Vaslui. Trei copii sunt crescuți de o mătușă de-a lor. Este vorba despre Timofte Elena, copiii fiind Alina(clasa a VIII-a), Cristian(clasa a V-a) și Ion care are 16 ani și nu mai frecventează școala.Părinții sunt despărțiți, recăsătoriți astfel că mai au și alți frați care trăiesc numai Dumnezeu știe cum. Cei trei sunt cumva norocoși pentru că mătușa lor, alminteri o femeie slăbuță, bolnavă de astm, are un suflet mare și și-a asumat rolul de mamă. Locuiesc într-o căsuță modestă într-un cătun cu 9 case din comuna Cozmești, județul Vaslui. Alina și Cristi merg zilnic la școala din localitatea Oșești și fapt îmbucurător,le place cartea! Ne-am deplasat la ei și Alina cu Cristi ne-a atras de la prima întâlnire! Atunci le-am dus bunuri pe care le aveam în stoc. Am stabilit să mai mergem o dată.Mătușa Elena ne-a zis că stresul mare e legat de asigurarea hranei(venitul ei extrem de modest abia de-i ajunge pentru procurarea spray-urilor pentru astm) și asigurarea lemnului pentru încălzit.Ne rugam să apară o minune pentru ei. Stabilisem să mergem într-o zi de duminică.Din debaraua noastră pregătisem să le ducem dulcețuri și zacuscă.Vineri ne-a sunat un domn deosebit de protocolar:

-Bună ziua. Mă numesc Botezatu Vasile, sunt venit pentru câteva zile în țară și vreau să mă ajutați să găsesc o familie care are nevoie de ajutor.

Gândul ni s-a dus la Alina și Cristian astfel că am stabilit să ne întâlnim și să mergem împreună. Aveam să aflăm că d-ul Botezatu e plecat de peste 15 ani din țară, trăiește la Londra unde administrează o firmă.Într-o primă fază a cumpărat alimente și dulciuri în cantitate consistentă.Și d-lui a fost impresionat de cei doi copii. Pe loc s-a decis să plătească costul lemnelor astfel că am mers la pădurarul din zonă și am rezolvat acest lucru. În acest moment transportul cu lemne a fost efectuat.Apoi a stabilit cu familia o zi când a venit și i-a luat la Vaslui producându-le o adevărată minune!I-a îmbrăcat, i-a încălțat, le-a luat un aragaz, televizor cu plasmă, mașină de tocat carne, tacâmuri de bucătărie etc. Și i-a dus la restaurant oferindu-le un prânz pe care îl vor ține minte mult timp!

Astăzi noi le-am dus un calculator oferit de familia Miron Nicolae din Vaslui. Cu această ocazie am cules și câteva impresii despre minunile din ultima perioadă!

Sunt copii foarte buni,cu vise și scopuri….Doar că trebuie ajutați!

Nouă ni s-a încărcat sufletul de bucurie că am putut întâlni un OM de o calitate extraordinară, un exemplu pentru noi toți!

Dumnezeu să-i dea sănătate, multe bucurii lui și întregii familii, pe măsura sufletului său!

„Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” Abraham Joshua Heschel  


Odihnește-te în pace, Aurel

Ionel Popa

Astăzi a fost condus pe ultimul drum pădurarul Aurel Stîngaciu după o moarte fulgerătoare(provocată de înțepăturile a doi gărgăuni)….O mare de oameni au însoțit sicriul cu corpul neînsuflețit. Personalități din mediul politic, personalul silvic din Direcția Silvică Vaslui, rude și prieteni dar și populația din comuna Banca au ținut să aducă un ultim omagiu acestui destoinic pădurar. Nu e întâmplătoare această compasiune. Am avut ocazia să-l cunosc pe Aurel pe parcursul a mai bine de 8 ani cât am activat în cadrul Ocolului Silvic Epureni. Avea acele calități atât de necesare unui bun pădurar-impunea respect prin felul lui de a fi, responsabil, un familist în sensul adevărat al cuvântului, un om de caracter. 

Nu i-a fost ușor să se impună. Îmi amintesc de perioada 1994-1995 când după punerea în posesie a unei părți din canton se manifesta tendința de tăiere în masă a pădurii proaspăt privatizată. A solicitat sprijin de la ocol pentru a stopa fenomenul astfel că echipe mixte silvicultori și polițiști au efectuat acțiuni de stopare  a fenomenului și de lămurire a populației asupra respectării regimului silvic. Am participat ca tânăr inginer la acele acțiuni. Și el era un tânăr pădurar! Nu i-a fost deloc ușor să țină piept rețelelor ce se formaseră cu scopul de a tăia și valorifica arborii din pădurea privată! Imaginați-vă că hoții de lemne îi urmăreau orice mișcare. Grele vremuri!Șeful de post a fost schimbat tocmai pentru că fusese tolerant cu hoții și numai fermitatea personalului silvic a făcut ca lucrurile să se liniștească.Bineînțeles,rolul principal l-a avut Aurel.În perioada 1997-2001,mai bine de 4 ani i-am fost șef de ocol. Nu îmi amintesc să fi existat vreo sarcină de serviciu pe care să nu o ducă la capăt. De altfel, în ziua tragediei, zi de sâmbătă, voia să valorifice lemn către populație răspunzând cu responsabilitate presiunii exercitate în această perioadă.

Avea o relație bună cu pădurarii vecini, cu șeful de district și cu personalul de la ocol. Și era vesel…. Îmi amintesc cu câtă ospitalitate ne primea la sfârșitul unei zile de vânătoare! Uneori ne și cânta! 

Gândul mă duce și la familia lui. Dumnezeu să-i întărească pentru a face față acestei pierderi cumplite! Soția are nevoie de sprijin mai ales că a doua fetiță este încă minoră! Și nu în ultimul rând, Dumnezeu să-i întărească pe părinți! Nu există durere mai mare pentru un om decât aceea de a-și îngropa copilul! Pentru că și eu am doi băieți la care țin mai mult ca la ochii din cap, nu știu cum aș putea face față într-o situație similară! Nici nu-mi pot imagina! 

Felicitări pentru compasiune întregului corp silvic vasluian! 

Drama acestei familii se alătură și altor drame din rândul personalului silvic….. O dată în plus se dovedește că munca silvicultorilor trebuie reconsiderată, că silvicultorii merită mai mult respect cât se află în activitate din partea autorităților dar și a opiniei publice. Nu e ușor să fii pădurar! Vă spun din postura de fost șef de ocol la două subunități din cadrul Direcției Silvice Vaslui.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Aurel, să-ntărească familia pentru a face față dramei prin care trece iar nouă tuturor celorlalți, înțelepciunea de a aprecia la timp tot ce merită respect!

Atunci când pierdem pe cineva drag aici pe pământ, câștigăm un înger în cer. Un înger care veghează asupra noastră. Sper ca familia să se simtă puțin mai bine știind că un înger veghează acum asupra lor.