Frământări

Satul românesc – de Ionel POPA

În satele din aste vremuri, trecute prin tranziţie
Mulţi copii sunt neglijaţi, suferind de inaniţie
Părinţii sunt datori la bănci, şi fără loc de muncă
Slugăresc pe unde pot, pentru o bucat’ de hrincă.

O vreme încă mulţi săteni, prin fabrici au lucrat
Şi-un trai mai bun din an în an, cu toţii au sperat
Şi-ncet încet, vroind mai mult, de bănci au fost momiţi
Iar când au fost restructuraţi, au devenit faliţi.

S-au întors acasă la pământ, dar fără vreo dotare
Muncind cu sapa an de an, de unde bunăstare?
Adevărul de l-am spune, fie făr’ de supărare
Pentru cei de la putere, ei îs buni doar la votare.

Vă chemăm acum pe toţi, cât încă e răbdare
De-aveţi funcţii prin guvern, faceţi o schimbare
Pe-ai noştri bieţi ţărani, încercaţi să-i respectaţi
Satul nostru românesc, nicicând să nu-l uitaţi!

Satul păstrează tradiţii, ne arată ce popor suntem
De batjocorim ţăranii, ne aşteaptă un blestem
Ei ţin aproape de Hristos, ruga lor fiind fierbinte
Mai bine să-i ajutăm, Dumnezeu va ţine minte!

1

Pădurea ne cheamă

Ionel POPA

-Cum te simţi pădure, acum în prag de iarnă
Fiind atât de rară de ai prea multă coarnă
Unde-ţi sunt stejarii, falnici de-altădată?
Eşti plină de boscheţi şi slab regenerată.
 
Ce s-a întâmplat pădure de eşti batjocorită?
Omului îi faci doar bine şi eşti neprihănită
Eşti scut şi adăpost la păsări şi jivine
De ce eşti defrişată, de ce nu ţin la tine?
 
-De aş putea să urlu, aş urla pe dată
Când drujbe şi topoare nemilos mă gată
De-o bucat’ de vreme, e haosul în ţară
Au venit străinii şi lacom mă doboară.
 
Sunt multe instituţii ce-aldat’ mă protejau
Acum mă simt trădată, vândută la călău
România-i ţara ce-avea păduri virgine
Acum se taie ras, nimic nu-i mai reţine.
 
Gravitatea-i mare că pentru parale
Acum se defrişează şi-n Parcuri Naturale
Nimeni nu pedepseşte, ilegale fapte
Acum sunt tâlhărită, şi cu şi fără acte!
 
Pădurea acum ne cheamă pe toţi în ajutor
Să eliminăm din frunte pe-acei “cozi de topor”
Legi, regulamente, să fie respectate
Şi faţă de pădure s-avem respect măi frate!
padure

Moş Gavrilă – de Ionel POPA

Moș Gavrilă, cu mustață
În fiecare dimineață
La copii le iese în cale
Și vorbind așa agale
Le pune câte o întrebare
Pentru unii, grea încercare:
-Dragi copii, ia ascultați
Un premiu vreți să câștigați?
Iată, am o întrebare:
Știți voi subiectul… cutare?
Dacă ați fost atenți la școală
Veți ghici, n-am îndoială.

Uite aşa moşu-i testează
Şi pe unii-i stimulează
Cu întrebări din geografie
Despre nu știu ce câmpie
Alteori de-un scriitor
Poate despre-un domnitor
Ba mai mult, și din chimie
Căci formule moșul știe!
Pe măsură ce-i întreabă
Copiii răspund în grabă
Lupta e pentru răsplată
Ori un fruct, ori ciocolată.

Moş Gavrilă a îmbătrânit
Şi-ntr-o zi el a murit
Însă mulţi ni-l amintim
Şi cu drag îl pomenim
Cum pe copii el îi iubea
Pe cei isteţi îi stimula
Şi cum era el informat
De părea un învăţat.

12239710_858640974255128_423002088290518256_n

Ce devii?
de Ionel POPA

Imediat după născare
Omul ţipă-n disperare
E firav, neajutorat
Creşte, de e protejat

Mai apoi joaca îi place
Toată ziua asta face
De-are linişte acasă
De nimica lui nu-i pasă

Şi-o să ajungă apoi major.
Este el răspunzător?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!

Unii vor şti doar de bani
Şi-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lăcomia i-a pătruns

Alţii vor multă putere
Nu le-ajunge doar avere
Influența lor se întinde
Peste ţări de orişiunde

Şi aţâţă des alte popoare
De-asistăm toţi cu oroare
Cum avem zilnic teroare
Şi conflicte iau amploare

Unii au scopuri oculte
Şi dărâmă orice punte
Pacea deloc nu le place
Doar războiu-i satisface

Şi grupări religioase
Produc crime odioase
Multe vieţi nevinovate
Sunt curmate în atentate.

Omule, fiinţă slabă
Reculege-te degrabă
Şi de eşti cumva în eroare
Fă atuncea o schimbare

Lasă lupta pentru bani
Vei trăi tu mii de ani?
Ades ce-i ce au putere
Sfârşesc în mare durere…

Lasă-ţi timp pentru o plimbare
Să poţi admira o floare
Şi s-asculţi o ciocârlie
Să vezi miei pe câmpie.

Viaţa noastră-i scurtă tare
N-o trăi cu încruntare
Fă să ai surâs pe faţă
Uneori tu te răsfaţă

De vrei să fii om de omenie
Arată-n jur prietenie
Şi de-ţi este la-ndemână
Spre cei sărmani întinde o mână

12274744_858236877628871_8078576613015514838_n

Solidari – de Ionel POPA

În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violenţa frate, e în ascensiune
Şi zilnic apar ştiri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate

Iar la noi în ţară, vedem suferinţă
Sărăcia frate, pe mulţi ameninţă
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini

Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alţii din lăcomie, îşi construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe

Dezbinarea frate, loveşte în naţiune
La câte-om face faţă, de-i multă fricţiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.

Şi dacă astăzi frate, tu eşti îngenuncheat
Ţi-oi întinde o mână sau ţi-oi da vreun sfat
C-aşa e creştineşte, să ne-ajutăm la greu
Şi asta mult îi place la bunul Dumnezeu

12208372_856969524422273_8578568236808502768_n

Rugă pentru poporul meu 

de Ionel POPA

Binecuvântează Doamne, poporul român,
Dă-i puterea de-a rămâne în ţară stăpân
Miluieşte-l cu chibzuinţă şi înţelepciune
Întăreşte-l când îi cuprins de slăbiciune

Luminează-i Doamne calea, când o rătăceşte
Şi dă-i iertarea cuvenită, dacă mai greşeşte
Fereşte-i fii săi mai aprigi cuprinşi de dezbinare
Nimic să nu le-aducă lor motiv de întinare

Uneşte-i Doamne pe toţi fraţii laolaltă
Să-şi croiască împreună aceeaşi soartă
Însufleţeşte în toţii fii de naţie românească
Dorinţa de Unire în Dacia strămoşească

Întăreşte Doamne, la tot poporul meu
Iubirea de moşie, credinţa în Dumnezeu
Ajută-le Tu Doamne, să aibă spor în toate
Trăiască în a lor ţară, în cinste, în demnitate

Aşa să ne-ajute Dumnezeu!

12227048_855290944590131_4195959084329962968_n

Crede în tine

Ionel POPA

Dacă vine cumva ploaia când eşti la plimbare

Poţi face pneumonie, riscu-i foarte mare

Însă de-ai fost înţelept şi ai o umbrelă

Ea te apără de ploaie şi scapi de răceală

Dacă mergi cu bicicleta şi pe-o piatră ai lunecat,

Ai frânat  cumva prea brusc şi în cap te-a aruncat

E posibil să ai şansa de-a scăpa nevătămat

Cască de ai avut pe cap şi te-a protejat.

Însă cum te fereşti, să-mi spui acuma mie

Când cei din jurul tău s-atinşi de isterie!

Cum îţi menţii echilibrul când specialişti în toate

Doar ceea ce e rău, insistă să-ţi arate!

Că-n toate-i depravare şi crasă indolenţă

Şi-avem violuri multe, de asemeni, violenţă.

Întreaga presă frate, împroaşcă  tot şi toate

De-aia avem în ţară, multă adversitate!

La atâta negativ, cum să-i mai faci faţă

Şi cum să-ţi păstrezi vie a ta  poftă de viaţă?

Eu zic să rămâi calm, în orice situaţie

Să-ţi vezi de-a tale scopuri, cu multă abnegaţie.

Tu caută soluţii, la orice provocare

Viaţa uneori te pune la încercare

Dar de-ţi menţii credinţa, în potenţialul tău

Îţi va veni în sprijin şi bunul Dumnezeu.

Învaţă a asculta şi a nu fi arogant,

Cată înţelepciunea de-a nu fi intrigant

Un zâmbet să ai pe chipul tău mereu

Să nu fii uragan, ci un senin alizeu.

Mesaj

Blestem

Ionel POPA

-O, tu, măreţ popor, ce ai în gene eroism de dac
Cum poţi umil să rabzi tot ceea ce neghiobii-ţi fac?
Profită mulţi de-a ta credinţă, o văd ca pe-o slăbiciune
Uneori ei râd de tine, chiar de eşti la rugăciune….

-Un popor ce are în vene sânge de dac şi de roman
N-are frică nici de moarte, darămite de-un duşman
Mulţi cunosc şi ştiu prea bine că-s popor de-nvingători
Însă uneori, se pare, sunt lovit de trădători!
–––––––––––––––––––––––-
Asta este partea slabă a acestui brav popor,
Că-ntre timp, pe trupu-i sfânt, apar des cozi de topor!
Cum apar, deja se ştie, nu-i prea greu să pomenesc
Ei se vând cumva ca Iuda, trădând neamul românesc

Blestemaţi să fie aceea, ce-s lipsiţi de-orice credinţă
Şi-i aţâţă pe români, fără pic de elocinţă
Iar de au gânduri ascunse faţă de poporul meu
Nicicând n-or avea izbândă, că-i iubit de Dumnezeu!

12219455_854915417961017_7396239026387728935_n

Mai responsabili

Ionel POPA

E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârşite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toţi viermii paraziţi ai ţării
Ce-au sărăcit poporul şi ne-au făcut mizerii

Corupţia perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul şi bănetul
Şi-s mulţi pe trupul ţării şi tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.

Au un tupeu de vierme, lipsiţi de conştiinţă
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credinţă
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră ţară cum nu s-a mai văzut

Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Şi c-o nesimţire de vierme parazit
Poporul în câţiva ani, jalnic a sărăcit

Şi-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea şpagă
Căci asta la toţi viermii le este ce-a mai dragă.

Şi şpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruţare

Şi dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Şi-om da la medici frate şi-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe şi-i o mare jale

Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în ţară, nu slugi prin alte zări
Şi-om dota şi şcoala să facă performanţă
Tineretul astfel să capete speranţă.

Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm române, că suntem capabili!

12191461_854462824672943_420867353478175771_n

Punți

De Ionel POPA

HandShaking

Astăzi viața-i tot mai dură

Oameni încleștați de ură

Nu mai știu de Dumnezeu

Se suportă tot mai greu

 

Răni adânci și suferință

Fac în jur cu ușurință

Lipsiți de orice simț uman

Dirijați sunt doar de ban

 

Duc o viață de hârciogi

În relații-s demagogi

Luptă ades pentru putere

Egoiști, să facă avere.

 

Inimile li-s de piatră

Lipsă-i și de judecată

Cred că tot li se cuvine

Chiar și ce nu le-aparține

 

Fiindcă-i lipsă de căldură

Și-ntre oameni multă ură

Mă gândesc c-o vorbă bună

Oricine ar putea să spună

 

De vezi omul supărat

Spune-i doar: Ești minunat!

Cu el un pic empatizează

Să vezi cum se-nseninează

 

De-i iese fapta din comun,

Tu să-i spui: Ești foarte bun!

Spunând așa la orișicine

Crește încrederea în sine

 

Și la cel ce-i săritor

De îți sare în ajutor

Tu să-i spui: Ești admirabil!

Și va fi și mai amabil.

 

Aceste vorbe spuse des

Între oameni-punți de acces

Tuturor ne-ar fi mai bine

E ceva ce te-ar reține?

Primăvara – Ionel POPA

flowery-tree-spring

Covorașe înflorate se-aștern pe câmpul odihnit
Păsările călătoare de prin zări au poposit
Iar prin lunci avem concerte, de cu zori și până-n seară
Cum să stai acum în casă când e-așa frumos afară!

Pădurea iarăși înverzește, e moment pentru trezire
După iarna friguroasă, ce-a ținut-o în amorțire
Și de-a fost puțin rărită pentru prea multe nevoi
Ea renaște cu putere, se reface pentru noi!

Apar cârduri de mioare, pe pășune, lângă sat
Mielușeii le-nsoțesc cu mult chef pentru zburdat
Și pe câmpul însămânțat, berzele aterizează
Obosite de la drum, loc de cuib investighează!

Sălciile din zăvoi, se împodobesc de zor
Mâțișorii cei pufoși luând fața frunzelor
În livada de pe deal, pomii înfloresc pe rând
Doamne, ce minunății, ne-ai lăsat Tu pe pământ!

Despre medici și spitale – Ionel POPA

bolnavi

Din contribuția la buget a oricărui cetățean

Statul pregătește medici cu duiumul an de an

Toți depun un jurământ, la-nceput de meserie

Puțini apoi și-l respectă, sunt atinși de lăcomie

 

Când merge omul la spital, de nu este vreun bogat

Înainte de analize, el este amplu interogat

Cu finețe-i întrebat, dacă și unde lucrează,

Vor să știe în primul rând, ce venituri încasează

 

Dacă este vreun șomer, ar mai avea o șansă

Poate are cumva rude, să-i achite câte o tranșă

Și-ar mai fi o variantă, s-apeleze la vreo pilă

Un baron din aste vremuri, ce-ar avea un pic de milă

 

Dacă este-un amărât, fără bani , fără ajutor

Nu va fi băgat în seamă, e trimis pe coridor

Și-o să aștepte el acolo, pân′ ce-o voce-i va spune

-Mergi acasă, cată bani și la doctori tu-i depune.

 

Sunt în stare să-ți ia totul, fără nici o remușcare

Mergi degeaba prin spitale, peste tot e nepăsare

De n-ai punga cu parale, nici o șansă să te-atingă

Nici măcar vreo asistentă, să te-nțepe c-o seringă

 

Sistemul nostru sanitar, este atât de neglijat

Mor pe capete în spitale, foarte slab e finanțat

De aceea, personalul a plecat peste hotare

Pleacă tot ce e mai bun,rămân cei fără valoare

 

Este însă și-o excepție, ei formează un grup aparte

Medicii de la urgențe, smulg pacienții de la moarte

Când se cere vreo salvare, foarte iute intervin

Se transformă în niște îngeri, ăsta este a lor destin.

Lecție

de Ionel POPA

rejoice7Am fost bun și a fost rău
Am fost rău și a fost bine
Am fost rău și a fost rău
Am fost bun și a fost bine

Părând totul cam ciudat
Să-nțeleg mi-a fost cam greu
Însă așa am învățat
Să mă-ncred în Dumnezeu.

Laudă omului bun la suflet
de Ionel POPA

10341529_1054007201293093_8050005927150462730_nMă-nclin în fața omului blajin
Ce cu răbdare, ajută un bolnav
Laudă ție, bunule creștin
Ești pentru lume un om brav!

De dăruiești din ce îți prisosește
La cei ce traiu-i tot mai greu
Laudă ție, ce faci e creștinește
Să te-ocrotească Dumnezeu!

În aceste vremuri, se poartă lăcomia
Mulți trăiesc doar pentru ei
Laudă ție, ce-ți place omenia,
Și lăudat să-ți fie frumosul obicei!

La toți ce știu a empatiza
Și-un zâmbet cald oferă în jur
Celor ce știu de jos a ridica
Laudă lor, că au sufletul pur!

Laudă ție, omule cu suflet mare
Ce cu blândețe, alini pe cei sărmani
Puțini sunt cei ce au așa chemare
Laudă ție și să trăiești mulți ani!

Doar pădurea
de Ionel POPA

padure-14
Cine casa încălzește
De cum vremea se răcește?
Cei cu sobe știu prea bine
Lemnul din pădure vine!

Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.

Lemnul având așa valoare
Are o mare căutare
Și uite așa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?

Și-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecințe-s de durată!

Cine de plouă pe munte
Torentele stă să-nfrunte?
Și când zăpada se topește
Șuvoaiele potolește?

Dar când vântul suflă tare
Cine oprește a lui sforțare
Protejând sate-n câmpie
De nămeți, chiar de urgie?

Și de-i zăpușeală mare
Te primește, îți dă răcoare
Și la umbra ei cea deasă
Uiți de griji ce te apasă.

Cine atunci când panta-i mare
Ferește de-alunecare
Protejând șosele, sate
Baraje sau căi ferate?

Doar pădurea, știe Domnul
Mai puțin o știe omul
Cel ce taie-n fărdelege
Făcându-se a nu-nțelege

Și pădurea mută-ndură
Faptele celor ce-o fură
De-ar putea le-ar arăta
Că nu-i VIAȚĂ fără ea!

EPSON DSC picture

Ai grijă, române – Ionel POPA

O, tu române, cel harnic și cinstit
Așa ușor, se pare, te lași păcălit
Te mint, cu nesimțire, când îți cer votul
Ajunși iar la putere, ei uită totul.

Ai inima creștină și încredere naivă
Visezi la trai mai bun, ei dimpotrivă
Devin budihace, ajunși în Parlament
Își văd de interese, tu mergi la faliment.

Dar până când, române, atâta umilință
De ce să suferi tu, ce ai multă credință?
De ce ai tăi copii, să crească în sărăcie
Cum poți tu suporta, așa netrebnicie?

De la un an la altul, ciocoii se-nmulțesc
Iar la tine frate, doar taxele tot cresc!
De-ajungi la spital, jalea-i tot mai mare,
În întreg sistemul, e multă nepăsare

Mor oamenii cu zile, că sunt lipsuri multe
Medici mai puțini, cin’ să te consulte?
Școlile se pare, sunt tot mai neglijate
Tineri intră-n viață, cu mai puțină carte

Ai grijă române, ei au un concept
Să depinzi de stat și să le fii adept
Tu însă vei lupta, dând tot ce-ai bun în tine
Să nu depinzi de nimeni, de vrei să-ți fie bine.

Secerisul-graului

Salcâmul

de Ionel POPA

Salcam

De vezi salcâmul pe picioare
Îl admiri și doar atât,
Dar îți pun o întrebare,
Știi tu cum a apărut?
A salcâmului sămânță
Este învelită-n ceară
Și în stare de latență
Duce-o viață-embrionară,
Ce se poate prelungi
Pentru o lungă perioadă
Și nicicând n-ar răsări.
Asta-i fără de tăgadă!
Doar dacă din întâmplare
Semințe-i se face o „rană”
Și substanțe hrănitoare
Depășesc stratul de ceară.
Embrionul se-activează
Va da semne de trezire,
Din tegument s-eliberează
O plantulă-n devenire.
E plăpândă la-nceput,
Până prinde rădăcini
Dar va crește neîntrerupt
Până când se va-mplini!
Mândru este acum salcâmul
Când din flori a sa coroană
Împrăștie în jur parfumul!
Și-a pornit de la o rană!

Omule,de nu iubești
Că vei fi cumva rănit,
Ar trebui să te gândești
Că vei muri neîmplinit!

Ionel Popa_De n-ajunge Mosul

De n-ajunge Moșul – Ionel POPA

-Mămica mea cea mult iubită
De griji te simt că ești mâhnită
Te-ntreb sfios și tu mă iartă
De ce-i amară a noastră soartă?

Ce hram poartă Moș Crăciun?
Mulți zic că este foarte bun.
Însă la noi de ce n-ajunge
Nici când plouă,nici când ninge?

De ai copil, ce poți răspunde?
E greu să-i spui că n-ai de unde
Să-i explici că viața-i grea
Sau că nu ar merita?

O lacrimă mama-și ascunde
Își căuta cu greu cuvinte
Luă copilul strâns la piept
Și-i răspunse înțelept:

-Copile drag, să ai credință
Arată tu recunoștință
Pentru că ești sănătos,
Ai părinți și ești frumos.

La Moș Crăciun efortu-i mare
Acum l-această Sărbătoare
Copiii din orfelinate
Vor avea prioritate.

Orice-ar fi tu-nvață bine
Moșu-i cu ochii pe tine
De vei ști mai multă carte
Pe la tine s-o abate.

Bancnota de 200 leiE timpul pentru recules – Ionel POPA

E timpul pentru recules
Asupra vieții, e de-nțeles
Să vedem unde am ajuns
Avem la toate un răspuns?

Blând te-ntreb, și-ți vei răspunde
Și nimic nu-ți vei ascunde
Poți afla (și-ar fi înțelept)
Dacă ești pe drumul drept

Sau cumva te-ai abătut
Luat de val sau că ai vrut
Și acum de zor, vai, te căiești,
Calea n-o mai nimerești?

Ești tu oare bucuros
Că acum ești sănătos?
Semeni mulți sunt prin spitale
Vai de ei de n-au…parale.

Ai familia cu tine?
Dacă da, atunci e bine.
Dacă nu, vei reflecta
Poate apoi vei corecta.

Cum să fii tu fericit
De familie, despărțit?
Cum să ai poftă la masă
Când copii nu-s acasă?

Ai părinții încă-n viață?
Ei ți-au dat cândva povață
Te-au crescut cu mare grijă.
Poate acuma sunt în cârjă…..

Și-or având multe nevoi…
Chiar de-or trăi amândoi..
De-i în viață numai unul
Tare-i greu, profund îi chinul.

Un bătrân însingurat
Este atât de întristat..…
Să iubești pe-ai tăi părinți
Pentru tine-s niște sfinți

Ești cumva plecat din țară,
Prin străini pâinea-i amară?
Banul e pe primul loc
Și te plângi că n-ai noroc?

Am să-ți fac un pic ocară
Chiar de știu c-o să te doară
Și nu vreau să te amărăsc
Doar un pic să te trezesc.

Omule, dar ce iubești
Pe cei căi tu rătăcești?
Ce valori apreciezi?
În Iisus cumva mai crezi?

Vin străinii, iau pământul
Ție unde-ți este gândul?
Cui îți vinzi tu libertatea?
Cui sacrifici sănătatea?

De iubești tu hărnicia
Cată-ți rostul în România
Nu te vinde pentru bani.
Vei trăi tu mii de ani?

Viața noastră-i efemeră
Azi suntem, iar mâine…poate
Occidentul e-o himeră
Poți să abandonezi tu toate?

Puneți mintea în valoare
Și-orice faci, fă cu fervoare
În toate ai să reușești
De ai credință și muncești.

La săniuș!

de Ionel POPA

Când ninsoarea s-a oprit,
Cu multă dârzenie,
Toți copiii au ieșit
Bucuroși, la sanie!

Și-au făcut o pârtie
Pe-o uliță în pantă,
Și toți,fără excepție
Se bucură-n vacanță.

Și merg zglobii la săniuș
De dimineață până-n seară
De s-a făcut strașnic ghețuș
Pe-a noastră pârtioară.

Dar un vecin s-a supărat
Prea mare era zarva!
Și pe gheață a lunecat!
A început gâlceava!

La primar a reclamat
Zarva de la el din poartă
Și nisip s-a-mprăștiat
Pe pârtia toată!

Copiii s-au supărat
Pe această faptă
Și rapid ei au format
O mică antantă!

Și cum s-a întunecat
Copiii adunați în ceată
Nisipul au măturat
Și-i iarăși este gheață!
Vai,câtă vervă,bucurie
Exprimată cu candoare!
Frumoasă ești copilărie
Ani frumoși,trai cu fervoare!

Ionel Popa-La sanius

Dedicată municipiului Vaslui, vatră de istorie milenară
de Ionel Popa

Când spui Vaslui, respectul te-nvăluie
Această urbe veche-i plină de istorie
Așezământ de secole, dinaintea lui Ștefan
Te umpli de mândrie de nu ești vreun profan.

La Vaslui pe turci, Ștefan i-a zdrobit
Bravii lui oșteni luptară îndârjit
Creștinii din întreaga lume rămaseră uimiți
Când turcii în număr mare fusese nimiciți.

Atuncea otomanii o lecție au primit
Cu răzeșii, frate, nu prea-i de glumit
Pentru răzeșie mult sânge au vărsat
Acest drept, se știe, pe veci l-au câștigat.

În cinstea celor ce-atunci s-au jertfit
O biserică măiastră Ștefan a construit
Locașul acesta sfânt și astăzi dăinuește
Cu multă pietate, pe oricine-l primește.

La Vaslui lui Ștefan i-a plăcut, pe semne
Curțile domnești, le-a găzduit o vreme.
Urmară vremuri tulburi, cu lacrimi și suspine
Căci nu întotdeauna, fost-a numai bine.

Dar când a fost chemarea: Vrem independența!
Dorobanții noștri și-au făcut prezența!
Asalturi au fost multe, la Vidin sau Plevna
S-au avântat eroic, arătându-și râvna.

Și nu le-a fost ușor de-au cucerit Smârdanul
Însă aveau în frunte sergent Peneș Curcanul!
Alecsandri poetul, în versuri i-a cântat
Și-n inimile noastre un loc și-au câștigat.

Răzeșii-s oameni simpli, oricând sunt primitori
Dispuși la greu s-ajute, sunt foarte săritori
Cetățeni supuși având credință dreaptă
Mințiți de multe ori, și înșelați prin faptă.

Orice ar suporta și-ar avea iertare
Excepția e una, e vorba de trădare!
E bine de știut, i-o măsură-n toate
De respecți răzeșii, le ești ca un frate!

În aceste vremuri, o fi democrație?
Unii-s prea bogați, alții-n sărăcie,
Și nu-i vorba de lene sau de hărnicie
Unii spun că-i șansă, alții că-i hoție….

Ionel Popa-Vaslui

Rugăciune – Ionel POPA

Pe Ceaușescu am răsturnat

De Crăciun l-am împușcat

Și-am făcut mare păcat

Vai de noi ce a urmat!

Doamne, Te-om fi supărat!

Au ajuns la cârmă hoți

Încrengături de mafioți

Ce-au înșelat românii toți…

Fost-am oare idioți?

Doamne, iartă-ne de poți!

Guverne care mai de care

Au scos totul la vânzare

Ei i-au spus privatizare

De fapt, o mare escrocare

Doamne, dă-le cumpătare!

Au scos țara la mezat

Fabrici s-au vaporizat

Șomajul s-a accentuat

Când firme au falimentat.

Doamne, dă-le gând curat!

Românii s-au împrumutat

La bănci case au ipotecat

Rate mulți au cumulat

Dobânzi s-au multiplicat

Doamne, rău Te-am întristat!

De nevoie, au emigrat

Familii s-au destrămat

Bătrânii s-au însingurat

Unii viața și-au curmat…

Doamne, de Tine au uitat!

…………………………………..

Doamne vin cu plecăciune

Ca să-Ți fac o rugăciune

Dă, Doamne, înțelepciune

Și multă clarviziune,

La întreaga națiune.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Badanta[1] – Ionel POPA

-Vieni quando ti chiamo![2] striga bătrâna insistent

Folosind și clopoțelul s-arate că e urgent

Și badanta auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de pe-afară

Speriată să nu cadă, bătrâna nonagenară

O îngrijea de câțiva ani, cu o foarte mare grijă

Chit că bătrâna-i bolnavă și nu merge nici în cârjă

De multe ori o necăjește, egoism de om senil

Să-i suporte orice toană, uneori e dificil

Părăsise România pe când criza-i dete brânci

Mai mulți bătrâni tot îngrijise, zece ani-îs de atunci,

Rând pe rând s-au dus la Domnul ei scăpând de suferință

Pentru ea un alt bătrân, a însemnat multă voință!

Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare

Ușurel s-ar descurca, chiar de-i viață de-nchisoare

Cel mai greu de suportat, este dorul de familie

Să stea departe de copii, asta mult o chinuie

Tristețe mare o cuprinde, iarna pe la Sărbători

Când petrece cu bătrâna, nici vorbă de urători

Se uită jalnic pe la geam, gându-i zboară în depărtare

Purtând un dor imens de casă, un dor atât de mare!

Speră ca și-n România să-și poată găsi un rost

Să se-ntoarcă iar acasă și să fie cum a fost

Ea se simte ca într-o cursă, din care nu știe a scăpa

De țară s-a înstrăinat, în Italia n-ar mai vrea

Iată însă, Parkinson-ul, pe bătrână a-nțepenit

Fără multă suferință, și-a dat obștescul sfârșit

Iar badanta, om cu suflet, începe-n lacrimi s-o bocească

Rudele de la priveghi, nu știu cum s-o mai oprească

În plânsul ei e multă jale, tot nădufu-și descărca:

Viața ei de închisoare, efortul de a se descurca

Lacrimi sunt pentru copiii, rămași cu bunicii în țară

Și pentru aceștia fiind bătrâni, grija asta-i o povară

Badante-s multe în Italia, ca și în întregul Occident,

Femei ce îngrijesc bătrânii, responsabil, evident

Își sacrifică ani din viață, câștigând o pâine amară

Domnul să le ocrotească, să le-aducă iar în țară.

[1] Badante – așa numesc italienii femeile ce îngrijesc bătrâni la domiciliu

[2] Vieni quando ti chiamo! – Vino când te chem! (traducere din lb. italiană)

Ionel Popa-De vorba cu Tepes Voda

Ce-ar spune Țepeș – Ionel POPA

-Țepeș Vodă, hai de vezi
Românimea ce-a ajuns,
O să-ți spun, e greu să crezi
Duhuri rele ne-au pătruns.

Cei ce țara o conduc
Sunt cuprinși de lăcomie,
În Guvern e balamuc
Habar n-au de economie.

Fabrici multe s-au vândut
La fier vechi pe te miri ce
Iar șomajul a crescut,
Criză e la orișice.

Avem criză în spitale,
Vai de ei bieții bolnavi,
Și în școli e mare jale
Elevii-s tot mai trândavi!

Dascălii sunt supărați,
Și-au pierdut din pasiune,
Nu mai sunt apreciați,
Școala-i în regresiune.

Ai nevoie de-o hârtie
Din sistemul bugetar?
Vai ce multă apatie,
Șpagă de nu dai în dar!

-Alelei, sărman popor
Grele zile ai ajuns
De-i Guvernul trădător
De corupție cuprins!

De-aș învia, pe dată
Multe țepe ar trebui,
I-aș chema la judecată
Și pe toți i-oi chinui!

Dar la judecată dreaptă,
Fără șansă de cruțare,
Pedepsi-voi după faptă
Tot ce-ar însemna trădare!

Trădătorii din Guvern
Ar fi primii sus în țepe
Ei vă fac viața infern?
Asta eu n-o pot concepe!

Parlamentul a fost votat
Să dea legi pentru popor
Dacă asta au uitat
Va fi vai de mama lor!

Uite de-a lor interes
Să vegheze la popor
Altfel n-aș avea de-ales:
Țeapă groasă în(trupul) curul lor!

Justiție multă voi aveți,
Pentru ce este plătită?
Să scape băieți deștepți?
Și lor țeapa li-i sortită

Puie legi în aplicare,
Confiște tot ce-i din furat,
Bage hoții la închisoare,
De-aia sunt plătiți de stat!

Interlopi, șpăgari sau hoți
Vor avea câte o țeapă
Încrengături de mafioți
Toți fiind de-aceeași teapă!

Știu c-aveți un președinte
Pentru ce a fost ales?
Nu-i târziu, să ia aminte
Lase orice interes

De-și iubește țara, neamul
Lase lupta între palate
Că acușa trece anul
La popor ce-o să arate?

Cu așa resurse multe,
Primite de la Dumnezeu
Cine stă să vă asculte
Tânguiri și văleleu?

Strângeți-vă toți grămadă
Vorba mea să vă trezească
Și uniți, să dați dovadă
C-aveți simțire românească!

 

Ionel Popa-Domnul Stefan fie cu noi

Domnul Ștefan fie cu noi – Ionel POPA

Ștefan Vodă Drept și Sfânt

Mai vino odată pe pământ

Să-ți vezi Moldova cea iubită

Cum de străini-i terfelită

Dictatori din Vest și Est

Au împărțit-o pe șest

Prutul despărțind pe frați

Unii fiind deportați

În Siberia de ghiață…..

Puțini au rămas în viață

Suferind multe mizerii

Greu acum de dat uitării.

Ștefan Vodă Drept și Sfânt

Te-ai răsuci în mormânt

Să vezi în stânga de Prut

Cât poporul a decăzut.

Rușii vor să ne ia limba

Să cântăm cu toți Kalinka

Graiul nostru strămoșesc

Cu rusisme îl pângăresc.

Iar în dreapta de la Prut

Americani au apărut

Ce ne spurcă ogoarele

Ne-otrăvesc izvoarele.

Fugăriți din alte state

Fiind lipsiți de umanitate

Pe români i-au dezbinat

De când pe-aici s-au aciuat.

Caută cozi de topor

Să treacă de partea lor

Ca resursele din sol

Să le țină sub control.

Iar a noastră cârmuire

Pusă-i pe căpătuire

Poporul pe față minte

Că-i primar sau…. președinte.

Casele sunt clătinate

De cutremure ciudate

Specialiștii trag alarmă

Nimeni nu-i bagă în seamă!

Interesele-s prea mari

Pentru hulpavii coțcari!

Doar țăranii-s speriați

Ei se simt acum trădați!

Sfinte Ștefan Domn iubit

Poate ne-i fi auzit

Pe răzeși vei milui

Pe coțcari vei zgudui.

Ionel Popa-E timpul pentru recules

E timpul pentru recules – Ionel POPA

E timpul pentru recules
Asupra vieții, e de-nțeles
Să vedem unde am ajuns
Avem la toate un răspuns?

Blând te-ntreb, și-ți vei răspunde
Și nimic nu-ți vei ascunde
Poți afla (și-ar fi înțelept)
Dacă ești pe drumul drept

Sau cumva te-ai abătut
Luat de val sau că ai vrut
Și acum de zor, vai, te căiești,
Calea n-o mai nimerești?

Ești tu oare bucuros
Că acum ești sănătos?
Semeni mulți sunt prin spitale
Vai de ei de n-au…parale.

Ai familia cu tine?
Dacă da, atunci e bine.
Dacă nu, vei reflecta
Poate apoi vei corecta.

Cum să fii tu fericit
De familie, despărțit?
Cum să ai poftă la masă
Când copii nu-s acasă?

Ai părinții încă-n viață?
Ei ți-au dat cândva povață
Te-au crescut cu mare grijă.
Poate acuma sunt în cârjă…..

Și-or având multe nevoi…
Chiar de-or trăi amândoi..
De-i în viață numai unul
Tare-i greu, profund îi chinul.

Un bătrân însingurat
Este atât de întristat..…
Să iubești pe-ai tăi părinți
Pentru tine-s niște sfinți

Ești cumva plecat din țară,
Prin străini pâinea-i amară?
Banul e pe primul loc
Și te plângi că n-ai noroc?

Am să-ți fac un pic ocară
Chiar de știu c-o să te doară
Și nu vreau să te amărăsc
Doar un pic să te trezesc.

Omule, dar ce iubești
Pe cei căi tu rătăcești?
Ce valori apreciezi?
În Iisus cumva mai crezi?

Omule, dar un′ți-e gândul
Moșteni-vei tu pământul?
Cum poți fi așa de snob
Lăcomiei să-i fii rob?

Vin străinii, iau pământul
Ție unde-ți este gândul?
Cui îți vinzi tu libertatea?
Cui sacrifici sănătatea?

De iubești tu hărnicia
Cată-ți rostul în România
Nu te vinde pentru bani.
Vei trăi tu mii de ani?

Viața noastră-i efemeră
Azi suntem, iar mâine…poate
Occidentul e-o himeră
Poți să abandonezi tu toate?

Puneți mintea în valoare
Și-orice faci, fă cu fervoare
În toate ai să reușești
De ai credință și muncești.

Iubirea de tată a lui Syrophanes -Ionel POPA

Undeva în Egipt trăia un om bogat

Făcuse avere multă pentru al său băiat.

Să-i ofere totul, fuse a lui dorință,

Frumos îl educase în cinste și credință.

Mândru era Syrophanes de băiatul său

Încet, trecură anii, și-ajunse apoi flăcău

Părea îndemânatic, cu bun simț mereu

Crescuse un bărbat, nu orice derbedeu!

Însă viața…….viața nu e cum vrem noi,

Uneori ne dă de toate, alteori ne dă-napoi

Și uite așa și Syrophanes, întâlnește ghinionul

Flăcăul și-l prăpădește, se duse în cer la Domnul…..

Omul ca ființă, știe doar când s-a născut

Dar când vine moartea, e greu de prevăzut

Și uneori e nesătulă, s-atinge și de tineret

N-are pic de milă, nici vorbă de regret

Taman când nu se aștepta, o boală fără leac

Intrase-n trupul de flăcău și-i veni de hac

Syrophanes egipteanul, fiind așa bogat

Plătise leacuri multe, dar soarta la trădat.

Vai, ce durere…..greu îți poți imagina

Nimic din ce-i lumesc nu-l poate alina

Nu putea-nțelege…… ce dreptate-i asta?

Cum de-l lovi deodată, taman pe el năpasta?

Dintre toate suferințele ce-s date omului

Le-ar duce el cumva, excepție una îi

Să-ți îngropi copilul, ce nu-i deloc firesc

E o durere mare, la nimeni nu-i doresc

Sărmanul Syrophanes, avea doar un băiat

Liniștea nu-și mai găsea , e greu de suportat

Să-l fi luat pe el, decât să-ndure chinul

Ce folos să-l lase în viață, crud îi e destinul.

Deodată are o idee, părea copilărească

Însă încerca sărmanul, durerea să oprească

Începe a modela argilă, adusă de pe Nil

După asemănarea neprihănitului copil

Mai întâi îi face chipul, și-l amintea prea bine

Era atent la toate, la ochi, la cristaline

Și buze arcuite, cu-n zâmbet primitor

Așa cum era adesea, mândrul său fecior.

Și-n timp ce modela, își stăpânea cu greu

Lacrimi de durere, ce-i curgeau mereu

Și-i udau argila, pe care o sculpta….

Lucra intens sărmanul, până se-nnopta

Lumea îl vedea, înțelegeau durerea

Nimeni nu încerca să-i oprească vrerea

Și după un timp, se-arat-o sculptură

Ce seamănă perfect cu-a fiului făptură

O privea el zilnic, chiar îi și vorbea

Cu flori și ghirlande, o împodobea

Fiind foarte reușită, mulți o admirară

Și uite așa și alții, exemplu i-l luară.

De atunci si până azi,statui multe s-au sculptat

S-amintească de cei dragi când l-a cer s-au ridicat

Însă un lucru poate n-ar trebui nicicând uitat

Prima s-a făcut de-un tată pentru-al său băiat.

Ionel Popa-Fuga de promiscuitate

Supărare de țăran – Ionel POPA

Un sfert de veac au așteptat

Visând la o viață bună

Guvernele s-au tot schimbat

La toate-o fost minciună.

Au suferit cuminți, fideli

Scrâșnind umili din dinți

Victime-a multor greșeli

Le-au dus cu mult bun simț.

Se simt acum profund trădați

De cei în care au crezut

În timp ce alții-s mai bogați

Ei doar au decăzut.

Bătrânii au mai rămas în sat

Din fosta răzeșime.

La mulți copii le-au plecat

Rătăcind prin lume.

Guvernanții, bată-i Domnul

Ii bagă-n seama doar la vot

Când le promite raiul

De fapt, ei papă tot!

Că-s transformați în budihace

Și-i greu să fie săturați

Când de-o vreme încoace

Vor tot mai bogați!

Se vând ușor la cel străin

Ca Iuda, biblic trădător

Având sufletul hain

……..Cozi de topor!

Toamna – Ionel Popa

Iubesc primăvara cea sfioasă

Când natura iar renaște,

Iubesc și vara călduroasă

Când soarele larg zâmbește.

Chiar și iarna cea geroasă

O iubesc de-i cu zăpadă

Însă toamna cea mănoasă

O iubesc făr-de tăgadă!

Pere, mere, prune, nuci,

Pomi cu ramuri atârnânde

De prea multe fructe dulci

Belșug este pretutindeni.

Gospodinele prepară

Din legume, zarzavat

Rafturile din cămară

Burdușite-s de iernat.

Gem, zacuscă sau dulceață

Din toate câte un pic

Gospodina cea fâșneață

Nu va uita de nimic!

În vie, strugurii sunt gata

Pregătiți s-ajungă în cramă

Curgă must din teasc pe dată

Vom bea vinul cu pastramă.

De-i Fetească sau Merlot

Chardonnay sau Bohotin

Poate fi roșul Pinot

Adevărul stă în vin!

Mai apoi țuica se face

La cazanul din alamă

Iar la iarnă ne va place

Să cinstim de bună seamă!

Din pădure tot mai des

Ies căruțele cu lemne

De la munte înspre șes

Frigul va veni, pesemne.

Nunțile sunt programate

Peste tot e voie bună

Orchestrele-s prea ocupate

La sfârșit de săptămână.

O melancolică stare

Mă încearcă uneori

Privind pe cer,nu-i de mirare

Zboară cârduri de cocori.

Așa multă păsărime

Lasă luncile amuțite

Părăsindu-ne o vreme

Cine triluri va emite?

Și copacii se dezbracă

De cum bruma îi atinge

Stratul fin de promoroacă

Rezistența le-o învinge.

………………………………………..

Mă trezesc din letargie…

Un gând avea să-mi amintească

Lege-i în biologie:

De se moare-i să renască!

Ionel Popa-Pasiunea

Moșul și copilul – Ionel Popa

-Bună dimineața, nene! Să ai o zi frumoasă!

-Mulțumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă

Că de-o bucat de vreme, și clima s-a schimbat

Prea des acum pământu-i inundat.

După cum se pare, vin zilele ploioase

Și eu cu reumatismul, o simt până la oase

Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat…..

-Ce înțelept ești, nene, ce spui e-adevărat!

Ieri am terminat școala și-un pic îs supărat

Eu n-am avut părinții, când premiul mi l-au dat.

Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă

Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă

-Vai, mama ta-i plecată și-ți este de ea dor….

-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor…

Tot ceea ce-mi doresc e să revină-n țară

Și-o să-i propun eu asta când va veni în vară

Va sta atunci cu mine, o săptămână poate

Urmând să plece iar la muncă-n străinătate

-Te simți, cumva copile, de mamă neglijat?

-Nu pot să spun eu asta, ar fi mare păcat

Îmi trimite haine, dulciuri,multe jucării

Cred că am mai multe decât au ceilalți copii

Mi-a luat și-o bicicletă, anul trecut în vară

Iar acum vreo lună mi-a luat chitară

Dar simt că uneori tânjesc după alint

Aș vrea la ea în brațe, nu voi ca să te mint

De melancolie și ochii îmi dau în lacrimi

De ce-mi dă mie Domnul toate aceste patimi?

-Te compătimesc copile, dar am și o dilemă

N-ai spus nimic de tată, sau este vreo problemă?

-De al meu tată nu prea mai știu nimic

Ne-a izgonit de-acasă, când eu eram prea mic

De mă gândesc la dânsul, mi-amintesc cu groază

Cum o bătea pe mama și eu fugeam de-acasă.

-Copile bun, sincer îți spun că mă uimești,

Cât de frumos și de matur gândești,

Aș vrea să te ajut mai mult, dar nu prea pot

Așa bătrân cum sunt, cresc și un nepot

Tu reține-un lucru, ești un norocos

Vei fi bărbat ca mâine, nu fi plângăcios

De-o ai pe bunica, e un lucru mare,

Și ai și-o mămică foarte iubitoare

Ce spui tu atuncea ,de nepotul meu:

Părinții i-au murit, îl ajut doar eu

Și nimeni nu-i aduce dulciuri, jucării

Așa cum primești tu și ceilalți copii

Eu nu mai pot munci că-s bolnav acum

Iar pensia e mică, nu mă descurc nicicum

-Nene, să știi că ai dreptate, chiar că-s norocos

De mă plâng în jur, par cam plicticos

Eu vreau să-ți mulțumesc, că m-ai ascultat

Deja mă simt mai bine, am fost un pic frustrat

Mă gândesc acum că n-ar fi deloc rău

Să-l cunosc și eu pe nepotul tău

Ne-om juca împreună că eu am de toate

Multe jucării ce stau abandonate

În joaca inocentă ne vom alina împreună

O prietenie e-ntotdeauna bună.

Ionel Popa-Fii dibace

Despre medici și spitale – Ionel POPA

Din contribuția la buget a oricărui cetățean

Statul pregătește medici cu duiumul an de an

Toți depun un jurământ, la-nceput de meserie

Puțini apoi și-l respectă, sunt atinși de lăcomie

Când merge omul la spital, de nu este vreun bogat

Înainte de analize, el este amplu interogat

Cu finețe-i întrebat, dacă și unde lucrează,

Vor să știe în primul rând, ce venituri încasează

Dacă este vreun șomer, ar mai avea o șansă

Poate are cumva rude, să-i achite câte o tranșă

Și-ar mai fi o variantă, s-apeleze la vreo pilă

Un baron din aste vremuri, ce-ar avea un pic de milă

Dacă este-un amărât, fără bani , fără ajutor

Nu va fi băgat în seamă, e trimis pe coridor

Și-o să aștepte el acolo, pân′ ce-o voce-i va spune

-Mergi acasă, cată bani și la doctori tu-i depune.

Sunt în stare să-ți ia totul, fără nici o remușcare

Mergi degeaba prin spitale, peste tot e nepăsare

De n-ai punga cu parale, nici o șansă să te-atingă

Nici măcar vreo asistentă, să te-nțepe c-o seringă

Sistemul nostru sanitar, este atât de neglijat

Mor pe capete în spitale, foarte slab e finanțat

De aceea, personalul a plecat peste hotare

Pleacă tot ce e mai bun,rămân cei fără valoare

Este însă și-o excepție, ei formează un grup aparte

Medicii de la urgențe, smulg pacienții de la moarte

Când se cere vreo salvare, foarte iute intervin

Se transformă în niște îngeri, ăsta este a lor destin.

Ionel Popa-Strigat de unire

Strigăt de unire – Ionel Popa

14.11.2013

Popor român de-ai conștiința

Și-nțelegi istoria ta

Luptă pân′ la biruință

Să fim uniți, hai nu mai sta!

Să n-exprimăm dorința în lume

Cu mult curaj și cu avânt

Ca să-nțeleagă orșicine

Că ne știm rostul pe pământ!

De vrem să fim băgați în seamă

Ce-avem simțire românească

Hai să rostim toți, fără teamă

Unire în vatra strămoșească!

Un vis avem, cel de unire

Ca nație pe acest pământ

Și Dumnezeu-i va da-mplinire

Este al nostru crezământ!

Nimeni n-a sta în calea noastră

Nicicum nu ne-om lăsa înfrânți

În limbă noastră strămoșească

Rostim:Noi vrem să fim uniți!

Nu mai vrem să trăim separați

De moftul unor dictatori

Ca și români cu toți strigați:

Să ne unim, suntem datori!

Pornim dar flacăra unirii

Și-n românime s-o extinde

S-or stingă dacă ar vrea străinii

Și mai tare s-ar aprinde!

Hai române ,strigă tare

Glasul nostru unanim

Vrem în România Mare

Uniți în pace să trăim!

Copiilor mei – Ionel POPA

Copile scump, copile drag

Aș vrea să-ți dau totu-n vileag

Fiindcă ai trecut de majorat

De-acuma ești și tu bărbat

Să-ți spun că viața nu-i ușoară

Ba e dulce, ba-i amară

Și când urcușul îți este greu

Să crezi în tine fiul meu

Un pas mai fă chiar de-i târâș

Spre scopul tău-mărețul vis

Succesul este-o opțiune

De-aia cere pasiune

Muncă multă, sacrificiu,

Nimic nu este din oficiu.

Copile scump, copil blajin

La toți s-arăți un chip senin

De viața crunt te va-ncerca

Să nu te plângi la nimenea

Credința scut s-o ai mereu

Speranță multă-n Dumnezeu

Te ridică atunci de jos

Fi-vei apoi mai vânjos

Vei face față tu la toate

De le-accepți cu demnitate.

Copile scump, copil frumos

În viață să nu fii lăcomos

Dă la alții din surplus

Să fii iubit de Cel de Sus

Și să ai grijă de tine

De la excese te abține!

Să-nveți s-asculți pe cei din jur

Orice sfat – de bun augur

Cu tine fii mereu sever

Tărie să ai de caracter

Trădat fiind de unii semeni

Păstrează încrederea în oameni

Iubește cinstea și-omenia

Cultivă-n jur prietenia.

Ionel Popa-Si daca n-am ghetute

Ionel Popa-Prea multa ceata Ionel Popa-Basarabia la rascruce

Ionel Popa-Detractorul

Ionel Popa_De n-ajunge Mosul

Doină – Ionel Popa

Foaie verde de stejar
Pădure – codru secular
Seva-ți plânge de prin cioate
Tulpini multe fiind tăiate
Trupu-ți este sfârtecat
Te-ai cam împuținat
Arbori falnici ți-au tăiat
Unde-i codrul de altădat′?

Foaie verde de gorun
Plânge ursul nostru brun
Plâng și cerbi și căprioare
Plâng și cele răpitoare
Nu-și mai găsesc adăpost
Tu le-ai fost de avanpost
Însă acum te-ai împuținat
Unde-i codrul de altădat′?

Foaie verde de castan
Inundații, an de an
Se pogoare peste sate
Producând calamitate
Când pădure, erai deasă
Opreai puhoiul din fașă
Pădure mult s-a defrișat
Unde-i codrul de-altădat′?

Foaie verde de gârniță
Vara-i tot mai mult arșiță
La câmpie îi ca-n deșert
Viitoru-i mai incert
Climatul s-a aridizat
Extremele s-au accentuat
De când pădure, te-au tăiat….
Unde-i codrul de-altădat′?

Foaie verde de frasin
Omul,de n-ar fi hapsân
Pădurea ar iubi mai mult
Și-ar face din asta un cult
Pădurea dacă-i măreață
Înseamnă mai multă viață
Iar pădurea-i pentru toți
Și nepoți și strănepoți

Foaie verde de arțar
Pădurea trăiește un coșmar
Jefuită-i zi și noapte
Mai nou, se fură cu acte
Și-i tăiată, și-i vândută
La străini ce dau valută
Dacă-i mai lăsăm pe hoți
Ce-om lăsa la strănepoți?

Ionel Popa-Doina

Mesajul lui Socrate

de Ionel Popa

Închid televizorul, de știri sunt dezgustat

Ne mint aleșii noștri, mă simt profund trădat

Ne tot vorbesc într-una c-avem democrație

Cu vorbele rămânem, ei știu doar de hoție

De un sfert de secol țara-i în schimbare

Poporu-n sărăcie, la ei e îmbuibare

De la o zi la alta, viața se-năsprește

Corupția blestemata, la vârf se-mpânzește

Și văd cum aleșii se scuipă acum de zor

Fără a găsi soluții pentru sărman popor

Văzând ce se-ntâmplă, îmi pun o întrebare

E corectă calea? Eu cred că-i o eroare!

Caut un răspuns, …îmi aleg o carte

Și uite așa, fără să vreau, dau peste Socrate!

O, câtă-nțelepciune, și-n mod surprinzător

Supremul sacrificiu îl dă pentru popor.

El este condamnat, pedeapsa capitală

Să bea cupa cu cucută, otrava fiind letală

Și-ar fi putut să încerce legea a eluda

Mai ales că fapta era și…nu era

Socrate însă era prea înțelept

Știa mult mai bine ce e corect și drept

Sacrificiul său a fost pentru popor:

Aplicarea legii înseamnă viitor!

Ăsta-i răspunsul de vrem democrație

Și politicienii primii ar trebui s-o știe

Egali în fața legii, înseamnă echitate

De vor în Parlament, fără imunitate!

Corupția dezbină, corupția slăbește

Țara-i prăduită, poporul sărăcește

La toate aceste rele, cum fuse și-altă dată

Va veni cu siguranță și nota de plată

Luat mai mult în seamă, mesajul lui Socrate

Ar schimba în bine, întreaga societate

De-ar fi legea respectată de toți ce ne conduc

N-am mai avea în țară atâta balamuc.

Mai puțin de s-ar fura, măcar la jumătate

Impozitele ar scădea, ar fi prosperitate

Cetățenii s-ar simți mai mult respectați…..

Către aleși trimit mesajul:ce-ar fi să reflectați?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s