Hrană pentru suflete frumoase

Adi Beznă – Cu lupii laolaltă

În satul acesta unde e veșnic noapte
Nu mai e nici o oaie, să muncească la lapte, 
În satul acesta unde e veșnic noapte,
Nu mai e nici o oaie, să muncească la lapte.

Iar noi,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă.
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă.

În oraşul acesta asfaltat cu iluzii
Şi copii adorm legănaţi de concluzii,
În oraşul acesta asfaltat cu iluzii
Şi copii adorm legănaţi de concluzii

Dar noi,
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă,

În țara aceasta de scânduri vândute,
Taie-ți metrul cub de iubire și du-te,
În țara aceasta de scânduri vândute,
Taie-ți metrul cub de iubire și du-te.

Cu noi, cu toții,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă. 
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă.

În lumea aceasta cu mulți dumnezei,
Să ramânem cu unul, să nu fim ca și ei,
În lumea aceasta cu mulți dumnezei
Să ramânem cu unul, să nu fim ca și ei,

Și noi,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă, 
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii laolaltă,
Cu lupii, cu toții, mergem în țara cealaltă.

În viața aceasta, ca un tren fără haltă,
Să rămânem mereu, noi lupi, laolaltă,
În viața aceasta, ca un tren fără haltă,
Să rămânem mereu, noi lupi, laolaltă.

Cu toții,
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toții mergem în viața cealaltă,
în viața cealaltă, în viața cealaltă.

1044701_555057031216751_459794990_n

„E minunat să ai puterea să dăruieşti spiritul Crăciunului pentru că emoţia lui te va însoţi apoi toată viaţa.”

♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Învaţă de la toate

de Traian Dorz

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

„Visele oamenilor sunt aripi cu care aceştia zboară spre cer.”

„Trăieşte-ţi viaţa; nu există nimic înainte şi nimic după ea. Să-ţi placă să trăieşti şi să trăieşti bine. Cel ce priveşte viaţa cu dezgust fie că are spiritul bolnav, fie inima putrezită.”Pitagora

Fiind băiet păduri cutreieram

de Mihai Eminescu

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape…
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

Alături teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.

Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.

padure-7-tropicala

Am învăţat-poezie de Alina Tanasă

Am învăţat că lacrimile te înalţă
După ce seacă ochii de oftat
Că-n moartea inimii există viaţă
Şi poţi urca deşi-ai îngenuncheat.

Am învăţat că, în răceala lumii,
Există raze care stau ascunse
Şi că-n revolta pe care-o au unii
Se-ascund de fapt braţele lor plânse.

Am învăţat că nici o fiinţă
Nu poate să răzbească spre lumină
De nu-şi păstrează dramul de credinţă
Ca s-o aline când nimic n-alină.

Am învăţat că, fiind sărman,
Un om se poate lesne-mbogăţi
Şi să-şi sporească averea an de an
Dacă învaţă verbu’ „a dărui”.

Am învăţat că, de prea multe ori,
Fidelitatea nu-i de om căci el
Se simte sufocat, prins în strâmtori,
Ci-i mai degrabă-n suflet de căţel.

Am învăţat să plâng, să râd deopotrivă
S-o fac iubind căci mai presus de toate
Iubirea este viaţă, nu alternativă,
Iar lipsa ei nu-nseamnă decât moarte.

 1044701_555057031216751_459794990_n

Cine moare 

poezie de Martha Medeiros

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…

pizap.com14257106824991

“Pământul mă învață să uit de mine precum zăpada topită își uită viața. Pământul mă învață renunțarea precum frunzele care mor toamna. Pământul mă învață curajul precum arborii care stau verticali și singuri. Pământul mă învață regenerarea precum sămânța ce crește primăvara”. (William Alexander)

Un frumos colind cântat la chilia Sfinției Sale Părintele Arhimandrit Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă.

Bună dimineața, la Moș Ajun,
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați, ori nu ne dați?
Ne dați, ne dați???

„Omul nu e făcut ca să se târască în noroi, ci ca să-şi deschidă aripile.” — Victor Hugo

„Părerea mea despre Crăciun, modernă sau demodată, este una foarte simplă: iubirea față de ceilalți. Mă tot gândesc… de ce trebuie să așteptăm Crăciunul pentru a arăta acest lucru?”
– Bob Hope

„Fiecare zi pe care o trăim
Ne oferă o nouă șansă
Un cuvânt tandru, o mână de ajutor
Poate schimba lumea de azi

„A Christmas Heart” – Seay


137744_milostenia-nu-bucura-dumnezeu
„Și astăzi putem fi oameni! Când cel de lângă noi este în lipsuri, să ne doară necazul lui ca și cum ar fi al nostru.Dacă nu avem ce dărui, să așezăm măcar un cuvânt bun la inima ce bate anevoios și răsuflă obosită de arșița acestei lumi umplută cu slăbiciuni omenești. Milostenia, spun părinții, izvorâtă din dragoste și o inimă sinceră, aplecată spre durerea celui ce suspină, este superioară postului, rugăciunii cu lacrimi, fecioriei și oricărei virtuți.Mila noastră față de semeni spală mulțime de păcate. Ea nu ține cont de naționalitate, religie, stare socială sau alte diferențe omenești. Milostenia nu întreabă cine este cel ce se află în nevoie, ci vede în oricine pe aproapele, altare ale dumnezeirii, deoarece există din dragoste, rădăcina vieții spirituale.” Ier. Hrisostom Filipescu

„Când un copil de 11 ani pe nume Trevor McKinney (Haley Joel Osment) începe clasa a şaptea în Las Vegas, Nevada, profesorul lui, Eugene Simonet (Kevin Spacey), le dă tuturor elevilor din clasa lui sarcina de-a concepe şi pune în aplicare un plan care să schimbe lumea în bine. Planul lui Trevor consta într-un program caritabil bazat pe o „reţea de fapte bune”. El îşi denumeşte planul drept „Pay it Forward”, care înseamnă că beneficiarul unei favori va fi obligat la rândul său să facă o favoare pentru trei persoane diferite ca să se achite de datorie.” Filmul poate fi vizionat accesând link-ul de mai jos.

http://www.filme-bune.net/pay-it-forward-filme-online-subtitrat-in-romana/

„Credinţa noastră este o credinţă despovărătoare, deci o credinţă mântuitoare, şi este izvor de bucurie şi de nădejde. Cine are credinţă în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cine crede în Evanghelie, acela are roadele credinţei, adică nădejde, iubire, bucurie, pace, linişte sufletească; acela merge pe calea fericirii.”

De mai bine de 2000 de ani ni se spune să ne iubim. Și totuși, ne încăpățânăm în a ne sfâșia, în a ne răni unii pe alții. E atât de efemeră șederea noastră pe pământ încât e mare păcat să nu ne trăim viața cât mai frumos. Iată un clip deosebit!

Octavian Goga – Crăciunul copiilor

Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate
Moș Crăciun din ceriu de-acolo
De le știe toate-toate…

Uite cum, vă spune badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă…

Îngerii se uită-n casă,
Văd și spun – iar Moșul are
Colo-n ceriu la el, în tindă,
Pe genunchi o carte mare…

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.

Orice om își dorește mai multă iubire!

„Omul are nevoie de dragoste. Viața fără duioșie și fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâitor și sfâșietor.” – Victor Hugo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s