R. Moldova, încotro?

Ionel Popa

Mulți români au urmărit cu sufletul la gură derularea evenimentelor din R. Moldova. Și eu am fost unul dintre aceștia pentru că am prieteni acolo, îi simt ca pe niște frați și mi-aș dori o mai multă apropiere. După plecarea lui Plahotniuc situația de acolo s-a mai detensionat însă mulți ne întrebăm – ce va urma? La prima vedere, Maia Sandu pare o alegere bună pentru funcția de premier și totuși….. Gândul îmi fuge la anii de după al doilea război mondial din România. Să ne reamintim cum s-a instaurat dictatura comunistă la noi. La început a fost Guvernul Groza. Acesta a fost format din comunişti, social-democraţi, membri ai Frontului Plugarilor, ai Uniunii Patrioţilor şi Uniunii Populare Maghiare. Lor li s-au adăugat disidenţi  din partidele istorice (Gh. Tătărescu, Anton Alexandrescu). Scopul a fost să se dea impresia colaborării tuturor forţelor politice în vederea instaurării unei democrații în România. Guvernul Groza, autointitulat„ de largă concentrare democratică”, marchează de fapt, începutul regimului comunist în România. Dr. Petru Groza era doar o simplă marionetă care să servească intereselor Moscovei. Ideea unui astfel de guvern a venit, bineînțeles, de la Moscova. Ușurel, ușurel, interesele Moscovei s-au impus tot mai mult, România urmând să devină o țară comunistă în cel mai clar sens al cuvântului. Maniu era numit fascist. De altfel, toți liderii forțelor democratice aveau să înfunde închisorile fiind acuzați de diverse fapte….

Nu vedeți unele similitudini în ceea ce se întâmplă în R. Moldova? Cu siguranță, Plahotniuc nu a fost un înger însă un Dodon ca braț al Moscovei pare mult mai periculos. De altfel, Plahotniuc a făcut în așa fel încât să ni-l arate un pic pe Dodon cu acele înregistrări. Observăm că Dodon caută să-și întărească poziția în R. Moldova. Astfel că Serviciul de Informații și Securitate dar și Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat vor trece în subordinea lui Dodon(adică în subordinea Moscovei)…..

Vom urmări îndeaproape evenimentele însă R. Moldova se arată deosebit de vulnerabilă iar România deosebită de inabilă în a ajuta. De altfel, nici nu are cine fiindcă PSD a fost în alianță cu PDM-ul lui Plahotniuc. Cine are încredere în PSD?(mă refer la cei de la Chișinău). De altfel, am observat că Plahotniuc și Dragnea au jucat aceleași cărți în încercarea de a se salva(acțiuni prin care au sperat să intre în grațiile SUA) – probabil având aceiași consilieri. În ambele state partidele de la guvernare au suferit înfrângeri puternice, PSD la noi, PDM în R. Moldova. Degringolada e maximă și dezastrul e abia la început. Cât vor fi afectate cele două state? România cu siguranță mai puțin și asta datorită apartenenței la UE. R. Moldova însă, e la cheremul Rusiei.

Liderii proeuropeni de la Chișinău, Maia Sandu și Andrei Năstase, au nevoie de multă înțelepciune și abilitate pentru a face față misiunii lor, anume aceea de a menține R. Moldova pe parcursul ei european. Ne dăm seama însă acum ce beneficiu pentru noi să facem parte din UE și ce vulnerabilitate pentru R. Moldova să fie în afară! Pentru că în afară nu înseamnă neutră, pentru că în afară înseamnă, de fapt, la cheremul Rusiei.

Doamne, ajută-i pe românii basarabeni să-și găsească calea!

Foto: preluare de la DIGI 24.

Nu ignorați frustrarea! de Ionel POPA

Dezbateri ample vedem în presă având ca subiect corupția sau lupta anticorupție….. Politicienii se simt din ce în ce mai încolțiți și-i vedem cum încearcă să se victimizeze… L-am auzit pe d-ul Băsescu afirmând că publicul de-acum seamănă cu cel din anii `50. De asemeni, d-lui pune toate tensiunile din societate, pe seama procurorilor că au prea mare putere. Cred că greșește foarte mult și încearcă de fapt,  să distragă atenția de la adevăratele cauze ale hărțuirii politicienilor din această perioadă. De altfel, în aceste zile se discută mult pe seama procurorilor, a judecătorilor, a serviciilor etc. Dacă e să fim cinstiți, categoriile de mai sus nu ar apărea așa des în spațiul public dacă politicienii și-ar vedea de treabă. Eu aș dori să sesizez un alt aspect care scapă din vedere politicienilor și nu numai. E vorba de frustrare… Într-o societate în care numai cei cu pile …la partid pot prospera este logic să apară multă frustrare și ceea ce văd eu, aceasta tot crește. Pe fond de frustrare a apărut și s-a dezvoltat mișcarea legionară, pe fond de frustrare PCR-ul a exterminat clasa politică după 1946. La putere a ajuns un partid încărcat de frustrare care a atras de partea sa populația…frustrată. Sprijiniți din exterior, a dat frâu liber sentimentelor de frustrare și știm cu toții ce s-a întâmplat. Despre asta nu a spus d-ul Băsescu. De altfel, și PCR-ul mai apoi a picat tot pe fond de frustrare. Exista un sistem de privilegii și favoruri bazat pe pile și relații care în 1989 a răbufnit(Cel mai frustrat a fost Ion Iliescu pentru că Nicolae Ceaușescu nu aplica doctrina comunistă ca la carte!). Personal cred că politicienii ar trebui să acorde mult mai mare atenție frustrărilor din societate pentru că istoria se poate repeta. Văd sondaje de opinie privind sprijinul populației față de un anumit partid sau anumite personalități politice…. Aceste sondaje pot fi oricând răsturnate dacă nu se ține sub control frustrarea! De ce avem frustrare acum? Lăcomia e cauza principală. Partidele când ajung la putere, vor totul-privilegii, indemnizații, influență, fonduri publice, funcții publice pentru membri de partid și acoliți…. Ceilalți rămân cu firimituri sau cu nimic.

Într-o societate normală veniturile cele mari se duc spre cei creativi, spre performanță și competență. Dacă veniturile se duc spre cei cu pile și relații, vom avea frustrare în societate. Impactul este mare și necruțător. Resursa umană afectată de frustrare  va migra spre alte state unde va fi mai bine apreciată(cel puțin așa speră). În țară rămân piloșii care ocupă mare parte din aparatul bugetar și care îi „chinuie” la propriu și la figurat, pe toți cei care doresc să facă ceva. Birocrația pare mare la noi pentru că e multă incompetență în structurile bugetare. Nu neapărat indivizii sunt incompetenți…. Sistemele sunt incompetente.  Sunt create de așa manieră ca să se poate „ciuguli”. România se poate moderniza mult mai repede însă ritmul este lent pentru că acest ritm permite puterii să se îmbogățească și să-și consolideze averile.

Însă frustrarea se poate aduna la un moment dat, se poate coaliza și poate răbufni! Frustrarea e transpartinică! O găsim și în interiorul partidelor de la putere! Păi ce îl împinge în luptă pe d-ul Ponta în ultima perioadă? Dar pe d-ul Băsescu? Sau pe d-ul Daniel Constantin? Ce-l va împinge în luptă pe d-ul Grindeanu în perioada următoare? Și am dat câteva exemple de „sus”.Nemulțumiri sunt însă până la talpa țării. Dacă va fi să mai avem o revoluție, tot frustrarea o va produce! Lumea merge la vot, de fiecare dată așteptând să iasă partidul care să le îmbunătățească nivelul de trai. De fiecare dată însă, partidele de la putere își văd doar de interesele lor. Uneori mai acordă ceva atenție masei mari de votanți, celor care depind de bugetul de stat(asistații social, pensionari etc). Ar trebui să nu mai iasă la vot? Nuuuu!!! De ce nu e bine să renunțăm la a mai vota? Simplu: pentru că poate fi și mai rău! Mersul la vot nu ne va garanta niciodată o viață mai bună la nivel de individ! Însă ne poate asigura că lucrurile nu vor evolua spre mai rău ca societate! Absenteismul la vot place celor de la putere! O viață mai bună și-o poate crea fiecare persoană pentru ea însuși punând la bătaie potențialul de care dispune, într-o societate democratică, civilizată. Noi mergem la vot pentru o societate democratică care să ne permită să ne dezvoltăm ca indivizi. Noi nu mergem la vot ca să ne îmbogățim. Doar candidații se pot îmbogăți după vot! Uneori și anumiți susținători. E motiv de frustrare că lucrurile se petrec astfel. Însă cetățenii unei țări trebuie să continuie să meargă la vot pentru menținerea democrației la nivelul statelor civilizate. E bine din când în când să ne arătăm frustrarea prin demonstrații pașnice! E terapie contra lăcomiei puterii, chiar dacă acesteia nu-i convine! Fac însă o afirmație: liderii politici supărați de manifestările de frustrare din partea societății civile, uneori puse pe tapet de presă, ar trebui să pună mâna să citească istorie! Câteva subiecte la care să se aplece le dau eu: Răscoala de la 1907, ascensiunea mișcării legionare, ascensiunea comuniștilor, procesele lui Maniu, Mihalache, Brătianu și a altor lideri, decăderea lui Ceaușescu.

Binecuvântează Doamne România!

Schimbarea începe cu noi!

Ionel POPA

„Democraţia este puterea poporului bine informat.” Alexis de Tocqueville

Accidentul de la Clubul “Colectiv” în care tineri nevinovaţi şi-au pierdut viaţa, a avut darul de a trezi societatea civilă. Personal deseori îmi puneam întrebarea: Ce-ar trebui să se întâmple ca societatea civilă şi în special tineretul să se trezească? Am obervat cu toţii cum tineretul nostru părea fără speranţă, fără vlagă, lunecat într-un comod dezinteres. Participarea la vot înregistra procentele cele mai scăzute în rândul tineretului, cu toate că tineretul trebuie să fie cel mai interesat de viitor pentru că ei sunt viitorul. Cât despre interesul faţă de biserică, faţă de învăţătura creştină, de asemeni, la nivel scăzut. Şi interesul faţă de carte scade dramatic pe măsură ce diplomele nu mai garantează nimic. Tineretul simte că e greu să găseşti un loc de muncă. Cu toată energia lor normală vârstei, cei mai mulţi şomeri sunt din rândul tineretului.

Deodată se petrece o nenorocire la Clubul “Colectiv”, îşi pierd viaţa 32 persoane(măcar de n-ar mai creşte acest număr), peste 150 persoane se zbat între viaţă şi moarte şi tineretul se trezeşte! Iese în piaţă şi începe să conştientizeze că reprezintă o forţă, că are dreptul la alte condiţii de viaţă. Pe fondul de revoltă, politicienii intră în panică. Simţindu-se cu musca pe căciulă, clasa politică face pasul înapoi. Asta înseamnă că s-a întins coarda prea tare. Alături de tineri se ataşează multe persoane nemulţumite de sistem! Aparent tot ce se întâmplă în aceste zile este perfect justificabil. Dar noi ştim un lucru: “O revoluţie e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci.” Citatul aparţine lui Paul Bourget. Vedem câte curente au apărut în Piaţa Universităţii! Câtă supărare că Johhanis nu i-a chemat pe toţi la Cotroceni!

Şi poate că mulţi au dreptate! Pornind de la ipoteza că Johhanis e de bună credinţă, faptul că a chemat doar 20 persoane mi se pare rezonabil. De fapt, lucrurile solicitate de popor sunt cunoscute. Toate sunt cunoscute. Cei ce vroiau să meargă la Cotroceni cred că Johhanis nu ştie care sunt cerinţele? Unii vor doar să se bage în seamă sau alţii îi împing în faţă, reprezentând diverse interese. Johhanis ştie care sunt problemele,politicienii toţi ştiu, doar că aplicarea lor presupune renunţarea la privilegii şi aici apar probleme. E greu să renunţi voluntar de la anumite privilegii cu care te-ai obişnuit. Am văzut ce supărare pe capul d-nei senator Cristiana-Irina ANGHEL când Ponta şi-a dat demisia! Şi atunci e nevoie de presiune.  Johhanis poate să-şi ducă la capăt ideile folosindu-se de societatea civilă ceea ce e şi legal. Cu ajutorul societăţii civile poate pune presiune pe partide. Cu o condiţie: să fie de bună credinţă! Falsă trimiterea la constituţie din partea fostului preşedinte, Băsescu. Politicienii fac apel la Constituţie pentru că le este favorabilă. Ei şi-au făcut Constituţia după chipul şi asemănarea lor. Legile, multe din ele, sunt făcute doar pentru ei. Regulamentele sunt doar pentru ei. Am văzut că acel referendum prin care s-a votat în procent covârşitor diminuarea numărului de parlamentari nu s-a pus niciodată în aplicare. Cum să pună în aplicare ceva ce nu-i favorizează! De asemeni, imunitatea parlamentară! Dar politicienii uită un lucru: Politica se face pentru a se conduce o ţară şi a se asigura prosperitate  la popor. Majoritatea politicienilor cred că rostul politicii este ca partidul din care fac parte să rămână la putere că astfel privilegiile lor le sunt asigurate. E o mare eroare!

Spuneam acum ceva timp că lăcomia politicienilor se va răsfrânge împotriva lor! Aşa e de când lumea! Au plătit toţi cei ce au ignorat acest aspect, uneori politicieni cu rezultate remarcabile. Ai noştri deja se considerau stăpâni absoluţi pe zonele lor de influenţă. Limbajul îi trăda deseori(Ex. “mie să-mi plăteşti impozitele”-Ponta). Comportamentul, de asemeni. Exemplu acestor zile e cel a lui Oprea care folosea coloană ori de câte ori ieşea în oraş. Puterea li se urcase la cap.  Şi totuşi, la ce ne-am putea aştepta? Personal cred că multe vor depinde de Johhanis. România poate demara o perioadă în care principiile democraţiei să fie respectate mai bine, o perioadă în care să recuperăm cu adevărat din decalaje, o perioadă în care să folosim mult mai eficient şi mai spornic fondurile europene. Şi e la mâna lui Johhanis, mai ales dacă îşi va face obiceiul de  a sta mai aproape de societatea civilă. După cum se poate ajunge şi la anarhie dacă se va încerca favorizarea anumitor partide.

În încheiere, trebuie să fac şi o precizare foarte importantă. Schimbările vor avea loc dacă noi toţi, întregul popor va încerca nişte schimbări. Fiecare ar trebui să ne uităm în oglindă şi să vedem dacă suntem ok. Nu poate exista mită decât dacă unul cere şi altul(cine oare?) dă! Fiecare cetăţean al acestei ţări poate încerca o resetare! Politicianul să coboare mult mai mult spre popor, administraţia locală să înţeleagă că sunt în serviciul poporului, biserica să facă efortul de a-şi atrage tineretul ceea ce nu va fi uşor,dar s-ar merita(a se vedea că şi alte culte fac eforturi în acest sens-Papa Francisc promovează muzica rock!). Instituţiile ministerului de interne să acţioneze cu mai multă responsabilitate(Pompieri, ISU, Poliţie, Jandarmerie etc). La fel agenţiile ce asigură respectarea normelor legislative(Mediu, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia Sanitar-Veterinară şi Igiena Alimentaţiei, ITM etc). Asta nu înseamnă aplicarea de amenzi cu nemiluita! Dacă doar asta se înţelege atunci nu facem nimic! Ar trebui ajutaţi agenţii economici să intre în legalitate! Antreprenorii, mai ales cei începători, nu cunosc întreaga legislaţie. Dacă le dăm amenzi de la prima vizită i-am pierdut definitiv! Ei trebuie îndrumaţi să intre în legalitate şi asta necesită responsabilitate de ambele părţi.România este o ţară emergentă. Are un potenţial imens şi nepus în valoare. E firesc să se demareze tot felul de afaceri. Legislaţia, oricare ar fi ea, e greu de ştiut de la început. Dar o administraţie responsabilă intervine şi intervine la timp şi eficient cu gîndul că totuşi, ţara are nevoie de firme! Să gândim un pic: cui foloseşte un tânăr cu pregătire profesională bună să ajungă la închisoare în anumite cazuri? Nu ar fi mai bine să-l ajutăm la timp să se menţină şi să creeze prosperitate? Asta nu înseamnă să nu combatem ilegalităţile! Să le combatem, dar cu discernământ!

Doar aşa putem face ca moartea tinerilor de la Clubul “Colectiv” să capete alte valenţe, să reprezinte duşul rece pentru noi toţi că aşa nu se mai poate!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Democrația și fericirea

Ionel Popa

„Trebuie să învățăm să fim fericiți, așa cum trebuie să învățăm să murim.” Maurice Maeterlinck

Digi 24, acum ceva timp timp în urmă, într-o zi de sâmbătă, a difuzat un film documentar care m-a marcat profund.Filmul prezintă regimul nord-coreean prin intermediul a trei personaje evadate din acel regim. E vorba de doi torționari-un fost gardian și un fost ofițer de informații, și un evadat politic cu numele de Shin.Cel din urmă a fost născut într-un lagăr de muncă, a crescut până la 24 ani acolo, până când ia decizia de a evada. Parcurge multe suferințe în lagăr. În primul rând, cunoaște foamea. Hrana în lagăr era formată dintr-un singur meniu-porumb și varză fiartă. Munca până la epuizare era metoda de ispășire a pedepselor. Cunoaște și tortura.La vârsta de 13 ani își toarnă către profesorul său, mama și fratele cum că ar vrea să evadeze. Face acest lucru pentru că i se implementase ideea că cine evadează nu e un bun coreean. Profesorul însă își asumă el descoperirea intențiilor celor doi astfel că Shin este dus în alt lagăr pentru a fi torturat. Acolo va ajunge și tatăl său, dar separați unul de altul. Torturați mai multe luni, până la urmă sunt scoși din acel lagăr și duși în fostul lagăr să asiste la execuția mamei și a fratelui său, prin spânzurare respectiv împușcare.Avea 14 ani pe atunci.

Pe la 23 ani în lagăr apare un deținut nou care îi povestește despre viața din afară. Iau decizia de a evada amândoi. Ajung la gardul cu sârmă ghimpată. Colegul său începe escaladarea dar este electrocutat. Corpul său atârnând, creează o gaură în gard pe unde evadează Shin. Reușește să ajungă în China și apoi în Coreea de Sud.Mai apoi se va stabili în SUA.

Pe parcursul filmului eroul principal Shin evocă și un paradox. Astfel acesta povestește că chiar dacă în lagăr nimeni nu avea nimic și bucuria cea mai mare era aceea de a-și primi rația de porumb și varză, acolo nu existau sinucideri, așa cum vedea el zilnic în Coreea de Sud. Nu înțelegea cum acești oameni care puteau mânca orice și oricât se sinucideau. Observația lui este bună și poate ne ajută să înțelegem câte ceva despre cauzele sinuciderilor, fenomen întâlnit din ce în ce mai des și la noi. Sinuciderile din societatea noastră(cele mai multe, dar nu toate), se datorează modificării echilibrului prin sporirea ideii de eșec și izolarea indivizilor ce nu țin ritmul cu modificările din societate. Sentimentul de eșec crește pe măsură ce cresc dorințele și aspirațiile. Această creștere determină creșterea riscului de sinucidere.Raportarea la alții din jur, comparația cu alții, descurajează, favorizează depresia și însingurarea. Omul ar trebui ajutat să-și pună în valoare potențialul său atât cât este.Aproape săptămânal se produc sinucideri în județul Vaslui. Dar asta nu e totul.Lăsând la o parte exemplul din film, multe din nefericirele și necazurile oamenilor se trag de la creșterea dorințelor și aspirațiilor într-un ritm ce devine de necontrolat. Tinerii vor să șofeze de timpuriu. Cad victime șoselelor la vârste fragede pentru că nu se pot abține de  la o escapadă chiar și atunci când nu au experiența necesară. Unii se aventurează în afaceri despre care habar n-au și fără o temeinică analiză vor falimenta crunt. Alții se lasă atrași de jocurile de noroc crezând că le vor aduce marele câștig, devenind dependenți de astfel de jocuri, bineînțeles nenorocindu-și viața. Și sunt multe alte exemple specifice democrației. Cel mai tare „enervează” poporul în democrație faptele, comportamentul și atitudinile politicienilor. Mare parte din ce nu realizează poporul e pus pe seama slabei performanțe a politicului. Cazurile de corupție scoase la vedere de justiție și presă contribuie la o și mai mare „enervare”. Constatăm că democrația este bună, dar nu e perfectă. Nu e suficient să existe democrație pentru întreg poporul. Pentru mulți democrația creează stres și în rândul acestora se produc necazuri și nenorociri. Ar putea însemna asta că democrația cu libertatea pe care o conferă nu e bună? Nu ar trebui să însemne asta. Democrația e un cadru care dacă există, e suficient. Pentru o viață mai bună, fiecare trebuie să se pregătească cât de cât. Primul lucru ce trebuie înțeles e că chiar dacă e democrație, nimic nu vine de la sine. Nimeni nu trebuie să aștepte nimic de la nimeni.Al doilea lucru, ar trebui să încercăm a ne valorifica la maxim potențialul, fără a ne compara cu nimeni și nimic. Nimeni nu zice să nu se valorifice ideile celor din jur. Dar de multe ori indivizii caută să aplice ideile altora fără a ține cont de potențialul și abilitățile proprii și nu obțin decât eșec.În al treilea rând, să învățăm a ne feri de manipulare. Într-o democrație în care există libertate multă, și manipularea e pe măsură. Există multe forme de manipulare-prin reclamă, cu ajutorul televizoarelor, al presei, al internetului etc. Dar cum să se evite informațiile manipulatoare când există un bombardament zilnic pe diverse canale? Nu e simplu pentru toată lumea. Filtrul principal e să te ții de scopul tău primordial. Orice ar încerca să te abată de la scopul tău principal e informație inutilă. Îmi place un citat legat de subiect: „Condiţiile fericirii nu sunt niciodată căutarea fericirii. Fericirea, după ce ai creat, îţi este acordată ca răsplată. Iar condiţiile fericirii sunt lupta, constrângerea şi răbdarea.” Aparține lui Antoine de Saint-Exupery. Așadar democrația necesită și multă răbdare.

În concluzie, dragi prieteni, concentrați-vă cu multă răbdare pe potențialul propriu și croiți-vă viața pe care o meritați luând în calcul că și alții trebuie să trăiască și unii chiar au nevoie de ajutor. Modestia face parte din secretul succesului. Iată și filmul: