Se poate mai bine,dragi întreprinzători! – Ionel POPA

„Întreprinzătorul caută mereu schimbarea, reacţionează la ea şi exploatează ocaziile oferite de aceasta.” Peter Drucker

Să fie clar pentru toată lumea-potenţialul agricol al României este fantastic, mult peste ce se produce acum. Avem soluri foarte bune, câmpii mănoase însă la randament stăm foarte slab. Şi atunci se pune întrebarea: Cum de nu valorificăm mai bine acest potenţial?

O să încerc să punctez câteva idei, unele ştiute de foarte multe persoane implicate în agricultură, alte poate mai puţin ştiute. Şi dacă-s ştiute toate, tot e bine să fie reamintite.

Oportunităţile de finanţare create prin PNDR 2007-2013 au ajutat agricultura noastră să se dezvolte dar am văzut cu toţii că seceta din 2015 și 2016 a produs pagube uriaşe afectând mulţi fermieri(unii ajungând la disperare). Am văzut fermierii solicitând despăgubiri pentru calamităţile produse de secetă. Unii mai curajoşi au ajuns la Bucureşti, la Guvern cu aceste solicitări. Totuşi, la nivel de Guvern, se fac calcule şi se constată următoarele:

-O sumă alocată ca subvenţie, o altă sumă alocată ca despăgubiri şi rezultatul care este? Se constată un randament slab al agriculturii româneşti. De aceea, nici nu s-au mai catadicsit să acorde despăgubiri celor afectați de calamități.

Foarte mulţi fermieri au făcut investiţii în utilaje, deţin un parc de utilaje complet, dar nu prea i-a ajutat în combaterea secetei.

Şi atunci prima idee se propagă în faţă căpătând caracter de urgenţă – revitalizarea sistemelor de irigaţii şi extinderea reţelei pentru o suprafaţă cât mai mare. Se poate face şi cu fonduri europene existând o sub-măsură specială pentru acest scop dar care acoperă o parte din suprafaţa agricolă a ţării. E nevoie de crearea cadrului legislativ necesar acestui scop dar care să ia în calcul şi sistemele de irigaţie ce folosesc ca sursă de apă, cea freatică. Râurile de la noi nu acoperă toată suprafaţa iar extinderea reţelelor de canale e costisitoare. Sistemele de irigaţie bazate pe apa din pânza freatică coroborate cu sisteme fotovoltaice pentru sursa de curent electric pot fi mult mai rentabile în multe situaţii.

O altă strategie ar fi extinderea culturilor în spaţii protejate. Am punctat cu alte ocazii, avantajele culturilor în spaţiile protejate.

Mai există şi o strategie numită diversificarea producţiei luând în calcul specii care sunt mai rezistente la secetă. Bineînţeles, o astfel de strategie trebuie să ţină cont şi de condiţiile de sol, condiţii de microclimat etc. Și am văzut că se promovează fel de fel de culturi cum ar fi cătina albă, migdalul, lavanda, muștarul, năutul etc etc. Le îmbrățișează fermierii români? Nu prea!

Încetul cu încetul am realizat și de ce nu îmbrățișează strategii în genul celor de mai sus fermierii de la noi. Dacă li se propun astfel de strategii, se blochează! Au o viziune limitată, în cea mai mare parte doar la trei-patru culturi(grâu, porumb, floarea-soarelui obligatoriu și ocazional vreo altă cultură). De asemeni, nu au nici pic de viziune spre export! Iar când spun export, spun marfă procesată cât de cât! Am încercat să le prezint linii tehnologice de procesare, automatizate….. Slabe șanse de a-și găsi atracție! Știți ce cred eu? Fermierii noștri nu au viziune asupra exportului pentru că guvernanții noștri nu au viziune asupra dezvoltării țării. Există o legătură între cele două „viziuni”. Dau un exemplu: merge un om politic din guvern(nu nominalizez pentru că e universal valabil la noi) într-o altă țară și-l vedem că face orice(joacă basket, face shoping, se tratează, participă la întâlniri de tot felul ), nimic pentru promovarea economiei naționale. Eu le-aș lega la toţi roșii de gât, castraveți, fructele noastre dulci, struguri în loc de cravate etc pentru a le promova. Iar dacă merg la o recepție neapărat să ceară ca vinul de la masă să fie Zghihară de la Huși, un vin excepțional și mai puțin cunoscut străinilor. Dacă se îmbracă cu costume românești atunci își fac datoria dar dacă îi văd îmbrăcaţi în haine americane, chiar de-s luxoase, ăştia nu-s buni de miniştri pentru noi. Ăştia fac promovare greșită și să stea acasă. Iubesc globalizarea însă numai dacă suntem și noi în rând cu lumea. Într-un final globalizarea înseamnă că poporul meu e influențat din exterior dar și că noi influențăm în afară. Globalizare nu înseamnă ca noi să stăm cuminți și să fim globalizați pentru că asta înseamnă să fim desființați ca neam. Lăsăm să vină alții cu produse la noi în măsura în care și noi mergem cu produse pe la alții. Îmi plac balanțele corecte!

Totuși, revin la export, cred că orice efort spre a crește exportul merită atenție. Exportul necesită însă investiții în depozite, în procesare, în mijloace de transport etc. Exportul necesită ceva cunoștințe de marketing. Exportul poate ar necesita asocierea producătorilor în cooperative. Vedem că asocierile se produc greu la noi. Există multă reticență în acest sens, fie ca o remanență din perioada când am distrus CAP-urile, fie datorită fricii că unii vor fura și alții vor fi furați. Cum poate fi depășită această reticență? Prin creșterea cererii de produse pe seama , bineînțeles și a exportului. Rămân la părerea că cine va căpăta viziune spre export acela se va dezvolta și va rămâne pe piață. Guvernul poate înlesni exportul creând infrastructură  de transport și făcând intrarea pe anumite piețe.  Aud la știri că investitorii străini nu vin la noi pentru că nu avem infrastrutură de transport. Foarte adevărat! Dar știrea trece pe lângă urechea românului pentru că nu înțelege cu ce este el afectat! Corect este să spunem că da, tu române ce vrei să devii întreprinzător nu vei prospera niciodată pentru că guvernele nu fac ceea ce trebuie: nu se preocupă suficient de infrastructura de transport! Aşa că să fim vigilenţi la programele de guvernare, la programele din campaniile electorale, şi dacă nu-şi respectă promisiunile, să-i taxăm! Nu-i lăsăm la guvernare dacă ne păcălesc! Prea i-am lăsat de capul lor! Prea ne-am lăsat duşi cu vorba! Dar nu se mai poate aşa, râde Europa de noi!