Peștele de la cap se împute…

Autor: Ionel Popa

„Cine pentru alții face legi,

Să fie primul care le respectă.”

Geoffrey Chaucer(cca 1340-1400)

Citatul de mai sus ar trebui să stea în mintea oricărui parlamentar sau membru al unui guvern. Dacă cel care face legi nu le respectă, nici poporul nu le va respecta. Ce se poate întâmpla în aceste condiții din perspectivă electorală? Două variante:

-Prima variantă-poporul votează parlamentari care nu respectă legile pe care tot ei le-au dat. E un semn care poate bucura pe cei votați. Înțelepții știu însă că o astfel de situație poate fi începutul dezastrului. De ce? Pentru că nelegiuirile pot scăpa de sub control și se pot produce multe nenorociri! O astfel de situație vedem în aceste zile la Caracal dar care, putem bănui, există și în alte zone ale țării.

-În a doua variantă-poporul se trezește și nu votează candidații ce nu respectă legile țării. Dragă parlamentarule, dacă nu vei mai fi votat, nu te întrista complet… E posibil să ți se facă un bine. E ca și când te retragi în plină glorie….Fiindcă același Geoffrey Chaucer ne-a mai lăsat un citat:„Lăcomia e rădăcina tuturor relelor”. Și e foarte posibil să cazi în patima lăcomiei și să spui că dacă a mers azi va merge și mâine. Și să devii dependent de putere, sclav al corupției sau sclav al unui sistem corupt… La un moment dat însă nu va mai merge….Taman când ești mai sigur pe tine apare ghinionul…. Vrei să-ți reamintesc câteva exemple? Un tip de lăcomie a fost la mareșalul Antonescu și a plătit scump. Nu știu care ar fi fost soarta României dacă Antonescu oprea armata la Nistru însă pot bănui că alta ar fi fost soarta conducătorului, adică a lui. Lăcomia după putere a fost la Ceaușescu și a murit împușcat de Crăciun. Un alt fel de lăcomie a fost la Adrian Năstase și ce păcat! Lăcomia i-a distrus cariera politică. Lăcomie la Mazăre, lăcomie la Dragnea și la mulți alții care ne-au condus sau ne conduc în ultima vreme. Unii au plătit cu viața, alții cu libertatea. Nu e păcat?

Parlamentarii și guvernanții trebuie să înțeleagă menirea lor-aceea de a conduce țara.De a o conduce în condiții de prosperitate pentru popor. Dezvoltarea durabilă a țării presupune crearea de armonie în ceea ce privește folosirea resurselor(grija față de resurse, mai pe înțelesul tuturor), armonie în dezvoltarea demografică a poporului(și aici mai putem spune grija față de populație). Respectarea legilor, transparența în cheltuirea banului public, asigurarea egalității de șanse, ăstea trebuie să arate orice dregător! Să arate la fiecare pas dacă se dorește respectul legii din partea poporului! Cum să stai liniștit și să nu faci nimic când anual îți pleacă din țară la muncă pe alte meleaguri sute de mii de români sătui de corupție și imposibilitatea de a-și face un rost în propria țară? Cum vei echilibra bugetul țării, ce fel de predictibilitate vei avea dacă începi anul cu o populație și la sfârșit ai cu câteva sute de mii mai puțin din ăia care muncesc? Cine îți mai crede promisiunile din campanie?

Prosperitatea și bunăstarea țării poate aduce liniște și satisfacție politicianului. Prosperitatea și bunăstarea doar a clasei politice va atrage ura și antipatia poporului. Nu te baza că cei obidiți îți sunt loiali pe moment…. Vor întoarce foaia imediat ce vremurile vor fi prielnice… Nu mă crezi? Citește „Tănase Scatiu.Viața la țară”…Poate pe Duiliu Zamfirescu îl vei crede.

Nu e rușinos să fii huiduit pe la întâlniri? Riști să-ți pierzi demnitatea cuprins de lăcomie? Nu e rușinos să te metamorfozezi în căpușă?

În concluzie, partidele sunt deseori de vină că scot în față candidați certați cu legea. Personal înțeleg că uneori cei de la putere dau legi proaste, greșit fundamentate, dar nu pot tolera încălcarea legii de către dregători.

În ceea ce privește poporul, are două sarcini din perspectivă politică, foarte simple: prezența la vot și votul dat candidaților cinstiți măcar până la momentul alegerilor…..că după aia o vor lua razna, rămâne de văzut.

De ce e bine să iei în seamă cele două sarcini? Pentru că din titlu ai aflat un lucru: Peștele de la cap se împute! E un proverb întâlnit pe multe meleaguri. El are o continuare de care mulți fac abstracție: Și se curăță de la coadă! Adică dacă tu popor votant nu ții cont de cele două sarcini să nu te miri dacă vei avea corupție care îți va produce suferință ție și familiei tale!

Învrednicește Doamne pe români la toate alegerile de aici încolo și vor avea un trai mai bun!

Mai responsabili

Autor Ionel Popa

E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârşite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toţi viermii paraziţi ai ţării
Ce-au sărăcit poporul şi ne-au făcut mizerii

Corupţia perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul şi bănetul
Şi-s mulţi pe trupul ţării şi tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.

Au un tupeu de vierme, lipsiţi de conştiinţă
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credinţă
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră ţară cum nu s-a mai văzut

Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Şi c-o nesimţire de vierme parazit
Poporul în câţiva ani, jalnic a sărăcit

Şi-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea şpagă
Căci asta la toţi viermii le este ce-a mai dragă.

Şi şpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruţare

Şi dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Şi-om da la medici frate şi-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe şi-i o mare jale

Şi-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în ţară, nu slugi prin alte zări
Şi-om dota şi şcoala să facă performanţă
Tineretul astfel să capete speranţă.

Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm, române, că suntem capabili!

Eminescu, poetul național al românilor – Ionel Popa

Noi, românii, în fiecare an, pe data de 15 ianuarie îl sărbătorim pe Eminescu, poetul nostru național. Unui străin iar veni mai greu să înțeleagă de ce îl iubim noi așa mult pe Eminescu. Recunosc că sunt concetățeni de-ai noștri care nu-l apreciază pe Eminescu. Sunt și ei de înțeles…..au origini evreiești, grecești, rusești etc. La momentul actual însă, cred că toți cei ce trăiesc în spațiul de la „Nistru pân la Tisa” ar trebui să-l iubească pe Eminescu indiferent de origini. Unele scrieri de-ale poetului, fie că-s versuri sau proză, aduc atingere celor cu alte origini decât românești. Poate asta e cauza pentru care spun unii că Eminescu nu are universalitate. Pentru mine cred că lucrurile stau altfel. Eminescu aducea atingere celor cu alte origini în contextul perioadei în care a scris. Și ne vine ușor acum să înțelegem pentru că unele fapte se petrec din nou. În perioada de activitate a lui Eminescu străinii cumpărau cu nesaț terenuri de la noi. Țăranii împroprietăriți de Cuza, mai apoi de Regele Carol I după Războiul de Independență, erau momiți să-și vândă pământul. În felul acesta românii rămâneau slugi pe moșiile noilor proprietari.

Eminescu a iubit enorm poporul român, a iubit enorm pe români! Nu putea sta cu mâinile în sân să asiste la suferința poporului român! El lua atitudine cu întreaga sa ființă. Și una din poeziile cunoscute în care își manifesta dragostea față de români în defavoarea străinilor este „Doina”. Iată varianta necenzurată:

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a calare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra Dornii

Au umplut omida cornii

Și străinul te tot paște,

De nu te mai poți cunoaște.

Sus la munte, jos la vale

Și-au făcut dușmanii cale;

Din Sătmar pâna ‘n Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vara vara lui

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoiu

Curg dușmanii în puhoiu

Și s-așează pe la noi;

Și cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboară paserile toate

De neagra străinătate.

Numai umbra spinului

La ușa creștinului.

Își desbracă țara sânul,

De-i bea laptele străinul.

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleacă

Și isvoarele îi seacă

Sărac în țară săracă!

Cine-au îndragit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia.

Ștefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toata grija schitului,

Lasă grija Sfinților

În sama părinților,

Clopotele să le tragă

Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,

Doar s-a ‘ndura Dumnezeu

Ca să-ți mântui neamul tău!

Tu te ‘nalță din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Și Moldova adunând.

De-i suna din corn odată,

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

Îți vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară

Din hotară în hotară,

Îndrăgi-i-ar ciorile

Și spânzurătorile!

Cine ne-au adus Jidanii

Nu mai vază zi cu anii

Ci să-i scoată ochii corbii

Să ramâe ‘n drum cu orbii

Cine ne-au adus pe Greci

N’ar mai putrezi în veci

Cine ne-au adus Muscalii

Prăpădi-l-ar focul jalei

Să-l arză să-l dogorească

Neamul să i-l prăpădească

Cine ține cu străinii

Mânca-i-ar inima cânii

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia

Dacă „lovea” cu pana în evrei, greci sau ruși nu înseamnă că era antisemit. Pur și simplu, îl durea faptul că România era „ocupată” de străini iar poporul român era obidit. Are justificare Eminescu la aceste acțiuni? Eu zic că da!

Exemplară este iubirea lui Eminescu față de românii obidiți! Iubire necondiționată! Nu-i critica, nu-i dojenea, nu le dădea lecții! Doar îi iubea și le lua apărarea. Lovea în absolut oricine nu respecta poporul român. E ceva rău în asta? Eu zic că nu. Dacă „lovea” cu pana în unii preoți, nu înseamnă că era ateu. Nimic mai fals! Iată ce scria la un moment dat: „Cât privește atitudinea așa-zișilor liber-cugetători, care ridică glasul împotriva credinței de două milenii a unui popor născut creștin, putem observa poziția desăvârșitului român, exprimată cu prilejul unor tensiuni iscate de înhumarea la Curtea de Argeș, fără slujbă religioasă, a unui fiu de preot din ținutul Iașilor. (…) Iată atitudinea categorică a lui Eminescu:

“…nu cugetarea liberă, ci absoluta lipsă de cugetare ar fi putut dicta această pretinsă dorință care stă în contra istoriei noastre de veacuri, opunând toleranței noastre recunoscute intoleranța greoaie și ignorantă a unor instincte de neorânduială și barbarie spirituală și morală. Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră; ea ne-a ferit de înghițirea altor popoare cotropitoare, ea este arma de apărare și sprijinitoarea milioanelor de români. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican, universal, și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e. E jalnic cum a ajuns străinii a impune lecțiile lor de nihilism episcopului de Argeș, iar ritul, asemenea necreștin al redactorilor de la „Românul” țin hangul impertinenței dușmanilor bisericii noastre”. Când nu ești unul din primele trei popoare ale Europei sau ale Asiei există riscul ca cei mari să te înghită. Și știm acum ce a însemnat Imperiul austro-ungar pentru poporul român sau Imperiul rus sau URSS etc. Ăștia mari s-au dezvoltat, au evoluat materialicește. Noi am bătut pasul pe loc pentru că mereu plăteam tribut. Ba la unii, ba la alții. Eminescu dorea un alt viitor României pentru că știa că merită mai mult. Să ne reamintim poezia: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Să scrii astfel de versuri, cu siguranță înseamnă să iubești România cu toată ființa. Dar a plătit cu prețul vieții pentru asta. A trăit în lipsuri materiale și s-a stins prematur.Poate că într-un alt context alta ar fi fost opera. Dar poate nu l-am fi iubit la fel de mult!

Eminescu a șlefuit limba, a pus-o în valoare și creația lui ne dă deșteptarea din când în când. Doar să fie cunoscută. E de datoria oricăruia dintre noi să-l promovăm pentru că înseamnă esența sufletului românesc.

Să învățăm de la elite! – Ionel Popa

Un popor înțelept acceptă sfaturile și părerile elitelor. Se poate întâmpla ca și elitele să greșească în anumite etape ale vieții. Însă dacă dorim să găsim răspunsuri la ceea ce ne frământă este mult mai bine să apelăm la elite decât să ne lăsăm manipulați de televiziuni sau de alți manipulatori cu interese care mai de care.

Vă propun să ascultați un text(îl puteți găsi foarte ușor și scris folosind Google) ce aparține Părintelui Stăniloae. Acest om de o vastă cultură teologică considerat cel mai mare teolog ortodox, a pătimit pentru credința sa în Dumnezeu și în poporul român. Exprimările domniei sale sunt deosebit de profunde și fundamentate. Reușește să așeze poporul român acolo unde își merită locul, un popor ales, cu multă credință, cu multă spiritualitate. Ascultând textul poate vom înțelege să ne prețuim mai mult, să ne apreciem mai mult, să fim mai uniți, mai solidari unii cu ceilalți!

Audiție plăcută!