Eu cu cine votez???

Ionel Popa

Ne aflăm în plină campanie de alegeri prezidențiale și deja m-apucă groaza să deschid televizorul. De ce sunt așa urâte campaniile electorale de la noi? Pentru că miza e total greșită.În loc să fie lupte de idei, avem doar luptă pentru putere și interese personale sau de partid folosindu-se la maxim discursurile demagogice, minciuna și loviturile sub centură.

Referindu-mă la alegerile prezidențiale din acest an, sunt într-o dilemă totală!

Cu ocazia primirii titlului de Cetățean de onoare al comunei Dodești, prof. emerit  Năstase T. Victor, general de brigadă în retragere, la venerabila vârstă de 93 de ani, analizând cei 30 de ani de după revoluție făcea trimitere la un episod biblic: Fuga din Egipt. Pe scurt, Moise este ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. Asta va presupune traversarea deșertului cu multe peripeții. Pe acest parcurs, Moise este supus la multe presiuni….Unii regretau perioada din Egipt când de bine, de rău, aveau măcar un minim de hrană.Alții nu credeau că în Canaan viața lor va fi mai bună… mai ales că rapoartele celor trimiși să investigheze noua țară erau descurajatoare. Ei au determinat poporul să dorească să se întoarcă în Egipt. Din cauza lipsei lor de credință, Dumnezeu i-a pedepsit pe israeliți, făcându-i să rătăcească prin deșert timp de 40 de ani.

Întradevăr, vedem unele similitudini și Biblia se dovedește încă o dată că este plină de învățăminte….pentru cei care o citesc. 

Din păcate, poporul nostru nu și-a găsit un lider precum înțeleptul Moise care, cu o credință puternică, a găsit soluții de fiecare dată. Ba, din contră, ai noștri par lipsiți de orice credință! 

Zilnic putem constata ce bine le-ar prinde partidelor și liderilor acestora un pic de învățătură creștină în statutul lor!

Mai puțină lăcomie nu l-ar fi dus pe Dragnea la pușcărie. Mai puțină trufie și aroganță poate l-ar fi menținut pe Ponta la putere. Nici Năstase poate nu ar fi făcut pușcărie dacă îl avea un pic pe Dumnezeu în mintea sa. 

Dar poate că însăși candidații ar trebui să se uite în oglindă și să-și pună întrebarea: am eu ceva de oferit acestui popor? Pot eu să port responsabilitatea acestui popor în aceste vremuri destul de complicate? Sau mizez că mă voi baza pe fițuici? Oare candidații noștri nu se gândesc că pot plăti cu viața dacă lucrurile ies prost? Dacă simți că lucrurile te-ar putea depăși, de ce să nu lași locul altuia mult mai înzestrat?  Fac această pledoarie pentru că efectiv din cei doi candidați rămași în cursa pentru funcția de președinte nici unul nu pare potrivit…. Amândoi au ajuns în această postură întâmplător… Iohannis a ajuns în PNL în perioada când partidul era într-o criză puternică de imagine. Liderii de atunci l-au adus de la Sibiu crezând că le va aduce un plus de imagine fiind propulsat mai apoi(ceea ce cred că nu a visat în viața lui Iohannis) drept candidat la președinție. Și a câștigat pentru că s-a confruntat cu un limbut! Un clevetitor, ca să folosesc un termen folosit și în învățătura creștină. Însă nu și-a înțeles deloc rolul și s-a complăcut în a profita de poziție la maximum. Și-i place ca drept dovadă că mai vrea un mandat. Nu exprimă nicicum ce va face în noul mandat, vorbește doar de o Românie normală pe care nu o definește….. O fi România în care se mai pot obține case prin falsificarea actelor sau în care se pot face bani intermediind adopțiile de copii? Cu această experiență în business se poate considera că are gândire liberală?

Ce să mai spunem de Viorica Dăncilă a cărei poziție actuală nu a visat-o niciodată! A acceptat funcția de premier pe nepregătitele, a dat cu stângul în dreptul la maximum, cel care a propulsat-o s-a dus la închisoare însă ea nu dă înapoi….Probabil, nici n-are cum! A intrat într-o horă din care numai Dumnezeu știe cum va ieși. Încearcă să învețe din mers însă carențele sunt mari și mulți nu mai au răbdare cu ea, nici măcar cei din jurul ei…. În plus, de parcă Dumnezeu le-a luat mințile, liderii din PSD fac  greșeli una după alta. Cum s-o dai afară din partid pe Ana Birchal taman acum? Doar pentru că și-a făcut treaba fără a respecta întru-totul poziția partidului? Aici s-a greșit imens! Birchal îi va da lovituri una după alta pentru că nu e deloc proastă! Și a muncit în PSD, a donat și bani(ne amintim filmulețul cu Geoană?) și nu e corect pentru nimeni să fii eliminat doar pentru că ai o altă poziție pe un subiect! Nu era suficientă poziția anapodită a lui Ponta? Bine că i se dă mână liberă Gabrielei Firea, pregătită oricând să împroaște cu venin fără nici un pic de discernământ! Dar ăsta este PSD-ul, un partid cu mulți lideri cu interese personale! Păcat de doctrina socila-democrată!

Și uite așa, ambii candidați duc în derizoriu funcția de președinte…. O funcție care ar trebui să fie apolitică…. O funcție care ar trebui să aducă la aceeași masă puterea și opoziția. O funcție ce permite celui ce o ocupă să iubească întreg poporul și să arate zilnic acest lucru prin propuneri. Uneori mă gândesc: ce fel de președinte ar fi de exemplu, Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române? Și dacă avem o astfel de personalitate de ce nu a fost pe lista candidaților?

Poporul român are nevoie de un președinte profund creștin, iubitor de oameni,  blând care să alifieze toate rănile produse de tranziție și să adune laolaltă pe toți fiii din țară sau din diasporă! Președintele nu trebuie să dea impresia că e numai a unei părți din români pentru că afectează democrația! Președintele susține democrația susținând pluripartitismul nicidecum luptând direct împotriva unuia sau altuia dintre partide. Poate lua atitudine împotriva derapajelor unuia sau altuia dintre partide dar nu de pe poziție de opozant politic! Îmi pare rău, d-le Iohannis! Greșiți mult făcând politică direct! Dacă vă place acest lucru(ați spus că vă veți implica mai mult în guvernare), abandonați funcția de președinte și luați locul lui Orban! Dar nu duceți în derizoriu o funcție de care țara are nevoie! Fiți președintele tuturor românilor și pentru români! Știu că vă plac diplomele și recunoașterile  primite din afară! E greu să reziști tentației la astfel de nominalizări! A picat la acest examen inclusiv Regele Mihai și a tras ponoasele! Eu îmi doresc un președinte care să anime, să inspire, să îmblânzească, să unească! Nu-mi plac narcisiștii, nu-mi plac demagogii, nu-mi plac ipocriții, nu-mi plac impostorii….

Binecuvântează, Doamne România!

Președintele și nevoia de unitate

Ionel Popa

Referire la alegerile prezidențiale din acest an, la câți s-au înscris în cursa de a deveni candidați, cu siguranța nu ne vom putea plânge că nu avem pe cine vota. Este adevărat că în conformitate cu Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, pentru a deveni candidați trebuie să obțină minim 200.000 semnături ceea ce nu e chiar simplu dacă luăm în calcul că un alegător nu poate susține decât un singur candidat. Până la această dată sunt 23 de intenții de a candida ceea ce pare destul de mult față de alte alegeri prezidențiale de după 1990…Candidaturile din partea partidelor par într-o anumită logică însă avem și mulți independenți. Să fie această funcție atât de tentantă? E adevărat că actualul președinte nu prea s-a arătat transpirat sau obosit de la efortul de a conduce țara. Ba mai mult, jucând un rol mai mult defensiv, a avut suficient timp să se bucure de privilegiul de a fi președintele României. A călătorit, și-a respectat hobby-urile, nu s-a consumat nervos(pe motiv că nu a avut la dispoziție și un guvern propriu). Când te uiți la agenda lui Johannis comparativ cu privilegiile parcă funcția pare tentantă!

Personal cred că funcția necesită mai multă implicare și este una care necesită răspundere.Eu nu cred în „viitorul luminos” al României prezis de Donald Trump, ba din contră. Pe de o parte, Uniunea Europeană pare să scârțâie(ieșirea Marii Britanii din uniune va avea efecte negative greu de cuantificat acum), tensiunile dintre SUA și Rusia se acutizează, avem tensiuni mari și între SUA și UE, iar România are multe probleme de siguranță națională. Prima o constituie migrația masivă a populației active care determină implicații în structura demografică a țării. Lipsa forței de muncă e tot mai acută, infrastructura se construiește greu iar dezvoltarea economică e mult prea lentă.În al doilea rând, se constată o intensificare a iredentismului maghiar încurajat de Rusia. De altfel, constatăm o creștere a propagandei rusești în România. Prin alegerea lui Dodon ca președinte în R. Moldova, ne-am trezit cu un dușman în creștere la frontiera de est.

Dacă luăm în calcul doar aceste aspecte și funcția de președinte al României nu pare una simplă deloc.Oricând se poate ajunge la o criză majoră….Și crizele majore au sfârșit prost de multe ori pentru conducătorii României.

Eugen Ionesco ne-a lăsat o remarcă: „M-am gândit adesea că politica este o treabă prea serioasă ca s-o încredinţăm politicienilor.” 

Consider că vremurile care urmează cu cât ne vor găsi mai uniți, cu atât va fi mai bine pentru țară. De aceea, mi-aș dori un președinte care să-și înțeleagă bine rolul. În nici un caz nu e loc de diletantism.

Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României). Preşedintele României poate lua parte la şedintele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.  Mai sunt și alte atribuții dar eu cred că dacă le face bine pe cele de mai sus și conlucrează cu Guvernul, oricare ar fi componența lui din punct de vedere politic, atunci vor fi șanse să evoluăm și să încetăm războiul româno-român. România nu mai are nevoie de măsuri populiste, demagogice, care chiar dacă avantajează partidul sau partidele de la putere, crează falii în societate. Interesul național să fie prioritar și poate că se va cădea de acord asupra unei strategii naționale pe termen mediu și lung. Schimbările de programe de la un guvern la altul face ca țara să bată pasul pe loc…..

În încheiere să ne reamintim poezia lui Mihai Eminescu, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, din care voi reda aici ultima strofă:

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 
Tânără mireasă, mamă cu amor! 
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, 
Viaţa în vecie, glorii, bucurie, 
Arme cu tărie, suflet românesc, 
Vis de vitejie, fală şi mândrie, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc! ”