Președintele și nevoia de unitate

Ionel Popa

Referire la alegerile prezidențiale din acest an, la câți s-au înscris în cursa de a deveni candidați, cu siguranța nu ne vom putea plânge că nu avem pe cine vota. Este adevărat că în conformitate cu Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, pentru a deveni candidați trebuie să obțină minim 200.000 semnături ceea ce nu e chiar simplu dacă luăm în calcul că un alegător nu poate susține decât un singur candidat. Până la această dată sunt 23 de intenții de a candida ceea ce pare destul de mult față de alte alegeri prezidențiale de după 1990…Candidaturile din partea partidelor par într-o anumită logică însă avem și mulți independenți. Să fie această funcție atât de tentantă? E adevărat că actualul președinte nu prea s-a arătat transpirat sau obosit de la efortul de a conduce țara. Ba mai mult, jucând un rol mai mult defensiv, a avut suficient timp să se bucure de privilegiul de a fi președintele României. A călătorit, și-a respectat hobby-urile, nu s-a consumat nervos(pe motiv că nu a avut la dispoziție și un guvern propriu). Când te uiți la agenda lui Johannis comparativ cu privilegiile parcă funcția pare tentantă!

Personal cred că funcția necesită mai multă implicare și este una care necesită răspundere.Eu nu cred în „viitorul luminos” al României prezis de Donald Trump, ba din contră. Pe de o parte, Uniunea Europeană pare să scârțâie(ieșirea Marii Britanii din uniune va avea efecte negative greu de cuantificat acum), tensiunile dintre SUA și Rusia se acutizează, avem tensiuni mari și între SUA și UE, iar România are multe probleme de siguranță națională. Prima o constituie migrația masivă a populației active care determină implicații în structura demografică a țării. Lipsa forței de muncă e tot mai acută, infrastructura se construiește greu iar dezvoltarea economică e mult prea lentă.În al doilea rând, se constată o intensificare a iredentismului maghiar încurajat de Rusia. De altfel, constatăm o creștere a propagandei rusești în România. Prin alegerea lui Dodon ca președinte în R. Moldova, ne-am trezit cu un dușman în creștere la frontiera de est.

Dacă luăm în calcul doar aceste aspecte și funcția de președinte al României nu pare una simplă deloc.Oricând se poate ajunge la o criză majoră….Și crizele majore au sfârșit prost de multe ori pentru conducătorii României.

Eugen Ionesco ne-a lăsat o remarcă: „M-am gândit adesea că politica este o treabă prea serioasă ca s-o încredinţăm politicienilor.” 

Consider că vremurile care urmează cu cât ne vor găsi mai uniți, cu atât va fi mai bine pentru țară. De aceea, mi-aș dori un președinte care să-și înțeleagă bine rolul. În nici un caz nu e loc de diletantism.

Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României). Preşedintele României poate lua parte la şedintele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.  Mai sunt și alte atribuții dar eu cred că dacă le face bine pe cele de mai sus și conlucrează cu Guvernul, oricare ar fi componența lui din punct de vedere politic, atunci vor fi șanse să evoluăm și să încetăm războiul româno-român. România nu mai are nevoie de măsuri populiste, demagogice, care chiar dacă avantajează partidul sau partidele de la putere, crează falii în societate. Interesul național să fie prioritar și poate că se va cădea de acord asupra unei strategii naționale pe termen mediu și lung. Schimbările de programe de la un guvern la altul face ca țara să bată pasul pe loc…..

În încheiere să ne reamintim poezia lui Mihai Eminescu, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, din care voi reda aici ultima strofă:

„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, 
Tânără mireasă, mamă cu amor! 
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, 
Viaţa în vecie, glorii, bucurie, 
Arme cu tărie, suflet românesc, 
Vis de vitejie, fală şi mândrie, 
Dulce Românie, asta ţi-o doresc! ”

Schimbarea începe cu noi!

Ionel POPA

„Democraţia este puterea poporului bine informat.” Alexis de Tocqueville

Accidentul de la Clubul “Colectiv” în care tineri nevinovaţi şi-au pierdut viaţa, a avut darul de a trezi societatea civilă. Personal deseori îmi puneam întrebarea: Ce-ar trebui să se întâmple ca societatea civilă şi în special tineretul să se trezească? Am obervat cu toţii cum tineretul nostru părea fără speranţă, fără vlagă, lunecat într-un comod dezinteres. Participarea la vot înregistra procentele cele mai scăzute în rândul tineretului, cu toate că tineretul trebuie să fie cel mai interesat de viitor pentru că ei sunt viitorul. Cât despre interesul faţă de biserică, faţă de învăţătura creştină, de asemeni, la nivel scăzut. Şi interesul faţă de carte scade dramatic pe măsură ce diplomele nu mai garantează nimic. Tineretul simte că e greu să găseşti un loc de muncă. Cu toată energia lor normală vârstei, cei mai mulţi şomeri sunt din rândul tineretului.

Deodată se petrece o nenorocire la Clubul “Colectiv”, îşi pierd viaţa 32 persoane(măcar de n-ar mai creşte acest număr), peste 150 persoane se zbat între viaţă şi moarte şi tineretul se trezeşte! Iese în piaţă şi începe să conştientizeze că reprezintă o forţă, că are dreptul la alte condiţii de viaţă. Pe fondul de revoltă, politicienii intră în panică. Simţindu-se cu musca pe căciulă, clasa politică face pasul înapoi. Asta înseamnă că s-a întins coarda prea tare. Alături de tineri se ataşează multe persoane nemulţumite de sistem! Aparent tot ce se întâmplă în aceste zile este perfect justificabil. Dar noi ştim un lucru: “O revoluţie e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci.” Citatul aparţine lui Paul Bourget. Vedem câte curente au apărut în Piaţa Universităţii! Câtă supărare că Johhanis nu i-a chemat pe toţi la Cotroceni!

Şi poate că mulţi au dreptate! Pornind de la ipoteza că Johhanis e de bună credinţă, faptul că a chemat doar 20 persoane mi se pare rezonabil. De fapt, lucrurile solicitate de popor sunt cunoscute. Toate sunt cunoscute. Cei ce vroiau să meargă la Cotroceni cred că Johhanis nu ştie care sunt cerinţele? Unii vor doar să se bage în seamă sau alţii îi împing în faţă, reprezentând diverse interese. Johhanis ştie care sunt problemele,politicienii toţi ştiu, doar că aplicarea lor presupune renunţarea la privilegii şi aici apar probleme. E greu să renunţi voluntar de la anumite privilegii cu care te-ai obişnuit. Am văzut ce supărare pe capul d-nei senator Cristiana-Irina ANGHEL când Ponta şi-a dat demisia! Şi atunci e nevoie de presiune.  Johhanis poate să-şi ducă la capăt ideile folosindu-se de societatea civilă ceea ce e şi legal. Cu ajutorul societăţii civile poate pune presiune pe partide. Cu o condiţie: să fie de bună credinţă! Falsă trimiterea la constituţie din partea fostului preşedinte, Băsescu. Politicienii fac apel la Constituţie pentru că le este favorabilă. Ei şi-au făcut Constituţia după chipul şi asemănarea lor. Legile, multe din ele, sunt făcute doar pentru ei. Regulamentele sunt doar pentru ei. Am văzut că acel referendum prin care s-a votat în procent covârşitor diminuarea numărului de parlamentari nu s-a pus niciodată în aplicare. Cum să pună în aplicare ceva ce nu-i favorizează! De asemeni, imunitatea parlamentară! Dar politicienii uită un lucru: Politica se face pentru a se conduce o ţară şi a se asigura prosperitate  la popor. Majoritatea politicienilor cred că rostul politicii este ca partidul din care fac parte să rămână la putere că astfel privilegiile lor le sunt asigurate. E o mare eroare!

Spuneam acum ceva timp că lăcomia politicienilor se va răsfrânge împotriva lor! Aşa e de când lumea! Au plătit toţi cei ce au ignorat acest aspect, uneori politicieni cu rezultate remarcabile. Ai noştri deja se considerau stăpâni absoluţi pe zonele lor de influenţă. Limbajul îi trăda deseori(Ex. “mie să-mi plăteşti impozitele”-Ponta). Comportamentul, de asemeni. Exemplu acestor zile e cel a lui Oprea care folosea coloană ori de câte ori ieşea în oraş. Puterea li se urcase la cap.  Şi totuşi, la ce ne-am putea aştepta? Personal cred că multe vor depinde de Johhanis. România poate demara o perioadă în care principiile democraţiei să fie respectate mai bine, o perioadă în care să recuperăm cu adevărat din decalaje, o perioadă în care să folosim mult mai eficient şi mai spornic fondurile europene. Şi e la mâna lui Johhanis, mai ales dacă îşi va face obiceiul de  a sta mai aproape de societatea civilă. După cum se poate ajunge şi la anarhie dacă se va încerca favorizarea anumitor partide.

În încheiere, trebuie să fac şi o precizare foarte importantă. Schimbările vor avea loc dacă noi toţi, întregul popor va încerca nişte schimbări. Fiecare ar trebui să ne uităm în oglindă şi să vedem dacă suntem ok. Nu poate exista mită decât dacă unul cere şi altul(cine oare?) dă! Fiecare cetăţean al acestei ţări poate încerca o resetare! Politicianul să coboare mult mai mult spre popor, administraţia locală să înţeleagă că sunt în serviciul poporului, biserica să facă efortul de a-şi atrage tineretul ceea ce nu va fi uşor,dar s-ar merita(a se vedea că şi alte culte fac eforturi în acest sens-Papa Francisc promovează muzica rock!). Instituţiile ministerului de interne să acţioneze cu mai multă responsabilitate(Pompieri, ISU, Poliţie, Jandarmerie etc). La fel agenţiile ce asigură respectarea normelor legislative(Mediu, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia Sanitar-Veterinară şi Igiena Alimentaţiei, ITM etc). Asta nu înseamnă aplicarea de amenzi cu nemiluita! Dacă doar asta se înţelege atunci nu facem nimic! Ar trebui ajutaţi agenţii economici să intre în legalitate! Antreprenorii, mai ales cei începători, nu cunosc întreaga legislaţie. Dacă le dăm amenzi de la prima vizită i-am pierdut definitiv! Ei trebuie îndrumaţi să intre în legalitate şi asta necesită responsabilitate de ambele părţi.România este o ţară emergentă. Are un potenţial imens şi nepus în valoare. E firesc să se demareze tot felul de afaceri. Legislaţia, oricare ar fi ea, e greu de ştiut de la început. Dar o administraţie responsabilă intervine şi intervine la timp şi eficient cu gîndul că totuşi, ţara are nevoie de firme! Să gândim un pic: cui foloseşte un tânăr cu pregătire profesională bună să ajungă la închisoare în anumite cazuri? Nu ar fi mai bine să-l ajutăm la timp să se menţină şi să creeze prosperitate? Asta nu înseamnă să nu combatem ilegalităţile! Să le combatem, dar cu discernământ!

Doar aşa putem face ca moartea tinerilor de la Clubul “Colectiv” să capete alte valenţe, să reprezinte duşul rece pentru noi toţi că aşa nu se mai poate!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!