Invitație la calm

Ionel Popa

Avem pandemie de virus și mulți dintre noi suntem neliniștiți….. Neliniștiți pentru propria viață, neliniștiți pentru viețile celor dragi, neliniștiți pentru afacerile noastre sau pentru locurile noastre de muncă…. Într-un cuvânt, neliniștiți pentru ziua de mâine.Vom acționa conform sfaturilor primite de la autorități, vom fi solidari, ne vom păstra calmul…… Dacă vom fi suficient de calmi, de liniștiți, vom vedea  soluții la provocările care urmează. Vor fi noi provocări cu siguranță. Viața noastră nu va mai fi la fel după ce lucrurile se vor mai liniști. La ordinea zilei sunt provocările pe linie de sănătate. Însă și cele ce țin de recesiunea economică prognozată vor fi importante. E greu de estimat impactul final al acestui virus. E un dușman ascuns al omului, deocamdată puțin cunoscut. e un dușman rebel, necruțător. De aceea, creează panică. Ce folos supraînarmarea unor state în fața unui astfel de dușman? Să ai cele mai sofisticate arme și să nu poți face față la măsuri elementare de prevenție…. Poate că e bine să ne întrebăm: De ce acest virus? Nu e greu de găsit răspunsul. Omenirea trebuie să țină cont mai mult de acțiunile pe care le întreprinde, de fapte, de valori….. Altfel omul riscă să-și piardă locul pe planetă…. Planeta va evolua și fără om. Natura își urmează cursul….. Regnul vegetal își urmează ciclul. Vă ofer spre lecturare o pildă care să vă pună pe gânduri.

„Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: „Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?” Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să-i vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion”.
“Ghinion sau şansă, zise bătrânul, Dumnezeu le ştie pe toate!”
„Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”
Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.
“Ce mai noroc!” strigară sătenii. Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai. “Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”
“Ghinion, şansă, Dumnezeu le ştie pe toate!” le răspunse bătrânul. Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!
După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture pentru război. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt. “Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.” Bătrânul le răspunse: “Ghinion, şansă… Dumnezeu le ştie pe toate!” Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!

Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin.
Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă şi plină de smerenie și de legătură cu Dumnezeu va fi mereu loc pentru bine şi vom putea fi mai fericiţi prin pronia Divină.”

Sursă foto: https://jurnalspiritual.eu/

Câteva gânduri despre Winter Cup, Vaslui 2020

Ionel Popa

Ediția 2020 a Winter Cup Vaslui s-a încheiat însă nu și ecourile competiției. În cifre, această ediția a însemnat 38 de echipe înscrise pe 3 categorii de vârstă( Under 19-10 echipe, Open-23 echipe și Old Boys-5 echipe). A însemnat mai bine de 400 persoane ce au evoluat pe parcursul celor două weekend-uri în cele două săli: Sala Polivalentă și Sala Liceului Tehnologic Ioan Mincu, ambele din Vaslui.

Scriu cu mare drag despre acest eveniment așa cum am scris și altă dată, așa cum am scris și despre alte evenimente reprezentative pentru urbea noastră(cum a fost și va mai fi sperăm, evenimentul cultural „Hora din străbuni”). 

Winter Cup și sora ei, Summer Cup sunt competiții organizate de către Asociația Județeană de Fotbal(AJF), cu sprijinul Primăriei Vaslui și a Direcției de specialitate din cadrul Consiliului Județean Vaslui. Minifotbalul s-a dezvoltat în ultimii ani la Vaslui și un merit în acest sens îl are președintele AJF, d-ul Bogdan Gheorghiță. Având în vedere că județul Vaslui duce lipsă de investitori dispuși să aloce fonduri pentru o dezvoltare firească a fotbalului mare, o atenție deosebită s-a acordat minifotbalului. Cineva poate să spună că am avut o echipă mare-FC Vaslui. Așa este, am avut o echipă mare numită FC Vaslui, a fost o adevărată minune pentru urbea și județul nostru. Am avut-o pentru că și-a dorit-o cineva foarte mult, a investit în acest sens și dacă am fi avut o competiție corectă la nivelul Ligii 1 an de an poate că acea echipă mai exista. Probabil există și alte motive pentru care nu mai avem o echipă de acel calibru, fotbalul mare luptându-se să supraviețuiască în ligile inferioare. Cum minunile nu apar așa peste noapte, trăim doar cu speranțe.Dar și speranțele trebuie hrănite cu ceva. Pe acest fond a apărut minifotbalul care pe lângă Campionat este reprezentat de cele două competiții(Winter Cup și Summer Cup). Ce au în mod special cele două competiții? În primul rând că sunt competiții de masă. Oricine poate să se implice dacă este apt medical și dacă este dornic să se asocieze într-o echipă. Sistemul de joc este bine gândit și participarea în fazele superioare a unor echipe cu notorietate din afara județului îi dă sare și piper. Poate că o reducere sau scutire de la plata taxei de înscriere ar ajuta participarea mai multor echipe la categoria Under 19. Probabil organizatorii se gândesc și la asta. Mai mult sport înseamnă o sănătate mai bună în rândul populației. Această competiție atrage, stimulează! Echipele se formează din timp, fac pregătire unele cu regularitate. Toți cu gândul la un loc cât mai sus!

De această dată mai am un motiv pentru care scriu. Asociația „Solidar” pe care o conduc a fost reprezentată la această competiție cu două echipe, la categoriile Open și Under 19. Juniorii au ieșit pe locul 3 dintr-o grupă în care au evoluat echipa Golden Boys, câștigătoarea de anul trecut a competiției și LPS Vaslui care avea să câștige actuala ediție. Au ieșit fiind învinși la limită cu 1:2 de către LPS. Lotul poate fi îmbunătățit având în vedere că există resursă umană în oraș.

Supriza cea mai plăcută a făcut-o echipa noastră de la categoria Open care a jucat finala obținând titlul de vicecampioană! Am decis să participăm la aceste competiții pentru că unul din obiectivele asociației este „Implicarea tinerilor în activități educative, sociale, sportive, recreative, de formare și în pregătirea/realizarea unor astfel de programe/proiecte pentru tineret”. Se fac mai bine de 5 ani de la prima participare. Începând cu ediția din 2018 am început să batem la porțile consacrării. Atât la ediția din 2018 cât și la cea din 2019 fiind eliminați în sferturile de finală, culmea de aceeași echipă Victoria! Cu Victoria am jucat finala în  acest an pe care am pierdut-o, scor 2:4. Cei de la Victoria au fost mai buni în finală, mai proaspeți. Precizez că în ziua finalei s-au desfășurat și meciurile din sferturi și semifinale. Pe viitor poate că organizatorii să vor gândi să programeze finala mică și finala mare într-o zi după ce cu o zi înainte măcar se vor fi terminat celelalte faze. E păcat să vedem multă oboseală în jocul de final când miza e maximă și e nevoie de multă concentrare. Pe fond de oboseală, tensiunea jocurilor se accentuează, apar faulturi dar mai ales, apar certuri fiindcă jucătorii își pierd mai ușor cumpătul. Și nu dă bine la spectatori. Mai ales că spectatorii au umplut sala în acest an!

Revenind la echipa AS Solidar, parcursul a fost foarte bun, singură echipă ce i-a pus ceva probleme până la finală fiind Internazionale Traian, mai ales când la minge se afla Abuzătoaie sau Cezar Ionuț.Însă i-am dominat, i-am condus întreaga partidă și ne-am câștigat pe merit locul în finală.

AS Solidar a abordat competiția cu un lot format din 13 jucători(Portari-Chișcă Iulian și Onciu Bogdan, jucători de câmp-Asaftei George, Chirilă Robert, Costandache Sorin, Grigoraș Sebastian, Mihăilă Ștefan, Olaru Ovidiu, Pârvu Gabi, Popa Ionuț-Emilian, Popa Mihai-Iulian, Stratulat Daniel și Țârțârău Sebastian. Și-a asumat rolul de antrenor-jucător Popa Ionuț-Emilian, cel care este de altfel, sufletul echipei. La partea de organizare este ajutat de un veteran al balonului rotund, e vorba de Neacșu Gabriel.

De-a lungul competiției lotul s-a dovedit solid organizat(poate nu-i întîmplător faptul că Popa Ionuț-Emilian a obținut trofeul „Cel mai bun antrenor”). Toți au dat dovadă de multă dăruire, mult spirit de echipă ceea ce i-a și evidențiat. Am remarcat o poftă de gol extraordinară la Țârțârău Sebastian care a înscris 19 goluri primind trofeul de „Cel mai bun marcator”. Și-a asumat și rolul de căpitan de echipă reușind să-și mobilizeze coechipierii în momentele mai grele. Am văzut multă tehnicitate la Robert Chirilă și multă capacitate de efort la Ștefan Mihăilă. Am văzut un joc solid în apărare, mai mereu fiind primii la minge. 

Remarc vigilența celor 2 portari care au încasat doar 16 goluri în 9 meciuri. De asemenea, „Ghiga”(Sebastian Grigoraș) s-a remarcat nu doar pe faza defensivă fiind unul din cei mai buni fundași ai noștri dar a iesit în evidență și cu un eurogol împotriva celor de la Vitis Suletea ce putea câștiga fără probleme titlul de „Golul competiției”. Fiind la acest capitol nu puteam să nu remarc evoluția lui „Costică”(Costandache Sorin) care de asemenea a avut câteva goluri foarte frumoase de-a lungul competiției. Olaru Ovidiu și Mițu (Popa Mihai-Iulian) s-au dovedit fundași greu de depășit scoțând of-uri de la adversari.Cei drept, mai ales „datorită” lor am pierdut orice pretenții la trofeul „Fair play” numai ei doi adunat 7 cartonașe de-a lungul competiției…

N-aș putea să-i trec cu vederea pe cei care se ocupă de „căratul pianului”, și aici facem referire la mijlocașii noștri „box-to-box”, cum se folosește mai nou în fotbalul modern, Ștefan Mihăilă, Claudiu Asaftei si Stratulat Daniel dar și cei care „cântă la pian” și aici menționez în special calitățile tehnice indiscutabile ale lui Robert care a „ascuns-o” de câteva ori de n-o mai găsea nici el! Bineînțeles, un aport deosebit și-a adus „stranierul” nostru adus din Germania, e vorba de Pârvu Gabriel. Chiar dacă nu a mai jucat alături de noi timp de 2 ani, a avut un joc remarcabil înscriind goluri valoroase.

Felicit jucătorii noștri, le urez mult succes în toate activitățile și poate la vară sau de alt an va veni și trofeul!

Felicit organizatorii pentru implicare, pentru felul cum și-au împărțit sarcinile reușind să ducă până la capăt în condiții destul de bune o astfel de competiție! Au fost pregătiri prealabile, obținerea de fonduri, cooptarea unor arbitri din afara județului etc. 

Felicitări și d-lui Jenică Rusu care a transmis în numele postului TV Dumești aproape întreaga competiție! A fost un adevărat maraton!

Mesaj de Anul Nou

Ionel Popa – președintele Asociației „Solidar”

Dragi prieteni ai Asociației „Solidar”

În Decembrie anul acesta s-au împlinit 6 ani de la primele noastre acțiuni!
În tot acest timp am putut constata că a crescut mult numărul celor ce fac donații ceea ce ne bucură foarte mult pentru că ăsta a fost scopul pentru care am creat asociația! 
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană multe lucruri benefice se văd în țară însă cel mai vădit, din păcate, constatăm suferința în creștere a satului românesc. 
Ceea ce se întâmplă acum are caracter de noutate pentru poporul român. Este vorba despre emigrație pe ansamblu și mai ales, e vorba despre golirea satelor românești. 
Au mai fost români plecați în afară și în alte perioade istorice. De obicei cei ce plecau erau cei cu bani, fie la studii, fie în scop turistic, fie în scop de afaceri. Dar prea puțin plecau cei din mediul rural. 
De aceea, ne-a rămas în istorie isprava lui badea Cârțan, un țăran mai curios și mai temerar. Acum avem milioane de-alde badea Cârțan! 
Țăranul român a fost legat de glie și a suportat cu stoicism toate vicisitudinile vremurilor chiar dacă de multe ori a trebuit să suporte nedreptăți! 
Tocmai de aceea Liviu Rebreanu lăuda țăranul român în discursul de primire la Academia Română( Era în anul 1940 ): 
„De fapt ţăranul n’are nume pentru că nu e nici clasă, nici breaslă, nici funcţie, ci poporul însuşi, omul român. Pentru toată lumea, ţăran e sinonim cu Român, pe când orăşan nu, ba în general dimpotrivă, mai cu seamă în ochii ţăranului.Ţăranul a rămas Român şi sub barbarii cei vechi şi sub cotropitorii ceilalţi; în schimb orăşenii s’au cam arătat Ilirici cu Thurcii, Greci cu Fanarioţii, Ruşi cu Muscalii, Nemţi cu Austriecii, până să devină Români sută în sută, sub Români.”  
Ceva mai înainte, în 1937 Lucian Blaga spunea că „Veșnicia s-a născut la sat”. 
Ce frumos vorbeau cei doi corifei ai literaturii române despre țăranul român! 

Mai trebui reamintit un lucru. Fundamentele poporului român sunt legate de limbă, religie, cultură și tradiții. Satul românesc este cel care a păstrat cel mai bine tradițiile. Satul românesc este cel care a inspirat cultura în măsură foarte mare! 
Limba română a contribuit fundamental la menținerea identității naționale. Chiar și în perioadele când populații românești au fost sub diverse ocupații, nu și-au pierdut identitatea tocmai datorită limbii, religiei și tradițiilor păstrate atât de bine la sate.
Ce constatăm acum? Nu emigrează numai orășenii, emigrează și țăranii. Impactul este devastatator asupra satului românesc dar poate fi devastator asupra poporului român pe ansamblu! Acestui popor îi sunt frânte, fărâmițate fundamentele!
Vedem bătrâni rămași însingurați, vedem copii crescuți în familii monoparentale, vedem copii crescuți de bunici, vedem o creștere foarte mare a divorțurilor, vedem copii traumatizați de lipsa afecțiunii din partea părinților, vedem o populație care nu-și mai găsește rostul în țară! Economia României se poticnește pentru că populația activă muncește în economia altor state. Bugetele statului nostru sunt dezechilibrate și procesul e în creștere! 
Paradoxal, chiar dacă o mare parte din populație a emigrat, spitalele sunt tot mai aglomerate! Populația e din ce în ce mai vlăguită! 
Pe acest fond statul nu mai reușește să facă față necesităților în plan social. Este evident că factorul politic a greșit foarte mult în cei 30 de ani de după revoluție în principal pentru că nu a luat în calcul măsuri de stăvilire a emigrației. Nu a luat măsuri ca românii să-și găsească un rost în țară.
Din contră, masa tot mai mare de asistați social a fost folosită ca masă de manevră în campaniile electorale. Totodată, am văzut în cei 30 de ani multă manipulare, multă demagogie la care s-a adăugat multă birocrație! 
De aceea, solidaritatea între semeni poate ajuta în momentele critice! 
Cât de frumoși sunt românii când sunt la biserică! Am petrecut momente foarte emoționante printre enoriași în ultima perioadă! Românii sunt cuminți, sunt cu bun simț, sunt ospitalieri și săritori! 
Dar cum să mai păstreze aceste calități când sunt manipulați grosolan, când sunt tratați cu nepăsare, când sunt luați peste picior chiar de unii conaționali, când sunt sărăciți? 
Un singur exemplu vă dau: din 2004, adică din perioada de preaderare la UE românii din mediul rural au primit fonduri pentru a-și dezvolta fermele. Care au fost rezultatele? Foarte slabe! De ce? 
Pentru că în același timp au intrat „în cămașa de forță” a Uniunii Europene cum spunea britanicul James Mirrlees, (laureat al Premiului Nobel pentru economie). 
S-au permis importurile de produse agricole fără control, s-au introdus o serie de standarde imposibil de îndeplinit de către fermierii români, li s-a sistat posibilitatea de a mai vinde în târguri și oboare…. Și ei cum să se dezvolte?
Mai nimic din ce producea mediul rural în trecut nu mai este căutat! S-a distrus producția autohtonă într-o măsură greu de imaginat în anul 1990. Ne dovedim ca nație din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, mai dezbinată….. 
În așteptarea unor vremuri mai bune, a unor conjucturi mai favorabile, trebuie să facem toate eforturile de a rămâne uniți, indiferent unde ne-am afla! Uniți ca popor prin cele patru fundamente: limbă, religie, cultură și tradiții! 
Nu vom putea stăvili influențele globalizării însă putem lupta pentru păstrarea identității naționale și a integrității ca stat.
Noi asta încercăm să facem, să ajutăm pe cei aflați în nevoi acolo unde statul se dovedește neputincios! Să ajutăm familiile cu mulți copii să-i ducă la școală! Să-i ajutăm pe cei năpăstuiți de necazuri, fie că e vorba de incendii, fie că e vorba de inundații, fie că e vorba de probleme de sănătate sau alte probleme.
Am dovedit că putem face multe și mizăm pe sprijinul dumneavoastră în continuare pentru că noi credem că putem face și mai multe! 
Noi nu luptăm cu politicul, din contră, colaborăm cu toți actorii din societate dacă este spre binele românilor! Poate că și clasa politică are nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza…. Noi dorim să dezvoltăm empatia, să atragem atenția că o creștere a decalajului dintre oraș și sat nu e bună, că o creștere a emigrației devine din ce în ce mai periculoasă!  
Ion Creangă, pe care îl comemorăm astăzi avea o vorbă:

„N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta”!


Voi încheia cu un poem ce aparține britanicului Rudyard Kipling care a fost omagiat ieri(născut pe 30 decembrie acum 154 de ani):

Dacă … – Rudyard Kipling

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,

De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău

Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine

De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea

De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării

De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării

Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,

De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere

Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput

Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit

Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă

Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,

Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,

Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa

De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,

Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,

Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,

Şi mai presus de toate – vei fi un OM, copilul meu !

Tuturor celor ce ne urmăriți, tuturor celor ce ne susțineți, tuturor românilor, în general, la cumpăna dintre ani avem o urare! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi împliniri. Așa să ne ajute Dumnezeu! La mulţi ani!

Oameni și fapte la superlativ

Ionel Popa

Trăim vremuri tulburi în care constatăm în România situații greu de imaginat pentru secolul XXI. Odată cu deschiderea granițelor românii au putut migra pentru un trai mai bun oriunde și-au dorit. Și mulți au făcut-o astfel că peste 5 milioane de români trăiesc în afara țării. Impactul aceste migrații este deosebit de mare și de complex.Avem un impact la nivelul forței de muncă ce se resimte din ce în ce mai tare în economie. Avem un impact la nivelul finanțelor țării pentru că se constată dezechilibre în formarea fondurilor pentru asigurarea pensiilor, a finanțării sistemului de sănătate etc.Avem un impact deosebit de grav asupra familiei.Întâlnim multe familii monoparentale, o creștere puternică a ratei divorțurilor, mulți copii crescuți de bunici sau de alte rude. Actorul și activistul canadiano-american Michael J. Fox  spune că  “Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.” 

Ca președinte al Asociației „SOLIDAR” am avut ocazia să constat trauma copiilor crescuți fără unul sau ambii părinți.Sunt dese situațiile în care frații sunt separați sau cresc împreună cu alți frați vitregi…. Bineînțeles, o situație aparte este cea a copiilor instituționalizați crescuți în orfelinate sau în sistemul asistentelor maternale. Instituțiile statului român care se ocupă cu astfel de cazuri sunt deseori depășite….. Ca asociație încercăm să compensăm neputința statului atrăgând sprijin din partea societății civile. Poate cineva se întreabă dacă e corect un astfel de demers. De ce să sprijinim statul care de multe ori risipește resurse? Noi zicem că există suficiente motive ca societatea civilă să se implice în sprijinirea copiilor aflați în nevoi. În primul rând copiii reprezintă viitorul. Un citat de-al lui Pitagora ne spune: „Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!”. În al doilea rând, ajutând un copil putem obține un adult care să se descurce singur…și nu unul dependent de stat.Și nu în ultimul rând, construim solidaritate de care cu toții avem nevoie mai devreme sau mai târziu. 

În aceste vremuri constatăm o clasă socială care își sporește averea.Constatăm o creștere a decalajului dintre clasele sociale. Vedem un segment mic ca număr ce dispune de mult mai mult decât le-ar trebui,norocoși ai soartei sau cu talent deosebit în a face avere.Mai vedem un segment mult mai vast de populație trăind în sărăcie.Segmentul ăla mic îl vedem în centrul atenției pe ecranele televizoarelor. Membrii săi sunt angrenați în lupta pentru putere, în războaie economice, în lupte grele în justiție etc. Lăcomia, ciocoismul, egoismul îi face din ce în ce mai inumani….

Mai sunt și excepții și atunci când descoperim astfel de oameni ni se încarcă sufletul de speranță și de bucurie.

Iată o astfel de poveste frumoasă și reală!

Acum circa trei săptămâni am aflat de un caz social în localitatea Hordilești, comuna Cozmești, județul Vaslui. Trei copii sunt crescuți de o mătușă de-a lor. Este vorba despre Timofte Elena, copiii fiind Alina(clasa a VIII-a), Cristian(clasa a V-a) și Ion care are 16 ani și nu mai frecventează școala.Părinții sunt despărțiți, recăsătoriți astfel că mai au și alți frați care trăiesc numai Dumnezeu știe cum. Cei trei sunt cumva norocoși pentru că mătușa lor, alminteri o femeie slăbuță, bolnavă de astm, are un suflet mare și și-a asumat rolul de mamă. Locuiesc într-o căsuță modestă într-un cătun cu 9 case din comuna Cozmești, județul Vaslui. Alina și Cristi merg zilnic la școala din localitatea Oșești și fapt îmbucurător,le place cartea! Ne-am deplasat la ei și Alina cu Cristi ne-a atras de la prima întâlnire! Atunci le-am dus bunuri pe care le aveam în stoc. Am stabilit să mai mergem o dată.Mătușa Elena ne-a zis că stresul mare e legat de asigurarea hranei(venitul ei extrem de modest abia de-i ajunge pentru procurarea spray-urilor pentru astm) și asigurarea lemnului pentru încălzit.Ne rugam să apară o minune pentru ei. Stabilisem să mergem într-o zi de duminică.Din debaraua noastră pregătisem să le ducem dulcețuri și zacuscă.Vineri ne-a sunat un domn deosebit de protocolar:

-Bună ziua. Mă numesc Botezatu Vasile, sunt venit pentru câteva zile în țară și vreau să mă ajutați să găsesc o familie care are nevoie de ajutor.

Gândul ni s-a dus la Alina și Cristian astfel că am stabilit să ne întâlnim și să mergem împreună. Aveam să aflăm că d-ul Botezatu e plecat de peste 15 ani din țară, trăiește la Londra unde administrează o firmă.Într-o primă fază a cumpărat alimente și dulciuri în cantitate consistentă.Și d-lui a fost impresionat de cei doi copii. Pe loc s-a decis să plătească costul lemnelor astfel că am mers la pădurarul din zonă și am rezolvat acest lucru. În acest moment transportul cu lemne a fost efectuat.Apoi a stabilit cu familia o zi când a venit și i-a luat la Vaslui producându-le o adevărată minune!I-a îmbrăcat, i-a încălțat, le-a luat un aragaz, televizor cu plasmă, mașină de tocat carne, tacâmuri de bucătărie etc. Și i-a dus la restaurant oferindu-le un prânz pe care îl vor ține minte mult timp!

Astăzi noi le-am dus un calculator oferit de familia Miron Nicolae din Vaslui. Cu această ocazie am cules și câteva impresii despre minunile din ultima perioadă!

Sunt copii foarte buni,cu vise și scopuri….Doar că trebuie ajutați!

Nouă ni s-a încărcat sufletul de bucurie că am putut întâlni un OM de o calitate extraordinară, un exemplu pentru noi toți!

Dumnezeu să-i dea sănătate, multe bucurii lui și întregii familii, pe măsura sufletului său!

„Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” Abraham Joshua Heschel  


Solidari

Autor Ionel Popa

În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violenţa frate, e în ascensiune
Şi zilnic apar ştiri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate

Iar la noi în ţară, vedem suferinţă
Sărăcia frate, pe mulţi ameninţă
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini

Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alţii din lăcomie, îşi construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe

Dezbinarea frate, loveşte în naţiune
La câte-om face faţă, de-i multă fricţiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.

Şi dacă astăzi frate, tu eşti îngenuncheat
Ţi-oi întinde o mână sau ţi-oi da vreun sfat
C-aşa e creştineşte, să ne-ajutăm la greu
Şi asta mult îi place la bunul Dumnezeu

Iubește-L pe Dumnezeu și Dumnezeu îți va purta de grijă!

Între narcisism și empatie

Ionel Popa

În urma acțiunilor umanitare pe care le întreprinde Asociația „SOLIDAR”( al cărui președinte sunt), ni se întâmplă uneori să primim comentarii mai puțin favorabile. Precizez că cele mai multe din acțiunile noastre sunt îndreptate spre familiile cu mulți copii din mediul rural.
Unele persoane ne descurajează spunându-ne că mai rău le facem fiindcă acele familii vor face și mai mulți copii știind că vor primi ajutoare. Alte persoane mai curajoase ne îndeamnă să le dăm prezervative și unele, ce-i drept, puține la număr, spun că astfel de familii ar trebui castrate!
Atunci când am înființat asociația gândul nostru a fost să dezvoltăm spiritul de solidaritate printre membrii societății. Am observat că populația devine din ce în ce mai egoistă. Am observat în anii de după revoluție că unii au devenit foarte bogați(și nu întotdeauna prin muncă cinstită) și alții foarte săraci(și nu întotdeauna din lene).
De altfel, cele două manifestări comportamentale din titlu, narcisismul și empatia, au o componentă genetică şi una de mediu, se dezvoltă și se declanșează în societate de multe ori sub influența mediului. Psihologii spun că ne naştem cu o predispoziţie mai mare sau mai mică spre narcisism sau empatie însă ambele pot fi extinse sau restrânse în funcţie de factori contextuali.Fiecare dintre noi ar trebui să gândim ce ne-ar place mai mult: să se dezvolte comportamente narcisiste sau empatice? Ce ne-am dori la conducerea țării, de exemplu?
Cei care știți ce înseamnă un narcisist și cât rău poate face în jur probabil realizați ceea ce spun.
Asociația „SOLIDAR” și-a propus să dezvolte empatia între oameni. De aceea, pe primul loc atunci când demarăm campanii umanitare de colectare bunuri stă dezvoltarea spiritului de empatie.
Noi nu facem analize amănunțite asupra familiilor spre care ne îndreptăm….. Nu cred că are așa mare importanță să-i „tocăm”….Asta ar duce la dezvoltarea narcisismului, ar da frâu egoismului…. Dacă o familie are deja mulți copii apoi trebuie să acceptăm că ei sunt viitorul…. De felul cum societatea pe ansamblu îi va crește, îi va educa și dezvolta va depinde viitorul României! Nu credem că acțiunile noastre pot determina o familie să mai facă un copil deoarece nu mergem la aceleași familii mereu…. Noi nu urmărim să creăm dependență. Scopul principal al nostru este să dezvoltăm empatie, spirit de solidaritate. E adevărat că intrând în curtea acelor familii, în casa lor, le mai dăm unele sfaturi…..acolo unde se poate.
„DUREREA cuiva dac-ai alinat, viaţa nu ţi-ai ratat“, a scris Helen Keller.
După cum am sesizat deseori, reușim să aducem alinare în anumite momente… … Am văzut multă bucurie în ochii copiilor atunci când le-am oferit dulciuri și jucării. Am văzut enorm de multă bucurie în ochii copiilor când l-au văzut pe Moș Crăciun! Am văzut lacrimi în ochii mamelor când le-am dus mașina de spălat mult visată…. Probabil că nu peste tot impactul nostru este la fel. Dar asta nu ne descurajează deloc! De ce? Pentru că în paralel a crescut numărul donatorilor! Adică scopul nostru începe să prindă contur! Au venit spre noi donații din afara țării, din țară și în ultimul timp, donatori locali și asta ne bucură cel mai mult! Oamenii dau frâu empatiei și asta e cel mai frumos aspect! Mulți sunt care ne-au mulțumit pentru inițiativa noastră.
Dacă am ști să dăruim mai mult, dacă ne-am debarasa de surplusul din viața noastră, dacă am încerca să ne îmbogățim sufletul cu bucuria celor din jur atunci când dăruim, atunci am trăi mai mult în armonie cu noi înșine. Gesturile mici făcute din suflet te îmbogățesc pe tine în primul rând, iar mai apoi, alină inimile celorlalți. Bucuria de a dărui aduce lumină și energie pozitivă!
Un impact deosebit au acțiunile noastre asupra voluntarilor! S-au perindat câteva zeci de voluntari prin asociația noastră. Cu mulți am rămas prieteni chiar dacă nu mai activează fiind plecați la școli mai departe.Munca voluntară poate oferi foarte multe satisfacții. Sentimentul că faci ceva bun pentru cei mai puțin norocoși decât tine poate fi o terapie excelentă, dar și o provocare.
De aceea, noi învităm pe oricine să încerce fie postura de donator, fie pe cea de voluntar, să vină alături de noi încărcați cu dorința de a dărui, fiecare după puterile lui…. Unii bunuri materiale, alții un pic de timp, o idee, un sfat…..
Ionel Popa – președintele Asociației „SOLIDAR”
Foto: seara de Crăciun 2017, Oltenești

A fi bun român înseamnă a fi solidar

Ionel POPA

„Măreţia unui popor constă în gradul de solidaritate dintre oameni, în aplicarea principiului decenţei în lupta pentru supravieţuire şi în disponibilitatea de a investi în tezaurul spiritual, care nu se degradează în timp.” Elena Stan

Să abordezi o astfel de temă, ar putea la prima vedere să te ducă cu gândul că-i vorba de naţionalism. Însă eu voi încerca să evit a da o tentă naţionalistă deoarece înainte de a fi român, suntem oameni. Iar în contextul actual în care românii sunt răspândiţi prin întreaga lume în timp ce în România sălăşluiesc şi persoane din diverse ţări ale lumii, veniţi cu diverse interese, o abordare naţionalistă e prea puţin.

Cum putem categorisi ca români elemente de genul acelor indivizi care au profitat de faptul că Florin Cristian Popescu se afla între viaţă şi moarte şi au intrat în casa acestuia, să-i fure toate bunurile? Reamintim că Florin Cristian Popescu a fost bodyguardul clubului Colectiv. A fost pentru că între timp a decedat. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ce putem spune despre familia Colţeu din judeţul Arad care scoate afară din casă în preajma iernii bătrâni, chipurile pentru că satul Nadăş vechi de sute de ani, le-ar aparţine? Ce fel de români au fost cei ce „au ajutat” familia Colţeu să devină stăpâna satului(autoritatea locală, judecători, avocaţi, poliţişti etc)? Familia Colţeu o fi citit romanul „Tănase Scatiu” a lui Duiuliu Zamfirescu? Nu-şi dau seama că răbdarea poate avea o limită? Autorităţile centrale cum de nu intervin în ajutorul sătenilor? Cum se poate ca aceşti oameni să ajungă în stradă? Ăsta a fost scopul Revoluţiei din decembrie 1989?

Haideţi să vedem şi câteva exemple pozitive, ca să nu se înţeleagă că sunt părtinitor. Aţi auzit de omul de afaceri Emil Părău care a cumpărat satul natal părăsit, casă cu casă pentru a-l reabilita şi a-l pune la dispoziţia turiştilor? E vorba de satul Roşia situat în Munţii Apuseni la limita judeţelor Hunedoara şi Alba.

Dar ce putem spune despre cei doi eroi de la Colectiv, Claudiu Petre şi Adrian Rugină, care s-au sacrificat pentru a salva semenii rămaşi în Club în timpul devastatorului incendiu?

Dacă discutăm despre administraţia locală, să exemplificăm comuna Peştera din judeţul Constanţa care reuşeşte să ridice nivelul de trai mult peste media europeană, luând decizia de a face administraţie şi mult mai puţină politică! Chiar şi în judeţul Vaslui putem da un astfel de exemplu, comuna Pădureni. Cine ajunge acolo nu crede că se află în cel mai sărac judeţ al ţării.La polul opus vedem edilul capitalei Sorin Oprescu, ce făcuse din şpagă, obicei zilnic.

Dacă aruncăm o privire asupra sistemului sanitar, vedem un medic cu numele de Raed Arafat ce uimeşte prin devotament şi care pune la punct un sistem numit SMURD cu ajutorul căruia multe vieţi omeneşti sunt salvate de la pieire. La polul opus sunt medicii ce nu operează dacă nu primesc şpagă. Nu ne mai legăm de medicii ce primesc şpagă, numărul lor e prea mare. Însă unii sunt de-a dreptul lacomi!

Şi-n Biserică putem da exemple pozitive aşa cum este preotul de la Valea Plopului si Valea Screzii, părintele Nicolae Tănase care se ocupă de peste 300 copii abandonaţi. Sunt multe exemple de acest tip în sânul Bisericii, dar am văzut şi preoţi ce nu înmormântează fără plata taxei(o taxă care ar trebui să fie benevolă). Înţeleg că serviciile sunt servicii şi poate că-i bine să se plătească. Dar dacă nu pot? Oare n-ar trebui ca preotul să arate milostenie mai ales că milostenia ţine de tradiţia creştină?

Am putea face multe astfel de comparaţii. Ceea ce este comun la toţi cei nominalizaţi ca exemple pozitive este spiritul de solidaritate. Acest spirit înnobilează omul şi nu ştiu unde ar ajunge omenirea dacă nu ar exista astfel de exemple.

Revenind la tema articolului, a fi bun român poate ar însemna şi să fim mai solidari. Să lăsăm egoismul, avariţia la o parte şi să ne îndreptăm atenţia şi spre cei de lângă noi. Niciodată nu putem şti când fiecare din noi am putea ajunge în situaţia de a avea nevoie de cineva sau de ceva. Şi bunătatea, milostenia este contagioasă. Tradiţia creştină spune că milostiv este cel ce miluieşte pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie bunuri, alimente, fie tărie, fie cuvânt spre folos, fie rugăciune, fie putere de a mângâia pe cel ce are lipsă de ea, socotindu-se că e datornic.

Fiecare din noi putem contribui la răspândirea spiritului de solidaritate. Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi, fie în administraţie, fie în spitale, fie în politică, fie la firmă, fie ca simpli cetăţeni oriunde ne-am desfăşura activitatea, am manifesta empatie cu cei din jur, puţină înţelegere, o vorbă bună, o mână întinsă…..Pentru aceasta nu e nevoie neapărat de bani, de cele mai multe ori e vorba doar de bunăvoinţă! Şi dacă există surplus, fie material sau bănesc, poate fi de real ajutor. Vedem acum că români de-ai noştri, victime ale incendiului de la Colectiv, au nevoie de sprijinul nostru. Români din alte ţări s-au implicat în tranferul celor grav răniţi la spitale din Europa. Aceştia au nevoie de sprijin în bani pentru a putea fi însoţiţi de familie.

Iată un astfel de mesaj postat de o doamnă pe care o cunosc şi care s-a implicat în transferul a 5 victime către spitale din Germania şi Austria:

“Dragi prieteni răspândiți prin lume,
Tragedia de la Colectiv nu s-a terminat. E atâta durere acolo, si fiecare dintre noi poate face cât de puțin pentru acești copii. Nu am văzut in 20 de ani de cariera medicală atâta suferința.
Avem 4 pacienți romani in Germania si unul la Viena, mulți in București.
Va rog donați cât de puțin:
Conturi:
Parohia ortodoxa Darmstadt
IBAN: DE37508700240013625900
BIC: DEUTDEDB508
Mențiunea : Collectiv
Sau
Dr.Ileana Vogel
IBAN: DE600501010007852275
BIC: SOLADEST600

Pentru cei din Germania, orice donație pana la 100 de Euro se deduce de la impozit fără dovada suplimentară.”

Cei ce pot ajuta sunt rugaţi să o facă. Chiar şi redistribuirea mesajului se încadrează în spiritul de solidaritate. Să arătăm că suntem buni români!