În atenția românilor din diaspora

Ionel Popa

Astăzi mi-am propus să mă adresez românilor din diasporă care doresc să se întoarcă acasă. Biroul nostru de consultanță este contactat zilnic fie direct, fie prin intermediul telefonului, fie pe email de persoane care au părăsit România în căutarea unui rost și care ar dori să revină. De cele mai multe ori ne solicită sprijin pentru a obține o finanțare nerambursabilă și începem o discuție în acest sens. În urma multelor discuții pe care le-am avut dar și a lucrului efectiv cu diasporenii am tras câteva concluzii pe care vreau să le împărtășesc.

Prima concluzie pe care vreau s-o împărtășesc este că propunerile de afaceri venite din partea celor din diasporă nu izvorăsc întotdeauna din necesitățile pieței din România. Asta pentru că sunt idei inspirate din piața unde românii din diasporă activează în prezent. Unele idei astfel inspirate ar putea avea succes și în România dar implementarea unor astfel de idei necesită o pregătire specială. Unele astfel de idei e posibil să necesite un anumit timp de așteptare!

A doua concluzie este că diaspora de multe ori cade pradă fake news-urilor. Informându-se preponderent din mediul online, diasporenii dornici de a reveni în țară, uneori aflați în situații limită, sunt vulnerabili. Fie încheie contracte păguboase, fie fac achiziții proaste, fie sunt dirijați spre activități sortite eșecului din start.

A treia concluzie, sunt duși în eroare chiar de informații guvernamentale! Politicienii au realizat că diaspora poate hotărî soarta unor alegeri astfel că în campaniile electorale românilor din diaspora li s-au promis verzi și uscate! Odată alegerile încheiate, diasporenii au rămas doar cu iluziile. Singurul program pentru diaspora dus până la capăt a fost START UP DIASPORA. Nu a fost un program perfect, a bulversat mulți români din diaspora dar a fost dus la capăt și deja pe piața românească funcționează Start up-uri înființate în baza acestui program. E important poate să știe diaspora că acest program a funcționat în guvernarea PSD-istă.

Din 2020 există un program pentru tinerii fermieri din diaspora în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală-Sub-măsura 6.1-Instalarea tinerilor fermieri din diaspora.A fost o sesiune în anul 2020 fără a se contracta nici măcar un proiect! De la începutul lui ianuarie 2021 s-a lansat o a doua sesiune și până la această dată sunt depuse 2 proiecte!!! Ce putem spune despre acest program? Este foarte bun dar sunt niște condiții pe care se pare că diasporenii nu le-au înțeles! A fost promovat în mediul online dar noi, consultanții știm că aspectele de eligibilitate trebuie corect înțelese. AFIR este agenția care primește și evaluează dosarele. Cu ei nu te poți juca! Respectă cu sfințenie procedurile.

A patra concluzie, plecați fiind de mai mulți ani, mulți români din diaspora pierd înțelesul unor termeni. Manifestă o nesiguranță în comunicare astfel că par nesiguri și pe ce fac sau pe ce își propun. Și asta îi vulnerabilizează.

Concluzia concluziilor:

Dragi români din diaspora, e foarte bine să reveniți în țară și să vă croiți un rost aici. Munca în afară vă asigură niște venituri însă puțini beneficiază și de o dezvoltare personală temeinică. Astfel că revenirea în țară nu va fi ușoară. Sfatul meu e să căutați o firmă de consultanță sau un consultant din zona unde urmează să reveniți. Și asta din timp. Împreună creionați o strategie de revenire care să presupună o corectă informare a oportunităților locale, a surselor de finanțare, a condițiilor de finanțare și care să țină cont și de potențialul dumneavoastră personal(profesional, financiar, vocațional etc).

Dacă reîntoarcerea va fi în județul Vaslui și județele vecine mă puteți contacta și voi face tot posibilul de a vă ajuta. Date de contact: Whatsapp sau mobil – 0761130399, email- duplicomgrup@yahoo.com, https://duplicomgrup.ro/, https://www.facebook.com/duplicomgrup.

Amintiri cu și despre Ion Chiriac

Interviul a apărut în publicația „Gazeta de Vaslui” la data de 28.02.2021

Ionel Popa, președintele Asociației umanitare ”Solidar” din Vaslui l-a cunoscut, ca și subsemnatul, de altfel, pe cantautorul și înainte de toate OMUL Ion Chiriac, cel dispărut atât de devreme dintre noi. Iată de ce am gândit ca un interviu amplu despre cel ce a fost atât de îndrăgitul artist vasluian vă va capta, în mare măsură atenția.

Rep.:Cum te-a marcat moartea prietenului nostru, Ion Chiriac?

I.P.:Multă tristețe…. De altfel, am observat și alți prieteni care l-au cunoscut pe Ion Chiriac că sunt marcați de tristețe. Doi prieteni ce scriu poezii au postat zilele astea versuri ceva mai triste și e vorba despre  consacrații Mihai Apostu și Daniel Grosu.Pot bănui că au fost influențați de acest trist eveniment. Plecarea la ceruri a lui Ion Chiriac ne-a arătat o dată în plus cât de fragilă e viața.

O mare pierdere pentru cultura vasluiană a fost și plecarea prof.Dan Ravaru însă acesta avea o vârstă. În plus, a apucat să lase în urma sa mai multe cărți. Ion Chiriac a plecat prea devreme… mai avea multe de spus… 

Rep.:Cum l-ai cunoscut pe Ioan Chiriac?

I.P.:Știam de Frații Chiriac ca foști membri ai Cenaclului Flacăra. Mă mândream cu ei, cu Valeriu Penișoară, ca foști membri marcanți ai Cenaclului. Știam câteva piese din repertoriul lor. După ce am înființat Asociația „Solidar” mi-am propus să promovez talente, tradiții, valori culturale ale județului. Încă din 2014 am început unele acțiuni pe linie culturală. Acestea au culminat cu proiectul „Talente în devenire” în 2016 care a urcat pe scenă câteva sute de copii de pe raza întregului județ. În anul 2017 am organizat la Sala Sporturilor din Vaslui spectacolul „Infinita bunătate”, printre invitații speciali numărându-se Andrei Păunescu, Walter Ghicolescu dar Ion Chiriac, Elena Barbu și Romică Brunchi de la noi din județ. Mai avusesem câteva colaborări cu Ion Chiriac însă atunci ne-am apropiat mai mult. Atunci am simțit respectul de care se bucura în rândul folkiștilor din țară și respectul de care se bucura în rândul publicului.Andrei Păunescu a venit cu propunerea ca ultimul să urce pe scenă Ion Chiriac tocmai pentru a i se lăsa mai mult timp. Ion a reușit să ridice spectatorii în picioare și pe toată durata reprezentației s-a bătut din palme. Toți am cântat! Avea personalitate pe scenă. 

Rep.:La înmormântare ai rostit câteva cuvinte punând accentul pe patriotismul său. De unde ți-a venit această remarcă?

I.P.:Am participat alături de Ion Chiriac la câteva acțiuni organizate de Platforma unionistă Acțiunea 2012.Rămâne de pomină Revelionul 2017-2018 când la Căminul Cultural din Fălciu au participat peste 400 de militanți pentru unire de pe ambele maluri de Prut. Toată noaptea am cântat melodii patriotice iar Ion Chiriac a fost sufletul petrecerii. Îi iubea pe basarabeni după cum și basarabenii îl iubeau foarte mult. Cânta din toată inima și căuta să transmită dragostea lui pentru România, pentru români, pentru marii noștri poeți. Versurile pe care le cânta aparțineau marilor poeți Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Nicolae Labiș, Dumitru Matcovschi și alții. 

În 2018 am organizat împreună cu Primăria Boțești(primar d-ul Adrian Pantea) un simpozion la Căminul Cultural Boțești cu ocazia Zilei comunei. La simpozion am invitat câteva personalități culturale ale județului printre care prof. Dan Ravaru, prof. Costin Clit de la Huși, scriitorul și poetul Ioan Mâcnea, recitatorul Dan Ailincăi și bineînțeles, Ion Chiriac. La simpozion a luat parte și o delegație din Basarabia, mai bine de 40 persoane din comuna Ișcălău, Raionul Fălești, R. Molodva în frunte cu d-na primar Procopciuc Maria. Atmosfera a fost animată de Ion Chiriac, ajutat și de d-ul Dan Ailincăi.Simpozionul s-a dedicat și Centenarului Marii Uniri. Mi-amintesc că d-ul Dan Ravaru a fost atât de încântat de reușita acțiunii că a sunat la presă direct de acolo. S-a vorbit despre istoria locului în cadrul istoriei regionale și naționale, alocuțiunile împletindu-se cu cântecele lui Ion Chiriac și cu recitările d-ului Dan Ailincăi.

De fiecare dată când i-am lansat invitația de a fi alături de noi în acțiunile pe care le-am derulat a răspuns afirmativ și mai mult voluntar! Îmi spunea: Vin pentru că îmi place să cânt!

În semn de respect și apreciere pentru patriotismul lui Antonela a confecționat o coroană din flori naturale în trei culori: roșu galben și albastru, culori pe care le-a iubit foarte mult. Am ținut să-i punem și un tricolor pe sicriu pentru că de multe ori cânta cu mâna la piept și cu tricolorul lângă el.

Patriotismul lui era unul pur, voluntar, dezinteresat, adânc înrădăcinat în istoria, cultura și spiritualitatea noastră românească. Patriotismul i-a fost insuflat de primii dascăli care i-au compus primele versuri. Melodia „Torna, torna, fratre” compusă de unul din dascălii lui din tinerețe are o mare simbolistică națională, cele trei cuvinte fiind considerate cele mai vechi cunoscute din limba română. Mai apoi a cunoscut Cenaclul Flacăra acolo unde se promova un patriotism puternic. A avut ocazia să cunoască Basarabia, pe Grigore Vieru, Ioan și Aldea Teodorovici… Știa suferința românilor basarabeni care nu-și pot exprima identitatea națională fiind sub influență rusească încă…. Le era ca un frate și așa i se și spunea: Fratele Ion.

Am avut ocazia să fac deplasări cu el ba la Vetrișoaia, ba la Zăpodeni, ba la Boțești etc. Mi-a povestit multe momente din viața în cadrul Cenaclului Flacăra, momente petrecute alături de Grigore Vieru sau alături de Ioan și Aldea Teodorovici. Încercam să fac o colaborare prin care să poată edita câteva înregistrări. Ne propusesem să continuăm astfel de acțiuni….. Dar câte nu ne propusesem!

Dar vremurile nu au fost de partea noastră. D-ul Ravaru nu s-a mai putut deplasa…. Ca mai apoi în 2020 să avem pandemie care a redus la zero posibilitatea de a mai organiza ceva….. Nu știu ce a făcut în acest ultim an dar cred că șederea în afara scenei a influențat mult sfârșitul acestuia.

Rep.:De ce crezi asta?

I.P.:Ion Chiriac a trăit prin muzică și pentru muzică. Sunt oameni de cultură care nu se pot manifesta altfel decât prin cultura, prin talentul lor. A sta în afara scenei, pentru el care cântase în peste 1000 de spectacole în săli de spectacol mari, pe stadioane l-a afectat foarte mult…. Artistul adevărat are un suflet sensibil….. Sufletul lui se hrănește cu aprecierile celor din jur. Când lipsesc aprecierile sufletul tânjește, începe a se ofili…..

Dar nu a fost numai asta care i-a afectat sănătatea. Mai există un aspect important. Ion Chiriac împreună cu Mihaela Manu administrau împreună Fundația Veronica. Nu știu câți știu ce presupune această administrare! A fost o muncă titanică, plină de responsabilități! Ei au luat copii de pe stradă, i-a adus în cadrul Fundației preluând responsabilitatea de a le asigura un trai cât de cât decent! Asta a presupus obținerea de fonduri, sprijin în actul educațional și multe altele! Împreună cu Antonela am încercat să-i ajutăm.  Nevoile acelor copii sunt mari. Pentru Ion Chiriac și Mihaela Manu nu a fost deloc simplu! S-au lăsat pe ei pentru a ajuta acei copii! În plus, Ion făcea și lecții de chitară cu cei cât de cât talentați! La înmormântare au urcat pe scena din curtea bisericii Adormirea Maicii Domnului din Vaslui și câțiva din acei copii…. Unii i-au dedicat versuri, alții i-au cântat. Doamne, câte lacrimi au stors! 

Sunt sigur că Dumnezeu știe și va aprecia efortul lui Ion Chiriac în demersul de a ajuta pe cei aflați în nevoi! După cum sper că Mihalea Manu va reuși să continue activitatea umanitară și fără Ion Chiriac!Mihaela va avea nevoie de sprijin și sper să se găsească oameni cu suflet mare care să-i acorde atenție.După cum sper ca Mihaela Manu să reușească să pună în valoare moștenirea culturală lăsată de Ion Chiriac.

Rep.:Crezi că se putea face mai mult pentru Ion Chiriac? 

I.P.:Dacă aș spune că se putea face mai mult ar însemna să și acuz pe cineva. Nu vreau să fac acest lucru. Cu siguranță Ion Chiriac putea fi pus mai bine în valoare și noi toți am fi avut mai mult de câștigat. Asociația „Solidar” își propune să revină la acele obiceiuri de a promova valorile locale, de a descoperi noi talente dar și de oferi un plus de cultură tinerei generații.

Acolo în ceruri se va întâlni cu mentorii săi, cu dascălii ce i-au scris primele versuri și cu alți prieteni alături de care a făcut cinste județului nostru! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ioan Chiriac înmormântat în ropote de aplauze

Ionel Popa

Astăzi cantautorul și folkistul Ion Chiriac a fost condus pe ultimul drum, la cimitirul Eternitatea din Vaslui. O mulțime de vasluieni au ținut să-și ia rămas bun adunându-se în curtea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” acolo unde a avut loc slujba de înmormântare ținută de un sobor de mai mulți preoți.

Asociația „Solidar” reprezentată de Antonela și de mine a depus o coroană de flori tricoloră în semn de adânc respect și profundă apreciere pentru cel ce a fost Ion Chiriac.Plecarea lui la cele veșnice taman când împlinea 58 de ani a produs multă tristețe în inimile celor ce l-au cunoscut și apreciat.Cu acordul familiei, am putut rosti câteva cuvinte evidențiind patriotismul care îl caracteriza pe Ion, iubirea lui față de România, față de limba română, față de românii de pretutindeni fiind foarte cunoscut și apreciat ca militant pentru unirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Alți vorbitori au evidențiat personalitatea lui Ion Chiriac care a făcut cinste meleagurilor vasluiene pe multe scene ale țării.

Printre alți vorbitori, Dan Ailincăi a recitat un poem având ca autor poetul Daniel Grosu(fost prieten cu Ion Chiriac) pe care îl redau aici:

Cântec îngropat

se dedică memoriei cantautoruluii Ion Chiriac

Puteai să faci orice, dar nu să mori fără aprobare

Puteai să-ți faci de cap pe ciudate plaiuri

Puteai să cânți și să te iubești pe o cărare

Și, performant, să te îmbraci cu lauri.

Puteai să faci multe, dar te-ai plictisit,

Chitara deja îți duce dorul

Dar tu ai părăsit-o, ai murit

Ți-a murit până și zborul.

Dar tu vei râmâne lângâ noi mereu

Ești absolut fără de păcat

În muzică ai fost zeu

Dar acum… cântec îngropat!

Fiica acestuia dar și copiii pe care el i-a pregătit în ale muzicii în cadrul Fundației Veronica au stors multe lacrimi celor prezenți.La final cei prezenți au putut asculta o piesă interpretată de Ion Chiriac după care în ropote de aplauze a fost condus spre cimitir!

Fratele Ion(așa obișnuiam să-i spunem) a plecat dintre noi însă el va trăi în continuare prin muzica pe care ne-a lăsat-o.Bunul Dumnezeu să te așeze lângă cei drepți și tu să ai odihnă veșnică, frate Ioane!

Câteva gânduri despre Winter Cup, Vaslui 2020

Ionel Popa

Ediția 2020 a Winter Cup Vaslui s-a încheiat însă nu și ecourile competiției. În cifre, această ediția a însemnat 38 de echipe înscrise pe 3 categorii de vârstă( Under 19-10 echipe, Open-23 echipe și Old Boys-5 echipe). A însemnat mai bine de 400 persoane ce au evoluat pe parcursul celor două weekend-uri în cele două săli: Sala Polivalentă și Sala Liceului Tehnologic Ioan Mincu, ambele din Vaslui.

Scriu cu mare drag despre acest eveniment așa cum am scris și altă dată, așa cum am scris și despre alte evenimente reprezentative pentru urbea noastră(cum a fost și va mai fi sperăm, evenimentul cultural „Hora din străbuni”). 

Winter Cup și sora ei, Summer Cup sunt competiții organizate de către Asociația Județeană de Fotbal(AJF), cu sprijinul Primăriei Vaslui și a Direcției de specialitate din cadrul Consiliului Județean Vaslui. Minifotbalul s-a dezvoltat în ultimii ani la Vaslui și un merit în acest sens îl are președintele AJF, d-ul Bogdan Gheorghiță. Având în vedere că județul Vaslui duce lipsă de investitori dispuși să aloce fonduri pentru o dezvoltare firească a fotbalului mare, o atenție deosebită s-a acordat minifotbalului. Cineva poate să spună că am avut o echipă mare-FC Vaslui. Așa este, am avut o echipă mare numită FC Vaslui, a fost o adevărată minune pentru urbea și județul nostru. Am avut-o pentru că și-a dorit-o cineva foarte mult, a investit în acest sens și dacă am fi avut o competiție corectă la nivelul Ligii 1 an de an poate că acea echipă mai exista. Probabil există și alte motive pentru care nu mai avem o echipă de acel calibru, fotbalul mare luptându-se să supraviețuiască în ligile inferioare. Cum minunile nu apar așa peste noapte, trăim doar cu speranțe.Dar și speranțele trebuie hrănite cu ceva. Pe acest fond a apărut minifotbalul care pe lângă Campionat este reprezentat de cele două competiții(Winter Cup și Summer Cup). Ce au în mod special cele două competiții? În primul rând că sunt competiții de masă. Oricine poate să se implice dacă este apt medical și dacă este dornic să se asocieze într-o echipă. Sistemul de joc este bine gândit și participarea în fazele superioare a unor echipe cu notorietate din afara județului îi dă sare și piper. Poate că o reducere sau scutire de la plata taxei de înscriere ar ajuta participarea mai multor echipe la categoria Under 19. Probabil organizatorii se gândesc și la asta. Mai mult sport înseamnă o sănătate mai bună în rândul populației. Această competiție atrage, stimulează! Echipele se formează din timp, fac pregătire unele cu regularitate. Toți cu gândul la un loc cât mai sus!

De această dată mai am un motiv pentru care scriu. Asociația „Solidar” pe care o conduc a fost reprezentată la această competiție cu două echipe, la categoriile Open și Under 19. Juniorii au ieșit pe locul 3 dintr-o grupă în care au evoluat echipa Golden Boys, câștigătoarea de anul trecut a competiției și LPS Vaslui care avea să câștige actuala ediție. Au ieșit fiind învinși la limită cu 1:2 de către LPS. Lotul poate fi îmbunătățit având în vedere că există resursă umană în oraș.

Supriza cea mai plăcută a făcut-o echipa noastră de la categoria Open care a jucat finala obținând titlul de vicecampioană! Am decis să participăm la aceste competiții pentru că unul din obiectivele asociației este „Implicarea tinerilor în activități educative, sociale, sportive, recreative, de formare și în pregătirea/realizarea unor astfel de programe/proiecte pentru tineret”. Se fac mai bine de 5 ani de la prima participare. Începând cu ediția din 2018 am început să batem la porțile consacrării. Atât la ediția din 2018 cât și la cea din 2019 fiind eliminați în sferturile de finală, culmea de aceeași echipă Victoria! Cu Victoria am jucat finala în  acest an pe care am pierdut-o, scor 2:4. Cei de la Victoria au fost mai buni în finală, mai proaspeți. Precizez că în ziua finalei s-au desfășurat și meciurile din sferturi și semifinale. Pe viitor poate că organizatorii să vor gândi să programeze finala mică și finala mare într-o zi după ce cu o zi înainte măcar se vor fi terminat celelalte faze. E păcat să vedem multă oboseală în jocul de final când miza e maximă și e nevoie de multă concentrare. Pe fond de oboseală, tensiunea jocurilor se accentuează, apar faulturi dar mai ales, apar certuri fiindcă jucătorii își pierd mai ușor cumpătul. Și nu dă bine la spectatori. Mai ales că spectatorii au umplut sala în acest an!

Revenind la echipa AS Solidar, parcursul a fost foarte bun, singură echipă ce i-a pus ceva probleme până la finală fiind Internazionale Traian, mai ales când la minge se afla Abuzătoaie sau Cezar Ionuț.Însă i-am dominat, i-am condus întreaga partidă și ne-am câștigat pe merit locul în finală.

AS Solidar a abordat competiția cu un lot format din 13 jucători(Portari-Chișcă Iulian și Onciu Bogdan, jucători de câmp-Asaftei George, Chirilă Robert, Costandache Sorin, Grigoraș Sebastian, Mihăilă Ștefan, Olaru Ovidiu, Pârvu Gabi, Popa Ionuț-Emilian, Popa Mihai-Iulian, Stratulat Daniel și Țârțârău Sebastian. Și-a asumat rolul de antrenor-jucător Popa Ionuț-Emilian, cel care este de altfel, sufletul echipei. La partea de organizare este ajutat de un veteran al balonului rotund, e vorba de Neacșu Gabriel.

De-a lungul competiției lotul s-a dovedit solid organizat(poate nu-i întîmplător faptul că Popa Ionuț-Emilian a obținut trofeul „Cel mai bun antrenor”). Toți au dat dovadă de multă dăruire, mult spirit de echipă ceea ce i-a și evidențiat. Am remarcat o poftă de gol extraordinară la Țârțârău Sebastian care a înscris 19 goluri primind trofeul de „Cel mai bun marcator”. Și-a asumat și rolul de căpitan de echipă reușind să-și mobilizeze coechipierii în momentele mai grele. Am văzut multă tehnicitate la Robert Chirilă și multă capacitate de efort la Ștefan Mihăilă. Am văzut un joc solid în apărare, mai mereu fiind primii la minge. 

Remarc vigilența celor 2 portari care au încasat doar 16 goluri în 9 meciuri. De asemenea, „Ghiga”(Sebastian Grigoraș) s-a remarcat nu doar pe faza defensivă fiind unul din cei mai buni fundași ai noștri dar a iesit în evidență și cu un eurogol împotriva celor de la Vitis Suletea ce putea câștiga fără probleme titlul de „Golul competiției”. Fiind la acest capitol nu puteam să nu remarc evoluția lui „Costică”(Costandache Sorin) care de asemenea a avut câteva goluri foarte frumoase de-a lungul competiției. Olaru Ovidiu și Mițu (Popa Mihai-Iulian) s-au dovedit fundași greu de depășit scoțând of-uri de la adversari.Cei drept, mai ales „datorită” lor am pierdut orice pretenții la trofeul „Fair play” numai ei doi adunat 7 cartonașe de-a lungul competiției…

N-aș putea să-i trec cu vederea pe cei care se ocupă de „căratul pianului”, și aici facem referire la mijlocașii noștri „box-to-box”, cum se folosește mai nou în fotbalul modern, Ștefan Mihăilă, Claudiu Asaftei si Stratulat Daniel dar și cei care „cântă la pian” și aici menționez în special calitățile tehnice indiscutabile ale lui Robert care a „ascuns-o” de câteva ori de n-o mai găsea nici el! Bineînțeles, un aport deosebit și-a adus „stranierul” nostru adus din Germania, e vorba de Pârvu Gabriel. Chiar dacă nu a mai jucat alături de noi timp de 2 ani, a avut un joc remarcabil înscriind goluri valoroase.

Felicit jucătorii noștri, le urez mult succes în toate activitățile și poate la vară sau de alt an va veni și trofeul!

Felicit organizatorii pentru implicare, pentru felul cum și-au împărțit sarcinile reușind să ducă până la capăt în condiții destul de bune o astfel de competiție! Au fost pregătiri prealabile, obținerea de fonduri, cooptarea unor arbitri din afara județului etc. 

Felicitări și d-lui Jenică Rusu care a transmis în numele postului TV Dumești aproape întreaga competiție! A fost un adevărat maraton!

Mesaj de Anul Nou

Ionel Popa – președintele Asociației „Solidar”

Dragi prieteni ai Asociației „Solidar”

În Decembrie anul acesta s-au împlinit 6 ani de la primele noastre acțiuni!
În tot acest timp am putut constata că a crescut mult numărul celor ce fac donații ceea ce ne bucură foarte mult pentru că ăsta a fost scopul pentru care am creat asociația! 
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană multe lucruri benefice se văd în țară însă cel mai vădit, din păcate, constatăm suferința în creștere a satului românesc. 
Ceea ce se întâmplă acum are caracter de noutate pentru poporul român. Este vorba despre emigrație pe ansamblu și mai ales, e vorba despre golirea satelor românești. 
Au mai fost români plecați în afară și în alte perioade istorice. De obicei cei ce plecau erau cei cu bani, fie la studii, fie în scop turistic, fie în scop de afaceri. Dar prea puțin plecau cei din mediul rural. 
De aceea, ne-a rămas în istorie isprava lui badea Cârțan, un țăran mai curios și mai temerar. Acum avem milioane de-alde badea Cârțan! 
Țăranul român a fost legat de glie și a suportat cu stoicism toate vicisitudinile vremurilor chiar dacă de multe ori a trebuit să suporte nedreptăți! 
Tocmai de aceea Liviu Rebreanu lăuda țăranul român în discursul de primire la Academia Română( Era în anul 1940 ): 
„De fapt ţăranul n’are nume pentru că nu e nici clasă, nici breaslă, nici funcţie, ci poporul însuşi, omul român. Pentru toată lumea, ţăran e sinonim cu Român, pe când orăşan nu, ba în general dimpotrivă, mai cu seamă în ochii ţăranului.Ţăranul a rămas Român şi sub barbarii cei vechi şi sub cotropitorii ceilalţi; în schimb orăşenii s’au cam arătat Ilirici cu Thurcii, Greci cu Fanarioţii, Ruşi cu Muscalii, Nemţi cu Austriecii, până să devină Români sută în sută, sub Români.”  
Ceva mai înainte, în 1937 Lucian Blaga spunea că „Veșnicia s-a născut la sat”. 
Ce frumos vorbeau cei doi corifei ai literaturii române despre țăranul român! 

Mai trebui reamintit un lucru. Fundamentele poporului român sunt legate de limbă, religie, cultură și tradiții. Satul românesc este cel care a păstrat cel mai bine tradițiile. Satul românesc este cel care a inspirat cultura în măsură foarte mare! 
Limba română a contribuit fundamental la menținerea identității naționale. Chiar și în perioadele când populații românești au fost sub diverse ocupații, nu și-au pierdut identitatea tocmai datorită limbii, religiei și tradițiilor păstrate atât de bine la sate.
Ce constatăm acum? Nu emigrează numai orășenii, emigrează și țăranii. Impactul este devastatator asupra satului românesc dar poate fi devastator asupra poporului român pe ansamblu! Acestui popor îi sunt frânte, fărâmițate fundamentele!
Vedem bătrâni rămași însingurați, vedem copii crescuți în familii monoparentale, vedem copii crescuți de bunici, vedem o creștere foarte mare a divorțurilor, vedem copii traumatizați de lipsa afecțiunii din partea părinților, vedem o populație care nu-și mai găsește rostul în țară! Economia României se poticnește pentru că populația activă muncește în economia altor state. Bugetele statului nostru sunt dezechilibrate și procesul e în creștere! 
Paradoxal, chiar dacă o mare parte din populație a emigrat, spitalele sunt tot mai aglomerate! Populația e din ce în ce mai vlăguită! 
Pe acest fond statul nu mai reușește să facă față necesităților în plan social. Este evident că factorul politic a greșit foarte mult în cei 30 de ani de după revoluție în principal pentru că nu a luat în calcul măsuri de stăvilire a emigrației. Nu a luat măsuri ca românii să-și găsească un rost în țară.
Din contră, masa tot mai mare de asistați social a fost folosită ca masă de manevră în campaniile electorale. Totodată, am văzut în cei 30 de ani multă manipulare, multă demagogie la care s-a adăugat multă birocrație! 
De aceea, solidaritatea între semeni poate ajuta în momentele critice! 
Cât de frumoși sunt românii când sunt la biserică! Am petrecut momente foarte emoționante printre enoriași în ultima perioadă! Românii sunt cuminți, sunt cu bun simț, sunt ospitalieri și săritori! 
Dar cum să mai păstreze aceste calități când sunt manipulați grosolan, când sunt tratați cu nepăsare, când sunt luați peste picior chiar de unii conaționali, când sunt sărăciți? 
Un singur exemplu vă dau: din 2004, adică din perioada de preaderare la UE românii din mediul rural au primit fonduri pentru a-și dezvolta fermele. Care au fost rezultatele? Foarte slabe! De ce? 
Pentru că în același timp au intrat „în cămașa de forță” a Uniunii Europene cum spunea britanicul James Mirrlees, (laureat al Premiului Nobel pentru economie). 
S-au permis importurile de produse agricole fără control, s-au introdus o serie de standarde imposibil de îndeplinit de către fermierii români, li s-a sistat posibilitatea de a mai vinde în târguri și oboare…. Și ei cum să se dezvolte?
Mai nimic din ce producea mediul rural în trecut nu mai este căutat! S-a distrus producția autohtonă într-o măsură greu de imaginat în anul 1990. Ne dovedim ca nație din ce în ce mai slabă, mai vulnerabilă, mai dezbinată….. 
În așteptarea unor vremuri mai bune, a unor conjucturi mai favorabile, trebuie să facem toate eforturile de a rămâne uniți, indiferent unde ne-am afla! Uniți ca popor prin cele patru fundamente: limbă, religie, cultură și tradiții! 
Nu vom putea stăvili influențele globalizării însă putem lupta pentru păstrarea identității naționale și a integrității ca stat.
Noi asta încercăm să facem, să ajutăm pe cei aflați în nevoi acolo unde statul se dovedește neputincios! Să ajutăm familiile cu mulți copii să-i ducă la școală! Să-i ajutăm pe cei năpăstuiți de necazuri, fie că e vorba de incendii, fie că e vorba de inundații, fie că e vorba de probleme de sănătate sau alte probleme.
Am dovedit că putem face multe și mizăm pe sprijinul dumneavoastră în continuare pentru că noi credem că putem face și mai multe! 
Noi nu luptăm cu politicul, din contră, colaborăm cu toți actorii din societate dacă este spre binele românilor! Poate că și clasa politică are nevoie de mai mult timp pentru a se maturiza…. Noi dorim să dezvoltăm empatia, să atragem atenția că o creștere a decalajului dintre oraș și sat nu e bună, că o creștere a emigrației devine din ce în ce mai periculoasă!  
Ion Creangă, pe care îl comemorăm astăzi avea o vorbă:

„N-ar fi rău să fie bine-n ţara asta”!


Voi încheia cu un poem ce aparține britanicului Rudyard Kipling care a fost omagiat ieri(născut pe 30 decembrie acum 154 de ani):

Dacă … – Rudyard Kipling

De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,

De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău

Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine

De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea

De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi.

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării

De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta un ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării

Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,

De poţi să-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmăcit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut.

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut,

Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere

Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput

Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit

Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă

Numai prin străşnicia voinţei tale şi astfel,

Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă,

Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa

De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,

Să nu pierzi nici-o filă din al vieţii tom,

Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,

Şi mai presus de toate – vei fi un OM, copilul meu !

Tuturor celor ce ne urmăriți, tuturor celor ce ne susțineți, tuturor românilor, în general, la cumpăna dintre ani avem o urare! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă! Speranţa să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurii şi împliniri. Așa să ne ajute Dumnezeu! La mulţi ani!

Comuna Dodești își respectă fiii

Ionel Popa

Astăzi, 11.11.2019, am luat parte la un eveniment deosebit de emoționant, la Dodești, județul Vaslui. Este vorba despre decernarea titlului de Cetățean de onoare d-lui prof. emerit Năstase T. Victor. Precizez că am fost invitat ca fiu al satului și m-am simțit deosebit de onorat.Am fost însoțit de soția mea, Antonela-Irina Popa care avea să mă ajute pe parcurs…..

Iată câteva repere din viața d-lui Năstase T. Victor:

-S-a nãscut în 1926 pe 2 iulie, la Tãmãseni, comuna Dodesti, judetul Fãlciu

-Pãrintii sãi erau învãtãtori la Tãmãseni, un sat  încorporat între timp în satul Dodesti

-A fãcut scoala primarã în satul Tămășeni, cu pãrintii, apoi a fost la liceu la Husi. Ultimul an de liceu, în 1937 l-a fãcut la Colegiul Codreanu din Bârlad, dupã care a mers la Facultatea de Farmacie din Iasi, din cadrul Institutului de Medicinã si Farmacie Iasi. A terminat facultatea în 1951 si a rãmas în cadrul ei, ca asistent universitar. 

-A fost în rãzboi de la 16 ani, în Organizatia premilitarã obligatorie, iar de la 17 ani a ajuns pe front. A participat pe front ca premilitar în cadrul Subinspectoratului de Pregãtire Premilitarã Fãlciu în perioada 03.05.1944 – 23.08.1944; A fost decorat cu Medalia Crucea Comemorativã a celui de-al doilea rãzboi mondial, 1941-1945;

-A fost decan al Facultății de farmacie din Iași

-Anul acesta a fost ridicat la gradul de general de brigadă în retragere prin decret prezidențial.

-A publicat sute de articole științifice în țară și străinătate, manuale și cursuri etc.

Are un singur fiu care este medic în SUA. 

Într-un cadru emoționant, cel sărbătorit a evocat prin viu grai dar și prin poze, frânturi din viața domniei sale, legătura cu localitatea Dodești, anii petrecuți în satul natal. Deosebit de interesante au fost evocările privind Dodeștiul din perioada interbelică, activitatea culturală de la Căminul Cultural din localitate unde director a fost tatăl domniei sale, influența marelui dramaturg Victor Ion Popa și a Fundației Carol al-II-lea  în plan cultural dar și economic asupra comunității dodeștene. 

Titlul de Cetățean de onoare i-a fost înmânat de d-na primar Cerbu Loredana. Totodată, începând de astăzi Căminul Cultural din Dodești se va numi „Victor T. Năstase” în onoarea distinsului profesor.

La eveniment au participat fii ai satului, rude ale distinsului profesor, presa.

Organizatori au fost Primăria Dodești și Consiliul Local.

Profitând de acest eveniment, m-am folosit de calitatea de președinte al Asociației „SOLIDAR” și am înmânat două diplome de excelență.

Prima diplomă am acordat-o d-nei primar Cerbu Loredana ca semn de recunoaștere a rezultatelor deosebite după 3 ani de mandat.

În acțiunile noastre ne deplasăm dintr-o comună într-alta și putem face niște comparații. Totodată, știu foarte bine cum e cu birocrația de la noi și problemele cu care se confruntă mediul rural și administrațiile locale din județul Vaslui.Tocmai de aceea, mai ales că Biserica Ortodoxă Română a declarat anul 2019 ca „Anul omagial al satului româ­nesc (al preoţilor, în­vă­ţă­torilor şi primarilor gospodari) m-am gândit să profit de moment pentru a aprecia activitatea de la Dodești.

Când s-a reînființat comuna Dodești după Revoluție m-am bucurat pentru că această localitate merită evidențiată și așa mai ales prin vechimea istorică.Faptul că Dodești este un sat de răzeși care a reușit să-și păstreze acest statut până la instaurarea regimului comunist este un motiv în plus. Dezvoltarea localității în perioada interbelică este un alt motiv. Și totuși, mulți ani după revoluție a bătut pasul pe loc. După aderarea la UE a României în 2007 nu s-au întâmplat prea multe minuni pe aici asta pentru că având o populație sub 2000 de locuitori, nu s-a putut accesa fonduri europene. Nici măcar la GAL  nu s-a aderat. A venit schimbarea din 2016 și iată că în doar 3 ani fața comunei s-a schimbat mult. Comuna a aderat la GAL și are deja trei proiecte aprobate, unul implementat, celelalte în curs. D-na primar a urmărit toate oportunitățile de finanțare depunând proiecte oriunde s-a putut-PNDL, Compania Națională de Investiții etc. 

Asta a însemnat îndrăzneală, curaj, răbdare, stăruință, abnegație calități absolut necesare unui primar. 

Noi oferimam oferit o diplomă pentru atenția acordată infrastructurii locale și în mod special infrastructurii educaționale și sociale. 

„E o mică recunoaștere care să vă dea putere să vă mențineți calitățile pe aceeași linie pentru ca această comună să se dezvolte în continuare. Sunt sigur că veți găsi soluții indiferent de conjunctura politică de la centru.  Dumnezeu să vă ajute!”

A doua diplomă de excelență am înmânat-o d-lui Mihai Apostu, poet și scriitor din Dodești, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent activează ca bibliotecar în comună. 

„Comuna Dodești se poate mândri cu o personalitate culturală consacrată. Eu personal mă mândresc ca fiind consătean cu poetul Mihai Apostu. I-am citit câteva cărți, îi urmăresc creațiile publicate și am participat la câteva evenimente susținute de Mihai. Sper că elevii din Dodești realizează ce personalitate au la bibliotecă! Mihai nu este un simplu bibliotecar, el este un om de cultură consacrat. Există în cultura română creatori cu operă cunoscută, studiată în școli dar la unii personal am o teamă să expun viața personală…..Mihai Apostu are o operă frumoasă, o poezie frumoasă dar are și o ținută pe măsură, o atitudine de om de cultură care poate fi un model excelent pentru tinerii dodeșteni.

Având în vedere implicarea d-lui Mihai Apostu în actul educațional al elevilor din Dodești, preocuparea pentru îmbogățirea patrimoniului bibliotecii, pot presupune că vor apare rezultate și că Dodești-ul va fi bine reprezentat și în viitor în patrimoniul spiritual românesc.”

Ca o concluzie, considerăm de bun augur recunoașterea și promovarea personalităților cu rezultate deosebite în plan științific, cultural, administrativ pentru că generațiile tinere au nevoie de modele.Este timpul ca astăzi în societatea românească să înceapă o amplă acțiune de educație și promovare a adevăratelor valori (corectitudine, competență, cinste) pentru a depăși starea de neîncredere și lipsă de responsabilitate apărute la noi. 


Oameni și fapte la superlativ

Ionel Popa

Trăim vremuri tulburi în care constatăm în România situații greu de imaginat pentru secolul XXI. Odată cu deschiderea granițelor românii au putut migra pentru un trai mai bun oriunde și-au dorit. Și mulți au făcut-o astfel că peste 5 milioane de români trăiesc în afara țării. Impactul aceste migrații este deosebit de mare și de complex.Avem un impact la nivelul forței de muncă ce se resimte din ce în ce mai tare în economie. Avem un impact la nivelul finanțelor țării pentru că se constată dezechilibre în formarea fondurilor pentru asigurarea pensiilor, a finanțării sistemului de sănătate etc.Avem un impact deosebit de grav asupra familiei.Întâlnim multe familii monoparentale, o creștere puternică a ratei divorțurilor, mulți copii crescuți de bunici sau de alte rude. Actorul și activistul canadiano-american Michael J. Fox  spune că  “Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.” 

Ca președinte al Asociației „SOLIDAR” am avut ocazia să constat trauma copiilor crescuți fără unul sau ambii părinți.Sunt dese situațiile în care frații sunt separați sau cresc împreună cu alți frați vitregi…. Bineînțeles, o situație aparte este cea a copiilor instituționalizați crescuți în orfelinate sau în sistemul asistentelor maternale. Instituțiile statului român care se ocupă cu astfel de cazuri sunt deseori depășite….. Ca asociație încercăm să compensăm neputința statului atrăgând sprijin din partea societății civile. Poate cineva se întreabă dacă e corect un astfel de demers. De ce să sprijinim statul care de multe ori risipește resurse? Noi zicem că există suficiente motive ca societatea civilă să se implice în sprijinirea copiilor aflați în nevoi. În primul rând copiii reprezintă viitorul. Un citat de-al lui Pitagora ne spune: „Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!”. În al doilea rând, ajutând un copil putem obține un adult care să se descurce singur…și nu unul dependent de stat.Și nu în ultimul rând, construim solidaritate de care cu toții avem nevoie mai devreme sau mai târziu. 

În aceste vremuri constatăm o clasă socială care își sporește averea.Constatăm o creștere a decalajului dintre clasele sociale. Vedem un segment mic ca număr ce dispune de mult mai mult decât le-ar trebui,norocoși ai soartei sau cu talent deosebit în a face avere.Mai vedem un segment mult mai vast de populație trăind în sărăcie.Segmentul ăla mic îl vedem în centrul atenției pe ecranele televizoarelor. Membrii săi sunt angrenați în lupta pentru putere, în războaie economice, în lupte grele în justiție etc. Lăcomia, ciocoismul, egoismul îi face din ce în ce mai inumani….

Mai sunt și excepții și atunci când descoperim astfel de oameni ni se încarcă sufletul de speranță și de bucurie.

Iată o astfel de poveste frumoasă și reală!

Acum circa trei săptămâni am aflat de un caz social în localitatea Hordilești, comuna Cozmești, județul Vaslui. Trei copii sunt crescuți de o mătușă de-a lor. Este vorba despre Timofte Elena, copiii fiind Alina(clasa a VIII-a), Cristian(clasa a V-a) și Ion care are 16 ani și nu mai frecventează școala.Părinții sunt despărțiți, recăsătoriți astfel că mai au și alți frați care trăiesc numai Dumnezeu știe cum. Cei trei sunt cumva norocoși pentru că mătușa lor, alminteri o femeie slăbuță, bolnavă de astm, are un suflet mare și și-a asumat rolul de mamă. Locuiesc într-o căsuță modestă într-un cătun cu 9 case din comuna Cozmești, județul Vaslui. Alina și Cristi merg zilnic la școala din localitatea Oșești și fapt îmbucurător,le place cartea! Ne-am deplasat la ei și Alina cu Cristi ne-a atras de la prima întâlnire! Atunci le-am dus bunuri pe care le aveam în stoc. Am stabilit să mai mergem o dată.Mătușa Elena ne-a zis că stresul mare e legat de asigurarea hranei(venitul ei extrem de modest abia de-i ajunge pentru procurarea spray-urilor pentru astm) și asigurarea lemnului pentru încălzit.Ne rugam să apară o minune pentru ei. Stabilisem să mergem într-o zi de duminică.Din debaraua noastră pregătisem să le ducem dulcețuri și zacuscă.Vineri ne-a sunat un domn deosebit de protocolar:

-Bună ziua. Mă numesc Botezatu Vasile, sunt venit pentru câteva zile în țară și vreau să mă ajutați să găsesc o familie care are nevoie de ajutor.

Gândul ni s-a dus la Alina și Cristian astfel că am stabilit să ne întâlnim și să mergem împreună. Aveam să aflăm că d-ul Botezatu e plecat de peste 15 ani din țară, trăiește la Londra unde administrează o firmă.Într-o primă fază a cumpărat alimente și dulciuri în cantitate consistentă.Și d-lui a fost impresionat de cei doi copii. Pe loc s-a decis să plătească costul lemnelor astfel că am mers la pădurarul din zonă și am rezolvat acest lucru. În acest moment transportul cu lemne a fost efectuat.Apoi a stabilit cu familia o zi când a venit și i-a luat la Vaslui producându-le o adevărată minune!I-a îmbrăcat, i-a încălțat, le-a luat un aragaz, televizor cu plasmă, mașină de tocat carne, tacâmuri de bucătărie etc. Și i-a dus la restaurant oferindu-le un prânz pe care îl vor ține minte mult timp!

Astăzi noi le-am dus un calculator oferit de familia Miron Nicolae din Vaslui. Cu această ocazie am cules și câteva impresii despre minunile din ultima perioadă!

Sunt copii foarte buni,cu vise și scopuri….Doar că trebuie ajutați!

Nouă ni s-a încărcat sufletul de bucurie că am putut întâlni un OM de o calitate extraordinară, un exemplu pentru noi toți!

Dumnezeu să-i dea sănătate, multe bucurii lui și întregii familii, pe măsura sufletului său!

„Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” Abraham Joshua Heschel  


Odihnește-te în pace, Aurel

Ionel Popa

Astăzi a fost condus pe ultimul drum pădurarul Aurel Stîngaciu după o moarte fulgerătoare(provocată de înțepăturile a doi gărgăuni)….O mare de oameni au însoțit sicriul cu corpul neînsuflețit. Personalități din mediul politic, personalul silvic din Direcția Silvică Vaslui, rude și prieteni dar și populația din comuna Banca au ținut să aducă un ultim omagiu acestui destoinic pădurar. Nu e întâmplătoare această compasiune. Am avut ocazia să-l cunosc pe Aurel pe parcursul a mai bine de 8 ani cât am activat în cadrul Ocolului Silvic Epureni. Avea acele calități atât de necesare unui bun pădurar-impunea respect prin felul lui de a fi, responsabil, un familist în sensul adevărat al cuvântului, un om de caracter. 

Nu i-a fost ușor să se impună. Îmi amintesc de perioada 1994-1995 când după punerea în posesie a unei părți din canton se manifesta tendința de tăiere în masă a pădurii proaspăt privatizată. A solicitat sprijin de la ocol pentru a stopa fenomenul astfel că echipe mixte silvicultori și polițiști au efectuat acțiuni de stopare  a fenomenului și de lămurire a populației asupra respectării regimului silvic. Am participat ca tânăr inginer la acele acțiuni. Și el era un tânăr pădurar! Nu i-a fost deloc ușor să țină piept rețelelor ce se formaseră cu scopul de a tăia și valorifica arborii din pădurea privată! Imaginați-vă că hoții de lemne îi urmăreau orice mișcare. Grele vremuri!Șeful de post a fost schimbat tocmai pentru că fusese tolerant cu hoții și numai fermitatea personalului silvic a făcut ca lucrurile să se liniștească.Bineînțeles,rolul principal l-a avut Aurel.În perioada 1997-2001,mai bine de 4 ani i-am fost șef de ocol. Nu îmi amintesc să fi existat vreo sarcină de serviciu pe care să nu o ducă la capăt. De altfel, în ziua tragediei, zi de sâmbătă, voia să valorifice lemn către populație răspunzând cu responsabilitate presiunii exercitate în această perioadă.

Avea o relație bună cu pădurarii vecini, cu șeful de district și cu personalul de la ocol. Și era vesel…. Îmi amintesc cu câtă ospitalitate ne primea la sfârșitul unei zile de vânătoare! Uneori ne și cânta! 

Gândul mă duce și la familia lui. Dumnezeu să-i întărească pentru a face față acestei pierderi cumplite! Soția are nevoie de sprijin mai ales că a doua fetiță este încă minoră! Și nu în ultimul rând, Dumnezeu să-i întărească pe părinți! Nu există durere mai mare pentru un om decât aceea de a-și îngropa copilul! Pentru că și eu am doi băieți la care țin mai mult ca la ochii din cap, nu știu cum aș putea face față într-o situație similară! Nici nu-mi pot imagina! 

Felicitări pentru compasiune întregului corp silvic vasluian! 

Drama acestei familii se alătură și altor drame din rândul personalului silvic….. O dată în plus se dovedește că munca silvicultorilor trebuie reconsiderată, că silvicultorii merită mai mult respect cât se află în activitate din partea autorităților dar și a opiniei publice. Nu e ușor să fii pădurar! Vă spun din postura de fost șef de ocol la două subunități din cadrul Direcției Silvice Vaslui.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Aurel, să-ntărească familia pentru a face față dramei prin care trece iar nouă tuturor celorlalți, înțelepciunea de a aprecia la timp tot ce merită respect!

Atunci când pierdem pe cineva drag aici pe pământ, câștigăm un înger în cer. Un înger care veghează asupra noastră. Sper ca familia să se simtă puțin mai bine știind că un înger veghează acum asupra lor.

Renumitul compozitor Eugen Doga, la Vaslui

Ionel Popa

În seara aceasta la Vaslui, în Centrul Civic, s-a desfășurat un spectacol de înaltă ținută artistică având ca protagoniști pe maestrul Eugen Doga(compozitor de renume mondial din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei din anul 1992) si Orchestra Simfonică a Companiei Radio-Moldova dirijată de Dumitru Cîrciumaru. Soliști au fost Dumitru Mîțu, Mariana Bulicanu, Anișoara Bragari-Moroșanu, Veaceslav Timofti și Vitalie Advahov. Manifestarea a fost organizată de Consiliul Județean Vaslui, Primăria și Consiliul Local Vaslui precum și de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui. Spectatorii au avut acces gratis și pentru că încă din deschidere au urcat pe scenă și au rostit alocuțiuni Vasile Pavăl, primarul Municipiului Vaslui și Dumitru Buzatu,președintele Consiliului Județean, am putea spune că a avut o tentă electorală pe bani publici. Personal nu aduc critici din acest punct de vedere. Un spectacol cu maestrul Eugen Doga e binevenit oricând și oriunde printre români pentru că înseamnă cultură adevărată.Eugen Doga e o mare personalitate artistică, cu largă recunoaștere mondială, cu o activitate prodigioasă pe multiple planuri artistice. Cine are acces la internet poate lesne găsi informații despre renumitul compozitor. Talentul incontestabil al lui Eugen Doga este recunoscut acum și de UNESCO-valsul inclus în coloana sonoră a filmului “Gingaşa şi tandra mea fiară” este numit a patra capodoperă muzicală a secolului XX. A primit numeroase distincții în R.Moldova dar și în URSS și România. Mai multe informații găsiți și la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Doga

Personal m-am bucurat foarte mult când am aflat că la Vaslui va avea loc un astfel de spectacol. Vremea a încurcat un pic derularea însă întâlnirea cu maestrul Eugen Doga a meritat investiția de timp pentru toți cei prezenți.

Ceea ce eu nu am înțeles, de ce nu au fost mai mulți tineri la spectacol? Având în vedere că a început anul școlar, elevii puteau fi aduși la spectacol însoțiți de cadre didactice fiind un bun prilej de a cunoaște cultură de certă valoare.Din alocuțiunile organizatorilor am înțeles că spectacolul a fost dedicat persoanelor vârstnice…. Cu siguranță persoanele vârstnice meritau un astfel de spectacol însă care ar fi fost problema dacă ar fi fost mai mulți tineri? Unii spun că au fost de 2500 spectatori, alții 3000. Eu am văzut în vară la concertele cu Holograf și Smiley o prezență mult mai mare. Se pare că există o adevărată degringoladă în PSD nu numai la nivel central dar și la nivelul județului nostru. Se știe că PSD are ca votanți fideli persoanele de vârsta a treia. Înțeleg să le acorde o atenție deosebită. Totuși, dacă se dorește o perpetuare a social-democrației, e nevoie de echilibru pe categorii de vârstă în rândul simpatizanților. Mi s-a părut ușor egoistă promovarea spectacolului de astăzi și de neînțeles…. Pe de o parte, manifestarea  se putea constitui ca un bun prilej de promovarea a culturii autentice în rândul tinerilor, de promovare a câtorva modele în artă și cultură de sorginte românească. Pe de altă parte, putea fi un bun prilej pentru administrația PSD-istă de a acorda atenție și tinerilor chiar și numai pentru a mai diminua acuzația că acordă o atenția excesivă vârstnicilor(cel puțin așa susțin unii analiști). 

Exceptând partea de promovare(care a influențat prezența), organizatorii merită toate felicitările pentru ideea de a aduce la Vaslui astfel de personalități artistice și culturale.

Respect pentru pădure, respect pentru pădurari

La sfârșitul sec.XIX Mark Twain ne-a lăsat un citat:„Dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat.” În zilele noastre când pe lângă presă creierul nostru este bombardat cu informații și din mediul online devine foarte greu de a distinge adevărul de minciună….. Mai adaug și faptul că scopul dezinformării este manipularea, mulți folosind-o pentru a-și atinge diverse scopuri. În ziua de astăzi vorbim de o adevărată știință a manipulării, tehnicile dezvoltate fiind folosite în diverse domenii, începând de la politică, religie dar și în economie și nu numai. Manipularea a nenorocit state, populații întregi, unități economice mai mari sau mai mici, familii etc. Este întâlnită peste tot în lume și în zilele noastre este aproape imposibil dacă nu chiar imposibil să nu fim afectați. Impactul poate fi diminuat prin cunoaștere, printr-o bună pregătire intelectuală dar și emoțională.

În cele ce urmează mă voi referi la unele manipulări apărute în mediul online cu impact asupra percepției asupra personalului silvic. Fac acest demers ca urmare a unui eveniment ce mi-a produs multă mâhnire… Acum ceva timp un pădurar de la Ocolul Silvic Pașcani a fost ucis în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii…

Fac precizarea că personalul silvic reprezintă autoritatea statului în fondul forestier. Sunt împuterniciți să aplice legea în apărarea integrității fondului forestier. Spre deosebire de alte autorități ale statului, personalul silvic și mai ales pădurarii, plătesc pentru insuccesele profesionale. Anual în fiecare canton silvic se execută controale(cel puțin două) și pagubele identificate sunt recuperate de la pădurari… Ca să înțelegeți viața unui pădurar, imaginați-vă că gestionați 400-700 ha de pădure răsfirată pe un anumit areal, formată din mai multe trupuri, într-o zonă rurală mai mult sau mai puțin dezvoltată… Cum începe toamna, crește presiunea asupra pădurii. Populația începe aprovizionarea cu lemne și face apel la diferite surse….Pe acest fond apar rețele care preiau comenzi de lemne pe care le onorează prin tăieri ilegale… Aceste rețele sunt bine organizate și de multe ori copleșesc autoritatea silvică. Acolo unde apar astfel de rețele nici poliția nu-și face treaba…… De multe ori rețelele capătă curaj pentru că sistemul judiciar pe ansamblu dă dovadă de clemență sau slăbiciune sau….corupție.În aceste condiții pădurarul patrulează ziua dar și noapte pentru a preveni tăierile ilegale. Ce spuneți? E plăcut să ieși la patrulat noapte știind că sunt șanse să întâlnești hoți la furat lemne? Și vorbim de hoți care vin pregătiți, de hoți care vin în grup, de multe ori sub influența alcoolului. Nu e deloc plăcut să fii pădurar în România și poate așa se explică faptul că pădurarii nu prea iau pensie multă…Meseria e destul de stresantă.Să nu credeți că pădurarii au salarii pe măsura riscului la care se expun…. Nu,nici pe departe. Salariile sunt mici, soțiile de pădurar nu prea au cum să lucreze mai ales dacă locuiesc în pădure, la canton. Și cheltuielile cu copiii înscriși la școală la o familie de pădurar de multe ori sunt mai mari dacă luăm în calcul că minorii fac naveta sau sunt dați la gazdă. 

Dacă cineva și-ar propune să evalueze gradul de încărcare cu sarcini al unui pădurar ar rămâne uimit…. Desfășoară o activitate complexă care necesită și o bună pregătire profesională dar și o structură temperamentală și emoțională anume. 

Voluntar sau involuntar, mulți dintre noi contribuim la scăderea autorității instituțiilor statului sau a altor instituții,în speță autoritatea silvică, prin aceea că ne lăsăm prea ușor manipulați și reacționăm în sensul dorit de cei care au interes să manipuleze.

Pe vremea când eram șef de ocol silvic la Epureni m-a sunat conducerea Direcției Silvice de atunci pentru a-mi cere lămuriri având în vedere că subprefectul județului sesizase cum că la ieșirea din satul Popeni, spre Murgeni, lumea defrișează pădurea…chiar scot și arborii din pământ. Am explicat că acolo se executau tăieri de regenerare la salcâm, prin căzănire. Precizez că este cea mai bună metodă de regenerare naturală a arboretelor de salcâm. Arborii se scot cu tot cu cioată și rădăcinile rămase produc drajoni care contribuie la o foarte bună regenerare a pădurii. Metoda e din ce în ce mai puțin folosită deoarece e lipsă de forță de muncă. În aceste condiții se practică tăierile cu drujba care produc lăstărire însă calitatea regenerării e mai slabă. Directorul a înțeles, a explicat probabil și d-lui subprefect și spiritele s-au potolit. În ziua de astăzi ar fi fost un subiect de Breaking news!

Am mai văzut o manipulare posibil involuntară pe rețelele de socializare dar cu mare impact. E vorba de o imagine cu o tăiere „în scaun” la un arboret de salcie. Precizez că în zona dig-mal a râurilori se practică tăierea de regenerare de la o anumită înălțime față de nivelul solului. Această înălțime depinde de nivelul de inundație al apei primăvara. Se știe că apele se retrag mai târziu primăvara în zona dig-mal. Dacă apa ar acoperi cioatele, nu ar fi posibilă regenerarea.

Detalii găsiți și în clipul următor: https://www.youtube.com/watch?v=p7u8Hiflw74

Cea mai grosolană manipulare e cea legată de cuvântul „defrișare”. Este excesiv de mult folosit și fără a se respecta semnificația. Iată definiția acestui termen, conform Wikipedia: „Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și arbuștilor, cu schimbarea folosinței și a destinației terenului.” Iată un exemplu de știre manipulatoare cu puternic impact: „În România se taie peste 3 hectare de pădure la fiecare oră, arată un raport al Greenpeace. În acest ritm, din anul 2000 încoace au fost defrişate ilegal aproape 300.000 de hectare de pădure.” https://www.antena3.ro/actualitate/in-romania-se-taie-peste-3-hectare-de-padure-la-fiecare-ora-235022.html

Nu știu cum fac aceste calcule, un lucru e cert-e o știre falsă! Precizez că toate pădurile României ce fac parte din fondul forestier național se reamenajează o dată la 10 ani. O comisie de la minister avizează amenajamentul. Propunerile de tăieri rase se analizează parcelă cu parcelă. Se acceptă o astfel de soluție tehnică numai dacă există o argumentație puternică….Chiar și în astfel de situații se propun lucrări de regenerare artificială apoi. Adică suprafața de fond forestier va fi acoperită cu pădure în regimde urgență. Faptul că România mai are păduri virgine, faptul că volumul mediu pe picior e de aproape 350 mc/ha,peste media europeană, e în principal meritul silvicultorilor români.

A denigra silvicultorii de-a valma doar pentru că nu-s toți perfecți e o mare greșeală! După cum, a denigra pădurarii pentru starea din sistemul silvic e total greșit. Legiuitorii sunt de multe ori adevărații vinovați(să ne reamintim legile proprietății care nu au ținut cont de ce se va întâmpla cu pădurile predate-pagubele au fost imense).Și asta e valabil și pentru alte categorii socio-profesionale-preoți, polițiști, jandarmi, procurori etc.

Revenind la silvicultorii, de ce să fie denigrați cei de la Vaslui care după revoluție au înființat pădure pe mai bine de 2000 ha în ultimii 15 ani? Îmi amintesc că în comuna Găgești nu figura nici 1 ha de pădure imediat după revoluție. Acum au canton silvic.

Își pune cineva întrebarea ce-ar fi fost cu fondul forestier fără  prezența silvicultorilor? Eram tânăr inginer prin anii ‘90 și știu cu câtă sălbăticie s-au tăiat pădurile scoase de sub paza pădurarilor în vederea punerii în posesie(erau predate Comisiilor locale de aplicare a legii 18/1991 până la punerea în posesie). 

La fel denigrăm preoții fără a ne pune întrebarea ce-ar fi societatea fără ei. Benjamin Franklin spunea: „Dacă oamenii sunt răi având o religie, cum ar fi  dacă n-ar avea-o?”.

Haideți să protejăm pădurea fără a denigra silvicultorii. Dacă vom constata fapte ilicite, facem sesizări, apoi lăsăm  organele judiciare să-și facă treaba. Denigrarea la general a unor categorii socio-profesionale nu face decât să ne dezbine și să slăbească autoritatea favorizând haosul.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor căzuți în slujba pădurii!