Democrația și fericirea

Ionel Popa

„Trebuie să învățăm să fim fericiți, așa cum trebuie să învățăm să murim.” Maurice Maeterlinck

Digi 24, acum ceva timp timp în urmă, într-o zi de sâmbătă, a difuzat un film documentar care m-a marcat profund.Filmul prezintă regimul nord-coreean prin intermediul a trei personaje evadate din acel regim. E vorba de doi torționari-un fost gardian și un fost ofițer de informații, și un evadat politic cu numele de Shin.Cel din urmă a fost născut într-un lagăr de muncă, a crescut până la 24 ani acolo, până când ia decizia de a evada. Parcurge multe suferințe în lagăr. În primul rând, cunoaște foamea. Hrana în lagăr era formată dintr-un singur meniu-porumb și varză fiartă. Munca până la epuizare era metoda de ispășire a pedepselor. Cunoaște și tortura.La vârsta de 13 ani își toarnă către profesorul său, mama și fratele cum că ar vrea să evadeze. Face acest lucru pentru că i se implementase ideea că cine evadează nu e un bun coreean. Profesorul însă își asumă el descoperirea intențiilor celor doi astfel că Shin este dus în alt lagăr pentru a fi torturat. Acolo va ajunge și tatăl său, dar separați unul de altul. Torturați mai multe luni, până la urmă sunt scoși din acel lagăr și duși în fostul lagăr să asiste la execuția mamei și a fratelui său, prin spânzurare respectiv împușcare.Avea 14 ani pe atunci.

Pe la 23 ani în lagăr apare un deținut nou care îi povestește despre viața din afară. Iau decizia de a evada amândoi. Ajung la gardul cu sârmă ghimpată. Colegul său începe escaladarea dar este electrocutat. Corpul său atârnând, creează o gaură în gard pe unde evadează Shin. Reușește să ajungă în China și apoi în Coreea de Sud.Mai apoi se va stabili în SUA.

Pe parcursul filmului eroul principal Shin evocă și un paradox. Astfel acesta povestește că chiar dacă în lagăr nimeni nu avea nimic și bucuria cea mai mare era aceea de a-și primi rația de porumb și varză, acolo nu existau sinucideri, așa cum vedea el zilnic în Coreea de Sud. Nu înțelegea cum acești oameni care puteau mânca orice și oricât se sinucideau. Observația lui este bună și poate ne ajută să înțelegem câte ceva despre cauzele sinuciderilor, fenomen întâlnit din ce în ce mai des și la noi. Sinuciderile din societatea noastră(cele mai multe, dar nu toate), se datorează modificării echilibrului prin sporirea ideii de eșec și izolarea indivizilor ce nu țin ritmul cu modificările din societate. Sentimentul de eșec crește pe măsură ce cresc dorințele și aspirațiile. Această creștere determină creșterea riscului de sinucidere.Raportarea la alții din jur, comparația cu alții, descurajează, favorizează depresia și însingurarea. Omul ar trebui ajutat să-și pună în valoare potențialul său atât cât este.Aproape săptămânal se produc sinucideri în județul Vaslui. Dar asta nu e totul.Lăsând la o parte exemplul din film, multe din nefericirele și necazurile oamenilor se trag de la creșterea dorințelor și aspirațiilor într-un ritm ce devine de necontrolat. Tinerii vor să șofeze de timpuriu. Cad victime șoselelor la vârste fragede pentru că nu se pot abține de  la o escapadă chiar și atunci când nu au experiența necesară. Unii se aventurează în afaceri despre care habar n-au și fără o temeinică analiză vor falimenta crunt. Alții se lasă atrași de jocurile de noroc crezând că le vor aduce marele câștig, devenind dependenți de astfel de jocuri, bineînțeles nenorocindu-și viața. Și sunt multe alte exemple specifice democrației. Cel mai tare „enervează” poporul în democrație faptele, comportamentul și atitudinile politicienilor. Mare parte din ce nu realizează poporul e pus pe seama slabei performanțe a politicului. Cazurile de corupție scoase la vedere de justiție și presă contribuie la o și mai mare „enervare”. Constatăm că democrația este bună, dar nu e perfectă. Nu e suficient să existe democrație pentru întreg poporul. Pentru mulți democrația creează stres și în rândul acestora se produc necazuri și nenorociri. Ar putea însemna asta că democrația cu libertatea pe care o conferă nu e bună? Nu ar trebui să însemne asta. Democrația e un cadru care dacă există, e suficient. Pentru o viață mai bună, fiecare trebuie să se pregătească cât de cât. Primul lucru ce trebuie înțeles e că chiar dacă e democrație, nimic nu vine de la sine. Nimeni nu trebuie să aștepte nimic de la nimeni.Al doilea lucru, ar trebui să încercăm a ne valorifica la maxim potențialul, fără a ne compara cu nimeni și nimic. Nimeni nu zice să nu se valorifice ideile celor din jur. Dar de multe ori indivizii caută să aplice ideile altora fără a ține cont de potențialul și abilitățile proprii și nu obțin decât eșec.În al treilea rând, să învățăm a ne feri de manipulare. Într-o democrație în care există libertate multă, și manipularea e pe măsură. Există multe forme de manipulare-prin reclamă, cu ajutorul televizoarelor, al presei, al internetului etc. Dar cum să se evite informațiile manipulatoare când există un bombardament zilnic pe diverse canale? Nu e simplu pentru toată lumea. Filtrul principal e să te ții de scopul tău primordial. Orice ar încerca să te abată de la scopul tău principal e informație inutilă. Îmi place un citat legat de subiect: „Condiţiile fericirii nu sunt niciodată căutarea fericirii. Fericirea, după ce ai creat, îţi este acordată ca răsplată. Iar condiţiile fericirii sunt lupta, constrângerea şi răbdarea.” Aparține lui Antoine de Saint-Exupery. Așadar democrația necesită și multă răbdare.

În concluzie, dragi prieteni, concentrați-vă cu multă răbdare pe potențialul propriu și croiți-vă viața pe care o meritați luând în calcul că și alții trebuie să trăiască și unii chiar au nevoie de ajutor. Modestia face parte din secretul succesului. Iată și filmul:

Performanță și contraperformanță

DSCN4032

Ansamblul „Izvorașul” din Cahul, Moldova, apreciat în mod deosebit la Vaslui

DSCN4085

Sirtakis, pe scena Festivalului „Hora din străbuni”,2015

Am urmărit îndeaproape desfășurarea evenimentelor din cadrul Festivalului Internațional „Hora din străbuni”, ediția a IV-a, 2015, de la Vaslui. De-a lungul celor 5(cinci) zile am postat pe internet imagini de la festival prin care am dorit să transmit că evenimentul a fost unul de excepție cum nici n-am visat la Vaslui. Recunosc faptul că am primit și comentarii negative, unul dintre acestea fiind de genul că festivalul e din categoria „pâine și circ”, cu care politicienii caută să „aburească” populația locală. Tocmai pentru a lămuri puțin lucrurile, am dorit să vin cu unele clarificări,ca unul ce am participat la eveniment în calitate de spectator și care am luat atitudine ori de câte ori ceva nu mi-a plăcut. Trebuie reamintit faptul că am avut parte de multe acțiuni din categoria „pâine și circ” de-a lungul anilor în județul nostru.De această dată însă a fost cu totul altceva. Festivalul a fost unul de excepție, cu o organizare ireproșabilă, de o calitate excepțională. Acest festival a venit într-un context negativ reprezentat de acel scandal de viol de la Văleni, scandal care a isterizat o bună parte din presa din România, prejudiciind imaginea nu numai a comunei Văleni, ci a întregului județ. E lesne de înțeles că vasluienii nu-s reprezentați de acei tineri fără nici un căpătâi, însă așa a fost să fie! Există însă și un context pozitiv legat de faptul că Municipiul Vaslui arată din ce în ce

mai frumos, spre meritul Primăriei, în special.

DSCN4113

Din Mexic, mariachi

Am observat că edilul Vasluiului a înțeles că șansa orașelor mai sărace o reprezintă oportunitățile cu finanțare din fonduri europene și nu a stat prea mult pe gânduri.Folosind programele europene a reușit să finalizeze investiții greu de imaginat acum câțiva ani. Enumăr din memorie Parcul Copou, Curțile domnești, Teatrul de vară, Piața Vidin, Piața Traian, străzi și trotuare etc. Mulți ani în Vaslui s-au făcut doar „cârpeli” așa cum mai vedem încă pe drumurile județene atât de prost administrate de Consiliul Județean Vaslui(oare când va fi o schimbare și acolo?). Lucrurile s-au schimbat la Vaslui și vedem investiții de calitate, bine gândite și bine realizate. Festivalul „Hora din străbuni” se încadrează în categoria investițiilor bine gândite și bine realizate. Spun asta pentru că pe parcursul celor 5(cinci) zile am văzut pe scenă evoluând grupuri de o calitate artistică deosebită, atât din țară cât și din străinătate. Am văzut grupuri exotice, din țări ca Thailanda, Sri Lanka, Algeria, Mexic, dar am văzut și grupuri mai apropiate, din Polonia, Grecia, Rusia sau Moldova. Toate, bine pregătite, frumos echipate și care au creat o atmosferă inedită. Pe acest fond internațional am văzut și grupuri de la noi din țară, de la Lugoj, Tg. Mureș și Buzău dar și grupuri din Vaslui, de toate vârstele. La toate am văzut calitate. La toate probabil au fost multe ore de muncă. De aceea, sunt de felicitat toți cei care se ocupă de aceste grupuri-instructori, directori de cămine culturale, primari etc.
Impactul festivalului este mare asupra urbei noastre, asupra întregului județ și de ce nu, asupra întregii țări. Tineretul din grupurile artistice sunt beneficiari direcți pentru că primesc motivație de a se pregăti pentru alte festivaluri similare (inclusiv edițiile viitoare ale Festivalului „Hora din străbuni„).Apoi și instructorii vor fi motivați să continue activitatea lor nobilă de a transmite mai departe tradiția culturală vasluiană.
Mi-aș dori ca festivalul să aibă susținere și pe viitor, ca Municipiul Vaslui să rămână pe harta țării ca un oraș ce iubește frumosul .
Câteva întrebări încolțesc în mintea mea, fără a desluși un răspun clar.Și asta pentru că pe parcursul celor 5 zile mintea mea a fost bombardată de câteva paradoxuri.
Cum se face că la nivel de județ e atâta lipsă de fonduri pe alte domenii, dintre care se remarcă sănătatea?
Cum justifică al nostru Consiliu Județean că nu se găsesc fonduri pentru spitalele din județ? De asemeni, cum explică starea deosebit de proastă a drumurilor județene?
Cu toții apreciem activitatea Primăriei Vaslui nici nu ar avea cum cineva să nu o aprecieze, oricât de cârcotaș ar fi. În aceeași măsură, suntem nemulțumiți de activitatea Consiliului Județean.Oare chiar numai la cultură ne putem pricepe?