Zilele acestea am finalizat de citit cartea „Târgul Bârladului. Geneza și hotarul” având ca autor pe d-ul prof. Gheorghe Gherghe.

A fost o lectură deosebit de plăcută și asta pentru că autorul prezintă informațiile în așa fel încât să poată fi înțelese de orice curios, nu neapărat cu o pregătire de istoric. Aflăm informații despre evoluția evenimentelor de pe teritoriul Moldovei de după părăsirea Daciei de către romani, rolul și influența popoarelor migratoare ce au călcat pe aceste meleaguri, contextul în care ia naștere Moldova. Apoi aflăm informații despre târgul Bârladului, evoluția acestuia, rolul de capitală a Țării de Jos. Totodată, aflăm informații despre satele existente sau care au dispărut și care au făcut parte din ocolul Bârladului.

Iată câteva pasaje din carte:

„Românii, sub stăpânirea tătară, şi-au dus o existenţă asemănătoare cu cea din vremea stăpânirii turanice. Stăpânirea le-a adus o anumită protecţie. Ei se temeau mai mult de catolicismul maghiar decât de tătari. A fost o anumită colaborare între strămoşii noştri şi stăpânirile venite din răsărit. Ţara Moldovei a apărut mai mult din iniţiativă străină decât prin stăruinţele localnicilor. Zona până la Siret şi partea de nord a fost eliberată de sub stăpânirea tătarilor, de regalitatea maghiară. Teritoriul eliberat s-a dorit a fi stăpânit de regalitatea maghiară, prin românii veniţi din Maramureş, vasali ai lui. Restul teritoriului, până la Nistru, a fost eliberat de lituanieni, prin fraţii Koriat. O căsătorie dinastică a dus la realizarea Moldovlahiei.”(pag.60)

„Țara Moldovei a apărut și s-a extins pe măsură ce tătarii se retrăgeau spre răsărit. Noul stat a moștenit sistemul administrativ implementat de tătari, locuitorii și-au perfecționat tactica și strategia militară, cunoscută, de ei, mai de mult de la populațiile turanice.

Tătarii au stăpânit zona de la răsărit de Carpați, puțin peste o sută de ani. Între localnici și stăpâni se stabiliseră anumite raporturi. Tătarii au asigurat stabilitatea, localnicii au prestat slujbe, au plătit dijme, i-au însoțit în război. Pentru îndeplinirea acestor obiective a fost nevoie de o anumită organizare teritorială, tătarii aveau nevoie de intermediari. Au apărut cnezate și voievodate în teritoriu, cnezii și voievozii au format vârfurile artistocrației locale. Românii se temeau mai mult de unguri care aduceau catolicismul, această formă de creștinism fiind o primejdie mai mare pentru ei, comparativ cu stăpânirea tătară.

Moldova s-a format ca stat prin inițiativa maghiară. Localnicii nu au părut prea încântați, urmare a fost alungarea Drăgoșeștilor și instaurarea puterii lui Bogdan, apoi respingerea încercărilor maghiare de a restaura vechea situație.Dar, Moldova avea nevoie de un protector.”(pag.85)

„Prima atestare certă a Bârladului este considerată anul 1408. Atunci, la Suceava, în 8 octombrie, Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu negustorilor din Liov. În document, Bârladul apare ca punct de vamă: ”Iar liovenii ce vor merge la Brăila, după peşte, la vama de margine, fie la Bacău sau la Bârlad, acolo vor de grivnă câte un groș și jumătate, iar carul și poștele să nu li se ia. Și acolo să își ia pecete și să meargă slobod la Suceava.Vama principală era la Suceava, pentru aceasta la Bârlad negustorii lioveni trebuiau să-şi scoată pecete. Ca punct de vamă, Bârladul era o localitate însemnată, cunoscută, cu rosturi bine stabilite în această zonă a ţării. Avea un trecut ca loc de târg, o spune numele, un centru comercial, dar şi meşteşugăresc, un centru administrativ. Ca punct de vamă, Bârladul a rămas sute de ani. În această calitate apare şi în documentele ulterioare.”(pag.111)

„Tot din 1434 s-a păstrat un document care ne oferă informaţii importante pentru cunoaşterea târgului Bârlad în secolul al XVI-lea. Era un târg bine organizat administrativ, condus de un şoltuz (primar) şi pârgari (consilieri), producători de mărfuri, cu relaţii comerciale care depăşeau zona, dar şi ţara.

Documentul respectiv menţionează relaţiile comerciale cu Braşovul. Negustorii Ștul Jacobs şi Țârbaș, din Braşov, au cumpărat hamuri din Bârlad în valoare de 10 zloţi. Pentru bani a rămas chezaş şoltuzul Herlea. Cei doi negustori din Braşov ”au uitat să plătească” şi şoltuzul Herlea s-a plâns, printr-o scrisoare, administraţiei braşovene că ”judeţii mi-au luat mie 10 zloţi.”Scrisoarea şoltuzului Herlea a fost publicată de I. Bogdan care a făcut observaţia ”că este una din cele mai vechi scrisori municipale din Moldova,

găsită în arhivele săseşti din Transilvania.” A fost redactată în limba slavă, dovedind că elementul preponderent al oraşului Bârlad, la acea vreme, era cel românesc. În aceeaşi perioadă, actele din Suceava şi Baia erau scrise în germană şi latină.”(pag.111)

„În lupta de la Podul Înalt au luptat cu disperare, obligați să-și apere familiile și avutul, rămase în teritoriul inamic. Mulți dintre ei au căzut în lupta cu păgânii. Din cei 13 mari boieri căzuți în acea încleștare disperată, sigur trei au fost din zona Bârladului, Sima Hrană, proprietarul satului Stoișești, Petru Iezereanu proprietarul satului Iezer, de lângă Puiești și Coroi de pe Valea Pereschivului.”(pag.144)

Cartea este întemeiată pe o bogată sursă documentară! Poate fi inclusă pe lista scurtă de cărți de cultură generală pentru orice bârlădean dar și pentru populația care iubește istoria meleagurilor moldave!

Mare păcat că e tipărită pe cheltuiala autorului într-un număr restrâns de exemplare!

Felicitări și mult respect d-lui profesor Gheorghe Gherghe pentru efortul de a ne face mai cunoscut trecutul!!!

„Trecutul este cel mai bun profet al viitorului.” – Byron