Dacă ar fi după mine…

Ionel Popa

Mai sunt câteva zile și trebuie să votăm….. Nu știu cum vă simțiți dar eu am o senzație de parcă indiferent cum ar trebui să votez, ar trebui să înghit o broască! Și vreau să votez! Democrația înseamnă prezența la vot! Doar că nu mă pot decide! Prietenii mei din spațiul virtual încearcă să mă ajute însă mintea mea nu poate face o selecție…. 

Nu pot trece cu vederea că ambii candidați sunt înrolați politic și candidează pentru o funcție care, dacă ar fi să ne luăm după Constituție, ar trebui să fie apolitică. Nu pot trece cu vederea că ambii sunt preocupați de guvernare ori funcția de președinte ar trebui să însemne altceva. Există o funcție care se numește Prim-ministru care se ocupă de guvernare. 

Dacă ar fi după mine, aș anula acest tur de scrutin! Nu avem pe cine alege!  

E nevoie de o schimbare în Constituție! Ori desființăm funcția de președinte, ori o menținem și punem prevederi ca cei ce candidează să nu aibă nici o apartenență politică….

Dacă ar fi după mine, aș include în Constituție ca președintele să fie ales de către Academia Română din membrii săi sau din mediul academic! El trebuie să fie apolitic și cu o reputație nepătată! Să iubească România cu adevărat! Înainte de a fi votat de membrii Academiei( titulari sau prin corespondență), ca să candideze ar trebui să aibă girul cultului din care provine. Dacă va fi o propunere de candidat ortodox, să aibă girul Bisericii Ortodoxe Române etc.

Vă dați seama ce ar însemna asta? 

Nu s-ar mai politiza funcția de președinte. Ar împăca și cultele, și naționalitățile conlocuitoare! 

Lăsăm partidelor funcția legislativă(prin Parlament) și cea executivă(prin Guvern). Se pot bălăcări cât vor! Dar am avea două funcții nepătate: Președintele și Patriarhul!

Și nu am mai avea atâta dezbinare! Organizarea politică de la noi îndeamnă la dezbinare!

Iohannis îndeamnă la ură față de PSD. El este în război declarat cu PSD uitând că PSD este un partid cu o sumedenie de membri…români.Cum să fie președintele în război cu o parte din români? Afirmă că PSD  a guvernat împotriva românilor. Așa o fi. Dar cine a nominalizat premierul?

Am văzut o postare care încearcă să-l ajute pe Iohannis. Acea postare îndemna la o vizită la Sibiu pentru a-i înțelege valoarea lui Iohannis sau la Videle pentru a-i înțelege valoarea Vioricăi Dăncilă. Întradevăr, există o diferență mare dintre cele două UAT-uri. Dar nu e suficient ca să mă determine să-l aleg pe Iohannis. 

Am postat situația Sibiului pe naționalități. Observăm ce însemna Sibiul pe vremea comunismului din punct de vedere etnic și ce înseamnă după 1990. Mulți etnici germani au părăsit România….Iohannis nu. Și el trage foloase de pe urma acestui proces emigraționist!

Anul Populația
Sibiului
Români Maghiari Germani
1850 12.765 2.089 (16%) 977 (8%) 8.790 (69%)
1880 19.446 2.810 (14%) 2.065 (11%) 14.327 (74%)
1890 21.465 4.581 (21%) 3.199 (15%) 13.148 (61%)
1900 29.577 7.106 (24%) 5.747 (19%) 16.141 (55%)
1910 33.489 8.824 (26%) 7.252 (22%) 16.832 (50%)
1920 32.748 8.553 (26%) 4.291 (13%) 18.218 (56%)
1930 49.345 19.006 (39%) 6.782 (14%) 22.045 (45%)
1941 63.765 33.829 (53%) 4.262 (7%) 23.574 (37%)
1948 60.602 37.371 (62%) 5.060 (8%) 16.359 (27%)
1956 90.475 60.526 (67%) 4.772 (5%) 24.636 (27%)
1966 109.515 78.548 (72%) 5.124 (5%) 25.387 (23%)
1977 151.005 119.507 (79%) 5.111 (3,4%) 25.403 (17%)
1992 169.610 158.863 (94%) 4.163 (2,6%) 5.605 (3,5%)
2002 154.892 148.269 (95,7%) 3.135 (2%) 2.508 (1,6%)
2011 147.245 130.998 (88,9%) 2.169 (1,4%) 1.561 (1%)

Îmi vine în minte un proces de faliment de după 1990. O firmă de stat se străduia să reziste după 1990.Cei ce o conduceau au tras pe turta lor la maximum și apoi s-au privatizat folosind piața firmei pe care au condus-o sau furnizorii etc. Au fost multe situații și metode prin care firmele de stat au fost aduse la faliment. În cele mai multe situații, rămâneau în firmă până la capăt, cine credeți? Cei mai inerți, de multe ori, cei mai slabi pregătiți… Ei încheiau procesul de privatizare sau restructurare. De cele mai multe ori însemna lichidare, spre fericirea lor personală….Rămânând până la final, au profitat. Așa a fost și cu Iohannis. A condus Sibiu-ul sprijinit de comunitatea sasă. A avut rezultate! Conjunctura l-a ajutat…la Sibiu. Nu putem compara cu Videle. După cum, nu putem compara Sibiul cu România! Aici Iohannis nu a mai avut rezultate dacă ar fi să ne rezumăm la cele promise în campania de acum 5 ani! 

Votanții de la Vaslui sau de la Teleorman nu l-au perceput pe Iohannis ca pe un lider care s-a zbătut pentru ei. La felul cum decurge campania acum cu atât mai mult nu-l percep ca pe unul „de-al nostru”. Pentru că nu sunt adeptul candidatului populist, nu mă deranjează faptul că cei din Oltenia și Moldova nu-l percep ca pe candidatul lor. Ceea ce mă deranjează e faptul că  acest Iohannis ce candidează pentru al doilea mandat încalcă Constituția fără nici o teamă susținând un partid! Asta înseamnă că va fi la cheremul acestui partid! 

Asta va duce la dezbinare în continuare și o funcție care ar fi trebuit să facă coeziune, va antagoniza în continuare!

Cred că e momentul să ne punem întrebarea dacă nu cumva sistemul politic de la noi ne va duce la pieire ca popor!

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!

Foto: https://www.g4media.ro/

Eu cu cine votez???

Ionel Popa

Ne aflăm în plină campanie de alegeri prezidențiale și deja m-apucă groaza să deschid televizorul. De ce sunt așa urâte campaniile electorale de la noi? Pentru că miza e total greșită.În loc să fie lupte de idei, avem doar luptă pentru putere și interese personale sau de partid folosindu-se la maxim discursurile demagogice, minciuna și loviturile sub centură.

Referindu-mă la alegerile prezidențiale din acest an, sunt într-o dilemă totală!

Cu ocazia primirii titlului de Cetățean de onoare al comunei Dodești, prof. emerit  Năstase T. Victor, general de brigadă în retragere, la venerabila vârstă de 93 de ani, analizând cei 30 de ani de după revoluție făcea trimitere la un episod biblic: Fuga din Egipt. Pe scurt, Moise este ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. Asta va presupune traversarea deșertului cu multe peripeții. Pe acest parcurs, Moise este supus la multe presiuni….Unii regretau perioada din Egipt când de bine, de rău, aveau măcar un minim de hrană.Alții nu credeau că în Canaan viața lor va fi mai bună… mai ales că rapoartele celor trimiși să investigheze noua țară erau descurajatoare. Ei au determinat poporul să dorească să se întoarcă în Egipt. Din cauza lipsei lor de credință, Dumnezeu i-a pedepsit pe israeliți, făcându-i să rătăcească prin deșert timp de 40 de ani.

Întradevăr, vedem unele similitudini și Biblia se dovedește încă o dată că este plină de învățăminte….pentru cei care o citesc. 

Din păcate, poporul nostru nu și-a găsit un lider precum înțeleptul Moise care, cu o credință puternică, a găsit soluții de fiecare dată. Ba, din contră, ai noștri par lipsiți de orice credință! 

Zilnic putem constata ce bine le-ar prinde partidelor și liderilor acestora un pic de învățătură creștină în statutul lor!

Mai puțină lăcomie nu l-ar fi dus pe Dragnea la pușcărie. Mai puțină trufie și aroganță poate l-ar fi menținut pe Ponta la putere. Nici Năstase poate nu ar fi făcut pușcărie dacă îl avea un pic pe Dumnezeu în mintea sa. 

Dar poate că însăși candidații ar trebui să se uite în oglindă și să-și pună întrebarea: am eu ceva de oferit acestui popor? Pot eu să port responsabilitatea acestui popor în aceste vremuri destul de complicate? Sau mizez că mă voi baza pe fițuici? Oare candidații noștri nu se gândesc că pot plăti cu viața dacă lucrurile ies prost? Dacă simți că lucrurile te-ar putea depăși, de ce să nu lași locul altuia mult mai înzestrat?  Fac această pledoarie pentru că efectiv din cei doi candidați rămași în cursa pentru funcția de președinte nici unul nu pare potrivit…. Amândoi au ajuns în această postură întâmplător… Iohannis a ajuns în PNL în perioada când partidul era într-o criză puternică de imagine. Liderii de atunci l-au adus de la Sibiu crezând că le va aduce un plus de imagine fiind propulsat mai apoi(ceea ce cred că nu a visat în viața lui Iohannis) drept candidat la președinție. Și a câștigat pentru că s-a confruntat cu un limbut! Un clevetitor, ca să folosesc un termen folosit și în învățătura creștină. Însă nu și-a înțeles deloc rolul și s-a complăcut în a profita de poziție la maximum. Și-i place ca drept dovadă că mai vrea un mandat. Nu exprimă nicicum ce va face în noul mandat, vorbește doar de o Românie normală pe care nu o definește….. O fi România în care se mai pot obține case prin falsificarea actelor sau în care se pot face bani intermediind adopțiile de copii? Cu această experiență în business se poate considera că are gândire liberală?

Ce să mai spunem de Viorica Dăncilă a cărei poziție actuală nu a visat-o niciodată! A acceptat funcția de premier pe nepregătitele, a dat cu stângul în dreptul la maximum, cel care a propulsat-o s-a dus la închisoare însă ea nu dă înapoi….Probabil, nici n-are cum! A intrat într-o horă din care numai Dumnezeu știe cum va ieși. Încearcă să învețe din mers însă carențele sunt mari și mulți nu mai au răbdare cu ea, nici măcar cei din jurul ei…. În plus, de parcă Dumnezeu le-a luat mințile, liderii din PSD fac  greșeli una după alta. Cum s-o dai afară din partid pe Ana Birchal taman acum? Doar pentru că și-a făcut treaba fără a respecta întru-totul poziția partidului? Aici s-a greșit imens! Birchal îi va da lovituri una după alta pentru că nu e deloc proastă! Și a muncit în PSD, a donat și bani(ne amintim filmulețul cu Geoană?) și nu e corect pentru nimeni să fii eliminat doar pentru că ai o altă poziție pe un subiect! Nu era suficientă poziția anapodită a lui Ponta? Bine că i se dă mână liberă Gabrielei Firea, pregătită oricând să împroaște cu venin fără nici un pic de discernământ! Dar ăsta este PSD-ul, un partid cu mulți lideri cu interese personale! Păcat de doctrina socila-democrată!

Și uite așa, ambii candidați duc în derizoriu funcția de președinte…. O funcție care ar trebui să fie apolitică…. O funcție care ar trebui să aducă la aceeași masă puterea și opoziția. O funcție ce permite celui ce o ocupă să iubească întreg poporul și să arate zilnic acest lucru prin propuneri. Uneori mă gândesc: ce fel de președinte ar fi de exemplu, Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române? Și dacă avem o astfel de personalitate de ce nu a fost pe lista candidaților?

Poporul român are nevoie de un președinte profund creștin, iubitor de oameni,  blând care să alifieze toate rănile produse de tranziție și să adune laolaltă pe toți fiii din țară sau din diasporă! Președintele nu trebuie să dea impresia că e numai a unei părți din români pentru că afectează democrația! Președintele susține democrația susținând pluripartitismul nicidecum luptând direct împotriva unuia sau altuia dintre partide. Poate lua atitudine împotriva derapajelor unuia sau altuia dintre partide dar nu de pe poziție de opozant politic! Îmi pare rău, d-le Iohannis! Greșiți mult făcând politică direct! Dacă vă place acest lucru(ați spus că vă veți implica mai mult în guvernare), abandonați funcția de președinte și luați locul lui Orban! Dar nu duceți în derizoriu o funcție de care țara are nevoie! Fiți președintele tuturor românilor și pentru români! Știu că vă plac diplomele și recunoașterile  primite din afară! E greu să reziști tentației la astfel de nominalizări! A picat la acest examen inclusiv Regele Mihai și a tras ponoasele! Eu îmi doresc un președinte care să anime, să inspire, să îmblânzească, să unească! Nu-mi plac narcisiștii, nu-mi plac demagogii, nu-mi plac ipocriții, nu-mi plac impostorii….

Binecuvântează, Doamne România!

Comuna Dodești își respectă fiii

Ionel Popa

Astăzi, 11.11.2019, am luat parte la un eveniment deosebit de emoționant, la Dodești, județul Vaslui. Este vorba despre decernarea titlului de Cetățean de onoare d-lui prof. emerit Năstase T. Victor. Precizez că am fost invitat ca fiu al satului și m-am simțit deosebit de onorat.Am fost însoțit de soția mea, Antonela-Irina Popa care avea să mă ajute pe parcurs…..

Iată câteva repere din viața d-lui Năstase T. Victor:

-S-a nãscut în 1926 pe 2 iulie, la Tãmãseni, comuna Dodesti, judetul Fãlciu

-Pãrintii sãi erau învãtãtori la Tãmãseni, un sat  încorporat între timp în satul Dodesti

-A fãcut scoala primarã în satul Tămășeni, cu pãrintii, apoi a fost la liceu la Husi. Ultimul an de liceu, în 1937 l-a fãcut la Colegiul Codreanu din Bârlad, dupã care a mers la Facultatea de Farmacie din Iasi, din cadrul Institutului de Medicinã si Farmacie Iasi. A terminat facultatea în 1951 si a rãmas în cadrul ei, ca asistent universitar. 

-A fost în rãzboi de la 16 ani, în Organizatia premilitarã obligatorie, iar de la 17 ani a ajuns pe front. A participat pe front ca premilitar în cadrul Subinspectoratului de Pregãtire Premilitarã Fãlciu în perioada 03.05.1944 – 23.08.1944; A fost decorat cu Medalia Crucea Comemorativã a celui de-al doilea rãzboi mondial, 1941-1945;

-A fost decan al Facultății de farmacie din Iași

-Anul acesta a fost ridicat la gradul de general de brigadă în retragere prin decret prezidențial.

-A publicat sute de articole științifice în țară și străinătate, manuale și cursuri etc.

Are un singur fiu care este medic în SUA. 

Într-un cadru emoționant, cel sărbătorit a evocat prin viu grai dar și prin poze, frânturi din viața domniei sale, legătura cu localitatea Dodești, anii petrecuți în satul natal. Deosebit de interesante au fost evocările privind Dodeștiul din perioada interbelică, activitatea culturală de la Căminul Cultural din localitate unde director a fost tatăl domniei sale, influența marelui dramaturg Victor Ion Popa și a Fundației Carol al-II-lea  în plan cultural dar și economic asupra comunității dodeștene. 

Titlul de Cetățean de onoare i-a fost înmânat de d-na primar Cerbu Loredana. Totodată, începând de astăzi Căminul Cultural din Dodești se va numi „Victor T. Năstase” în onoarea distinsului profesor.

La eveniment au participat fii ai satului, rude ale distinsului profesor, presa.

Organizatori au fost Primăria Dodești și Consiliul Local.

Profitând de acest eveniment, m-am folosit de calitatea de președinte al Asociației „SOLIDAR” și am înmânat două diplome de excelență.

Prima diplomă am acordat-o d-nei primar Cerbu Loredana ca semn de recunoaștere a rezultatelor deosebite după 3 ani de mandat.

În acțiunile noastre ne deplasăm dintr-o comună într-alta și putem face niște comparații. Totodată, știu foarte bine cum e cu birocrația de la noi și problemele cu care se confruntă mediul rural și administrațiile locale din județul Vaslui.Tocmai de aceea, mai ales că Biserica Ortodoxă Română a declarat anul 2019 ca „Anul omagial al satului româ­nesc (al preoţilor, în­vă­ţă­torilor şi primarilor gospodari) m-am gândit să profit de moment pentru a aprecia activitatea de la Dodești.

Când s-a reînființat comuna Dodești după Revoluție m-am bucurat pentru că această localitate merită evidențiată și așa mai ales prin vechimea istorică.Faptul că Dodești este un sat de răzeși care a reușit să-și păstreze acest statut până la instaurarea regimului comunist este un motiv în plus. Dezvoltarea localității în perioada interbelică este un alt motiv. Și totuși, mulți ani după revoluție a bătut pasul pe loc. După aderarea la UE a României în 2007 nu s-au întâmplat prea multe minuni pe aici asta pentru că având o populație sub 2000 de locuitori, nu s-a putut accesa fonduri europene. Nici măcar la GAL  nu s-a aderat. A venit schimbarea din 2016 și iată că în doar 3 ani fața comunei s-a schimbat mult. Comuna a aderat la GAL și are deja trei proiecte aprobate, unul implementat, celelalte în curs. D-na primar a urmărit toate oportunitățile de finanțare depunând proiecte oriunde s-a putut-PNDL, Compania Națională de Investiții etc. 

Asta a însemnat îndrăzneală, curaj, răbdare, stăruință, abnegație calități absolut necesare unui primar. 

Noi oferimam oferit o diplomă pentru atenția acordată infrastructurii locale și în mod special infrastructurii educaționale și sociale. 

„E o mică recunoaștere care să vă dea putere să vă mențineți calitățile pe aceeași linie pentru ca această comună să se dezvolte în continuare. Sunt sigur că veți găsi soluții indiferent de conjunctura politică de la centru.  Dumnezeu să vă ajute!”

A doua diplomă de excelență am înmânat-o d-lui Mihai Apostu, poet și scriitor din Dodești, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent activează ca bibliotecar în comună. 

„Comuna Dodești se poate mândri cu o personalitate culturală consacrată. Eu personal mă mândresc ca fiind consătean cu poetul Mihai Apostu. I-am citit câteva cărți, îi urmăresc creațiile publicate și am participat la câteva evenimente susținute de Mihai. Sper că elevii din Dodești realizează ce personalitate au la bibliotecă! Mihai nu este un simplu bibliotecar, el este un om de cultură consacrat. Există în cultura română creatori cu operă cunoscută, studiată în școli dar la unii personal am o teamă să expun viața personală…..Mihai Apostu are o operă frumoasă, o poezie frumoasă dar are și o ținută pe măsură, o atitudine de om de cultură care poate fi un model excelent pentru tinerii dodeșteni.

Având în vedere implicarea d-lui Mihai Apostu în actul educațional al elevilor din Dodești, preocuparea pentru îmbogățirea patrimoniului bibliotecii, pot presupune că vor apare rezultate și că Dodești-ul va fi bine reprezentat și în viitor în patrimoniul spiritual românesc.”

Ca o concluzie, considerăm de bun augur recunoașterea și promovarea personalităților cu rezultate deosebite în plan științific, cultural, administrativ pentru că generațiile tinere au nevoie de modele.Este timpul ca astăzi în societatea românească să înceapă o amplă acțiune de educație și promovare a adevăratelor valori (corectitudine, competență, cinste) pentru a depăși starea de neîncredere și lipsă de responsabilitate apărute la noi. 


Satul românesc omagiat la Gugești, jud. Vaslui

Ionel Popa

Astăzi, 10.11.2019 în localitatea Gugești, comuna Boțești, județul Vaslui, s-au derulat mai multe acțiuni în organizarea Parohiei Gugești, Episcopia Hușilor, Primăria Boțești și Școala „Alexandru Obreja” din Gugești. Manifestările s-au desfășurat ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind decla­rarea anului 2019 ca „Anul omagial al satului româ­nesc (al preoţilor, în­vă­ţă­torilor şi primarilor gospodari).

Primul moment important s-a derulat la Biserica Sfântul Nicolae din Gugești acolo unde un sobor de 7(șapte) preoți și enoriașii din sat au participat la Slujba Liturgică. La finalul slujbei s-au înmânat plachete omagiale câtorva personalități locale din rândul preoților, a cadrelor didactice și  nu în ultimul rând, primarului localității.

Al doilea moment important a fost un Simpozion dedicat satului românesc derulat la Căminul Cultural din Gugești, la care au susținut prelegeri:

-D-na dr.Anca-Beatrice Todireanu, președinta Asociației România Culturală, cu legături de rudenie în localitatea Gugești,  care a susținut un material despre bisericile și unitățile de cult desființate de regimul comunist în perioada 1977-1987. Precizez că d-na dr.Anca-Beatrice Todireanu a pregătit și o expoziție de panouri fotografice denumită generic Biserici demolate – Un deceniu întunecat 1977-1987. 

Cărți publicate ca autor sau coordonator: „Mănăstirea Văcărești – Un sfert de veac de la martiriul unui monument bucureștean”, „România lui Iosif Berman”, „Civilizația epocii brâncovenești”. 

-D-nul academician Constantin Toma, fiul al satului Gugești, personalitate marcantă a științei românești, botanist-morfolog. Dumnealui a evocat cu nostalgie anii petrecuți în satul Gugești, evoluția localității, legăturile pe care le-a stabilit cu sătenii. Precizez că d-ul academician a publicat ca autor sau coautor 31 de cărți, numeroase cursuri, manuale, articole originale în România și străinătate, recenzii etc.Este Membru corespondent al Academiei Române (din 1991).Din anul 2012 este Membru titular al Academiei Române, secția de Științe Biologice.Este Membru titular al Academiei de Ecologie a Republicii Moldova (din 1999) și  Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (din 2011). 

D-ul academician Constantin Toma este cetățean de onoare al comunei Boțești, județul Vaslui.

-D-nul prof.univ.dr.emerit Petru Ioan de la Universitatea „Al.I.Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice. Filosof remarcabil, logician și semiotician, în mod deosebit, cărturar și pedagog de aleasă ținută intelectuală, magistru neîntrecut în arta vorbirii şi a scrierii, profesorul emerit Petru Ioan se află în galeria marilor oameni de cultură. 

Prof.univ.dr.Petru Ioan s-a născut pe 26 aprilie 1947, în municipiul Huşi, vechi centru episcopal al Moldovei. A urmat clasele școlii primare și secundare în urbea natală, absolvind ca șef de promoție liceul centenar „Cuza Vodă”, în vara anului 1965. Pe intervalul 1965 – 1970 a frecventat cursurile secției de Filosofie din cadrul Facultății de Istorie – Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” Iași, pe care le-a absolvit tot ca șef de promoție, fiind angajat ca asistent la catedra de Logică și Istoria Filosofiei din pomenita instituție. 

D-ul Prof.univ.dr.Petru Ioan a evocat 8(opt) personalități cu rădăcini în comuna Boțești(din care 4 chiar din Gugești).Informații detaliate despre cele 8 personalități dar și despre alte personalități din spațiul hușean sunt cuprinse în lucrarea publicată de domnia sa în anul 2019 la Editura „Ștefan Lupașcu” din Iași, ce are ca titlu  „Școala literară de la Huși” . 

Simpozionul a fost deosebit de animat, organizatorii meritând toate felicitările. În primul rând părintele Dragoș Trofin, preotul paroh și inițiatorul manifestărilor, d-ul Adrian Pantea – primarul comunei Boțești, alte persoane care și-au adus aportul la buna desfășurare.

Consider că astfel de manifestări ar trebui extinse și în alte localități. Pe de o parte pentru că satul românesc traversează o criză care trebuie stopată și astfel de acțiuni pot aduce o contribuție. Pe de altă parte, cu ajutorul unor astfel de manifestări se pot promova personalități care să se constituie în modele pentru generațiile tinere.

Dacă tot faci afaceri, fii în top!

Ionel Popa

Recent am participat la cea de-a XXVI-a ediției a evenimentului Topul Firmelor organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Vaslui(CCIA) în parteneriat cu Primăria Vaslui. Precizez că administrez o firmă a cărei activitate este cea de consultanță. Din 2005 de când am devenit antreprenor am lipsit de puține ori de la acest eveniment.E vorba de primii ani când nu prea înțelegeam eu ce e cu Camera de Comerț….Devenind membru,am fost invitat la toate evenimentele organizate de Cameră printre care și Topul Firmelor.

Personal îmi face mare plăcere să particip la eveniment și recomand tuturor antreprenorilor să-i acorde importanța cuvenită. 

În primul rând că afli cum stai în ramura ta economică. Prezența la eveniment îți va stimula dorința de a urca în top. „Pentru a avea succes trebuie sa gasesti ceva de care sa te agăți, ceva care să te motiveze, care să te inspire.” – Tony Dorset

În al doilea rând, vei descoperi că și în județul Vaslui se desfășoară o anumită activitate economică și împotriva a ceea ce se spune despre județul nostru,lucrurile nu sunt chiar așa…. Și la noi sunt antreprenori care fac performanță. Îmi crește inima să văd progresul de la an la an. Precizez că a face performanță în Vaslui nu e chiar simplu.În condițiile fiscalității ridicate, a lipsei forței de muncă ce se resimte tot mai acut, mediul economic nefavorabil(materii prime uneori greu de procurat, condițiile mai grele de piață mai ales din cauza importurilor, lipsa forței de muncă cu calificare) e cu atât mai meritoriu să faci performanță.

În al treilea rând, evenimentul e foarte bine organizat de fiecare dată. Personalul CCIA Vaslui dă dovadă de mult profesionalism de fiecare dată.

Pe lângă premierea firmelor conform poziției ocupate pe baza Regulamentului Camerei, au fost premiați și câțiva elevi și studenți cu rezultate meritorii. Mi se pare de foarte bun augur aducerea tinerilor cu merite într-un astfel de mediu pentru că pot fi stimulați să ia decizii în direcția antreprenoriatului. Economia țării are nevoie de implicarea tinerilor în activități economice!

Pericolul democrației – politica în haită!

Ionel Popa

Asistăm cu toți la derularea unei campanii electorale pentru alegeri prezidențiale și nu numai cu o specificitate aparte. Eu îi spun politică în haită! Și o să încerc să mă explic în cele ce urmează.

În țările democratice politica este făcută prin intermediul partidelor politice. Acestea sunt organizații cu mai mulți sau mai puțini membri, atrași de o anumită doctrină(liberală, conservatoare, social-democrată, socialistă, comunistă etc). Membrii iubesc doctrina partidului din care fac parte pentru că văd în aceasta vehicolul care le aduce bunăstare și avantaje într-o democrație normală. În România democrația a fost dusă de partide doctrinare începând cu secolul XIX-lea și continuând cu secolul XX până la instalarea comunismului.

După Revoluția din 1989 a fost o perioadă de renaștere a fostelor partide, astfel că a apărut Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și Partidul Național Liberal, precum și alte partide de mai mică anvergură inspirate din trecutul democrației românești. Bineînțeles că aceste partide au dus lupte grele cu un colos moștenitor al fostului PCR care s-a numit fie FSN, fie FDSN, apoi PDSR, în prezent spunându-i-se PSD.

Numai că, în timp, acele partide ce păreau să aparțină unei anumite doctrine, s-au topit în tranziția postdecembristă, astfel că în prezent nu mai avem nici un partid care să aparțină cât de cât de o anumită doctrină. Vorbesc de doctrină pentru că așa ar trebui să se facă politica. Doctrinele bine gândite și respectate se pot constitui în vehicule de progres mult mai bune decât oamenii, fie că cei ce fac politică își zic lideri. Asta pentru că oamenii se schimbă în timp, dar doctrinele nu. Și iată că în acest moment vedem lideri care se dezbracă de orice doctrină și se înrolează în „haita” care le asigură măcar o bucățică de oscior. Ne-am supărat tare când l-am văzut pe Victor Ciorbea, fost premier țărănist, înrolându-se în haita PSD-istă.Dar apoi am aflat cu toții că bietul de el e putred de dator și are nevoie disperată de oscioarele oferite de PSD. Am văzut cum haitele pentru a înfuleca mai bine s-au coalizat în diverse alianțe una mai ciudată ca alta, culminând cu alianța USL una dintre cele mai anacronice. Am văzut apoi cum s-a fragmentat fostul PDL pentru că lideri din partid au dorit propria haită. Asistăm cu uimire cum partidele se aliază azi pentru interes pentru ca peste două săptămâni să se alieze invers, tot din interes etc. Pentru că nu au doctrine la bază, haitele acționeze fără respectarea niciunei reguli, nici măcar legislative. Sunt lacome și doresc doar hălci cât mai mari din ce se mai poate rupe din trupul bietei Românii. Nu țin cont de mediu, nu țin cont de nevoile poporului, de legi, nu țin cont de securitatea națională….. Politica haitelor e simplă: să-și devoreze oponenții și să rămână singure pe moșie. Și haitele devin din ce în ce mai periculoase pe măsură ce atrag membri din toate categoriile de care au nevoie : justiție, poliție, fisc etc. Cineva din exterior poate se întreabă de unde atâta înverșunare în lupta politică de la noi? Explicația e simplă. La noi s-a dezvoltat o cultură politică prin care liderii sunt conduși de multă lăcomie.Ei vor totul! Egoismul e la cote maxime! Robert Falcon Scott, cel care a pierdut lupta cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud a lăsat următoarele vorbe: Primul este totul,al doilea e nimic!  Oare asta o fi citit politicienii noștri de sunt atât de înverșunați? La noi cultura politică dă importanță doar liderului, ceilalți din spate nu reprezintă prea mult. Și asta se trage de la moștenirea lăsată de PCR. La noi liderul ce pierde întâietatea nu mai este păstrat în partid. PSD care este un partid social-democrat, s-a sfărâmat în decursul anilor din cauza aceste culturi politice. Social-democrația e o doctrină bună doar că felul cum a fost aplicată lasă de dorit. Și iată că astăzi au pierdut guvernarea. Nu că programul a fost chiar rău, ci pentru că liderii au dat dovadă de lăcomie și au atras ura, poate invidia celorlalți. S-au vulnerabilizat, unii au ajuns la pușcărie, alții sunt anchetați. Dacă partidul își merită soarta, ce vină are doctrina? Iată de ce e nevoie de oameni onești, cu principii etice și morale, în politica de la noi. Altfel ne vom sfâșia unii pe alții.

E nevoie de o cu totul altă cultură politică în care doctrinele să aibă întâietate. Averea să se facă, nu-i problemă, oricât de mare dar din activități economice și nu din sifonarea banului public…. 

Așa că partidele ar trebui să se aplece mai mult asupra doctrinelor. Fără fundamente doctrinare partidele apar și dispar fără a lăsa nimic constructiv în urma lor. 

A existat un mare  antrenor de fotbal care la începutul fiecărui sezon relua antrenamentele cu o ședință despre minge. Ce e mingea? Poate părea banal dar dacă ne gândim mai aprofundat are logică. Dacă fotbalistul nu înțelege ce e cu mingea, nu va face performanță.La fel e și cu doctrinele la partidele politice. Ca atare,dacă PSD nu înțelege de ce a pierdut guvernarea, să citească doctrina social-democrată și o să vadă unde au fost derapaje,o să înțeleagă că social-democrația nu trebuie să creeze baroni sau vătafi ci oameni care iubesc poporul cu adevărat. La liberali lucrurile sunt și mai complicate. Sunt mai depărtați de doctrină. Ce să mai spunem de USR care încă nu și-au definit doctrina…. Asta înseamnă că nu sunt un partid ci doar o asociere de moment. Fără doctrină nu vor rezista ca partid. Fără doctrină rămânem la vorbele lui George Bernard Shaw: „Politica este paradisul palavragiilor cu limba ascuţită.”

Și asta ne costă ca stat pentru că prin alte părți energiile sunt direcționate spre creștere economică și spre prosperitatea poporului, nu spre luptele fratricide.

Veșnica pomenire a celor adormiți

Ionel Popa

Ai fost vreodată într-un cimitir pe timp de noapte? Într-o noapte oarecare? Ai sesizat că la unele morminte arde câte o lumânare? Fotografia ce însoțește aceste cuvinte e făcută într-o noapte oarecare în cimitirul din Vaslui. Din loc în loc arde câte o lumânare….Nu la toate mormintele…. La câteva…. 

Sunt oameni care atunci când pleacă la ceruri lasă mult gol în urma lor.  Au avut o familie frumoasă, au crescut copiii frumos….Au trăit frumos în general, au ajutat semenii, au trăit în armonie cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de serviciu, au depășit provocările cu înțelepciune, fără prea mult egoism…  Poate că nu toată viața au fost așa dar la un moment dat sau măcar pe alocuri s-au înțelepțit…. Și după moarte cineva sau mai mulți îi pomenesc. Ba, mai mult, le ține candela aprinsă și la cimitir. Ce frumos! 

Mâine ortodocșii au în calendar pomenirea morților. Și asta în fiecare an, în prima sâmbătă din noiembrie. E vorba de „Moșii de toamnă”. În biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare celor săraci. În plus, se aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat. „Pomenirea morţilor este înainte de toate un semn al dragostei celor de aici către cei care au plecat de aici. E şi un semn al credinţei că viaţa noastră nu se încheie odată cu moartea, ci ea continuă şi după aceasta”, pr. Mircea Stoleriu

Mi-amintesc de vizita mea în cimitirul din sat după o lungă perioadă de timp. Am parcurs aleile una după alta. Refăceam lumea în care am crescut, lumea alături de care mi-am trăit copilăria în sat.Mulți nu mai sunt.Din loc în loc mă opream copleșit de amintiri…. Unele frumoase, pline de duioșie, altele amintindu-mi de tot felul de giumbușlucuri.Unele mai puțin frumoase. 

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți cei plecați la ceruri!

Oameni și fapte la superlativ

Ionel Popa

Trăim vremuri tulburi în care constatăm în România situații greu de imaginat pentru secolul XXI. Odată cu deschiderea granițelor românii au putut migra pentru un trai mai bun oriunde și-au dorit. Și mulți au făcut-o astfel că peste 5 milioane de români trăiesc în afara țării. Impactul aceste migrații este deosebit de mare și de complex.Avem un impact la nivelul forței de muncă ce se resimte din ce în ce mai tare în economie. Avem un impact la nivelul finanțelor țării pentru că se constată dezechilibre în formarea fondurilor pentru asigurarea pensiilor, a finanțării sistemului de sănătate etc.Avem un impact deosebit de grav asupra familiei.Întâlnim multe familii monoparentale, o creștere puternică a ratei divorțurilor, mulți copii crescuți de bunici sau de alte rude. Actorul și activistul canadiano-american Michael J. Fox  spune că  “Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.” 

Ca președinte al Asociației „SOLIDAR” am avut ocazia să constat trauma copiilor crescuți fără unul sau ambii părinți.Sunt dese situațiile în care frații sunt separați sau cresc împreună cu alți frați vitregi…. Bineînțeles, o situație aparte este cea a copiilor instituționalizați crescuți în orfelinate sau în sistemul asistentelor maternale. Instituțiile statului român care se ocupă cu astfel de cazuri sunt deseori depășite….. Ca asociație încercăm să compensăm neputința statului atrăgând sprijin din partea societății civile. Poate cineva se întreabă dacă e corect un astfel de demers. De ce să sprijinim statul care de multe ori risipește resurse? Noi zicem că există suficiente motive ca societatea civilă să se implice în sprijinirea copiilor aflați în nevoi. În primul rând copiii reprezintă viitorul. Un citat de-al lui Pitagora ne spune: „Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!”. În al doilea rând, ajutând un copil putem obține un adult care să se descurce singur…și nu unul dependent de stat.Și nu în ultimul rând, construim solidaritate de care cu toții avem nevoie mai devreme sau mai târziu. 

În aceste vremuri constatăm o clasă socială care își sporește averea.Constatăm o creștere a decalajului dintre clasele sociale. Vedem un segment mic ca număr ce dispune de mult mai mult decât le-ar trebui,norocoși ai soartei sau cu talent deosebit în a face avere.Mai vedem un segment mult mai vast de populație trăind în sărăcie.Segmentul ăla mic îl vedem în centrul atenției pe ecranele televizoarelor. Membrii săi sunt angrenați în lupta pentru putere, în războaie economice, în lupte grele în justiție etc. Lăcomia, ciocoismul, egoismul îi face din ce în ce mai inumani….

Mai sunt și excepții și atunci când descoperim astfel de oameni ni se încarcă sufletul de speranță și de bucurie.

Iată o astfel de poveste frumoasă și reală!

Acum circa trei săptămâni am aflat de un caz social în localitatea Hordilești, comuna Cozmești, județul Vaslui. Trei copii sunt crescuți de o mătușă de-a lor. Este vorba despre Timofte Elena, copiii fiind Alina(clasa a VIII-a), Cristian(clasa a V-a) și Ion care are 16 ani și nu mai frecventează școala.Părinții sunt despărțiți, recăsătoriți astfel că mai au și alți frați care trăiesc numai Dumnezeu știe cum. Cei trei sunt cumva norocoși pentru că mătușa lor, alminteri o femeie slăbuță, bolnavă de astm, are un suflet mare și și-a asumat rolul de mamă. Locuiesc într-o căsuță modestă într-un cătun cu 9 case din comuna Cozmești, județul Vaslui. Alina și Cristi merg zilnic la școala din localitatea Oșești și fapt îmbucurător,le place cartea! Ne-am deplasat la ei și Alina cu Cristi ne-a atras de la prima întâlnire! Atunci le-am dus bunuri pe care le aveam în stoc. Am stabilit să mai mergem o dată.Mătușa Elena ne-a zis că stresul mare e legat de asigurarea hranei(venitul ei extrem de modest abia de-i ajunge pentru procurarea spray-urilor pentru astm) și asigurarea lemnului pentru încălzit.Ne rugam să apară o minune pentru ei. Stabilisem să mergem într-o zi de duminică.Din debaraua noastră pregătisem să le ducem dulcețuri și zacuscă.Vineri ne-a sunat un domn deosebit de protocolar:

-Bună ziua. Mă numesc Botezatu Vasile, sunt venit pentru câteva zile în țară și vreau să mă ajutați să găsesc o familie care are nevoie de ajutor.

Gândul ni s-a dus la Alina și Cristian astfel că am stabilit să ne întâlnim și să mergem împreună. Aveam să aflăm că d-ul Botezatu e plecat de peste 15 ani din țară, trăiește la Londra unde administrează o firmă.Într-o primă fază a cumpărat alimente și dulciuri în cantitate consistentă.Și d-lui a fost impresionat de cei doi copii. Pe loc s-a decis să plătească costul lemnelor astfel că am mers la pădurarul din zonă și am rezolvat acest lucru. În acest moment transportul cu lemne a fost efectuat.Apoi a stabilit cu familia o zi când a venit și i-a luat la Vaslui producându-le o adevărată minune!I-a îmbrăcat, i-a încălțat, le-a luat un aragaz, televizor cu plasmă, mașină de tocat carne, tacâmuri de bucătărie etc. Și i-a dus la restaurant oferindu-le un prânz pe care îl vor ține minte mult timp!

Astăzi noi le-am dus un calculator oferit de familia Miron Nicolae din Vaslui. Cu această ocazie am cules și câteva impresii despre minunile din ultima perioadă!

Sunt copii foarte buni,cu vise și scopuri….Doar că trebuie ajutați!

Nouă ni s-a încărcat sufletul de bucurie că am putut întâlni un OM de o calitate extraordinară, un exemplu pentru noi toți!

Dumnezeu să-i dea sănătate, multe bucurii lui și întregii familii, pe măsura sufletului său!

„Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” Abraham Joshua Heschel  


Odihnește-te în pace, Aurel

Ionel Popa

Astăzi a fost condus pe ultimul drum pădurarul Aurel Stîngaciu după o moarte fulgerătoare(provocată de înțepăturile a doi gărgăuni)….O mare de oameni au însoțit sicriul cu corpul neînsuflețit. Personalități din mediul politic, personalul silvic din Direcția Silvică Vaslui, rude și prieteni dar și populația din comuna Banca au ținut să aducă un ultim omagiu acestui destoinic pădurar. Nu e întâmplătoare această compasiune. Am avut ocazia să-l cunosc pe Aurel pe parcursul a mai bine de 8 ani cât am activat în cadrul Ocolului Silvic Epureni. Avea acele calități atât de necesare unui bun pădurar-impunea respect prin felul lui de a fi, responsabil, un familist în sensul adevărat al cuvântului, un om de caracter. 

Nu i-a fost ușor să se impună. Îmi amintesc de perioada 1994-1995 când după punerea în posesie a unei părți din canton se manifesta tendința de tăiere în masă a pădurii proaspăt privatizată. A solicitat sprijin de la ocol pentru a stopa fenomenul astfel că echipe mixte silvicultori și polițiști au efectuat acțiuni de stopare  a fenomenului și de lămurire a populației asupra respectării regimului silvic. Am participat ca tânăr inginer la acele acțiuni. Și el era un tânăr pădurar! Nu i-a fost deloc ușor să țină piept rețelelor ce se formaseră cu scopul de a tăia și valorifica arborii din pădurea privată! Imaginați-vă că hoții de lemne îi urmăreau orice mișcare. Grele vremuri!Șeful de post a fost schimbat tocmai pentru că fusese tolerant cu hoții și numai fermitatea personalului silvic a făcut ca lucrurile să se liniștească.Bineînțeles,rolul principal l-a avut Aurel.În perioada 1997-2001,mai bine de 4 ani i-am fost șef de ocol. Nu îmi amintesc să fi existat vreo sarcină de serviciu pe care să nu o ducă la capăt. De altfel, în ziua tragediei, zi de sâmbătă, voia să valorifice lemn către populație răspunzând cu responsabilitate presiunii exercitate în această perioadă.

Avea o relație bună cu pădurarii vecini, cu șeful de district și cu personalul de la ocol. Și era vesel…. Îmi amintesc cu câtă ospitalitate ne primea la sfârșitul unei zile de vânătoare! Uneori ne și cânta! 

Gândul mă duce și la familia lui. Dumnezeu să-i întărească pentru a face față acestei pierderi cumplite! Soția are nevoie de sprijin mai ales că a doua fetiță este încă minoră! Și nu în ultimul rând, Dumnezeu să-i întărească pe părinți! Nu există durere mai mare pentru un om decât aceea de a-și îngropa copilul! Pentru că și eu am doi băieți la care țin mai mult ca la ochii din cap, nu știu cum aș putea face față într-o situație similară! Nici nu-mi pot imagina! 

Felicitări pentru compasiune întregului corp silvic vasluian! 

Drama acestei familii se alătură și altor drame din rândul personalului silvic….. O dată în plus se dovedește că munca silvicultorilor trebuie reconsiderată, că silvicultorii merită mai mult respect cât se află în activitate din partea autorităților dar și a opiniei publice. Nu e ușor să fii pădurar! Vă spun din postura de fost șef de ocol la două subunități din cadrul Direcției Silvice Vaslui.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Aurel, să-ntărească familia pentru a face față dramei prin care trece iar nouă tuturor celorlalți, înțelepciunea de a aprecia la timp tot ce merită respect!

Atunci când pierdem pe cineva drag aici pe pământ, câștigăm un înger în cer. Un înger care veghează asupra noastră. Sper ca familia să se simtă puțin mai bine știind că un înger veghează acum asupra lor.

Respect pentru profesori

Ionel Popa

În fiecare an pe 5 octombrie întreaga planetă sărbătorește „Ziua Internațională a Profesorilor” în semn de respect pentru această categorie profesională. Întradevăr, profesorii merită tot respectul nostru pentru că ne-a influențat viața în bine direct sau indirect. Eu am numeroase amintiri plăcute de la profesorii întâlniți pe parcursul vieții. Unii mai sunt în viață, alții din păcate, nu mai sunt.

Îmi amintesc cum am deprins eu gustul pentru citit. Prin clasa a V-a d-ul profesor de istorie  Luca Dumitru de la Dodești a început să-mi ofere câte o carte de la bibliotecă.Alegea cu grijă cărțile și de fiecare dată îmi dădea un termen pentru a fi citite urmând a-mi pune întrebări. Așa am citit „Iliada, Odiseea și Eneida” sau „Istoria descoperirilor geografice”.Tot dumnealui mi-a insuflat pasiunea pentru istorie. Mare profesor! Să-i dea Dumnezeu sănătate și ani mulți!

Nu pot să-mi uit diriginta din școala generală,d-na Gavrilă Tincuța. Mi-a fost profesoară de biologie și a contribuit mult la rezultatele mele la învățătură. Avea calități de a motiva extraordinare! Îmi amintesc că a scris în carnetul de note un mesaj pentru părinții mei: „Mulțumim pentru frumoasa educație dată copilului dvs.” Nu știu ce a însemnat asta pentru părinții mei, știu însă că de atunci nu m-au mai luat la muncile câmpului lăsându-mă să învăț. Mare om! Din păcate, diriginta mea din  școala generală nu mai este printre noi.Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Pasiunea pentru matematică mi-a insuflat-o în mod deosebit profesorul Petcu. Datorită d-lui am parcurs pentru prima dată integral o culegere cu exerciții la algebră. Nu știu dacă mai este în viață….

Am multe amintiri frumoase din școala generală! Evoc încă una! Eram prin clasa a VII-a sau a VIII-a și ni s-a dat ca temă să scriem o compunere despre Peneș Curcanul pornind de la poezia „Peneș Curcanul” a lui Vasile Alecsandi.Profesorul se numea Sava Valeriu și era învățător de fapt dar o suplinea pe d-na profesoară de română. A fost foarte entuziasmat de compunere și mi-a dat 10+ ceea ce acorda foarte rar. Așa am început să dau frâu imaginației, mai târziu încercând să scriu și poezii.

În liceu(e vorba de Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui) aveam s-o întâlnesc pe d-na prof.Dăriescu Gicuța care mi-a fost și dirigintă. Din păcate nu mai este printre noi. Dumnezeu s-o odihnească în pace! A avut atâta grijă de mine că m-a luat și în gazdă începând cu ultimul trimestru din clasa a X-a. Începusem să frecventez secția de lupte libere a Clubului Sportiv „Viitorul” din Vaslui. Cum rezultatele la învățătură nu mai erau aceleași a decis să mă oprească de a mai face sport. Cum eu nu am fost de acord cu această propunere a decis să mă ia în gazdă cu gândul de a mă supraveghea mai îndeaproape. Și a funcționat! Am făcut și sport cât am dorit și la un moment dat m-am dedicat doar învățăturii. Dumneaei îi datorez și orientarea spre silvicultură… Recunosc că nu aș fi avut niciodată curaj să abordez Facultatea de Silvicultură așa cum era atunci(una singură în țară, la Brașov) fără încurajările dumneaei. 

În liceu am devenit de nota 10 la matematică(asta a fost nota de la Bac dar și de la admitere la Silvicultură) datorită d-lui prof.Grigoriu Grigore! Mare profesor, mare personalitate! Mai luam câte o castană că mergeam la olimpiadă la istorie de dragul d-nei prof. Paicu în loc să merg la matematică! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu drag îmi amintesc de d-na prof.Nicolescu Irina care ne preda Limba și literatura română. A sesizat că aveam o jenă de a-mi citi compunerile în fața clasei. Eu mai îmi dădeam frâu imaginației și colegii făceau haz!!! Ditamai sportivul la lupte libere și se ocupă cu poezii și compuneri! Și atunci d-na profesoară îmi lua caietul, citea compunerea și față în față îmi făcea observații. Avea grijă să nu-mi taie aripile! Dumnezeu să-i dea sănătate și mulți ani!

Mă opresc aici cu toate că aș putea umple multe pagini despre profesorii mei dragi!

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui.” Henry Brooks Adams

Tuturor profesorilor le doresc sănătate, bucurii și satisfacții, respect pe măsura rezultatelor!!!

Renumitul compozitor Eugen Doga, la Vaslui

Ionel Popa

În seara aceasta la Vaslui, în Centrul Civic, s-a desfășurat un spectacol de înaltă ținută artistică având ca protagoniști pe maestrul Eugen Doga(compozitor de renume mondial din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei din anul 1992) si Orchestra Simfonică a Companiei Radio-Moldova dirijată de Dumitru Cîrciumaru. Soliști au fost Dumitru Mîțu, Mariana Bulicanu, Anișoara Bragari-Moroșanu, Veaceslav Timofti și Vitalie Advahov. Manifestarea a fost organizată de Consiliul Județean Vaslui, Primăria și Consiliul Local Vaslui precum și de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui. Spectatorii au avut acces gratis și pentru că încă din deschidere au urcat pe scenă și au rostit alocuțiuni Vasile Pavăl, primarul Municipiului Vaslui și Dumitru Buzatu,președintele Consiliului Județean, am putea spune că a avut o tentă electorală pe bani publici. Personal nu aduc critici din acest punct de vedere. Un spectacol cu maestrul Eugen Doga e binevenit oricând și oriunde printre români pentru că înseamnă cultură adevărată.Eugen Doga e o mare personalitate artistică, cu largă recunoaștere mondială, cu o activitate prodigioasă pe multiple planuri artistice. Cine are acces la internet poate lesne găsi informații despre renumitul compozitor. Talentul incontestabil al lui Eugen Doga este recunoscut acum și de UNESCO-valsul inclus în coloana sonoră a filmului “Gingaşa şi tandra mea fiară” este numit a patra capodoperă muzicală a secolului XX. A primit numeroase distincții în R.Moldova dar și în URSS și România. Mai multe informații găsiți și la adresa https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Doga

Personal m-am bucurat foarte mult când am aflat că la Vaslui va avea loc un astfel de spectacol. Vremea a încurcat un pic derularea însă întâlnirea cu maestrul Eugen Doga a meritat investiția de timp pentru toți cei prezenți.

Ceea ce eu nu am înțeles, de ce nu au fost mai mulți tineri la spectacol? Având în vedere că a început anul școlar, elevii puteau fi aduși la spectacol însoțiți de cadre didactice fiind un bun prilej de a cunoaște cultură de certă valoare.Din alocuțiunile organizatorilor am înțeles că spectacolul a fost dedicat persoanelor vârstnice…. Cu siguranță persoanele vârstnice meritau un astfel de spectacol însă care ar fi fost problema dacă ar fi fost mai mulți tineri? Unii spun că au fost de 2500 spectatori, alții 3000. Eu am văzut în vară la concertele cu Holograf și Smiley o prezență mult mai mare. Se pare că există o adevărată degringoladă în PSD nu numai la nivel central dar și la nivelul județului nostru. Se știe că PSD are ca votanți fideli persoanele de vârsta a treia. Înțeleg să le acorde o atenție deosebită. Totuși, dacă se dorește o perpetuare a social-democrației, e nevoie de echilibru pe categorii de vârstă în rândul simpatizanților. Mi s-a părut ușor egoistă promovarea spectacolului de astăzi și de neînțeles…. Pe de o parte, manifestarea  se putea constitui ca un bun prilej de promovarea a culturii autentice în rândul tinerilor, de promovare a câtorva modele în artă și cultură de sorginte românească. Pe de altă parte, putea fi un bun prilej pentru administrația PSD-istă de a acorda atenție și tinerilor chiar și numai pentru a mai diminua acuzația că acordă o atenția excesivă vârstnicilor(cel puțin așa susțin unii analiști). 

Exceptând partea de promovare(care a influențat prezența), organizatorii merită toate felicitările pentru ideea de a aduce la Vaslui astfel de personalități artistice și culturale.

Respect pentru pădure, respect pentru pădurari

Ionel Popa

La sfârșitul sec.XIX Mark Twain ne-a lăsat un citat:„Dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat.” În zilele noastre când pe lângă presă creierul nostru este bombardat cu informații și din mediul online devine foarte greu de a distinge adevărul de minciună….. Mai adaug și faptul că scopul dezinformării este manipularea, mulți folosind-o pentru a-și atinge diverse scopuri. În ziua de astăzi vorbim de o adevărată știință a manipulării, tehnicile dezvoltate fiind folosite în diverse domenii, începând de la politică, religie dar și în economie și nu numai. Manipularea a nenorocit state, populații întregi, unități economice mai mari sau mai mici, familii etc. Este întâlnită peste tot în lume și în zilele noastre este aproape imposibil dacă nu chiar imposibil să nu fim afectați. Impactul poate fi diminuat prin cunoaștere, printr-o bună pregătire intelectuală dar și emoțională.

În cele ce urmează mă voi referi la unele manipulări apărute în mediul online cu impact asupra percepției asupra personalului silvic. Fac acest demers ca urmare a unui eveniment ce mi-a produs multă mâhnire… De puțin timp un pădurar de la Ocolul Silvic Pașcani a fost ucis în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii…

Fac precizarea că personalul silvic reprezintă autoritatea statului în fondul forestier. Sunt împuterniciți să aplice legea în apărarea integrității fondului forestier. Spre deosebire de alte autorități ale statului, personalul silvic și mai ales pădurarii, plătesc pentru insuccesele profesionale. Anual în fiecare canton silvic se execută controale(cel puțin două) și pagubele identificate sunt recuperate de la pădurari… Ca să înțelegeți viața unui pădurar, imaginați-vă că gestionați 400-700 ha de pădure răsfirată pe un anumit areal, formată din mai multe trupuri, într-o zonă rurală mai mult sau mai puțin dezvoltată… Cum începe toamna, crește presiunea asupra pădurii. Populația începe aprovizionarea cu lemne și face apel la diferite surse….Pe acest fond apar rețele care preiau comenzi de lemne pe care le onorează prin tăieri ilegale… Aceste rețele sunt bine organizate și de multe ori copleșesc autoritatea silvică. Acolo unde apar astfel de rețele nici poliția nu-și face treaba…… De multe ori rețelele capătă curaj pentru că sistemul judiciar pe ansamblu dă dovadă de clemență sau slăbiciune sau….corupție.În aceste condiții pădurarul patrulează ziua dar și noapte pentru a preveni tăierile ilegale. Ce spuneți? E plăcut să ieși la patrulat noapte știind că sunt șanse să întâlnești hoți la furat lemne? Și vorbim de hoți care vin pregătiți, de hoți care vin în grup, de multe ori sub influența alcoolului. Nu e deloc plăcut să fii pădurar în România și poate așa se explică faptul că pădurarii nu prea iau pensie multă…Meseria e destul de stresantă.Să nu credeți că pădurarii au salarii pe măsura riscului la care se expun…. Nu,nici pe departe. Salariile sunt mici, soțiile de pădurar nu prea au cum să lucreze mai ales dacă locuiesc în pădure, la canton. Și cheltuielile cu copiii înscriși la școală la o familie de pădurar de multe ori sunt mai mari dacă luăm în calcul că minorii fac naveta sau sunt dați la gazdă. 

Dacă cineva și-ar propune să evalueze gradul de încărcare cu sarcini al unui pădurar ar rămâne uimit…. Desfășoară o activitate complexă care necesită și o bună pregătire profesională dar și o structură temperamentală și emoțională anume. 

Voluntar sau involuntar, mulți dintre noi contribuim la scăderea autorității instituțiilor statului sau a altor instituții,în speță autoritatea silvică, prin aceea că ne lăsăm prea ușor manipulați și reacționăm în sensul dorit de cei care au interes să manipuleze.

Pe vremea când eram șef de ocol silvic la Epureni m-a sunat conducerea Direcției Silvice de atunci pentru a-mi cere lămuriri având în vedere că subprefectul județului sesizase cum că la ieșirea din satul Popeni, spre Murgeni, lumea defrișează pădurea…chiar scot și arborii din pământ. Am explicat că acolo se executau tăieri de regenerare la salcâm, prin căzănire. Precizez că este cea mai bună metodă de regenerare naturală a arboretelor de salcâm. Arborii se scot cu tot cu cioată și rădăcinile rămase produc drajoni care contribuie la o foarte bună regenerare a pădurii. Metoda e din ce în ce mai puțin folosită deoarece e lipsă de forță de muncă. În aceste condiții se practică tăierile cu drujba care produc lăstărire însă calitatea regenerării e mai slabă. Directorul a înțeles, a explicat probabil și d-lui subprefect și spiritele s-au potolit. În ziua de astăzi ar fi fost un subiect de Breaking news!

Am mai văzut o manipulare posibil involuntară pe rețelele de socializare dar cu mare impact. E vorba de o imagine cu o tăiere „în scaun” la un arboret de salcie. Precizez că în zona dig-mal a râurilori se practică tăierea de regenerare de la o anumită înălțime față de nivelul solului. Această înălțime depinde de nivelul de inundație al apei primăvara. Se știe că apele se retrag mai târziu primăvara în zona dig-mal. Dacă apa ar acoperi cioatele, nu ar fi posibilă regenerarea.

Cea mai grosolană manipulare e cea legată de cuvântul „defrișare”. Este excesiv de mult folosit și fără a se respecta semnificația. Iată definiția acestui termen, conform Wikipedia: „Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și arbuștilor, cu schimbarea folosinței și a destinației terenului.” Iată un exemplu de știre manipulatoare cu puternic impact: „În România se taie peste 3 hectare de pădure la fiecare oră, arată un raport al Greenpeace. În acest ritm, din anul 2000 încoace au fost defrişate ilegal aproape 300.000 de hectare de pădure.” https://www.antena3.ro/actualitate/in-romania-se-taie-peste-3-hectare-de-padure-la-fiecare-ora-235022.html

Nu știu cum fac aceste calcule, un lucru e cert-e o știre falsă! Precizez că toate pădurile României ce fac parte din fondul forestier național se reamenajează o dată la 10 ani. O comisie de la minister avizează amenajamentul. Propunerile de tăieri rase se analizează parcelă cu parcelă. Se acceptă o astfel de soluție tehnică numai dacă există o argumentație puternică….Chiar și în astfel de situații se propun lucrări de regenerare artificială apoi. Adică suprafața de fond forestier va fi acoperită cu pădure în regimde urgență. Faptul că România mai are păduri virgine, faptul că volumul mediu pe picior e de aproape 350 mc/ha,peste media europeană, e în principal meritul silvicultorilor români.

A denigra silvicultorii de-a valma doar pentru că nu-s toți perfecți e o mare greșeală! După cum, a denigra pădurarii pentru starea din sistemul silvic e total greșit. Legiuitorii sunt de multe ori adevărații vinovați(să ne reamintim legile proprietății care nu au ținut cont de ce se va întâmpla cu pădurile predate-pagubele au fost imense).Și asta e valabil și pentru alte categorii socio-profesionale-preoți, polițiști, jandarmi, procurori etc.

Revenind la silvicultorii, de ce să fie denigrați cei de la Vaslui care după revoluție au înființat pădure pe mai bine de 2000 ha în ultimii 15 ani? Îmi amintesc că în comuna Găgești nu figura nici 1 ha de pădure imediat după revoluție. Acum au canton silvic.

Își pune cineva întrebarea ce-ar fi fost cu fondul forestier fără  prezența silvicultorilor? Eram tânăr inginer prin anii ‘90 și știu cu câtă sălbăticie s-au tăiat pădurile scoase de sub paza pădurarilor în vederea punerii în posesie(erau predate Comisiilor locale de aplicare a legii 18/1991 până la punerea în posesie). 

La fel denigrăm preoții fără a ne pune întrebarea ce-ar fi societatea fără ei. Benjamin Franklin spunea: „Dacă oamenii sunt răi având o religie, cum ar fi  dacă n-ar avea-o?”.

Haideți să protejăm pădurea fără a denigra silvicultorii. Dacă vom constata fapte ilicite, facem sesizări, apoi lăsăm  organele judiciare să-și facă treaba. Denigrarea la general a unor categorii socio-profesionale nu face decât să ne dezbine și să slăbească autoritatea favorizând haosul.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletele celor căzuți în slujba pădurii!

Programe pentru tineri vs pensii speciale

Ionel Popa

„ Singurul scop justificabil al instituţiilor politice este să asigure dezvoltarea nestânjenită a individului. ” Albert Einstein

Succesul Biancăi Andreescu la US Open 2019 învingând-o în finală pe legendara, putem spune, Serena Williams, a umplut paginile ziarelor de pe întreg mapamondul! Câștigarea unui Grand Slam la vârsta de 19 ani nu e de ici colea! Bineînțeles, faptul că părinții sunt români, faptul că a început tenisul la Pitești, pe mulți iubitori ai tenisului din România ne-a ținut în fața televizoarelor la partida din finală și nu numai! Poate că este un bun prilej să ne întrebăm: de ce nu reprezintă România și reprezintă Canada?

Am întâlnit unele forme de egoism la adresa acestei fete total nejustificate din punctul meu de vedere…. Isprava ei este de apreciat chiar dacă nu ar fi fost de naționalitate română, cu atât mai mult fiind de-a noastră! E o formă egoistă de naționalism să nu poți aprecia valoarea unei persoane de aceeași nație doar pentru că o altă țară a ajutat-o! Sunt mulți români care s-au realizat peste hotare pentru că în țara natală nu ar fi putut să-și valorifice potențialul.

Analizând la rece lucrurile ar fi de apreciat preocuparea statului canadian pentru punerea în valoare a potențialului tinerilor. De altfel, Bianca Andreescu este beneficiara unui program de susținere a tinerilor talentați în tenis și ea a recunoscut că fără sprijinul Federației canadiene de tenis nu ar fi obținut o astfel de performanță.

Lecția e simplă. Investiția în talente, în creativitate, asta poate aduce progresul real al unui stat.

Din păcate la noi orientarea e de multe ori greșită și dacă mai obținem unele succese este pentru că unele persoane se ambiționează să lupte chiar și împotriva sistemului. Un astfel de exemplu, tot din tenis, este Simona Halep care a fost ajutată de familie dar cu ce sacrificii!

Una e să aloci fonduri în susținerea tinerilor și alta e să aloci fonduri în pensii speciale! Să nu ne mire că nu reușim să reducem decalajele!

Să investești în tineri înseamnă să le identifici talentele și să-i ajuți să și-l pună în valoare pentru ca mai apoi să culegi roadele.

Să cheltuiești pe acordarea de pensii speciale(mai ales din bani împrumutați) înseamnă duci la pierzanie un neam. De ce? Pentru că îndreptând fluxul de bani spre cei ce nu mai produc, îi vom duce spre consum. Și când consumul e bazat pe importuri(ultima statistică ne arată că luând în calcul doar situația la produsele alimentare și agricole importurile au crescut în primul semestru 2019 cu peste 12 % față de perioada similară din 2018), înseamnă să ajuți alte state să-și dezvolte economia, acestea devenind apoi mai atractive pentru tinerii noștri care vor dori să-și valorifice potențialul și nu numai. Înseamnă să izgonești în mod indirect populația activă afară din țară. Înseamnă sabotarea dezvoltării și în final, slăbirea ca stat, creșterea dependenței de structurale financiare străine, mai puțini bani alocați investițiilor, sănătății, educației(încă mai avem școli cu grup sanitar în curte) etc.

Fiindcă urmează o perioadă electorală prelungită, ce-ar fi să ne uităm un pic pe programele electorale? Nu cred că România își mai poate permite să nu pună în valoare potențialul tinerilor!

Balada lui Ion Săracul

Autor: Ionel POPA

Ion fusese un strungar, 
La o uzină, într-un oraș
De altceva n-avea habar
Acolo el fuse fruntaș.

Când uzina s-a închis
Ion s-a întors în sat
Și-apoi rapid el s-a decis
Pământ a arendat.

Avea vreo trei copii atunci
Și-i greu să-i ții în școală
Muncea Ion, muncea pe brânci
Ades cu burta goală.

Sporul nu era prea mare
La cât se chinuia
Avea la copii de mâncare
Și asta-l mulțumea.

Și când era anul mai bun
Mergeau cu toții la oraș
La Paști măcar sau la Crăciun,
Se respecta ca arendaș.

Dar iată-i vremea de votat
La el vine-o vecină
Pe soțul ei ce-i candidat
Îl roagă să-l susțină.

Vecinu-i promite ajutor
De va ajunge el primar
Acum să-i fie recrutor
Și-agent electoral.

Ajutor? Pare tentant
Începe dar cu promovarea
Biet naiv și diletant
Nu-i știa măcar culoarea.

Vecinul iese învingător
Primar ales, adicătele
Ion miza pe-un ajutor
De vor fi vremuri grele.

Arendatorii, bată-i sfântul
Fiind de-altă…..culoare
Îi iau lui Ion pământul,
Necazul ia amploare.

Ion ajunge zile grele
Se duce la primar
Ajutorul de i-l cere
Că viața-i vai și-amar.

Primarul stă și analizează
E copt Ion de ajutor?
Nu prea se încadrează!
La alții este….mai dator

Îi spuse atuncea lui Ion
Că nu-i foarte sărman
Având pământ, cam un pogon 
Să vină peste un an.

Ion mai face un copil
Își vinde și pogonul
La primar revine umil
Să ceară ajutorul.

Ion fiind de-acum sărman
Lunar primește ajutor
C-așa-i sistemul de viclean
Să fii la mâna lor.

Guvernu-i dă cât să trăiască
Munca pare tot mai grea
Începe dar să lenevească
Timp are …… oricât vrea!

Traiul acesta în trândăvie
Pe mulți dă să-i păcălească
Căci nu ține o veșnicie
Să primești așa de pleașcă.

Statul pare să greșească
Înmulțindu-i pe asistați
Facă lumea să muncească
Nu creând mai mulți ratați!

Foto: Coadă la alimentele de la UE, la Cluj. https://www.mediafax.ro/social/cluj-peste-250-de-persoane-la-coada-la-ajutoare-alimentare-europene-unii-oameni-au-venit-la-ora-4-00-foto-13759918

Despre implementarea proiectelor cu finanțare nerambursabilă

Ionel Popa, consultant

Zilnic găsim informații despre finanțări nerambursabile, atât în mass-media cât și pe internet. Populația activă este din ce în ce mai atrasă de astfel de oportunități. Totodată, instituțiile publice, ONG-urile și firmele private au preocupări mai mari sau mai mici în direcția atragerii de finanțări nerambursabile ceea ce este foarte bine. Dacă sunt bătăi de cap până când se semnează contractul de finanțare apoi trebuie să precizez că implementarea proiectelor dă și mai mari bătăi de cap. De aceea, am decis să supun atenției un astfel de subiect. Doresc doar să atrag atenția asupra subiectului și încă din start spun că beneficiarii de finanțări nerambursabile trebuie să-și ia toate măsurile asigurându-se că vor reuși să implementeze corect proiectele. Dacă sunteți în situația de a implementa un proiect poate că e nevoie să mergeți la cursuri, poate că e nevoie să apelați la o firmă de consultanță, important e să duceți la bun sfârșit proiectul pentru că altfel bucuria aprobării acestuia se poate transforma într-o mare supărare! De altfel, eu spun deseori că atunci când vorbim de fonduri nerambursabile cel mai grav lucru care se poate întâmpla unui solicitant nu este să nu i se aprobe proiectul ci să nu-l implementeze cum trebuie și să fie nevoit să dea banii înapoi după ce i-a cheltuit!

Iată câteva aspecte pe care trebuie să le aveți în vedere ca beneficiar de finanțări nerambursabile, cu precizarea că unele depind de categoria de beneficiar(Autoritate publică, ONG sau firmă privată):

1.Asigurați-vă că ați înțeles foarte bine obiectivele proiectului. Acestea pot fi obiective obligatorii, neîndeplinirea lor putând însemna restituirea totală sau parțială a sprijinului nerambursabil. Pot fi și obiective suplimentare cu impact poate mai scăzut asupra cuantumului finanțării nerambursabile(în cazul neîndeplinirii).

2.Asigurați-vă că știți condițiile de eligibilitate și criteriile de selecție care trebuie menținute pe întreaga perioadă de implementare cât și pe perioada de monitorizare.

3.Asigurați-vă că știți graficul de implementare a proiectului.Nu lăsați pe ultima sută de metri depunerea dosarului de plată pentru ultima tranșă!

4.Asigurați-vă că ați îndeplinit sarcinile pe linie de identitate vizuală!

5.În cazul proiectelor de finanțare a fermierilor, asigurați-vă că respectați planul de producție vegetală și/sau planul de producție zootehnică an de an conform planului de afaceri.

6.Dacă sunt necesare modificări la contractul de finanțare sau la planul de afacere sau la studiul de fezabilitate(modificări ale soluției tehnice, modificări devize etc), faceți demersurile de aprobare din partea autorității de management al programului din timp!

7.Asigurați-vă că știți instrucțiunile privind efectuarea achizițiilor din proiect! E posibil să existe o anexă la contractul de finanțare care face precizări clare referire la acest aspect.Dacă nu, căutați instrucțiuni în acest sens pe site-ul autorității finanțatoare .

8.Verificați lista documentelor necesare a fi atașate cererii de plată! Atacați această listă din timp!

9.Solicitați puncte de vedere din partea autorităților care reglementează desfășurarea activităților:mediu(APM), DSP, DSVSA, altele după caz.Faceți acest lucru din timp deoarece în cazul în care vi se va cere să obțineți autorizări, va fi nevoie să faceți unele demersuri suplimentare care durează ca timp(de ex. obținerea autorizației de mediu).

10.Atenție mare cum folosiți sprijinul nerambursabil! Nu vor fi folosiți în alte scopuri decât cele pentru care sunt dedicați! Nu recomand să faceți card pe contul în care vor fi virați banii din sprijinul nerambursabil! Există riscul să fiți tentați să faceți plăți în scop personal ceea ce nu e permis!

Închei cu o recomandare de final! Nu lăsați totul în seama firmelor de consultanță! Poate că au multe proiecte în monitorizare dar dumneavoastră aveți în atenție doar unul! Totodată, apreciați munca firmelor de consultanță! Nu-i sunați pentru orice fleacuri pentru că telefonul îi poate deruta de la o lucrare care necesită concentrare și pot greși! Solicitați programări în scris pe email sau altă cale de comunicare stabilită de comun acord.

Mult succes în implementare tuturor beneficiarilor de finanțări!

DUPLICOM GRUP SRL, firmă de consultanță

https://www.facebook.com/duplicomgrup/

Email: duplicomgrup@yahoo.com

Nevoia de rost

Ionel Popa

După cazul „Alexandra” de la Caracal asistăm la o creștere a aversiunii față de Poliție, în special, dar și asupra altor instituții ce țin de sistemul judiciar din țară. Este adevărat că poliția a fost prinsă pe picior greșit, zilnic apar în spațiul public erori în modul de intervenție la acel caz. Presa are grijă să mențină și să crească starea de aversiune de parcă ne-ar fi cu ceva de folos. Nici măcar acelui caz nu-i este de folos! Se lucrează sub o presiune mare astfel că posibilitatea de a se produce erori e foarte mare. E înghesuială de organe de cercetare penală ceea ce mă duce cu gândul la un proverb de pe la noi: „Copilul cu moaşe multe rămâne cu buricul netăiat.”
Ca un făcut, apar și alte situații în țară în care organe judiciare dau dovadă de incompetență!

În concluzie, vedem că în unele instituții lucrurile sunt scăpate de sub control. Un alt proverb, de data asta armenesc, spune: „Copilul orfan îşi taie singur buricul.” Eu sper să nu se ajungă ca în Ucraina unde populația s-a organizat în asociații care fac ordine după cum cred de cuviință! Acolo nu mai discutăm de justiție! De aceea cred că a denigra pe ansamblu instituțiile nu ne face bine deloc!

România are nevoie de Poliție, are nevoie de Procuratură și are nevoie de magistrați! România, în schimb, are nevoie de ordine în aceste instituții, are nevoie de o întărire a sistemului judiciar și rolul principal revine Guvernului prin ministerele de resort! Sperăm că s-a înțeles de către factorii de decizie să nu se mai joace cu legile justiției! Orice prevedere care favorizează infractorii indiferent sub ce formă sau presiuni apare încurajează producerea de infracțiuni.

Bineînțeles, nu trebuie neglijată educația! Rezultatele din educație se reflectă și în comportamentul populației. În ceea ce privește populația adultă, și biserica are rolul ei. Vedeți cum se leagă lucrurile și cum depind unele de altele?

Concluzii de final:

-În fiecare instituție pot să mai apară elemente iresponsabile sau incompetente…. Dacă un polițist se arată iresponsabil nu înseamnă că întreaga Poliție română trebuie lovită! La fel, dacă un procuror se arată incompetent, nu trebuie lovită întreaga Procuratură! Dacă un preot calcă pe bec nu înseamnă că întreaga Biserică nu își are rolul său în societate!

-Denigrarea instituțiilor de bază din țară lovește în statul de drept și favorizează anarhia!

Primii care ar trebui să arate că au înțeles acest lucru sunt liderii din societate, fie ei politici, din administrație, Biserică, educație etc. Exemplul lor ajută la instalarea ordinii de drept și revenirea la o stare normală! Dacă nu se înțelege acest lucru și nu se iau măsuri societatea românească poate evolua spre o anarhie greu de controlat!

-Performanțele economice au un rol determinant asupra climatului general din societate. Bătrâni rămași singuri în țară sunt victime ușoare pentru infracțiuni de tâlhărie. Numărul copiilor instituționalizați este în creștere astfel că prea mulți copii sunt crescuți în medii diferite decât cel al familiei naturale.Lipsurile materiale, în general, determină starea psihică a populației, determină consumul de alcool și de multe ori determină producerea de infracțiuni.

Brăduț Florescu scria în 2010: „României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri. ” http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html

Sistemul politic, administrativ, educațional, biserica etc să-și dea silința de a reda un rost fiecărui român și României pe ansamblu dacă ne dorim o țară mai frumoasă, mai pașnică, mai civilizată!

Adrian Păunescu ne-a lăsat următoarele versuri:

Rugă pentru neam

Doamne, Dumnezeul nostru,
Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.

Binecuvântează Doamne România!

Nu sta la mila nimănui!

Ionel Popa

Dacă este sărăcie pe la noi, apoi să știți că uneori o merităm! Una dintre cauzele importante este că săracul stă la mila Domnului. Păi la câte suflete sunt pe pământ, când să mai aibă grijă și Dumnezeu de toți? Oare tu, naivule nu gândești că s-ar putea să te piardă din vedere? Oare nu vezi că sunt în jur oameni năpăstuiți, cu diverse handicapuri, cu diverse lovituri neprevăzute, oare nu vezi că în lume se petrec grozăvii pe care nici Dumnezeu nu le poate opri? Cum să te lași la mila Domnului? De altfel, un proverb rusesc spune: „Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune și mâna pe coarnele plugului. ”

Însă mai avem o cauză care e și mai naivă: să stai la mila statului! Guverne care mai de care se laudă cu ajutoarele date la cei săraci de parcă asta i-ar ajuta întradevăr pe…săraci! În această perioadă antreprenorii se confruntă cu o gravă criză a forței de muncă. Se îndreaptă cu oferte de locuri de muncă spre asistații social și aceștia nu vor nici în ruptul capului să se angajeze! Cum să piardă ei ajutorul social? Ar veni la muncă doar la negru….. Ne dăm seama cu ce chef și cu ce responsabilitate dacă nu semnează un contract de muncă. Ei vin la muncă(cei care vin) cu frâna de mână trasă, antreprenorii nu se pot baza pe forța de muncă în derularea contractelor semnate, apar întârzieri, rezilieri etc. Toți avem de pierdut…..Dacă ești într-o astfel de postură și ai puțină înțelepciune află că ajutoarele sunt doar pentru a te momi să le dai votul. Dacă ești și mai înțelept, ia taurul de coarne și fă-te independent de acele ajutoare!  Ajutoarele te împiedică să te antrenezi într-o muncă, să capeți îndemânare, să pui în valoare talentele pe care cu siguranță le ai, atâtea câte sunt ele. Vorba lui Muhammad Ali: „Dacă s-a făcut penicilina din pâine mucegăită, cu siguranţă şi din tine se poate face ceva.” Dar săracul ce face? Ia de bune ce spune politicianul. Și politicianul ce spune? De exemplu, în preajma campaniilor electorale, deodată mărește salariile bugetarilor, pensiile și alocațiile. Aparent, lucrurile par grozave! Însă peste doar câteva luni, va crește inflația. Logic, dacă gândești.  Și ceea ce ai primit în plus nu mai valorează nimic. Ba din contră, inflația vine și cu alte influențe negative.  Prietene, înțelege că politicienii nu acționează cu mila, doar cu interesul! Păi dacă ar acționa cu milă, județele rămase în urmă fiind cuprinse de sărăcie ar trebui să atragă mila politicienilor și aici ar trebui să se îndrepte preponderent fonduri pentru infrastructură, investiții etc. Se întâmplă asta? Nici vorbă! Chiar de-am votat cu vârf și îndesat anumite partide, nu le-a crescut mila! Doar sărăcia a crescut!

Așadar îndemnul meu este să ne concentrăm pe singura sursă sigură de venit: propriul potențial! Să-l punem în valoare cât mai inteligent și cât mai atent. În felul acesta vom avea și libertatea de a da votul cui credem că chiar merită, nu celor de la care așteptăm milă când de fapt, ei își văd doar de propriile interese. Ba mai mult, acum ne solicită ei mila fiindcă au intrat în diverse încurcături pe când furau pe nesăturate și acum trebuie să dea socoteală la DNA sau alte instituții.

Știu că încrederea ta e la pământ. E logic. Ai început să crezi doar în milă și nu în propriul potențial și acum ești la pământ.  Nu e ușor să te ridici, dar trebuie să te ridici.  Iată un citat de la sufiști: „Aș vrea să-ți arăt când ești singur sau în întuneric, lumina uimitoare a propriei ființe.” Poate te ajută. Dacă nu, caută orice alt citat, orice altă metodă de a ieși din zona de a fi la mila cuiva!

Așa să-ți ajute Dumnezeu!

 

Să fim mai uniţi!

Ionel POPA

„Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român nu mă interesează fie el şi cel mai bogat om din lume.” Grigore Vieru

Vedem în aceste vremuri o încrâncenare puternică în rândul populației de la noi, și nu numai, taman când dispunem de atâtea canale de comunicare cum nu au mai existat niciodată. Dar, vorba lui Mark Twain care spunea cu referire la presa scrisă: „Dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat”. În aceste vremuri dezinformarea atinge cote maxime fiind favorizată de canalele de socializare care se adaugă multitudinii de canale media.

Îmi amintesc din facultate că dacă o populație de animale se înmulțește prea tare, factori regulatori vor interveni care să facă a se menține un nivel optim. De exemplu, apariția unui virus va face ca transmiterea acestuia să fie favorizată cu cât populația este mai numeroasă. La șoareci știința spune că o populație prea densă va determina secreția unei substanțe prin urină numită ACTH care va duce la perturbarea sistemului nervos și astfel se reglezează numărul de șoareci.

Cum stau lucrurile la om? Înmulţirea populaţiei într-un anumit areal geografic determină un consum mai mare. Nesatisfacerea acestui consum duce la ceea ce numim “criză”. Fenomene de acest gen întâlnim des în istorie şi rezolvarea crizelor s-a făcut cu mari sacrificii. În Biblie întâlnim un exemplu. Este vorba despre Turnul Babel. Acolo o populaţie ajunse să constituie cea mai mare aşezare umană de după Potop. Era o aşezare alminteri unită(e vorba de Babilon), ce vorbea o singură limbă. S-a decis să se construiască un turn “până la cer”. Scopul era să-şi arate forţa, puterea şi nu pentru slava lui Dumnezeu. În aceste condiţii, Biblia ne povesteşte că această construcţie a atras mania lui Dumnezeu deoarece oamenii păcătuiau împotriva Lui şi le-a încurcat limbile, împrăştiind oamenii pe tot Pământul. Cum s-a făcut asta? Mă gândesc că în fapt, s-a creat o problemă de comunicare. Cu cât turnul se înălţa şi informaţiile de sus în jos şi de jos în sus se transmiteau (din gură în gură), nu s-au mai înţeles între ei, au apărut disensiuni şi dezbinări.Mai pe înţelesul tuturor, aşa se întâmplă când cineva îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, producând suferinţă celor din jur…. Exemple din această categorie fiind dictatorii ce produc multă suferinţă semenilor doar din ambiţii personale exagerate.

Problemele de comunicare sunt în prezent tot mai des întâlnite. Unii demarează anumite acţiuni, nu ţin cont de Dumnezeu. La un moment dat nu mai reuşesc să ţină lucrurile sub control şi rezultate vedem în zilele noastre: ISIS, întreaga nebunie din Orientul Mijlociu etc etc.

Cum se manipulează? Orice apare, este pus sub semnul întrebării, are oponenţi şi susţinători. Vor câştiga cei ce vor reuşi să atragă mai mulţi susţinători. Nu întotdeauna ideea care conţine mai mult adevăr câştigă. În lupta politică manipularea este arma principală a partidelor. Şi în economie este întâlnită manipularea-de exemplu, prin publicitate. Şi atunci, ce trebuie să facem noi ca oameni dornici de o bună convieţuire? Eu zic că o direcţie foarte bună ne-o oferă Sfânta Scriptură: Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi şi pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toata inima ta”. Şi tot Mântuitorul Iisus Hristos spune în Sfânta Scriptură: „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu”. „Pacea Mea dau vouă.” „Iubiţi-vă, ca lumea să cunoască cum că sunteţi ucenicii Mei.” „Dragostea nu cade niciodată.”

Cu toţii putem schimba câte ceva în jurul nostru prin propriul exemplu de bunătate, de toleranţă, de smerenie…. Acţionând în sprijinul celor aflaţi în nevoi înseamnă a fi îngeri pentru aceştia, îngeri de moment. Rezultatul? Cel aflat în nevoie descoperă dumnezeirea(poate că chiar se roagă pentru a primi un semn de la Dumnezeu…). Cel ce oferă îşi aduce un aport la o mai bună convieţuire. Dacă toţi am proceda aşa altfel ar fi lumea …. Însă nu este aşa deoarece mulţi sunt cuprinşi doar de interese meschine. Răutatea i-a amploare, oamenii fiind din ce în ce mai îndârjiţi. Şi asta nu în condiţii de adevărată criză…. Din punctul meu de vedere, o criză adevărată este cea din timpul unui război şi imediat după. Ceea ce avem acum la noi nu sunt crize adevărate, sunt crize false, create de om doar din anumite interese meschine. Cei ce au studiat viaţa românilor în timpul celui de-al doilea război mondial şi de după, ştiu despre ce vorbesc. Şi ca să lămuresc ce vreau să spun despre o adevărată criză, propun un exerciţiu de imaginaţie: Să presupunem prin absurd(oare?) că România ar fi implicată într-un război….de apărare. Cine s-ar înrola pentru a-şi apăra patria? Românii plecaţi din ţară? Slabe speranţe…. Ce i-ar motiva? Cu “ajutorul “guvernelor post-decembriste, mare parte din populaţia tânără a fost “fugărită” din ţară. Dar cum ar decurge agricultura în condiţiile unui război? Credeţi că proprietarii străini de terenuri(şi care sunt din ce în ce mai mulţi administrând suprafeţe din ce în ce mai mari) ar mai investi în reluarea producţiei agricole? Marile supermarketuri şi hipermarketuri ar continua să funcţioneze în condiţiile în care aprovizionarea se face doar din import? Şi atunci, cu ce se vor hrăni românii? Iată un exemplu de criză. Cât de posibilă este o astfel de criză rămâne să apreciaţi fiecare.

Ţinând cont de cele de mai sus, ca români adevăraţi suntem interesaţi să ne ajutăm mai mult unii pe alţii. Să fim mai toleranţi cu semenii noştri. Să manifestăm mai multă empatie unii faţă de alţii. Poporul român nu e ca cel canadian alcătuit artificial din imigranţi aleşi pe sprânceană(cu studii superioare etc ) Poporul român din contră, a pierdut mulţi fii prin emigraţie. Poporul român e ceea ce a mai rămas, de multe ori familii aflate în nevoi. Cu aceştia trebuie să evoluăm. Vom vedea că în perioadele de cumpănă fermele de familie fac faţă mult mai bine. Un laureat al Premiului Nobel spunea că cea mai bună cale de a ajuta populația unei țări sărace este să fie lăsată să emigreze. Teoria o fi bună la nivel de individ dar la nivel de naţie e fatală. Poate determina dispariţia unor state(Oare ce s-o întâmpla cu Siria?).

De aceea, dacă eşti român, te invit la mai multă iubire faţă de semenii noştri.

Recent, la poarta unui cimitir m-a abordat un bărbat. Mi-a spus că are nevoie de sprijin având soţia în spital şi nu are bani pentru tratamente. M-am uitat în ochii lui şi i-am văzut disperarea. I-am întins 10 lei, atât aveam în buzunar.

O altă persoană a văzut gestul meu şi m-a certat spunându-mi cum pot fi atât de naiv, că ăştia sunt vagabonzi care aşa fac bani pentru băutură etc etc. Amintindu-mi privirea nevoiaşului i-am replicat că: Dacă e adevărat? Nu sunt femei neajutorate prin spitalele noastre? Dar dacă medicamentul îi va face bine şi femeia se va vindeca? Poate că nişte copii vor avea iarăşi mama acasă…. Nu ar fi mai bine?

De fapt, mulţi dintre noi nu putem oferi pentru că avem tendinţa de a judeca pe cei din jur, uitând că nimeni nu-i perfect.

Eu spun că un popor cu cât e mai unit, cu cât manifestă mai multă empatie faţă de cei din jur, cu atât va fi mai puternic în vremuri de criză.

Înaintaşii noştri ne-au dat soluţia pentru a nu greşi în ceasuri de cumpănă: „Ţineţi cu poporul toţi ca să nu rătăciţi – ne-a spus Simeon Bărnuţiu , pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor dinpreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei …” . Mihai Eminescu spunea: „Schimbaţi opinia publică, daţi-i o altă direcţiune, răscoliţi geniul naţional – spiritul propriu şi caracteristic al poporului – din adâncurile în care doarme, faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţiune de idei, în care ideea românească să fie mai mare decât uman, genial, frumos. În fine, fiţi români, români şi iar români!”.

S-a întâmplat de foarte multe ori ca dintr-o familie nevoiaşă să apară un vlăstar fantastic. După cum s-a întâmplat de foarte multe ori ca persoane considerate puternice să ajungă la pământ. Cel mai tare mă doare când la pământ ajung personalităţi şi nu reuşim să le acordăm un ajutor. Aşa au sfârşit, crunt, personalităţi culturale, politice, sportive etc.

De aceea, îndemnul meu este ca din când în când să ne îndreptăm faţa şi către cei năpăstuiţi, către cei ce ţin mai greu ritmul cu dezvoltarea societăţii. Goana după nivelul de civilizaţie occidental nu trebuie să fie prioritar pentru guvernele noastre pentru că vedem că însuşi Occidentul începe să vadă cu alţi ochi România, să aprecieze altfel ceea ce noi încă mai avem. Prioritar ar fi menţinerea unităţii poporului, crearea de condiţii acceptabile de trai pentru români în propria ţară.

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!

Pădurea nu înseamnă doar lemn!

Ing. silvic Ionel Popa

„Moare pădurea, murim şi noi, dar noi murim înaintea pădurii.” Victor Martin

Una din cele mai grave greșeli ce se pot face referire la pădure, ar fi să se considere că rolul acesteia este numai de a produce lemn. Ce să mai spunem când unii văd pădurea doar ca sursă de lemn de foc?!!! O să explic de ce sunt eronate și profund greșite astfel de abordări. Precizez că astfel de abordări sunt des întâlnite, uneori chiar în rândul magistraților când judecă infracțiunile și contravențiile silvice. Același judecător este pus în situația de a judeca uneori cazuri de infracțiuni directe asupra ființei umane și cazuri de infracțiuni la regimul silvic. Având în vedere că e mai greu de cuantificat efectul asupra ființei umane al infracțiunilor silvice, tendința este de minimalizare a acestora. Dar sunt și alte categorii de persoane care etichetează uneori simplist pădurea…..nu vreau să nominalizez pentru că nu aș vrea să lovesc în nimeni. Așa au înțeles pe baza cunoștințelor pe care le au, poate vor înțelege pe parcurs cum stau de fapt lucrurile.

Între numeroasele influenţe favorabile exercitate de pădure, se regăsesc cu prioritate următoarele:
– Apără solul împotriva eroziunii şi degradării sale. Cu cât panta terenului este mai mare, cu cât textura solului este mai nisipoasă, cu atât eroziunea solului și degradarea acestuia se produce imediat ce dispare pădurea. Fenomenul alunecărilor de teren, de asemeni, este des întâlnit mai ales acolo unde a dispărut pădurea.
– Protejează apele curgătoare, asigurându-le un debit constant, limpezime, împiedicând transportul de material. Frunzișul arborilor, tulpinile, fac ca precipitațiile să se scurgă mult mai lent de pe versant. Totodată, o mare cantitate se înfiltrează în sol. În lipsa pădurii precipitațiile capătă viteză pe versant, formează torenți ce transportă mult material în aval, producând pagube imense, greu de cuantificat. La noi în țară observăm ceea ce se întâmplă în ultima perioadă de timp(mai ales după aplicarea legilor fondului funciar) când mari suprafețe de pădure din zona de munte au fost dezgolite de pădure-precipitații ce produc inundații an de an.
– Influenţează favorabil extremele de temperatură, diminuându-le. Vara arșița e mai scăzută în zonele împădurite față de zonele expuse. Iarna, sub acoperământul pădurii temperatura e cu câteva grade mai crescută.
– Diminuează viteza vântului, mai ales iarna. Estompează viscolul astfel că împiedică troienirea căilor de comunicații și a satelor. Vedem ce se întâmplă an de an în Bărăgan! Sate întregi izolate în nămeți, autovehicule blocate în trafic etc. De fiecare dată se concluzionează că ar fi necesare perdele de protecție și totuși, nu se iau măsuri.
– Înfrumuseţează şi înnobilează peisajul. Ce poate fi mai frumos decât un peisaj acoperit de pădure?
– Purifică aerul atmosferic, îmbogăţindu-l în oxigen. Se știe că arborii consumă mari cantități de CO2 . Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual în atmosferă prin arderea combustibililor, plus cele provenite din respirația oamenilor și animalelor, două treimi sunt absorbite de păduri, acei “plămâni verzi” ai Pământului, cărora le datorăm atât de mult.
De asemeni, rețin cantități mari de praf în frunzișul din coronament.

-Adăpost pentru animalele sălbatice ce se constituie într-o mare bogăție – fondul cinegetic românesc.
– Creează condiţii excelente pentru destindere şi recrearea capacităţii fizice, psihice şi intelectuale. De asemenea, pădurea este menită să asigure cerințele de agrement și turism, tot mai accentuate în condițiile vieții moderne, ambianța biofizică indispensabilă localităților balneoclimaterice, conservarea multor specii de plante și animale foarte utile etc.
N-am spus nimic de influența asupra agriculturii, fie că-i vorba de perdele de protecție sau pâlcuri de pădure.

Să analizăm un pic efectele negative ce se produc atunci când pădurea dispare.

Despăduririle masive au înmormântat sub dune de nisip, înfloritoare civilizații nu numai în nordul Africii, ci și în Asia, iar în unele părți ale Europei au împins dezgolirea munților și dealurilor până la limite vecine cu calamitatea. Cine a călătorit în Turcia, Grecia, Croația, Italia etc, a putut observa munții golași, despăduriți de-a lungul secolelor. Vegetația forestieră e greu de reinstalat pe versanții „spălați” de sol. Fostul oraș antic Ephes din Turcia este acoperit în mare parte de material scurs de pe versant de-a lungul a câtorva sute de ani.

Reamintim aici și apariția deșerturilor tinere.

Reîmpădurirea e încă un cuvânt prea nou și efectele ei prea mici pentru a răscumpara greșeala multimilenară care a determinat dispariția a jumătate din arborii planetei .Desigur în aceasta privință calculele sunt foarte precare. Recurgem totuși la unele, care, indiferent cât de mare e aproximația, ne spun câte ceva.La sfârșitul Imperiului roman, Peninsula Iberică era acoperită cu păduri viguroase de la Biscaya până la strâmtoarea Gibraltar și ar fi avut o populație aproape dublă față de cea de azi, când au rămas doar vreo cinci la sută din fostele păduri.

Acele generații nu pot fi judecate pentru ceea ce au făcut asupra pădurii în aceeași măsură ca generațiile actuale. De ce? pentru că în acele vremuri nu se cunoșteau limitele planetei, darămite efectele despăduririi! Cu totul altfel stau lucrurile acum! Știm rolul pădurii, vedem efecte, totuși e prea multă pasivitate!

E nevoie de acțiune, multă acțiune civică! Nu putem sta pasivi când interesele economice încalcă legile! Nu putem sta pasivi când în domeniul pădurii se dau legi strâmbe!
Într-un cuvânt, fără păduri suficiente, dezvoltarea și, la urma urmelor, viața însăși nu sunt posibile.Astăzi, când pădurile ocupă cam o treime din suprafața uscatului (circa 4 miliarde de hectare), pe plan modial își face loc părerea că aceasta reprezintă un minimum necesar,sub care omenirea nu-și poate permite să coboare.În condițiile când rămân de răscumpărat față de pădure greșeli multe și vechi, când un singur automobil, parcurgând 1000 de kilometri, consumă o cantitate de oxigen suficientă unui om pe timp de un an, iar râurile dezlănțuite fac tot mai mari ravagii, spălând nemilos ce a mai rămas din fertilitatea solului, exploatarea nerațională a resurselor forestiere a devenit un lux prea scump.

În concluzie, chiar dacă acest material este pentru orice cetățean al acestei planete, puțini îl vor accesa, și un procent și mai mic îl vor înțelege. Pretenții am doar de la cei care îl vor înțelege. De ce? Pentru că așa-i în societate! Responsabilitate față de planeta Pământ , cel puțin teoretic, ar trebui să avem toți. Dar știm că nu este și nici nu va fi așa niciodată. Unii nu-și vor purta nici măcar propria responsabilitate. Nu ne supărăm pe nimeni, doar că cei ce înțelegem rostul pădurii vom acționa pentru a o proteja!

Pădurea merită iubită, protejată, apreciată și extinsă!

O altă lecție de la copac:Nu te dezrădăcina!

Ionel Popa

“Când renunț la ceea ce sunt, devin ceea ce aș putea fi.” – Lao Tzu

Copacul cu cât e mai în vârstă, cu atât este mai mică șansa de „a se prinde” în situația în care este dezrădăcinat și mutat în altă locație. Oricum l-am dezrădăcina, rămân anumite radicele ce jucau un rol important în asigurarea nutrienților. De asemeni, sistemul radicelar se formează și funcție de proprietãțile fizice ale solului (profunzime, compactitate, umezealã etc.) și chimice(bonitatea solului). Unui copac nu-i va fi deloc ușor să se adapteze cu un sistem radicelar format într-o locație, mutat în altă locație. Dar ce înseamnă pentru om dezrădăcinarea?
Asistăm la un adevărat exod al românilor prin toate țările lumii, mai ales în cele europene după aderarea la UE. Este bine sau nu este bine? Această libertate de a putea circula oriunde în lume e un bun câștigat după Revoluția din 1989. Și totuși, revin la întrebarea: Este bine sau nu este bine ca cineva să plece în străinătate?
Aș zice că sunt mai multe situații. Unii pleacă în vacanțe. Alții pleacă să se afirme peste hotare. Însă unii pleacă pur și simplu, să slugărească străinii. Și sunt foarte mulți din cea de-a treia categorie.Lor mă adresez spunându-le să nu se dezrădăcineze. Plecarea în străinătate asigură poate mai mult confort din punct de vedere material.Însă din punct de vedere al sufletului, acesta suferă enorm. De aceea, dezrădăcinarea, ce apare la oricine stă mai mult timp în străinătate, produce efecte devastatoare. Mi se întâmplă destul de des să întâlnesc români veniți din străinătate pentru o scurtă vacanță.Discutând cu ei, rămân surprins la ce nivel de gândire ajung după ce au stat câțiva ani pe-acolo. Pierzând posibilitatea de a se informa, încetul cu încetul trăiesc în lumea fanteziilor. Par rupți de realitate. Având în vedere că muncesc ca niște roboți, fără să gândească prea mult, în medii care nu favorizează dezvoltarea personală, vin cu idei și propuneri de afaceri ca rezultat al unor fantezii ce n-au nici o treabă cu realitatea de la noi. De aceea, procesul de reacomodare în propria țară devine uneori imposibil. Așa că:
Nu te dezrădăcina. Poate nu mai găsești soluții la situația din țară. Pregateste ogorul si seamănă din nou.Cum care ogor? Ogorul mintii!! Acela trebuie semănat, acela te poate salva. Mai citește o carte, mai du-te la o expozitie, ieși din zona de confort.Mai studiază o oportunitate! Trebuie să știi că există o soluție pentru fiecare situație. Nu uita că există talente în fiecare om, deci și în tine.Dar trebuie găsite sau poate chiar trebuie formate.Ieși din letargie, nu te descuraja.Mai du-te la un curs! Ceva te va porni! Pleacă de la TV, poate că acesta te ține pe loc! Părăsește internetul sau măcar site-urile ce nu te-ajută! Cată-ți calea, omule! Ai în tine talente, caută-le și pune-te pe treabă!!!! Demonstrează că este sub demnitatea ta să slugărești la străini. Se poate accepta pentru o perioadă scurtă. Poate situația materială o impune. Dar NU TE DEZRĂDĂCINA!!! Și încă ceva. Lasă guvernul, face cât știe și face mai mult pentru el! Important e ce faci tu pentru tine!!!

Copac-5E-1000-1