Ionel Popa

Ţărane drag din aste vremuri, vin la tine cu un sfat

Pământul acesta strămoşesc, nu-i bine de înstrăinat

Chiar de viaţa este grea şi nu-s bani de cheltuială

Caută alte soluţii, ai mai multă chibzuială

Pentru ce luptau răzeşii, la chemarea lui Ştefan?

O bucată de pământ, să-l cultive an de an

Şi să-l lase moştenire la nepoţi şi strănepoţi

Tu să ţii dar la pământ şi ai să-l ari cum ai să poţi.

Cuza-Vodă domnitorul, după ce-a unit o țară

Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară

Pe clăcași i-a slobozit, punându-i în libertate

Și pământ le-a dăruit, să trăiască în demnitate

Când a fost război cu turcii, la Smârdan sau Plevna

La ce visa oare Curcanul, de unde-i venea lui râvna

De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești

Tot pământul îi da avântul, pe redutele turcești

Ce şi-au dorit ţăranii, când la Flămânzi s-au răsculat?

Îţi mai aminteşti tu oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat

Răscoala a cuprins o ţară, fără pământ erau argaţi

Mulţi s-au jertfit atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.

Când a fost mobilizare, pentru a lupta cu nemții

Doar pământ au vrut țăranii, fără a avea alte pretenţii

La Oituz sau Mărășești, cu eroism s-au avântat.

La străini să dăm pământul, oare n-ar fi cu păcat?

Când comuniştii, fără milă, luă pământul la ţărani

Unii au plătit cu viaţa, alţii închişi pe mai mulţi ani

Colectivizând cu forţa, le-a luat aproape totul

Dependentă fiind de stat, ţărănimea-şi pierdea rostul

Dar a fost o nouă şansă, o revoluţie de Crăciun

Când şi ţăranii au sperat, c-or să scape de surghiun

Şi se străduie acuma, să reînvie tot ce-a fost

Nu e simplu, cum se pare, să-şi găsească iarăşi rost

Însă zic să facem totul, să reînviem  noi satul

Vom reînvăţa cu drag, meşteşuguri şi aratul

Şi-om încinge hore-n centru, cum aveam la sărbători

Şi-om aduce acasă fii, rătăciţi prin alte ţări.