„Educația întregii lumi este mai presus de orice. ”Pierre Athanase Larousse

La baza progresului în societatea umană stă creativitatea, inovația, la care se adaugă multă muncă și disciplină. Analizând multitudinea de probleme cu care se poate confrunta un om în timpul vieții vom constata că la aceleași probleme unii găsesc rezolvare, alții clachează. Care este diferența dintre cele două categorii? În primul rând capacitatea de a identifica soluții, fie ca proprie creație, fie ca o inovație, fie ca o adaptare a unei soluții găsite de altcineva și preluată de cel în cauză pentru că a știut unde să o găsească. Putem trage o primă concluzie-cu cât am citit și studiat mai mult, cu atât creierul nostru este capabil să ne furnizeze soluții la probleme cu care ne-am putea confrunta.De aceea poate, Malcolm X. spunea „Educația este pașaportul nostru pentru viitor, căci ziua de mâine aparține celor care se pregătesc pentru ea de astăzi.” Dar este de ajuns? Nu. Omul are nevoie mereu și de sprijinul celor din jur. Nimeni nu poate trăi izolat. A crea și menține relații puternice cu cei din jur presupune a avea caracter. Și știm că la om caracterul se formează în prima parte a vieții. Caracterul înseamnă moștenirea genetică a fiecăruia șlefuită prin educație. Sau cum spunea Socrate: „Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”
Martin Luther King Jr. spunea că: „Inteligența plus caracterul este scopul adevăratei educații.” Probabil că la acele vremuri era suficient. Eu cred că o educație împlinită e ceva mai mult în vremurile actuale. Astfel fluxul puternic de informații cu care este bombardat zilnic creierul unui tânăr din era internetului îl poate foarte ușor corupe. De aceea, cred că o adevărată educație trebuie să aibă și o componentă morală puternică. Theodore Roosevelt spunea că: „A educa o persoană în minte dar nu și în morală înseamnă să educi un pericol pentru societate.” Totodată, cred că procesul educațional este împlinit în momentul în care tânărul este ajutat să-și găsească calea. Adică la sfârșitul perioadei de educație el cunoaște o meserie, dobândește o pasiune, ce are la baza voința lui ca individ, pe măsura aptitudinilor sale. Prea des în ziua de azi cei ce termină un liceu nu se pricep la nimic. Dacă sunt întrebați ce-și doresc de la viață, habar n-au. De aceea, rătăcesc o perioadă, unii fără a-și găsi vreodată calea. Sistemul educațional ar trebui să-i ajute în a-și găsi calea.
Ar avea vreun interes un guvern în această direcție? Eu cred că un guvern serios, responsabil pentru generația actuală dar mai ales, pentru generațiile viitoare ar avea mult interes. Nelson Mandela spunea așa: „Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.” Dar conducerea țării trebuie să se concentreze pe acest aspect. Progresul țării trebuie să constituie cu adevărat politică de stat. De cele mai multe ori însă lucrurile stau invers. Politicienii au aflat următorul lucru: „Educația face oamenii ușor de condus dar greu de influențat, ușor de guvernat dar greu de înrobit.” A spus-o Peter Brougham încă din sec. IX. Și politicienii au concluzionat că decât să conducă, mai ușor ar fi să influențeze. Adică decât să se preocupe permanent de progresul poporului, mai bine îl lasă de izbeliște și când vine campania electorală, care mai de care, caută să influențeze cu câte o plasă cu făină, o bere, mici etc. Cel mai ușor e dacă poporul e adus în stadiul de dependență totală față de ajutorul statului.
Am stabilit care ar fi rolul educației, unii ne vom da seama că educația are un rol extraordinar, alții însă vor continua să-i critice pe Andrei Pleșu, chiar și pe Mircea Cărtărescu. De ce? Eu cred că e o carență de educație. Să critici un creator, chiar de literatură fiind, fără să fii critic literar, e total greșit. Creatorii, indiferent de domeniu, sunt deschizători de căi.Nimeni nu-i obligat să-i urmeze sau să-i venereze. Fiecare poate lua ceea ce-i place.Dacă vom analiza opera oricărui creator, vom găsi idei bune cu siguranță. Etichetându-i, riscăm să pierdem un flux important de idei. Oare când vom învăța să înțelegem creatorii? Când vom învăța să tolerăm toate formele lor de exprimare și să căutăm cei bun de la fiecare?
Mulțumesc lui Dumnezeu că am studiat științele naturii și am văzut cum în natură totul se valorifică.Chiar și în mediile cele mai ostile vieții se poate întâlni măcar o bacterie care să populeze!
Îmi vine în cap acuma originea cuvântului „umil”, dar în sensul : smerit, modest, nepretențios. Provine din latinescul humilis, care definește primul orizont de sol. Acest orizont este cel care primește de toate: apă de la ploaie, zăpada, căldura de la soare dar și deșeuri de tot felul, frunze moarte, crengi uscate, alte multe deșeuri. Orice ar cădea pe sol, acest strat îl va prelucra în timp rezultând ceea ce agronomii, silvicultorii etc numesc humus, stratul cel mai important pentru plante, fiind stratul fertil. Acest strat va reprezenta sursa de hrană pentru plante. Modul de acțiune: prin transformarea amestecului de apă, deșeuri organice și anorganice, sub influența căldurii, în mediul de cultură pentru diverse plante. Acest strat nu respinge nimic. Doar transformă în ceva bun! Fantastic cum lucrează! Fantastici au fost și filosofii antici care au creat această corelație.

Exact asta ar trebui să fie atitudinea noastră față de creație, de orice natură ar fi. O atitudine umilă în sensul definit mai sus, cu capacitatea de a transforma fluxurile de informații în idei care să determine progres la nivel de individ. Iar progresul indivizilor va determina progresul societății pe ansamblu.
Conchid, revenind la educație. Să nu facem greșeala să lăsăm pe ultimul loc educația!