Categorie / Politica

de Popa Ionel

Ce ne arată cazul Sorina?

Ionel Popa

Un nou caz a inflamat opinia publică din România! E vorba de Sorina Lucan, fetița din Baia de Aramă…. Presa de la noi avea nevoie de un nou caz după ce cazul Dragnea s-a cam închis prin arestarea acestuia. Cazul cimitirului din Valea Uzului a incitat interes o perioadă însă era nevoie de ceva nou…. Și acest caz a venit ca o mană cerească. Nu o să intru în detaliile cazului deja mult mediatizat. Oameni de presă, politicieni, personalități din societatea civilă, toți au căutat să stoarcă un avantaj din acest caz. Care sunt rezultatele? În primul rând, o pată neagră pentru justiția din România. Cum e posibil ca o instanță să hotărască una și alta să hotărască alta? Cum e posibil ca un procuror să aibă atâta inabilitate? În al doilea rând, o scădere a încrederii în instituțiile statului-Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți(inerția acestei instituții care, de ce să nu recunoaștem nu și-ar mai avea sensul sau i-ar scădea din importanță dacă numărul copiilor instituționalizați ar scădea), Poliție etc. E acuzat Guvernul, e acuzat președintele țării că nu se implică….

Cred că Guvernul României ar trebui să vină cu precizări privind o situație alarmantă care stă la baza acestui caz.

De unde vin copiii abandonați în sistemul de protecție a copilului? Potrivit raportului intitulat România: copiii din sistemul de protecție a copilului(emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, la 30 iunie 2017), aceștia vin din familii, din maternități și din spitale: „Există trei tipuri de rute urmate de copiii aflaţi în grija statului înainte de a intra în sistem. Primul tip ţine de familie şi reţeaua familială: copiii urmează ruta standard până în momentul în care are loc un eveniment perturbator şi ajung în sistemul de protecţie a copilului. Aşa se întâmplă cu aproximativ 65% dintre copiii aflaţi în grija statului“. Dintre evenimentele nefericite care determină intrarea copiilor în sistem, raportul amintește: decesul părinților/părintelui unic susținător, plecarea de acasă, ajungerea la închisoare, plecarea la muncă în străinătate sau la noua familie a acestora. „Al doilea tip de rute ţine de instituţii, în special de cele medicale, fiind întâlnit în cazul a peste 31% dintre copiii aflaţi în grija statului“, arată același document. Procentul de 31% se compune din: aproape 24% dintre copiii din sistemul de protecţie care au fost părăsiţi la naştere, într-o secţie de maternitate și alte 7 procente de copii care au fost luaţi acasă de la maternitate timp de câteva luni şi apoi părăsiţi într-o secţie de pediatrie sau altă unitate sanitară, conform aceleiași surse. „Ultimul tip include ruta străzii şi este cel mai puţin frecvent. Pentru sub 1% dintre copii, dosarele nu oferă informaţii în acest sens“, arată într-un final raportul cu privire la rutele de intrare în sistem.

La fiecare nouă ore, un bebeluș e părăsit în secțiile de maternitate sau pediatrie.Așadar, aproximativ 1.200 de copii sunt abandonați în fiecare an, la o vârstă foarte fragedă. Anual, intră în sistemul de protecție specială un număr de aproximativ 4.000 de copii.

Toată lumea e concentrată pe efecte. Unii caută noduri în papură în viața familiei adoptative(care e posibil să fie de bună credință și tot acest scandal va descuraja alte familii să mai adopte copii), a familiei asistentei maternale(care chiar dacă a fost plătită pentru efortul ei de a crește un copil străin și știa ce se poate întâmpla în astfel de cazuri, constată acum că s-a atașat de copilă și devine….egoistă), a justiției, a modului de acțiune a autorităților etc. Totul pentru un copil, un copil dintr-o țară în care problema copiilor instituționalizați este mult mai profundă.Un copil din alții 53000……

Statul ar trebui să abordeze cauzele dacă vrea să nu fie copleșit de efecte! Statul trebuie să acționeze asupra educației dacă vrea mai puțini copii abandonați în maternități. Statul trebuie să ia măsuri concrete de stopare a emigrației și asta presupune atragerea de investitori, crearea de infrastructură etc. Vedeți cum se leagă lucrurile? E nevoie de mult mai multă responsabilitate în prioritizarea cheltuielilor din banii publici.

de Popa Ionel

Dacian Cioloș, președinte al Grupului Renew Europe din Parlamentul European

Ionel Popa

Dacian Cioloș a fost ales miercuri, 19.06.2019, președinte al Grupului Renew Europe din Parlamentul European. Acest grup este al treilea ca mărime în Parlamentul European. Este pentru prima dată când un europarlamentar român deține o asemenea funcție. Cine a urmărit activitatea lui Dacian Cioloș de până acum probabil nu se miră prea mult. Mirare e că România primește o asemenea onoare taman acum când în țară cuvântul cel mai potrivit ce descrie activitatea politică ar fi „degringoladă”. Se vede că a primat experiența politică a lui Dacian Cioloș, un politician care a deținut funcția de comisar european pentru agricultură fiind apreciat pentru felul cum s-a achitat de sarcini. Are o experiență redutabilă la nivel european dar și o experiență redutabilă la nivel național. Să nu uităm că a fost premierul guvernului tehnocrat. Guvernul Dacian Cioloș a guvernat România de la 17 noiembrie 2015 până la 4 ianuarie 2017. A fost și ministrul Agriculturii  în guvernul Tăriceanu.

Personal i-am apreciat activitatea ca ministru al Agriculturii și ca premier. M-am bucurat foarte mult când a fost nominalizat ca premier pentru că a pus talpă intereselor de grup. I-am găsit și multe lucruri bune făcute în acel mandat chiar dacă au fost mulți care l-au criticat. Cel mai mult s-a evidențiat în funcția de comisar european fiind apreciat de multe state din Uniune.

Este un om al faptelor. Vorbește puțin, e modest și onest. Înființarea partidului PLUS e de foarte bun augur în România pentru că împreună cu USR dă consistență opoziției aproape inexistentă până la alegerile europarlamentare.În plus, partidul PLUS contribuie la asanarea morală a sistemului politic de la noi. Până la apariția alianței USR-PLUS spuneam că toți ceilalți  au fost la putere și toți sunt compromiși. Iată că noua formațiune cel puțin pentru o perioadă, nu poate fi acuzată de corupție.

Reevenind la Dacian Cioloș, îi dorim mult succes la conducerea Grupului Renew Europe, poate va contribui și la reînnorirea României!

Doamne ajută!

de Popa Ionel

R. Moldova, încotro?

Ionel Popa

Mulți români au urmărit cu sufletul la gură derularea evenimentelor din R. Moldova. Și eu am fost unul dintre aceștia pentru că am prieteni acolo, îi simt ca pe niște frați și mi-aș dori o mai multă apropiere. După plecarea lui Plahotniuc situația de acolo s-a mai detensionat însă mulți ne întrebăm – ce va urma? La prima vedere, Maia Sandu pare o alegere bună pentru funcția de premier și totuși….. Gândul îmi fuge la anii de după al doilea război mondial din România. Să ne reamintim cum s-a instaurat dictatura comunistă la noi. La început a fost Guvernul Groza. Acesta a fost format din comunişti, social-democraţi, membri ai Frontului Plugarilor, ai Uniunii Patrioţilor şi Uniunii Populare Maghiare. Lor li s-au adăugat disidenţi  din partidele istorice (Gh. Tătărescu, Anton Alexandrescu). Scopul a fost să se dea impresia colaborării tuturor forţelor politice în vederea instaurării unei democrații în România. Guvernul Groza, autointitulat„ de largă concentrare democratică”, marchează de fapt, începutul regimului comunist în România. Dr. Petru Groza era doar o simplă marionetă care să servească intereselor Moscovei. Ideea unui astfel de guvern a venit, bineînțeles, de la Moscova. Ușurel, ușurel, interesele Moscovei s-au impus tot mai mult, România urmând să devină o țară comunistă în cel mai clar sens al cuvântului. Maniu era numit fascist. De altfel, toți liderii forțelor democratice aveau să înfunde închisorile fiind acuzați de diverse fapte….

Nu vedeți unele similitudini în ceea ce se întâmplă în R. Moldova? Cu siguranță, Plahotniuc nu a fost un înger însă un Dodon ca braț al Moscovei pare mult mai periculos. De altfel, Plahotniuc a făcut în așa fel încât să ni-l arate un pic pe Dodon cu acele înregistrări. Observăm că Dodon caută să-și întărească poziția în R. Moldova. Astfel că Serviciul de Informații și Securitate dar și Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat vor trece în subordinea lui Dodon(adică în subordinea Moscovei)…..

Vom urmări îndeaproape evenimentele însă R. Moldova se arată deosebit de vulnerabilă iar România deosebită de inabilă în a ajuta. De altfel, nici nu are cine fiindcă PSD a fost în alianță cu PDM-ul lui Plahotniuc. Cine are încredere în PSD?(mă refer la cei de la Chișinău). De altfel, am observat că Plahotniuc și Dragnea au jucat aceleași cărți în încercarea de a se salva(acțiuni prin care au sperat să intre în grațiile SUA) – probabil având aceiași consilieri. În ambele state partidele de la guvernare au suferit înfrângeri puternice, PSD la noi, PDM în R. Moldova. Degringolada e maximă și dezastrul e abia la început. Cât vor fi afectate cele două state? România cu siguranță mai puțin și asta datorită apartenenței la UE. R. Moldova însă, e la cheremul Rusiei.

Liderii proeuropeni de la Chișinău, Maia Sandu și Andrei Năstase, au nevoie de multă înțelepciune și abilitate pentru a face față misiunii lor, anume aceea de a menține R. Moldova pe parcursul ei european. Ne dăm seama însă acum ce beneficiu pentru noi să facem parte din UE și ce vulnerabilitate pentru R. Moldova să fie în afară! Pentru că în afară nu înseamnă neutră, pentru că în afară înseamnă, de fapt, la cheremul Rusiei.

Doamne, ajută-i pe românii basarabeni să-și găsească calea!

Foto: preluare de la DIGI 24.

de Popa Ionel

O căpușă numită UDMR

Ionel Popa

În timpul evenimentelor din Decembrie 1989, s-a înființat Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, la început cu o platformă culturală. Încetul cu încetul, uniunea s-a implicat tot mai mult în politică, chipurile pentru a reprezenta interesele comunității maghiare. După 30 de ani constatăm că UDMR s-a transformat într-o adevărată căpușă pe spatele statului român care în loc să ajute comunitatea maghiară, mai rău îi face.

Cu siguranță, populația maghiară și-a dorit ca de altfel și populația românească, un nivel de trai mai bun. Întreaga populație de pe teritoriul românesc și-a dorit un mediu politic, social și economic modern, european, în care principii ca egalitatea de șanse sau transparența cheltuirii banului public să primeze. Cu toții am avut și avem așteptări de la partidele politice, de aia mergem la vot. Partidele politice în general, se înființează pe bază de doctrine politice. Acestea, la rândul lor, au la bază diverse teorii(filosofii) încercând să acopere pe mai multe planuri funcționarea unui stat sau uniuni de state. Toate însă urmăresc progresul mai ales în plan social și economic. Iată însă că un pseudo-partid de la noi are alte criterii de înființare și funcționare. UDMR-ul(despre acesta e vorba) se consideră un partid de centru-dreapta însă din 1990 încoace a stat în toate guvernele având un comportament de tip „damă ieftină”. După fiecare alegeri și-a așteptat la cotitură pețitorii alegând de fiecare dată pe cei care au avut o ofertă mai bună.Ofertă mai bună pentru liderii UDMR, nu pentru populația maghiară! Ce au negociat ei?Au negociat privilegii și poziții pentru liderii organizației. Populația maghiară pe care chipurile o reprezintă, nu a fost ajutată mai mult de această uniune, din contră. Putem face comparații cu alte naționalități conlocuitoare care nu au fost reprezentate de partide în Parlament sau Guverne și care au evoluat mai bine. Cum se explică aceasta?

Una din explicații e că UDMR pentru a-și menține un bazin electoral suficient a manipulat comunitatea maghiară transmițând mesaje antiromânești, mesaje iredentiste. Incidentele de la Valea Uzului se înscriu în această axă. Cu români în cimitir sau fără români în cimitir, comunitatea o duce la fel. Populația nu și-a manifestat nemulțumirea față de UDMR care era la guvernare în acest moment și care poartă vina problemelor în care se zbate populația(ceea ce ar fi fost firesc), s-a ofensat însă pe seama unui cimitir….declarat internațional. De ce? Pentru că UDMR, manevrat de la Budapesta, le-a îndreptat atenția în altă direcție….. Naționalistă! Și uite așa, de aproape 30 de ani, populația maghiară e manipulată, dezinformată, ținută în obscuritate.

S-au cerut școli în limba maghiară în timp ce, dacă ar fi pe aia dreaptă, maghiarii ar fi avut nevoie de profesori mai buni de  limba română! Maghiarii penetrează mai greu mediul economic sau administrativ din România nefiind cunoscători ai limbii române. Machidonii, de exemplu, se descurcă foarte bine în România tocmai pentru că știu limba română. I-ar fi ajutat cu ceva dacă ar fi avut un „ținut machidonesc”? Maghiarii se învârt în jurul cozii acolo, în cele 2 județe și nu pentrează mediul de afaceri, alte domenii, fiindcă îi ține UDMR grămadă chipurile pentru că vor „Ținut secuiesc”. Câtă naivitate, întreținută de UDMR!

Județul Vaslui a avut un prefect ungur care s-a descurcat aici, fiind sprijinit de comunitate atât timp cât a fost de bună credință. România are un președinte sas și este respectat de foarte mulți români.Înseamnă câteva dovezi că românii sunt toleranți de felul lor. Mult mai greu însă ar vota românii un candidat maghiar la președinție. Asta pentru că l-ar considera un pericol. De ce? Pentru că un candidat udemerist ar fi văzut ca unul cu idei iredentiste! Ungaria finanțează UDMR întreținând o stare tensionată artificial doar din considerente electorale! Și nu numai în România! Croația, Slovacia, Ucraina ș.a. se plâng de politica lor. Ungaria joacă la două capete(poate chiar trei), ba fiind cu UE, ba fiind bastion al Moscovei…. E un joc periculos care ar putea să-i coste la un moment dat. Dacă vor continua pe aceeași linie naționalistă, pot să dau scris că indiferent cât i-ar ajuta rușii, economia lor va fi în regres.

Revenind la UDMR, eu cred că populația maghiară ar trebui să le taie craca la viitoarele alegeri parlamentare! Populația maghiară să voteze partidele care le va crea infrastructură, care respectă principiile europene, care îi ajută să evolueze ca civilizație, nu UDMR care manipulează doar pentru a se menține la putere!

Dragi maghiari, scoateți căpușa asta numită UDMR din Parlamentul României și o să vedeți că veți privi altfel România! O să vedeți că într-un cimitir pot fi respectați eroi de orice naționalitate ar fi! Hai să construim împreună o economie prosperă pentru toți, modernă, europeană, indiferent de naționalitate, nu numai pentru câțiva privilegiați!

Doamne ajută!

de Popa Ionel

Barza de la Ivești, simbol al prosperității! – Ionel Popa

Cine încă nu-i lămurit cum e cu influența infrastructurii asupra dezvoltării unei localități poate face o vizită în localitatea Ivești din județul Vaslui. Această localitate este asfaltată aproape în totalitate. Beneficiază de apă de la rețeaua comunală. Comuna arată foarte bine și meritul este al administrației locale, primar fiind d-ul Nistor Dumitrache.
Există o mahala(cartier pare prea pompos), ultima pe partea dreaptă a DN 11 A Bârlad-Podu Turcului- Adjud. Acum câțiva ani pe acolo se circula doar în ciubote. Amplasată pe șes, ulițele erau mereu în noroi. Bieții oameni dacă doreau să meargă la oraș, veneau în ciubote până la asfalt, acolo își puneau pantofii lăsând ciubotele la vreun vecin iar la întoarcere le încălțau din nou.
Între timp ulițele mahalalei au fost asfaltate. A urmat construcția de noi case. Această mahala cu familii tinere, foarte harnice face notă discordantă cu mahalalele din multe localități ale județului Vaslui. Multe familii se ocupă cu legumicultura. Familiile au copii. Uneori ulițele sunt asaltate de copii și acest lucru îmi amintește de mahalaua unde am crescut eu prin anii ’80. Poate nu întâmplător o barză și-a amplasat cuibul pe un stâlp chiar la intrare pe ulița principală! Are de lucru acolo!

DSC_0076
Această mahala poate constitui un exemplu de dezvoltare rurală. Poate nu ar fi rău ca edilii din alte comune să vină să vadă ce e acolo…. Duminică am fost în această mahala, în vizită la câțiva fermieri foarte harnici! Bineînțeles, am sunat înainte să-i întreb dacă îi găsesc acasă. Puteau fi la miting la București, nu? Primarul e de la PSD. Nici vorbă! Ei au de lucru în solare sau pe câmp. Au de udat că e secetă mare! Pe ei nu-i interesează să-și piardă timpul la cheremul unor politicieni!Ei muncesc din greu pentru bunăstarea pe care au căpătat-o. Și lucrurile ar putea merge chiar mai bine dacă statul i-ar ajuta mai mult! Principala problemă de care se plâng fermierii e, paradoxal, lipsa forței de muncă! De ce? Pentru că statul oferă ajutoare sociale și celor apți de muncă. De ce le oferă? Păi cine ar fi mers la miting la București dacă nu se puteau baza pe asistații sociali? Și iată cercul vicios! Cred că l-ați înțeles….
Mult succes celor ce fac producție chiar și în condițiile actuale!
Cei ce doresc să trăiască pe propriile picioare să meargă la Ivești să ia exemplu!

de Popa Ionel

Economia de piață vs economia naturală

Ionel Popa

De multe ori, poate că de prea multe ori parlamentarii sau miniștrii români se dau în stambă în declarații de când democrația, chipurile, s-a instalat în România. Unele situații sunt ușor de înțeles dat fiind că parlamentarii nu sunt și nici nu trebuie neapărat să fie academicieni. Vă amintiți îngrijorarea lui Adrian Severin că la București în molecula de apă sunt de două ori mai mulți atomi de hidrogen decât de oxigen? Sau de Irina Loghin care cerea arestarea lui Rasdaq dacă a furat?(era vorba de piața Rasdaq dar despre care Irina nu știa nimic). Sunt multe astfel de faze că dacă le trecem în revistă nu ne mai miră că evoluăm așa lent pe calea bunăstării!

Totuși, nu m-aș fi așteptat la o gafă atât de mare din partea lui Varujan Vosganian! Iată ce scria pe facebook acum câteva zile parlamentarul ALDE: „Fiecare ou mâncat de la găina din curte văduvește bugetul de cincizeci de bani! Să presupunem că folosim, în demonstrația noastră, două găini ouătoare. Una dintre ele aparține unei ferme, cealaltă unui coteț. Oul fermierului va lua calea pieței și va fi vândut, în medie, cu 1 leu (pentru ouăle ecologice ceva mai mult, pentru celelalte ceva mai puțin). Oul gospodarului va trece direct din coteț în tigaie. Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit și pe dividende, impozit pe salarii și contribuții la asigurările sociale. La asta se adaugă faptul că, la rândul lor, salariile și profiturile obținute din producția fermierului, din prestațiile angrosistului și din serviciile supermarketurilor reintră în circuit și generează iarași impozite și taxe. În schimb, oul din coteț, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban”.

Bineînțeles, internauții l-au luat la rost și tipul în loc să-și ceară scuze, a venit cu noi și noi explicații dintre care una m-a plesnit drept în față: „avantajele economiei de piață față de economia naturală”.  Fiind inginer silvic de profesie, mi-am reamintit că întreaga teorie a regenerării pădurilor(cel mai complex ecosistem din natură) are la bază ideea regenerării conform tipului natural fundamental de pădure. Adică oricând se dorește regenerarea artificială sau naturală a pădurii pe o anumită suprafață, se va urmări ca aceasta să se facă în conformitate cu condițiile staționale, luând în calcul tipul natural de pădure specific acelor condiții. De ce? Pentru că tipul natural de pădure oferă cele mai multe garanții de adaptare a pădurii la acele condiții staționale. Foarte rar se fac abateri de la tipul natural fundamental și numai deplin justificat. De ce nu ar fi valabilă o astfel de teorie și în economie? Varujan Vosganian are o cu totul altă teorie și asta pentru că acest om pare picat din lună! De precizat că este în Parlamentul României de la Revoluție! Senzația mea este că omul stând așa mult în Parlament s-a rupt de realitate. Deodată i-a căzut în mână o carte în care a găsit ideea cu impozitarea autoconsumului și a aruncat-o pe piață fără să-și dea seama că se face de tot râsul! De ce nu e bună o astfel de teorie în România?

În primul rând pentru că agricultura de subzistență a asigurat supraviețuirea unei mari părți a țăranilor după desființarea CAP-urilor. Să nu uităm că pensiile foștilor membri CAP sunt de tot râsul.

În al doilea rând, agricultura de subzistență a compensat lipsa de locuri de muncă din mediul rural.

În al treilea rând, conform noului Cod Fiscal, agricultorii depun anual declarația 221 și plătesc impozite și așa prea mari, pe bază de norme de venit. E adevărat că la calculul normelor de venit se scad anumite cantități dar care înseamnă foarte puțin din totalul producției(Vosganian a exagerat mult producțiile la nivel național).

În al patrulea rând, țăranii noștri vând puțin din producția lor! Piața produselor agricole e invadată de importuri! Statul nu a ajutat producătorii autohtoni să pătrundă pe piețele externe. Ba, din contră, au permis și permit supermarketurilor să se extindă fără a se lua măsuri de protejare a producției autohtone. Cel mai grav e că supermarketurile s-au sesizat că românii din cauza lipsurilor financiare, nu prea mai pun preț pe calitate și ne vând produse ce nu ar avea ce căuta pe piețele de unde provin(producție din economia de piață, nu-i așa?).

Nici nu aș vrea să mă gândesc ce ar însemna pentru țăranii români impozitarea întregii producții!! Și așa satele sunt golite de tineret!

Uniunea Europeană promovează fermele mici tocmai pentru că se consideră că acestea  fac mai bine față fluctuațiilor în situații de criză. Falimentul unui brand mare poate atrage probleme sociale în anumite situații. Un virus la porcine a dus la blocarea sectorului pentru mai bine de 20 ani(cazul COMTIM). Vă amintiți cazul DANONE de acum câțiva ani? A produs o isterie națională. Apoi a fost cazul BRĂDET.  Mai putem da multe exemple de vulnerabilități ale economiei de piață. 

Să se înțeleagă bine-nu sunt împotriva economiei de piață ca teorie economică! Însă cred că poate exista o coexistență a agriculturii specifice economiei de piață cu o agricultură de subzistență, mai ales datorită rolului social al ultimei categorii. Uniunea Europeană a evidențiat faptul că România este singurul stat în care mai întîlnim agricultură tradițională și a încurajat statul român să sprijine acest sector. Asta a înțeles Vosganian?

Dar eu mai propun un exercițiu de imaginație. Să ne imaginăm că o criză profundă ar veni peste țară-un război. Economia de piață ar mai putea să asigure hrana populației? Ce s-a întâmplat cu Siria după bombardamente? Cine s-ar duce în Siria să aprovizioneze supermarketurile? Cine ar mai aproviziona supermarketurile la noi? Cu ce s-ar hrăni populația?

Ca să ne dăm seama de caracterul lui Vosganian, aș dori explicații de la d-lui la două situații:

-Dacă se consideră un politician autentic de dreapta ce vine cu propuneri economice de dreapta, ce caută într-o alianță cu un partid de stânga așa cum e PSD-ul?

-Dacă e așa expert în teorii economice, să explice cum au stat treburile în dosarul „Gaze ieftine pentru Nicolae”? Citiți din „gândirea de economist” a d-lui Vosganian în următoarea stenogramă: http://evz.ro/stenograma-sideranta-discutia-completa-in-care-vosganian-se-milogea-anormal-de-tariceanu-pentru-gazele-lui-niculae-vosganian-de-ce-mi-smulgi-inima-din-piept-micsorandu-mi-veniturile-tariceanu-auzi-nu-ma-lua-pe-mine-cu-vrajeala.html

de Popa Ionel

Ideea de unire în preajma centenarului Marii Uniri – de Ionel Popa

În anul 2018 toți românii vom sărbători centenarul Marii Uniri. Este un prilej de readucere aminte asupra evenimentelor de la 1918 dar nu e frustrant că teritorii locuite de români, mai ales Basarabia, nu este integrată în România la atâția ani de la proclamarea independenței acestui teritoriu?.  Dacă ar fi ca lucrurile să se desfășoare în firescul lor, Basarabia ar trebui să ceară rapid unirea și România s-o accepte la fel de rapid și mai apoi să se acționeze în sensul integrării celor două state, economic, social etc. Lucrurile nu se petrec așa din câteva motive:

-Liderii din Basarabia nu vor să-și piardă privilegiile. Corupția este la un nivel înalt la Chișinău și cei de la putere se simt în largul lor. Îi sperie foarte tare instituțiile de combatere a corupției din România.

-Bisericii din Basarabia(în mare parte) care are un rol foarte mare în societatea basarabeană îi convine subordonarea față de Patriarhia Moscovei. În cadrul procesului de rusificare Moscova a avut grijă să acorde o atenție mare preoțimii așa că cei mai mulți sunt filoruși. Poate că un rol mai activ al Patriarhiei de la București s-ar potrivi pentru apropierea preoțimii.

-Populațiile de alte etnii din Basarabia au reticențe mari privind ideea de unire cu România, de multe ori discursurile excesiv naționaliste ale liderilor unioniști punând gaz pe foc. Preferă o mai mare independență, sub formă de autonomie, decât unirea într-un stat mare. În plus, etniile sunt la mâna Moscovei prin liderii lor manipulați de securitatea rusească.

-Liderii de la București realizează că o eventuală unire ar însemna o povară destul de grea pentru România, stat care este angajat în recuperarea decalajului față de celelalte state din UE. Recent am auzit un banc de la un primar de comună: „Se spune că Putin nu ne iubește. Păi dacă nu ne-ar iubi, ne-ar da Basarabia!”. Bineînțeles, e un banc. Totuși, ne putem da seama că ar fi multe de făcut pentru ca Basarabia să ajungă din urmă chiar și cea mai săracă regiune a României! Nu că nu ar fi posibil, însă vedem cum e cu voința politică la noi! Multă demagogie, puține fapte. În virtutea inerției, România se dezvoltă. În momentul în care apar decalaje mari între regiuni asta-i cea mai clară dovadă că România se dezvoltă doar din inerție și nu datorită unei planificări bine gândite și aplicate. Dacă guvernanții ar gândi cum trebuie, ar face strategii care să fie aplicate CU VOINȚĂ POLITICĂ și atunci decalajele dintre regiuni ar fi reduse mult iar România ar arăta ca o țară cu adevărat europeană.

-Liderii de la Bruxelles nu încurajează unirea pentru că s-ar crea un precedent periculos pentru Europa. Modificarea granițelor, indiferent cum s-ar face, nu e pe placul UE.

Și totuși, ce-ar fi dacă:

-Liderii de la Chișinău ar lăsa  interesele personale de-o parte și s-ar gândi la copiii și nepoții lor. E o marte oportunitatea ca Basarabia să intre în civilizația europeană prin unirea cu România. E nevoie de sacrificiu din partea clasei politice de la Chișinău dar e și o oportunitate de a intra în istorie.

-Biserica ar avea o mai mare deschidere spre Patriarhia de la București? Bineînțeles, Patriarhia de la București ar trebui să facă ceva în acest sens. Totodată BOR ar trebui să se curețe de elemente ce denotă abateri profunde de la dogma ortodoxă(cazurile Corneliu Bârlădeanu și Cristian Pomohaci), știindu-se că biserica basarabeană este mai tradițională și nu tolerează liberalismul în sânul acesteia.

-Etniile din Basarabia ar face un efort de a înțelege că în România prin prisma legislației naționale și a politicii de la Bruxelles, pot beneficia de mult respect și susținere. Ca drept dovadă, în Parlamentul de la București sunt reprezentate 18 etnii. În plus, etnia maghiară a avut reprezentare în multe guverne. Rusia nu-i poate ajuta prea mult mai ales de când e în conflict cu Ucraina. România poate asigura liniște pentru cetățenii ei atât prin integrarea în UE cât și prin apartenența la NATO.Autonomia e bună doar pentru o mână de privilegiați, nu și pentru popor.

-Liderii de la București ar înteți contactele cu basarabenii la toate nivelele și cu toate etniile promovând unirea ca necesitate actuală, ca modalitate de rezolvare a problemelor curente a populației din Basarabia. Discursurile naționaliste ar trebui trecute în plan secundar primând necesitățile de moment și de viitor a poporului. Istoria e bine s-o știm dar ce ne facem când nu avem cu ce plăti ratele? Vedem cum mare parte din populația din Românească părăsește teritoriul pentru un trai mai bun. Noi vrem să atragem 4.5 milioane de locuitori cât mai are Basarabia(mulți de etnie rusească) în timp ce alți 4.5 milioane de locuitori de etnie română  au părăsit România….Ca atare, România trebuie să arate că asigură prosperitate populației și că ar putea să integreze populația din Basarabia. De fapt, ăsta ar fi marele examen. Retorica privind istoria comună, cultura comună, limba maternă etc nu mai valorează așa mult în aceste vremuri. Oamenii se mișcă de-a lungul și de-a latul planetei pentru un trai mai bun.

Concluzia e că multe ar trebui făcute dacă dorim unirea și politicienilor le stă în putință. Prioritatea numărul 1 ar trebui să fie progresul economic și grija față de populație indiferent de etnie. Ideea de unirea are nevoie de susținători din partea a cât mai multor lideri. Unirea e mai mult decât politică de partid. Unirea e ideal de țară.

de Popa Ionel

Nu ignorați frustrarea! de Ionel POPA

Dezbateri ample vedem în presă având ca subiect corupția sau lupta anticorupție….. Politicienii se simt din ce în ce mai încolțiți și-i vedem cum încearcă să se victimizeze… L-am auzit pe d-ul Băsescu afirmând că publicul de-acum seamănă cu cel din anii `50. De asemeni, d-lui pune toate tensiunile din societate, pe seama procurorilor că au prea mare putere. Cred că greșește foarte mult și încearcă de fapt,  să distragă atenția de la adevăratele cauze ale hărțuirii politicienilor din această perioadă. De altfel, în aceste zile se discută mult pe seama procurorilor, a judecătorilor, a serviciilor etc. Dacă e să fim cinstiți, categoriile de mai sus nu ar apărea așa des în spațiul public dacă politicienii și-ar vedea de treabă. Eu aș dori să sesizez un alt aspect care scapă din vedere politicienilor și nu numai. E vorba de frustrare… Într-o societate în care numai cei cu pile …la partid pot prospera este logic să apară multă frustrare și ceea ce văd eu, aceasta tot crește. Pe fond de frustrare a apărut și s-a dezvoltat mișcarea legionară, pe fond de frustrare PCR-ul a exterminat clasa politică după 1946. La putere a ajuns un partid încărcat de frustrare care a atras de partea sa populația…frustrată. Sprijiniți din exterior, a dat frâu liber sentimentelor de frustrare și știm cu toții ce s-a întâmplat. Despre asta nu a spus d-ul Băsescu. De altfel, și PCR-ul mai apoi a picat tot pe fond de frustrare. Exista un sistem de privilegii și favoruri bazat pe pile și relații care în 1989 a răbufnit(Cel mai frustrat a fost Ion Iliescu pentru că Nicolae Ceaușescu nu aplica doctrina comunistă ca la carte!). Personal cred că politicienii ar trebui să acorde mult mai mare atenție frustrărilor din societate pentru că istoria se poate repeta. Văd sondaje de opinie privind sprijinul populației față de un anumit partid sau anumite personalități politice…. Aceste sondaje pot fi oricând răsturnate dacă nu se ține sub control frustrarea! De ce avem frustrare acum? Lăcomia e cauza principală. Partidele când ajung la putere, vor totul-privilegii, indemnizații, influență, fonduri publice, funcții publice pentru membri de partid și acoliți…. Ceilalți rămân cu firimituri sau cu nimic.

Într-o societate normală veniturile cele mari se duc spre cei creativi, spre performanță și competență. Dacă veniturile se duc spre cei cu pile și relații, vom avea frustrare în societate. Impactul este mare și necruțător. Resursa umană afectată de frustrare  va migra spre alte state unde va fi mai bine apreciată(cel puțin așa speră). În țară rămân piloșii care ocupă mare parte din aparatul bugetar și care îi „chinuie” la propriu și la figurat, pe toți cei care doresc să facă ceva. Birocrația pare mare la noi pentru că e multă incompetență în structurile bugetare. Nu neapărat indivizii sunt incompetenți…. Sistemele sunt incompetente.  Sunt create de așa manieră ca să se poate „ciuguli”. România se poate moderniza mult mai repede însă ritmul este lent pentru că acest ritm permite puterii să se îmbogățească și să-și consolideze averile.

Însă frustrarea se poate aduna la un moment dat, se poate coaliza și poate răbufni! Frustrarea e transpartinică! O găsim și în interiorul partidelor de la putere! Păi ce îl împinge în luptă pe d-ul Ponta în ultima perioadă? Dar pe d-ul Băsescu? Sau pe d-ul Daniel Constantin? Ce-l va împinge în luptă pe d-ul Grindeanu în perioada următoare? Și am dat câteva exemple de „sus”.Nemulțumiri sunt însă până la talpa țării. Dacă va fi să mai avem o revoluție, tot frustrarea o va produce! Lumea merge la vot, de fiecare dată așteptând să iasă partidul care să le îmbunătățească nivelul de trai. De fiecare dată însă, partidele de la putere își văd doar de interesele lor. Uneori mai acordă ceva atenție masei mari de votanți, celor care depind de bugetul de stat(asistații social, pensionari etc). Ar trebui să nu mai iasă la vot? Nuuuu!!! De ce nu e bine să renunțăm la a mai vota? Simplu: pentru că poate fi și mai rău! Mersul la vot nu ne va garanta niciodată o viață mai bună la nivel de individ! Însă ne poate asigura că lucrurile nu vor evolua spre mai rău ca societate! Absenteismul la vot place celor de la putere! O viață mai bună și-o poate crea fiecare persoană pentru ea însuși punând la bătaie potențialul de care dispune, într-o societate democratică, civilizată. Noi mergem la vot pentru o societate democratică care să ne permită să ne dezvoltăm ca indivizi. Noi nu mergem la vot ca să ne îmbogățim. Doar candidații se pot îmbogăți după vot! Uneori și anumiți susținători. E motiv de frustrare că lucrurile se petrec astfel. Însă cetățenii unei țări trebuie să continuie să meargă la vot pentru menținerea democrației la nivelul statelor civilizate. E bine din când în când să ne arătăm frustrarea prin demonstrații pașnice! E terapie contra lăcomiei puterii, chiar dacă acesteia nu-i convine! Fac însă o afirmație: liderii politici supărați de manifestările de frustrare din partea societății civile, uneori puse pe tapet de presă, ar trebui să pună mâna să citească istorie! Câteva subiecte la care să se aplece le dau eu: Răscoala de la 1907, ascensiunea mișcării legionare, ascensiunea comuniștilor, procesele lui Maniu, Mihalache, Brătianu și a altor lideri, decăderea lui Ceaușescu.

Binecuvântează Doamne România!

de Popa Ionel

De ce nu a dat rezultate Revoluția din Decembrie 1989

Ionel Popa

Au trecut mai bine de 27 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și constatăm că schimbările produse nu înseamnă nici pe de parte modernizarea României……. Atâta timp cât românii au ajuns sclavii Europei, nu putem să spunem că am evoluat ca popor(raportându-ne mereu la celelalte popoare ale Europei din care facem parte). Atâta timp cât corupția e cuvântul care ne caracterizează cel mai mult în Europa, schimbarea din 1989 nu e ceea ce ne-am fi dorit.

De fapt, ce ar fi însemnat o revoluție adevărată? Poporul român nu a cunoscut foarte multe revoluții în adevăratul sens al cuvântului, excepție cea de la 1848, moment foarte drag mie. Atunci a existat un grup de revoluționari care, inspirându-se din Occidentul civilizat, s-au organizat, au elaborat programe pe care au încercat să le implementeze. Nu totul a reușit dar am avut o evoluție care a dus în doar câțiva ani la crearea statului român!

De ce nu am simțit ceva asemănător și în urma Revoluției din Decembrie? Eu încerc să formulez câteva răspunsuri.

În primul rând în 1989 declanșarea a fost pur întâmplătoare. Nu a existat un grup de revoluționari care să se manifeste cât de cât activ….Au fost câțiva disidenți față de regimul lui Ceaușescu care și-au dorit puterea pentru ei. Cel mai înfocat a fost Iliescu care era supărat că Ceaușescu a trădat comunismul. Așadar nu a existat un program de modernizare a României care să arate calea. Cu sprijin din afară, pornind de la o revoltă împotriva unui pastor maghiar, s-a reușit o lovitură de stat prin înlăturarea lui Ceaușescu și instalarea la putere a unei forțe numite FSN care era alcătuită tot din comuniști… De obicei, revoluțiile degajă multă energie care dacă e canalizată corect, se produc minuni în viața unui popor. Masele de oameni sunt dispuse la schimbare și se aliniază programelor stabilite de revoluționari. După 1989 însă, chiar dacă s-au declanșat mișcări populare, neexistând un program, s-a mers pe calea „din aproape în aproape” și „schimbarea să se facă prin noi”, adică prin cei din FSN. Așa zisele măsuri de democratizare s-au făcut la indicațiile organismelor străine, fie ele europene, aplicate de FSN….. De aceea, s-a pierdut din energia de după revoluție… Conducerile s-au preocupat să privatizeze „prin noi”, ceea ce a dus la risipirea averii acumulate de stat pe vremea comunismului. S-a distrus enorm iar poporul s-a supus și a acceptat schimbările de parcă ar fi fost hipnotizat de trandafiri…. A acceptat șomajul, a acceptat jafurile, le-a girat la votare….

Concluzionând, în cel mai bun caz, am putea spune că am avut o revoluție nomenclaturistă! De ce?  Pentru că a fost dorită de nomenclatura de partid ce-și dorea mai multe privilegii, nomenclatura a și ajuns la putere, apoi a produs schimbarea în bine doar pentru…nomenclatură! Dacă Revoluția de la 1848 se numește Revoluția burgheză democratică, celei din decembrie îi putem spune revoluția nomenclaturistă sau a nomenclaturii…. Dacă înțelegem și acceptăm asta, atunci lucrurile se simplifică și înțelegem de ce cei mai mulți dintre noi nu suntem mulțumiți de evoluția României…. După intrarea în UE s-a construit ceva infrastructură, însă fondurile europene au venit prea târziu, populația fiind puternic afectată de șomaj, de îndatorare, astfel că a început exodul în afară.

Pe acest fond de jefuire a averii statului, s-a creat mafia actuală. Ea s-a format pe schelet securisto-comunist emanat după Revoluție. Mafia este transpartinică, a acumulat averi imense și conduce sistemul politic din România, mimând democratizarea și modernizarea. În fapt, societatea românească pare bolnavă, integritatea teritorială pare vulnerabilă, viitorul pare din ce în ce mai incert….Uniunea Europeană s-a transformat într-un colos greoi ce se conduce prin multă birocrație ceea ce a înfuriat deja Marea Britanie care a părăsit barca…… Interesele economice par să dezbine coeziunea din NATO, astfel că România devine tot mai vulnerabilă.

SUA pare a ne fi parteneră dacă…..cumpărăm armament de la ei de măcar 2% din PIB. Apartenența la UE ne-a fost facilitată făcând diverse concesii care ne-au slăbit mult. Cei de la putere nu au avut abilitatea Poloniei, Ungariei și Cehiei care au învățat mult mai repede ca noi să absoarbă fondurile europene. Cine să mai acceseze fonduri la noi dacă populația activă, în mare parte a părăsit țara?

O economie dezvoltată presupune o balanță a exporturilor pozitivă. Pentru a avea așa ceva e nevoie de implicare și din partea statului prin crearea de infrastructură, prin politica fiscală etc. Conducerea de la noi nu a avut o astfel de viziune. Din contră, am acordat tot felul de facilități multinaționalelor ca monedă de schimb pentru a nu ne mai critica Occidentul pentru ineficiența reformelor și am „omorât” capitalul autohton. Singura instituție cu capital autohton ce se modernizează ca infrastructură pare să fie Biserica! În rest, foarte puțin pe ici, pe colo!

Ceea ce mă îngrijorează este că nu se întrevăd îmbunătățiri în perioada imediat următoare…..

Lupta anticorupție nu că nu ar fi importantă, dar ne preocupă prea mult pe noi toți! Într-o societate sănătoasă asta ar trebui să fie treaba instituțiilor abilitate și poporul să fie concentrat pe producerea de bunăstare! Preocuparea excesivă pe lupta anticorupție nu e un semn bun cu care să ne mândrim! Semn bun ar fi preocuparea pentru performanța economică, pentru creșterea investițiilor, pe modernizarea infrastructurii…..

Ca o concluzie de final, revoluția de la 1989 și-a cam arătat rezultatele, fapt demonstrat și de demararea cercetării penale a celor ce au condus-o! Poporul român are nevoie de o altă revoluție, o adevărată revoluție, nu neapărat sângeroasă, una de schimbare de mentalitate! O pot produce cei plecați peste hotare, dacă s-ar reîntoarce acasă! Din interior pare mult mai greu pentru că sistemul e pregătit să anihileze totul din fașă! Partidele se dovedesc tot mai neputincioase, ca niciodată după 1989, nu mai există nici un partid de la care să avem speranțe…. S-ar părea că revoluția nomenclaturistă și-a atins cu brio nivelul de incompetență!

Cine va moderniza cu adevărat România?

de Popa Ionel

Între prea mult și prea puțin – Ionel POPA

Ample proteste au avut loc în România cum nu am mai avut din 1990 încoace! Situația încă nu s-a calmat, prevăd încă o săptămână de foc. Societatea s-a împărțit în două tabere, ațâțate de televiziuni, presa scrisă, formatori de opinie și bineînțeles, de conducători de partide, fiecare cu anumite interese. Cei din tabăra ce susțin guvernul i-au demonizat pe cei din cealaltă tabără în fel și chip. Bineînțeles că și președintele nostru a primit o groază de-a etichete. Se lansează fel de fel de acuzații, fel de fel de amenințări, se fabulează enorm demult chiar de către persoane la care nu m-aș fi așteptat niciodată…. Foarte mulți din afară ne laudă, ne dau ca exemple, unii din interior critică protestele…. Și totuși ce s-a întâmplat cu România?

Eu am o explicație care e foarte simplă, de altfel și ușor de demonstrat.

Analizând protagoniștii celor două tabere constatăm că una e formată din susținătorii PSD, respectiv mare parte din aparatul bugetar, pensionari, asistații sociali, adică de cei care depind mai mult sau mai puțin de stat. Ceilalți, protestatarii, sunt cei ce lucrează în mediul privat, sunt antreprenori, angajați ai multinaționalelor la care s-au atașat studenți, tineri dornici de-o viață mai bună în țara lor. Paradoxal, în prima tabără se regăsesc chiar în eșalonul de frunte, guvernanții, parlamentarii puterii, șefi de organizații PSD, așa-numiții baroni locali, mulți cu averi foarte mari făcute în mare parte din afaceri cu statul.În aceeași tabără întâlnim asistații social, pensionarii cu pensii mici, populația din mediul rural, taman cei ce trăiesc de pe o zi pe alta. Cum de s-au alăturat cele două categorii formând așa o tabără? Explicația e că cei ce au prea puțin sunt la mâna celor ce au prea mult. Ce săraci sunt masa de manevră a puterii de mulți ani de zile. Analizând sursele de venit, vom putea lesne să ne dăm seama că tabăra susținătorilor PSD trăiesc pe seama bugetului de stat mai mult sau mai puțin. Și cine alimentează acest buget? Până acum câțiva ani acest buget era alimentat și de privatizări. Mai era ce vinde. Apoi mai era alimentat și de credite-FMI, Banca Mondială etc. Acum nu prea mai este alimentat decât din zona celei de-a doua tabere-impozitele și taxele plătite de IMM-uri incluzând structurile complete de personal.  Acestea fac eforturi uriașe de a se menține pe linia de supraviețuire împovărate de fiscalitate, de facilități reduse la export(lipsa infrastructurii etc), mai nou, lipsa de forță de muncă performantă(tinerii muncesc pe alte meleaguri). Iată că această categorie nu mai poate duce povara! Această categorie care dorește mai mult și care reprezintă clasa de mijloc, și aici includ și fermierii care plătesc impozite, NU MAI POATE ȘI NU MAI VREA să ducă în spate cheltuielile celorlalți! Să-i demonizăm ba că-s soroșiști, ba că sunt manipulați de Iohannis etc sunt greșeli enorm de mari! Acestia sunt esența tare a României. Au capul pe umeri, gândesc singuri, nu-s prea dependenți de nimeni și vor un trai mai bun! În loc să-i demonizăm, ar trebui să-i lăudăm pentru că ei duc greul! Muncesc și bugetarii, nimic de zis, au muncit și pensionarii, nimic de zis. Dar eu pun o întrebare: ce s-ar întâmpla dacă întreaga clasă de mijloc ar părăsi țara? V-ați gândit la asta toți cei care strigați că protestul e ilegal, că nu au autorizație, că-s incitați etc. Semnalul lor e foarte clar și cine e înțelept îl va prinde. Așa nu se mai poate! Cu adevărat trebuie crescută clasa de mijloc, clasa care aduce plus-valoare, clasa care produce pentru export etc. Nu bateți în multinaționale că faceți o imensă greșeală! Ferească sfântul să plece și ăștia! Au creat multe locuri de muncă bine plătite!

Nu mai bateți în UE până nu vă informați suficient asupra avantajelor aderării! Infrastructura rurală în bună parte s-a făcut cu fonduri UE. Personalul din administrație, mare parte s-a instruit  cu fonduri UE. Multe investiții în IMM-uri s-au făcut cu fonduri UE. Avem acces la experiența altor state în mai toate domeniile vieții sociale. Chiar nu reușim să vedem aceste lucruri? UE are un Parlament din care fac parte și reprezentanți români. Ei știu cum se pune problema acolo.Dacă întâmpinăm probleme în aplicarea standardelor UE nu înseamnă că UE nu e bună! Înseamnă că noi mai avem de învățat. Vrem pași mai rapizi? Să ne concentrăm pe accesarea fondurilor nerambursabile! Să facilităm accesul la fonduri.Să fim mai serioși în administrarea resurselor și să facilităm crearea de locuri de muncă bine plătite astfel încât românii să rămână în țară și să contribuie la PIB-ul nostru, la fondul nostru de pensii, la fondul nostru de șomaj etc. Să nu mai plece absolvenții de studii superioare prin alte state iar noi să ducem lipsă de medici, de profesori etc.

Am dorit să pun pe hârtie aceste rânduri pentru că și eu fac parte din clasa de mijloc și înțeleg foarte bine ce înseamnă această clasă. Cunosc ofurile păturii de jos, știu că vor mai mult ajutor, dar ajutorul pentru ei este cules de stat de la clasa de mijloc. Cunosc ofurile clasei conducătoare, știu ce vor-contractele cu statul distribuite preferențial din care să scoată profit cât mai mare. Dar și ei trebuie să se gândească la faptul că un buget gras pe termen lung rezultă din taxarea cu puțin a cât mai mulți nu prin spolierea câtorva.

Ca atare, voi susține orice măsură care simt că determină creștere economică, orice măsură care încurajează și sprijină exporturile, orice măsură care determină creșterea numărului locurilor de muncă, indiferent cine le-ar lua! Și da, susțin protestatarii din Piața Victoriei pentru că ei cer ceva normal – mai mult respect de la guvern!  Dragnea și echipa sa au vrut să ne tragă pe sfoară! O spunem noi dar o spun și membri PSD care au măcar o brumă de onestitate. Ce guvern serios e ăsta care imediat după instalare pune ca prioritate majoră grațierea și amnistierea celor cu probleme penale? Dacă cei din pătura de jos se târâie după PSD indiferent cum ar oscila, cei din clasa de mijloc vor seriozitate, vor predictibilitate, vor să-și dezvolte afacerile și sunt îngrijorați dacă se vor mai accesa fonduri de la UE.Sunt interesați dacă nu cumva li se vor bloca exportul sau importul pe undeva din cauza nesăbuinței vreunui ministru.

Nutresc speranța că înțelepciunea va învinge.Cu toții am învățat câte ceva din protestele ultimelor zile. Sper ca România să se reseteze după această perioadă și să capete un alte elan.

Doamne, binecuvântează România!