Autor / Popa Ionel

Avatarul lui Necunoscut

Articole de Popa Ionel

Salutare! Sunt un inginer silvic, pasionat nu numai de natură, cum s-ar subînțelege! Iubesc și literatura, muzica, istoria, cultura în general. Lucrez în domeniul consultanței în accesarea fondurilor nerambursabile.
de Popa Ionel

Lansare de carte, Daniel Grosu

Ionel Popa

În data de 8 august 2024, la Casa de Cultură din Vaslui a avut loc lansarea cărții „Un extraterestru în pădurea Paiu”, autor Daniel Grosu.

Evenimentul s-a bucurat de prezența mai multor personalități ale culturii vasluiene, intelectuali sau iubitori de literatură, dintre care evidențiez: Ionel Bordeianu – directorul Casei de Cultură „Constantin Tănase” Vaslui, Dan Ailincăi, cel care a fost moderatorul acestei lansări, profesorul Paul Munteanu, scriitorul Ioan Mâcnea Vetrișanu, caricaturistul Nicolae Viziteu, poetul și pictorul Octav Gălățeanu, epigramistul Ioan Toderașcu, sculptorul Gheorghe Alupoaie, pictorul George Leteanu, scriitorii Paul Zahariuc, Ioan Parfeni, Petru Grădinaru, dar, ca o surpriză, chiar Mircea Bezanov, cel în a cărui cârcă autorul a pus întâlnirea imaginară cu extraterestrul. De asemenea, reprezentanții presei: Lili Trifu – Vaslui TV, Mihai Ionescu – TV Total, Mihaela Manu – Vremea Nouă. Înregistrarea evenimentului se poate vizualiza la adresa: https://www.youtube.com/watch?v=6Sbz6kIf0NY&t=40s

Alături de cei de mai sus am avut onoarea de a fi participant și chiar am putut exprima câteva gânduri cu referire la cartea lansată.

Daniel Grosu s-a născut la Vaslui la 8 august 1969. A lucrat ca ziarist în redacțiile mai multor publicații locale: „Phoenix”(1990), „Oferta”(1992-1995), „Monitorul de Vaslui”(1996-2000), „Observator”(2000), „Est Expres”(2000-2002), „Ghimpele de Vaslui”(2008-2010), „Informații agricole”(2014), „Solidar”(2014).

A fost colaborator la publicațiile: „În slujba patriei”(1988), „Povești adevărate”(1998), „Prosport”(1998-2004), „Adevărul de Vaslui”(2002-2003), „România Liberă”(2003-2007), „Ziarul de investigații”(2012-2014.

Cărți publicate:

„Eu și Păcăliciul”, roman,1997;

„Dincolo de iubire”, roman, 2002;

„Toamnă kaki”, roman, 2006;

„Cu sufletul în palmă”, culegere de eseuri, 2006;

„Când norii se sărută”, volum de proză scurtă, 2007;

„Profesorul de moarte”, volum de versuri, 2007;

„Călugărița”, roman, 2010;

„Dedesubt”, roman, 2010;

„Demnitate vândută”, roman, 2015;

„Dincolo de viață”, roman, 2019. 

Este membru fondator al Asociației culturale „ARCA POESIS-ION IANCU LEFTER” din Vaslui.

Din anul 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași.

Cartea „Un extraterestru în pădurea Paiu” nu e un roman de science-fiction cum am fi tentați să credem dacă ar fi să ne luăm după titlu. Se dorește a fi o carte cu povești umoristice și nu numai. Titlul este preluat de la un articol publicat cu același nume cu ocazia zilei de 1 aprilie 1993 în ziarul „Oferta”. Articolul cu pricina apare la sfârșitul acestei cărți. Autorul preia în articol o informație de la un cetățean pe nume Mircea Bezanos care s-ar fi întâlnit cu un extraterestru în pădurea Paiu. Daniel Grosu folosise în articol numele lui Mircea Bezanos care chiar există în realitate fiind un prieten de familie și care lucra la acea vreme la depozitele Federalcoop, unde era pompier. Prezent la lansarea de carte, Mircea Bezanos a povestit ce a pățit în urma acelui articol de 1 aprilie. Foarte mulți chiar au crezut că el s-a întâlnit cu un extraterestru astfel că a fost asaltat de prieteni, cunoscuți, să detalieze întâlnirea. De fapt, Daniel Grosu fără să-și dea seama, a dovedit influența social-media asupra populației credule. Cu mulți ani înainte celebrul regizor Orson Welles1 experimentase ceva asemănător dar într-o locație mult mai mare: New York. Detalii găsiți accesând link-ul https://www.dw.com/ro/fake-news-cu-80-de-ani-%C3%AEn-urm%C4%83-o-emisiune-radio-%C5%9Foca-america/a-46090331

Orson Welles  a arătat atunci că o populație deja înspăimantată(pe atunci bântuia spectrul războiului care avea să fie declanșat de către Hitler), e foarte ușor de indus în eroare. Dar oare populația actuală, nu numai din România, ci și din alte state, înspăimântată ba de coronavirus, ba de spectrul unui alt război etc, nu cade mai ușor pradă fake-news-ului?

Personajele cărții, cele mai multe, sunt vasluienii de rând. Autorul a trăit printre ei și activitatea jurnalistică poate l-a ajutat să-i cunoască mai bine.După cum bine se cunoaște, cei mai mulți vasluieni trăiesc din venituri oferite de stat: ajutor social, ajutor de șomaj sau alocații. Vasluiul ca municipiu, ca și întreg județul, de altfel, nu reușește să țină pasul cu dezvoltarea economică pe care o cunosc alte regiuni ale țării. Pe acest fond apar tot felul de situații, parte din acestea descrise de autor cu umor cum ar fi, de exemplu, achizițiile pe caiet.

Pe fondul vieții pline de nevoi, o bună parte din vasluieni își îneacă necazul … în băutură. Și la băutură, câte nu face omul! Exemple avem și în cartea de față. Din fericire, autorul tratează doar situații hilare, în realitate, pe fondul consumului de alcool apar și situații pline de tragism.

Bineînțeles că și adulterul merge mână în mână cu băutura! Adulterul e o sursă de hormoni ai fericirii pentru unii vasluieni și iată că devine și sursă de inspirație pentru autorul Daniel Grosu!  

Autorului însă aproape îi piere cheful de umor când prezintă situația pensionarilor:

„Amăgiți permanent de o cohortă de guverne, pensionarii strâng din dinți și trag de viață, atâta cât le-a mai rămas. ……..

În prezent, păcălicii din fruntea statului român au ajuns până într-acolo încât aproape au desăvârșit umilința, pensionarii ajungând să stea la rând, la casele de ajutor ale pensionarilor, pentru a se împrumuta măcar cu banii care să le permită să-și ia un ou de Paște și o frântură de șorici, de Crăciun…. Cu un guvern anapoda și un președinte de țară și mai anapoda, s-a ajuns ca un pensionar să facă pur și simplu infarct, după ce s-a auzit că nu mai sunt fonduri pentru plata pensiilor.”

Cartea de față evidențiază și nostalgia vasluienilor față de trecutul comunist, nostalgia față de sărbătorile comuniste: 1 Mai, 2 Mai, 5 Mai, 8 Mai, 9 mai, 10 Mai etc. Apropo de ziua de 1 Mai, pe vremea comunismului era sărbătorită Ziua Muncii. Cu sarcasm, unul din personaje propune ca la 1 Mai mai bine s-a sărbători Ziua Șomerului(având în vedere lipsa locurilor de muncă la Vaslui, ca să fiu mai explicit). Cât despre ziua de 2 Mai când se sărbătorea Ziua Tineretului, unul din personaje precizează : „iștia mai tineri s-au dus să hămălească prin străinătățuri”.

Automat autorul este împins spre nostalgie amintind și  de unele obiective care nu mai sunt în peisajul vasluian: Restaurantul Feroviarul, Terasa Trandafirilor, Restaurantul Moldova etc.

Cu multă tandrețe sunt evocate unele personalități ale Vasluiului plecate dintre noi,la care Daniel Grosu a ținut și ține foarte mult. E vorba de nea Titi Filip, pe care și eu l-am cunoscut, un om de o rară blândețe, de d-ul prof. Dan Ravaru2, de asemeni, pe care l-am cunoscut, de poeții Ion Enache3 sau Ion Iancu Lefter4. 

Cu finețe, este luată în colimator și administrația vasluiană neglijentă cu unele monumente.

Dar cel mai bine este evidențiată minciuna, minciuna servită de social-media,  minciuna servită de politicieni în porții zilnice și care face ca vasluienii să-i voteze în speranța că minciuna se va termina și vor veni conducători care să se aplece cu adevărat și spre necazurile lor. 

Autorul se întreabă: Ar putea exista o lume fără minciuni? Câți dintre noi ar suporta să li se spună adevărul în față?”

Evident, e greu de suportat adevărul! Și mulți creatori au deranjat când au spus adevărul! Mihai Eminescu, Marin Preda, Nicolae Labiș, Cezar Ivănescu, George Filip, Ana Blandiana, Nina Cassian și lista e lungă, au avut de suferit când au spus adevărul! Istoria literaturii române consemnează și exemple în sens invers dintre care unul mi se pare reprezentativ: George Lesnea5 a scris ode și pentru Carol al II-lea al României, pentru Ion Antonescu, căruia i-a fost sergent pe front, pentru industriașul Nicolae Malaxa, dar și pentru Partidul Comunist Român și pentru Nicolae Ceaușescu. Și a obținut o multitudine de premii…adică minciunile puse în versuri chiar l-au ajutat!(https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Lesnea)

David Popovici6, recent medaliat la Olimpiadă, a exprimat niște nevoi ale sportului românesc la care politicienii ar trebui să acorde atenție, într-un interviu pe când încă era la Paris și drept urmare….nu a mai fost așteptat la aeroport! Cu un pic de minciună, David ar fi fost așteptat ca un rege!

Și când minciuna este atât de importantă, cum să nu-i dedici o carte?

Autorul trage un semnal de alarmă: „Trăim într-o lume cu 365 de 1 aprilie pe an”. Unul din capitole se numește: „Vasluienii se țin bine de nasul lui Pinocchio”. Ca preambul apare următorul text:

„Ca o variantă – mult mai romantică – a autohtonului Păcală, am putea înșira aici o poveste despre Pinocchio, cel căruia îi crește nasul în funcție de minciunile spuse, pripășit pe la Vaslui…. Dar, dacă s-ar adapta povestea asta într-o zonă deja urgisită, cum este aceasta a noastră, nu cumva ar trebui ca parlamentarii să-și ducă năsucurile interminabile și doldora de minciuni cu câte-un dispozitiv special, eventual să găsească o altă modalitate de a face mai mici aceste năsucuri, prin desfiletare, măcar ca să nu vadă chiar toată lumea rușinea în care ei trăiesc zi după zi?!”(pag.142).

În concluzie, cartea „Un extraterestru în pădurea Paiu” nu este numai o carte de povești umoristice. Reprezintă și o frescă a perioadei postdecembriste pentru orașul și județul Vaslui așa cum, tot cu umor, tratează revoluția din 1989 de la Vaslui, talentatul regizor Corneliu Porumboiu7 în filmul „A fost sau n-a fost”. Umor, umor, însă autorul evidențiază și o anumită problematică socială a urbei astfel că se desprind câteva teme interesante pentru politicieni cât și pentru administrația locală. Și vasluienii de rând ar avea ceva de învățat din care cel mai important ar fi să nu se mai lase ușor mințiți mai ales de către politicieni în campaniile electorale!

Felicitări Daniel Grosu! Vă invit să citiți cartea și cu siguranță vă veți descreți frunțile! 

  1. George Orson Welles (n. 6 mai 1915, Kenosha, Wisconsin, SUA – d. 10 octombrie 1985, Los Angeles, California, SUA) a fost un regizor de film și teatru, actor, scenarist, distribuitor și producător american. Fiind considerat un copil minune, a studiat diversele arte ale divertismentului și spectacolului, ca să ajungă să exceleze în cele mai multe dintre ele. ↩︎
  2. Dan Ravaru (3 aprilie 1941, Bârlad – 28 septembrie 2020, Vaslui) – profesor, folclorist, etnograf, publicist. ↩︎
  3. Ion Enache (27 septembrie 1950,satul Chirceşti, comuna Micleşti, jud. Vaslui – 31 mai 2006, Vaslui) – a fost un poet român.
    ↩︎
  4. Ion Iancu Lefter (n. 28 septembrie 1940, Gura Albești, județul Vaslui – 1 martie 1990, Vaslui) a fost un poet român. ↩︎
  5. George Lesnea (pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iași – d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român.
    ↩︎
  6. David Popovici (n. 15 septembrie 2004, București, România) este un înotător român, specializat în stilul liber. Este primul campion olimpic al natației masculine din România. Este campion mondial și european în 2022 la 100 de metri și la 200 de metri în stil liber. David Popovici a devenit cel mai tânăr campion mondial la proba de 200 m liber masculin și unul dintre cei mai tineri campioni mondiali masculin din istoria înotului. El deține recordul mondial la juniori la proba de 100 m liber, precum și recordul mondial la juniori, la 200 m liber. ↩︎
  7. Corneliu Porumboiu (n. 14 septembrie 1975, Vaslui) este un regizor, scenarist și producător român contemporan. În 2005 scrie și regizează primul său lungmetraj „A fost sau n-a fost?” selectat în Quinzaine des Realisateurs unde obține premiul Camera d’Or. Filmul a primit peste 20 de premii în festivaluri din întreaga lume și a fost distribuit în peste 30 de teritorii. ↩︎

de Popa Ionel

Naționala de fotbal, neputință sau….nenoroc?

Ionel Popa

Am vizionat aseară meciul amical de fotbal România-Liechtenstein, partidă disputată pe teren propriu. S-a terminat egal și imediat au apărut o mulțime de comentarii mai mult sau mai puțin dure la adresa tricolorilor. A fost ultima partida de verificare disputată de selecționata noastră înainte de Campionatul European de Fotbal ce se va desfășura în Germania începând cu data de 14  iunie. Meciul ne-a arătat o selecționată a României nici pe departe pregătită de competiția la care s-a calificat, să nu uităm, grație unui noroc la tragerea la sorți a grupelor. Rar am văzut o neputință mai mare în a marca! La sfârșit gândul m-a dus la bancul cu Gheorghe care avea un cal și dorea să-l vândă. Vi-l relatez ca să mai îndulcim amarul:

„Gheorghe merge cu gloaba la târg.

– Cum trage calul ăsta la căruță, bade?

– D-apoi, nu prea trage.

– Da la plug, trage?

– Nu prea.

– O fi bun de călăreală, atunci.

– N-aș crede.

– Păi, atunci de ce l-ai adus să-l vinzi?

– Nu l-am adus să-l vând.

– Dar ce păcatele mele vrei să faci cu el?

– Vreau să-l fac de rușine.”

Cam asta e cu naționala noastră de fotbal! După cum arată, șanse mici să obțină ceva, doar să se facă de rușine! N-ar fi o problemă așa gravă dacă nu ar fi echipa națională! E în joc imaginea României! Fiind vorba de o selecționată, vinovați nu sunt jucătorii! Aici de vină e întreg sistemul! Eu nu cred că în România nu sunt jucători cu care putem alcătui o formație mai competitivă! Fiind vorba de selecționată de fotbal, văd două cauze pentru slăbiciunile de care dă dovadă:

-fie selecționerul nu are fler;

-fie sistemul în totalitate e greșit în sensul că cei cooptați nu sunt aduși pe criterii corecte care să ducă spre performanță. 

Iată că dacă la fotbalul mare nu arătăm prea bine, echipa de minifotbal a ajuns în finala Campionatului European după ce că este deja Campioană Mondială! Echipa de minifotbal s-a croit pe bază de competențe! Sunt selecționați jucători pe bază a ceea ce arată indiferent unde joacă în mod obișnuit!

Așa ar trebui alcătuită selecționata națională, pe criteriul performanței! Nu trebuie să se bazeze neapărat pe jucători făcuți mari de scouteri! Mulți din cei convocați sunt foarte slabi! Eu nu cred că în România nu sunt jucători mai buni. Nu cred că din miile de jucători practicanți  nu sunt 2-3 jucători capabili să bage mingea aia în poartă înainte de a o pierde! Sistemul însă nu-i lasă pe cei buni să iasă la suprafață pentru că sunt alte interese!

În concluzie, naționala României are nevoie de foarte mult noroc și foarte multă baftă la Campionatul European care să compenseze neputințele jucătorilor,…. Doar dacă Dumnezeu face vreo minune ca să obțină vreo niscaiva performanță! 

O să închei cu un proverb de-al nostru. Îl dedic jucătorilor: 

„Orice cal de curse ajunge gloabă, dar nu orice gloabă a fost cal de curse!”

de Popa Ionel

Jos pălăria, d-le Pleșu

Ionel Popa

Aseară, 10 mai 2024, în cadrul emisiunii „Românii au talent” au evoluat și copiii ce formează Grupul „Dacii Liberi”, grup pregătit de domnul profesor Corneliu Pleșu.

Precizez de la început că prestația lor a primit trei de „DA”, rezultat care i-a trimis în etapa următoare. A fost și un „NU” din partea d-lui Bobonete. De ce le-a dat d-ul Bobonete „NU”? Simplu. Pentru că e afon la muzică. A spus-o chiar dumnealui aseară.Și nu numai la muzica folk! Nici doinele nu sunt pe sufletul său, nu le înțelege. Și pe acestea le jurizează cu „NU”. E regulă! Personal, am luat atitudine după o ediție anterioară și am spus că d-lui nu a are suficientă pregătire, percepție, orizont cultural etc pentru un asemenea rol. Sper să-și fi dat seama și producătorii și să-l lase pe d-ul Bobonete să se ocupe de bancuri, de orice altceva, mai puțin de a fi membru al juriului la un concurs atât de popular! Gargarageala d-lui e bună la show-uri de stand up comedy unde ar avea ceva succes.Nu aici.

O exprimare obiectivă asupra evoluției grupului a avut-o Andra, o profesionistă în ale muzicii, și care, cu unele critici, totuși a catadicsit să jurizeze prestația cu „DA”. 

Comentariile Andrei și a unora care s-au grăbit să critice în social-media, chiar dacă au o doză de adevăr, nu știrbesc cu nimic realizările d-lui Profesor Corneliu Pleșu. I-am remarcat pasiunea d-lui de a lucra cu copiii, de mai multă vreme. Își cunoaște bine misiunea și are un talent nu numai muzical, ci și pedagogic. Dumnealui face un lucru extraordinar. Descoperă tinere talente și le ajută să se pună în valoare. Scriitorul irlandez Brendan Behan a spus următorul lucru: „Nici un om nu îşi poate descoperi propriile talente.” D-ul Pleșu ajută copiii să-și descopere talentul. Îi pregătește muzical, îi introduce în breaslă și-i urcă pe scenă. Ce poate fi mai mult? E conștient că acest grup e foarte posibil să nu reziste în timp. Componenții vor deveni adulți mâine-poimâine, vor alege diverse cariere și d-ul Pleșu o va relua de la început! E ca antrenorii sportivi de la grupele de copii! 

Și atunci care este satisfacția muncii? Cea mai mare satisfacție este aceea când unii membri ai grupului vor căpăta pasiunea! Și asta e misiunea d-lui Pleșu pe care și-a înțeles-o și și-a asumat-o! Să descopere talentul la unii copii și să-l transforme în pasiune! 

Cineva a scris în social-media că nu trebuia saxofonist în grup! Unii spuneau că grupul e prea mare! Sunt afirmații care au o doză de adevăr! Credeți că d-ul Pleșu nu știa lucrurile astea? Și dacă are în grup un copil care iubește saxofonul? Cum să-l lase acasă? Cum să nu-i dai o șansă acelui copil să urce pe scenă și să trăiască emoțiile unice de la „Românii au talent”?! Cred că același lucru putem spune referindu-ne și la mărimea grupului! Vom vedea cum se vor prezenta în etapa următoarea însă de un lucru nu ne putem îndoi. La Bârlad activează un grup de copii care cuceresc inimile românilor pe oriunde se prezintă! Sunt cunoscuți în multe locații, au urcat pe multe scene alături de mulți interpreți și cantautori! Datorită lor, iată că la Bârlad, luna aceasta, pe 19 mai,  se va desfășura un Festival național de Folk, fiind la prima ediție!

Și meritul cel mai mare îl are d-ul Prof. Pleșu! Bineînțeles că un merit semnificativ îl are și d-ul Ivan care îi stă alături. După cum, e de apreciat sprijinul pe care îl primește din partea autorităților publice locale. 

Pentru efortul, pasiunea și talentul pe care îl depune lucrând cu acești copii, pentru inspirația în identificarea celor mai bune căi de a-i îndruma și motiva, pentru aportul la creșterea prestigiului Municipiului Bârlad, deocamdată la nivel național, merită respectul nostru! Dumnealui se constituie într-un exemplu și pentru alți dascăli după cum grupul se constituie într-un exemplu pentru alți copii!

de Popa Ionel

O carte care-mi place!

Ionel Popa

Zilele acestea am găsit timp să parcurg o carte pe care am primit-o chiar de la autoare. E vorba de volumul de poezii „Ferestre în ziduri”, autoarea fiind poeta Dorina Stoica din Bârlad. Cartea a obtinut premiul Nicolae Dabija la Festivalul International de Creatie Literarã „Titel Constantinescu” , editia a XVI-a 2023, de la Râmnicu Sãrat, proiect apartinând editurii Rafet.

Soarta a făcut să cunosc autoarea înainte de a-i ști măcar o parte din poezii. Ne-am cunoscut la Mănăstirea Bogdănița, acolo d-na Dorina venind în pelerinaj. Precizez că împreună cu soția, frecvent participăm la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bogdănița. După slujbă, d-na Dorina ne-a recitat una din propriile creații. 

O să-mi permit să scriu câteva rânduri despre felul cum am perceput eu poeziile din volumul „Ferestre în ziduri”, în calitate de consumator de cultură. Nu am pregătire filologică și nici nu am pretenții de scriitor. Totuși, îmi permit să evidențiez o carte dacă citind acea carte îmi produce anumite simțiri.

D-na Dorina Stoica este cunoscută ca autoare de literatură religioasă. Poeziile din volumul „Ferestre în ziduri” nu se încadrează la acest gen de literatură însă ne-o descoperă pe autoare ca profund creștină! Poeziile din acest volum sunt despre EA, poeta Dorina Stoica.

Poeziile sunt foarte plăcute, incitante! Ne arată trăirile unui creator care scrie pentru că are de oferit ceva semenilor. Nu se sfiește să-și arate slăbiciunile umane. 

Este conștientă că un poet adevărat nu poate să spună decât adevărul! Consideră că „Poetul e un căutător de perle îngropate

într-un ocean de falsitate, ură, nedreptate,

complot și minciună.

Poetul e vocea Crist-alină a Universului pe care

niciun zgomot nu o poate acoperi!” Fragment din poezia „Un poet…”

Ne prezintă crâmpeie din copilărie, din viața de zi cu zi, din care reiese trăirea creștină.Scrie despre mamă, despre tată, despre primăvară, renaștere, înviere…, copilărie…

„Dar nu azi! Mâine e sărbătoare,

mâine toate se pot întâmpla

cu bucurie, cu durere, cu întârziere,

cu voia lui Dumnezeu

care ne trimite ploaie

ca să înflorească ferestrele.” Fragment din poezia „Mâine”.

Dorina Stoica nu e roasă de ambiții. Nu i se vede suferința pe care o trăiesc unii autori și care lasă să li se vadă frustrarea…Trebuie spus că nici la creatorii de operă literară lucrurile nu merg „uns” de fiecare dată. Există multă muncă pentru a da forma dorită! De aceea, vedem că mulți scriitori se pierd cu firea.  Unii devin ipohondri, li se pare că au înțepături la inimă, unii devin irascibili, se ceartă cu toată lumea din te miri ce motiv, iar alții devin paranoici. Unii își fac statui încă din timpul vieții! Nu au răbdare ca opera să „construiască” statuia! 

Dorina Stoica e altfel. Și când e rănită(adevărul doare, nu-i așa?), poeta Dorină Stoica nu dă frâu urii. Cum răspunde Dorina Stoica detractorilor?

„Dacă tu ai avea doar un metru cincizeci înălțime

și toți s-ar mira când te văd pentru prima oară

nu în virtual, ci în carne și oase,

ai dovedi că ai înmulțit frumos talantul

pe care și l-a dat Dumnezeu, ei tot ar râde de tine

și te-ar numi, mai întâi, când nu-i auzi,

iar apoi în față, cu dispreț, piticanie,

iar tu te-au ruga din toată inima

să le ierte Dumnezeu răutatea, în timp ce ei

se așteaptă să le faci vreun rău!” 

Poezia se numește „În timp ce ei” . Se poate un răspuns mai frumos? De aceea, iubim poeziile Dorinei Stoica! Acestea sunt ca o alifie pentru suflet. Dau speranță, motivează!

Închei cu o poezie cunoscută de-a poetei Dorina Stoica, potrivită Săbătorilor Pascale:

ÎȚI MULȚUMESC, DOAMNE

Autor  Dorina Stoica

Îţi multumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine.

Îţi multumesc că am pe masă o pâine.

Îţi multumesc pentru stropii de ploaie,

Pentru fructe, păsări şi flori,

Pentru soarele care răsare în zori,

Pentru cerul cu licăr de stele,

Pentru toate zilele vieţii mele,

Pentru firul de apă izvorât din fântână,

Pentru harul ce-mi poartă a mea mână

Pe-arcuş de vioară, pe pânză, pe piatră,

Pentru viersul ce curge din mine spre Cer.

Multumesc pentru omul blajin şi sincer.

Multumesc pentru haina pe care o port,

Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport.

Îţi multumesc pentru cântecul de păsărele

Pentru toate încercările vieţii mele.

Mulţumesc pentru puiul de om ce se va naşte.

Îţi multumesc că ai Înviat în noaptea de Paşte.

Am atâtea lucruri pentru care să-ţi mulţumesc,

Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc !

Constantin Marafet spunea la lansarea cărții în 2023: „Poetul este lumina dintre generatii, este cel care drãgosteste cuvinte spre înmuierea sufletelor pãgâne, este cel de deasupra cuvintelor, cel care împrãstie umbra din jurul lor si le dã strãlucirea cuvenitã. Poetul luptã cu inertia, cu lasitatea si cu ipocrizia. Poetul luptã cu toate durerile lumii pentru noi. Sã-i fim alãturi!”

Așa spun și eu: Să-i fim alături!

de Popa Ionel

Crește interesul pentru programul de împădurire

Ing. silvic: Popa Ionel, proiectant atestat

Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru investiții în noi suprafețe ocupate de păduri” prevede acordarea unui sprijin pentru împădurire în cadrul Planului național de redresare și reziliență (PNRR), “Sprijin pentru Investiții în noi suprafețe ocupate de păduri”. Programul lansat încă din data de  25 noiembrie 2022 pare cel mai bun de după 1990. Am mai spus asta și o repet încă o dată.

Programul se adresează deținătorilor de terenuri cu folosință agricolă. Mai multe detalii se pot citi în ghidul specific.

Inițial România și-a propus să împădurească 56000 ha. În cursul anului 2023 guvernanții au tras concluzia că România nu va putea realiza acest obiectiv așa că în loc să se mobilizeze în sensul de a atinge obiectivul, au ales calea de a reduce obiectivul. Adică l-au înjumătățit!

Personal, consider că guvernanții noștri s-au pripit când au redus obiectivul!De ce spun asta? Pentru că după ce primii aplicanți au primit banii a crescut foarte mult interesul pentru program!

Sunt mai multe motive care fac ca deținătorii de terenuri să aplice pe acest program. Să nu imaginăm că proprietarii de terenuri vizează combaterea efectelor încălzirii climatice! În toate cazurile este vorba de avantajele materiale pe care Programul le are în vedere față de alte oportunități:

-Sunt suprafețe agricole care nu au o bonitate agricolă prea mare și fermierii primind o sumă mai mare decât subvenția APIA dacă îl împăduresc, preferă să împădurească

-Alți deținători care au terenuri date în arendă, nu sunt mulțumiți de nivelul arendei

-Împerdeluirea poate duce la ameliorarea microclimatului în regiunile afectate de secetă și sunt fermieri care iau în calul această investiție mai ales în condițiile în care li se decontează lucrările.

-Acordarea primei de sechestrare de carbon ajută proprietarii de terenuri să pună în valoare și terenuri ce nu figurau la APIA din diverse motive(productivitate scăzută a acestora, lipsa de forță de muncă, scăderea numărului animalelor din gospodării astfel că se constată un excedent de pășuni)

Există și voci cârcotașe care se manifestă cu neîncredere în program mai ales că orizontul de timp pentru care ar trebui să primească bani e destul de mare: 20 ani! Ei spun așa: dacă ca politicienii nu se vor ține de cuvânt și vor anula legile prin care s-a lansat campania? Unii ezită să aplice la program pentru că nu li se oferă mai multe garanții. Chiar și dacă s-ar întâmpla ca viitoarele guverne să nu poată susține programul(e vorba de 20 ani, totuși, ani în care multe se pot întâmpla), oportunitatea rămâne de luat în discuție! Și asta pentru că investiția e decontată repede, sumele fiind acoperitoare dacă ne referim la înființarea plantației, la împrejmuire, proiectare și întreținere. În fond și la urma urmei ce investiție garantează profit și peste 20 ani așa cum ușor putem demonstra dacă ne referim la pădure? Mai ales că în anii ce vor urma va crește preocuparea guvernelor în ceea ce privește combaterea efectelor încălzirii climatice. Din discuțiile pe care le-am văzut pe grupuri, unii nu i-au în calcul pădurea care se înființează!Analizele lor se rezumă doar la banii promiși de Guvern. Fac precizarea că acest program nu se rezumă numai la sumele forfetare! O plantație bine întreținută va evolua spre pădure care va însemna un activ pentru generațiile care vin.

În concluzie, consider înțeleaptă decizia de a aplica pentru acest program pentru toți cei ce dețin terenuri pentru care actuala folosință nu le aduce satisfacții. Totodată, consider că Guvernul ar trebui să vină cu clarificări legislative în toate instituțiile implicate. Încă sunt instituții care fie din necunoaștere, fie din reavoință, fie din lene, tergiversează programul.Nu includ aici Garda Forestieră. Din contră, cred că dacă vedem un succes al programului mult mai mare față de edițiile precedente(Măsura 221 din PNDR 2007-2013 sau Sub-măsura 8.1 din PNDR 2014-2020), acesta se datorează și faptului că evaluarea proiectelor se face de către Garda Forestieră și nu de către AFIR sau APIA. Lucrările silvice sunt înțelese mult mai bine de personalul Gărzii Forestiere, personal cu pregătire profesională de specialitate.

Urez mult succes tuturor celor implicați în programul de împădurire pentru că va fi spre binele nu numai al deținătorilor de terenuri, ci pentru întreaga societate!

de Popa Ionel

Fonduri europene în 2024

Consultant ing. Popa Ionel

Agenda anului 2024 în România e încărcată de evenimente electorale care acaparează social-media. E vorba de procese democratice care sunt importante însă în nici o democrație nu trebuie neglijată dezvoltarea economică. De aceea, populația activă, în special operatorii economici,  trebuie să aibă în vedere în permanență oportunități de finanțare a activităților pe care le desfășoară. Ca reprezentant al unei firme de consultanță, voi încerca în cele ce urmează să atrag atenția asupra câtorva surse de finanțare asupra cărora și noi ne concentrăm atenția.

Celor interesați de finanțarea unor proiecte ce țin de dezvoltarea rurală, le recomand să aibă în vedere calendarul postat de AFIR:

Așadar în luna iunie este programată lansarea DR – 29 Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole. Această linie de finanțare este mult așteptată finanțând cu până la 65% din valoarea cheltuielilor eligibile, proiecte din domenii neagricole.

Tot în iunie se va lansa o linie de finanțare nouă în peisajul fondurilor europene: DR – 24 Investiții în tehnologii forestiere care îmbunătățesc reziliența și valoarea de mediu a ecosistemelor forestiere. Este pentru prima dată când se va finanța sectorul forestier de când România este în UE.

În luna octombrie se vor lansa liniile de finanțare:

DR – 14 Investiții în ferme de mici dimensiuni. Fermele interesate trebuie să aibă în vedere ce declară la APIA fiindcă la momentul publicării ghidului de finanțare sesiunea de înregistrare la APIA va fi încheiată!

În luna noiembrie se vor lansa două linii de finanțare foarte așteptate:

DR – 13 Achiziții de utilaje agricole pentru sectorul vegetal

DR – 12 Investiții în consolidarea exploatațiilor tinerilor fermieri instalați și a fermierilor recent instalați. 

Pe de altă parte, Guvernul României pregătește o nouă sesiune de depunere proiecte în cadrul programului Femeia antreprenor. Acest program s-a dovedit foarte bine venit în 2022. Vor fi finanțate 1000 proiecte în 2024. Cel puţin unul dintre asociaţi să fie femeie şi să deţină cel puţin 50% din părţile sociale/acțiuni ale societăţii în cazul IMM-urilor aplicante. 

Alocație Financiară Nerambursabilă (AFN) – maximum 200.000 lei/beneficiar, sumă care poate reprezenta maximum 95% din valoarea cheltuielilor eligibile (inclusiv TVA pentru societățile neplătitoare) aferente proiectului.

Nu în ultimul rând, vor continua depunerile de proiecte în cadrul apelului PNRR/2022/C2/I.1.A cu finanțare în cadrul Schemei de ajutor de stat „Sprijin pentru investiții în noi suprafeţe ocupate de păduri”. Acest program finanțează înființarea de noi suprafețe de pădure pe terenuri agricole. Rata de finanțare acordată prin PNRR este de 100% din valoarea cheltuielilor eligibile ale proiectului. Promovăm acest program deoarece este o bună oportunitate de a obține bani cu care se pot susține alte activității sau alte cheltuieli familiale. Asta pentru că pe lângă finanțarea cheltuielilor de înființare, de întreținere, de împrejmuire și de proiectare, se acordă și o subvenție de 190 euro/an și ha timp de 12 ani(care acoperă pierderea de venit, în cazul terenurilor care au fost declarate la APIA în anul anterior implementării). Totodată, beneficiarii pot solicita prima de sechestrare de carbon în cuantum de 456 euro/an/ha ce se acordă pentru o perioadă de 20 ani conform Ordonanței de Urgență nr.35/2022.

Pentru alte detalii sunați la nr. 0335402413 sau trimiteți un email la adresa: duplicomgrup@yahoo.com

de Popa Ionel

Ce-am mai citit

Zilele acestea am finalizat de citit cartea „Târgul Bârladului. Geneza și hotarul” având ca autor pe d-ul prof. Gheorghe Gherghe.

A fost o lectură deosebit de plăcută și asta pentru că autorul prezintă informațiile în așa fel încât să poată fi înțelese de orice curios, nu neapărat cu o pregătire de istoric. Aflăm informații despre evoluția evenimentelor de pe teritoriul Moldovei de după părăsirea Daciei de către romani, rolul și influența popoarelor migratoare ce au călcat pe aceste meleaguri, contextul în care ia naștere Moldova. Apoi aflăm informații despre târgul Bârladului, evoluția acestuia, rolul de capitală a Țării de Jos. Totodată, aflăm informații despre satele existente sau care au dispărut și care au făcut parte din ocolul Bârladului.

Iată câteva pasaje din carte:

„Românii, sub stăpânirea tătară, şi-au dus o existenţă asemănătoare cu cea din vremea stăpânirii turanice. Stăpânirea le-a adus o anumită protecţie. Ei se temeau mai mult de catolicismul maghiar decât de tătari. A fost o anumită colaborare între strămoşii noştri şi stăpânirile venite din răsărit. Ţara Moldovei a apărut mai mult din iniţiativă străină decât prin stăruinţele localnicilor. Zona până la Siret şi partea de nord a fost eliberată de sub stăpânirea tătarilor, de regalitatea maghiară. Teritoriul eliberat s-a dorit a fi stăpânit de regalitatea maghiară, prin românii veniţi din Maramureş, vasali ai lui. Restul teritoriului, până la Nistru, a fost eliberat de lituanieni, prin fraţii Koriat. O căsătorie dinastică a dus la realizarea Moldovlahiei.”(pag.60)

„Țara Moldovei a apărut și s-a extins pe măsură ce tătarii se retrăgeau spre răsărit. Noul stat a moștenit sistemul administrativ implementat de tătari, locuitorii și-au perfecționat tactica și strategia militară, cunoscută, de ei, mai de mult de la populațiile turanice.

Tătarii au stăpânit zona de la răsărit de Carpați, puțin peste o sută de ani. Între localnici și stăpâni se stabiliseră anumite raporturi. Tătarii au asigurat stabilitatea, localnicii au prestat slujbe, au plătit dijme, i-au însoțit în război. Pentru îndeplinirea acestor obiective a fost nevoie de o anumită organizare teritorială, tătarii aveau nevoie de intermediari. Au apărut cnezate și voievodate în teritoriu, cnezii și voievozii au format vârfurile artistocrației locale. Românii se temeau mai mult de unguri care aduceau catolicismul, această formă de creștinism fiind o primejdie mai mare pentru ei, comparativ cu stăpânirea tătară.

Moldova s-a format ca stat prin inițiativa maghiară. Localnicii nu au părut prea încântați, urmare a fost alungarea Drăgoșeștilor și instaurarea puterii lui Bogdan, apoi respingerea încercărilor maghiare de a restaura vechea situație.Dar, Moldova avea nevoie de un protector.”(pag.85)

„Prima atestare certă a Bârladului este considerată anul 1408. Atunci, la Suceava, în 8 octombrie, Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu negustorilor din Liov. În document, Bârladul apare ca punct de vamă: ”Iar liovenii ce vor merge la Brăila, după peşte, la vama de margine, fie la Bacău sau la Bârlad, acolo vor de grivnă câte un groș și jumătate, iar carul și poștele să nu li se ia. Și acolo să își ia pecete și să meargă slobod la Suceava.Vama principală era la Suceava, pentru aceasta la Bârlad negustorii lioveni trebuiau să-şi scoată pecete. Ca punct de vamă, Bârladul era o localitate însemnată, cunoscută, cu rosturi bine stabilite în această zonă a ţării. Avea un trecut ca loc de târg, o spune numele, un centru comercial, dar şi meşteşugăresc, un centru administrativ. Ca punct de vamă, Bârladul a rămas sute de ani. În această calitate apare şi în documentele ulterioare.”(pag.111)

„Tot din 1434 s-a păstrat un document care ne oferă informaţii importante pentru cunoaşterea târgului Bârlad în secolul al XVI-lea. Era un târg bine organizat administrativ, condus de un şoltuz (primar) şi pârgari (consilieri), producători de mărfuri, cu relaţii comerciale care depăşeau zona, dar şi ţara.

Documentul respectiv menţionează relaţiile comerciale cu Braşovul. Negustorii Ștul Jacobs şi Țârbaș, din Braşov, au cumpărat hamuri din Bârlad în valoare de 10 zloţi. Pentru bani a rămas chezaş şoltuzul Herlea. Cei doi negustori din Braşov ”au uitat să plătească” şi şoltuzul Herlea s-a plâns, printr-o scrisoare, administraţiei braşovene că ”judeţii mi-au luat mie 10 zloţi.”Scrisoarea şoltuzului Herlea a fost publicată de I. Bogdan care a făcut observaţia ”că este una din cele mai vechi scrisori municipale din Moldova,

găsită în arhivele săseşti din Transilvania.” A fost redactată în limba slavă, dovedind că elementul preponderent al oraşului Bârlad, la acea vreme, era cel românesc. În aceeaşi perioadă, actele din Suceava şi Baia erau scrise în germană şi latină.”(pag.111)

„În lupta de la Podul Înalt au luptat cu disperare, obligați să-și apere familiile și avutul, rămase în teritoriul inamic. Mulți dintre ei au căzut în lupta cu păgânii. Din cei 13 mari boieri căzuți în acea încleștare disperată, sigur trei au fost din zona Bârladului, Sima Hrană, proprietarul satului Stoișești, Petru Iezereanu proprietarul satului Iezer, de lângă Puiești și Coroi de pe Valea Pereschivului.”(pag.144)

Cartea este întemeiată pe o bogată sursă documentară! Poate fi inclusă pe lista scurtă de cărți de cultură generală pentru orice bârlădean dar și pentru populația care iubește istoria meleagurilor moldave!

Mare păcat că e tipărită pe cheltuiala autorului într-un număr restrâns de exemplare!

Felicitări și mult respect d-lui profesor Gheorghe Gherghe pentru efortul de a ne face mai cunoscut trecutul!!!

„Trecutul este cel mai bun profet al viitorului.” – Byron

de Popa Ionel

Cui servește boicotarea programului de împădurire cu fonduri din PNRR?

Schema de ajutor de stat „Sprijin pentru investiții în noi suprafețe ocupate de păduri” și prevede acordarea unui sprijin pentru împădurire în cadrul Planului național de redresare și reziliență (PNRR), “Sprijin pentru Investiții în noi suprafețe ocupate de păduri”. Alocarea financiară totala acordată prin PNRR, pentru lucrarile destintate pentru noi suprafete

ocupate de paduri in cadrul Investitiei I1- Subinvestiția C2/I1/S/1.A – Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite în cadrul prezentului Ghid specific este de 500.000.000 Euro echivalentul a 2.474.550.000 lei.

Calendarul propus pentru Investiția 1. Campania națională de împădurire și reîmpădurire prin PNRR menționează realizarea a cel putin 25.000 ha suprafețe noi de teren împădurite sau reîmpădurite până la 31.12.2023, iar până la 30.06.2026 realizarea a 56.000 ha suprafețe noi de teren împădurite sau reîmpădurite.

Programul lansat încă din data de  25 noiembrie 2022 pare cel mai bun de după 1990. Despre necesitatea de a crea noi suprafețe acoperite cu pădure nu e greu de argumentat mai ales când zi de zi vedem efectele încălzirii climatice.

În România programul a demarat lent fiindcă a necesitat o perioadă de clarificări. Guvernul și-a trimis secretarii de stat în teritoriu pentru a oferi toate clarificările necesare. După întâlnirile cu cei interesați, întâlniri ce au avut loc la nivel de județe, s-au desprins  câteva propuneri de îmbunătățire a porgramului. Una dintre acestea a fost introducerea pe lista cheltuielilor decontabile prin program și a lucrărilor de întreținere a plantațiilor atunci când terenul propus spre împădurire aparține unei instituții de stat. Odată această măsură acceptată de Comisia Europeană se creeau premisele pentru reușita programului.

Stupoare însă! La câteva zile după primirea veștii de la Comisia Europeană Parlamentul României adoptă Legea 236/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2022 pentru aprobarea măsurilor necesare realizării campaniei naţionale de împădurire şi reîmpădurire prevăzute în Planul naţional de redresare şi rezilienţă, lege prin care se aduce și un amendament prin care se elimină de la eligibilitate pajiștile permanente!

Acest amendament a fost adăugat peste noapte, fără a se ține cont de faptul că Garda Forestieră a eliberat avize pentru astfel de suprafețe!  Ba mai mult, sunt proiect în diferite faze, pentru care s-au făcut cheltuieli: analize de sol, taxe mediu etc.

Trebuie să precizez că în aceeași perioadă a intervenit și o rotație guvernamentală. Mai exact, au fost schimbări la nivel de premier și de miniștri. Totuși, nu înțeleg deloc logica pentru un astfel de demers!

Încerc să argumentez de ce nu înțeleg logica:

România are  4,8 milioane ha de pășuni și fânețe, cât Olanda, Elveția și Belgia la un loc. Încărcătura de animale pe pășuni este în țara noastră de 0,3 UVM/ha, adică foarte mică. O altă caracteristică a pășunilor de la noi este aceea că sunt degradate, de slabă calitate. O bună parte din aceste pășuni necesită lucrări de împădurire pentru stoparea fenomenului de degradare care nu se mai poate face prin continuarea menținerii aceeași folosințe. Oportunitatea apărută prin programul finanțat prin PNRR era o soluție bună pentru o mică parte din pășunile degradate. Ce înseamnă 56000 ha din 4,8 milioane de ha? Mai ales că o parte din cele 56000 ha vor fi și terenuri din alte categorii de folosință agricolă(arabile, livezi, vii etc).

România se plânge de criză financiară și ANAF-ul execută firmele fără nici o milă! Programul de finanțare prin PNRR a împăduririlor înseamnă o sumă semnificativă de bani care va veni de la UE și care, atenție, în mare parte rămâne în țară! Sunt multe programe cu finanțare din fonduri europene în care, prin achiziția de tehnologii din alte state, banii se întorc sau se duc în afara României. Banii pentru împădurire înseamnă costuri pentru puieți produși în țară, plata de manoperă în țară etc. Se capitalizează și unele instituții de stat cu autofinanțare sau agenții: OSPA, ANM, APM etc.

Și totuși parlamentarii României votează această lege! Cine să-i mai înțeleagă? Cum să mai înțelegem guvernul când adoptă măsuri de creștere a taxelor? Cum să mai înțelegem că guvernul este cu adevărat preocupat de reducerea efectelor schimbărilor climatice? Cum să mai credem în Strategiile pe care guvernele noastre le elaborează?

De ce își bate joc România de PNRR?

Ionel Popa, proiectant și consultant lucrări împădurire

Cei ce doresc sprijin pentru accesarea și implementarea de proiecte de împădurire cu finanțare din fonduri europene pot solicita sprijin la email: popaionel68@gmail.com sau mobil 0761130399.

de Popa Ionel

Accesarea fondurilor europene, punctul slab al României

Ceea ce am putut constata luna aceasta e că am pornit cu stângul în noul ciclu financiar aferent perioadei 2021-2027 odată cu respingerea PNRR-ului. Chiar dacă ministrul Cristian Ghinea încearcă să îndulcească situația, din punctul meu de vedere lucrurile sunt grave și o să mă explic în cele ce urmează.

Din experiența primelor două cicluri financiare România absoarbe greu fonduri europene. În perioada 2014-2020 României i s-au alocat 30.883.141.003 euro și stadiul absobției la nivelul acestei luni este de 52,67%. Și a avut la dispoziție 7 ani! Pentru perioada 2021-2027 Comisia Europeană a decis să împartă alocările în două. Astfel o primă alocare se va face conform acestui PNRR cu finalitate la implementare anul 2026. Va mai urma o alocare Dumnezeu știe când care să acopere întregul ciclu. De ce a apărut această împărțire? Pandemia de COVID-19 este motivul. Toate economiile țărilor UE au fost afectate mai mult sau mai puțin de pandemie și toate au nevoie de finanțare pentru redresare. Ca atare, s-a decis ca în prima parte alocările să se axeze pe finanțarea unor proiecte de redresare și reziliență. 

Așadar România ar trebui să implementeze proiecte în cuantum de 29 miliarde euro până la finele anului 2026 aproximativ aceeași sumă alocată pentru întreaga perioadă 2014-2020.Ori noi vedem că până la această dată s-au absorbit 16,267 miliarde euro din care absorbție efectivă 13,737 miliarde euro, diferența fiind prefinanțări! 

Faptul că s-au alocat astfel de sume la prima vedere pare entuziasmant însă asta ar fi însemnat ca România să fie foarte bine pregătită. 

În primul rând România ar trebui să știe nevoile de finanțare în contextul legislației UE. Vedem că PNRR-ul românesc a fost dat înapoi pentru că nu am reușit să convingem experții UE că vom finaliza implementarea proiectelor până în 2026! Personal eu am mai tras semnale încă din 2019 că Guvernul României nu pare focusat pe pregătirea ciclului financiar 2021-2027.

Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât coaliția nu funcționează! Luptele pentru funcție nu par să înceteze așa ușor! Sunt promovate pe funcții persoane care nu au competențele necesare. Uneori am senzația că cei ce dețin puterea în această perioadă nu conștientizează prioritățile României!

Evaluatorii de la Comisia Europeană au experiență din celelalte programe naționale. Au văzut că noi am ticluit la repezeală un PNRR imposibil de implementat și ni l-au returnat. Ei au procedat corect și experții noștri ar trebui să treacă la treabă cu maximă seriozitate. Am văzut că politicienii noștri sunt pregătiți să impună PNRR-ul la Bruxelles politic. Și ei au să-l accepte! Doar că dacă România nu consumă fondurile acestea se vor redistribui. Și România nu dovedește că e capabilă a consuma fondurile. 

Că experții noștri au dat dovadă de superficialitate la întocmirea PNRR-ului e ușor de dovedit fără a fi evaluator cu experiență. O să vă dau un exemplu.

În ultima versiune a PNRR-ului este alocată suma de 1500 milioane euro pentru Pilonul 1, Componenta 2: I.2 Împădurim România și protejăm biodiversitatea( https://mfe.gov.ro/pnrr/).

Ca să consumi fondurile pentru împădurire în cadrul acestei componente ar trebui derulate cel puțin următoarele activități:

-Identificarea perimetrelor de ameliorare și a terenurilor pentru crearea de perdele de protecție

-clarificarea regimului juridic, întabularea și obținerea acceptului din partea proprietarilor pentru schimbarea categoriei de folosință

-întocmirea proiectelor de împădurire și stabilirea necesarului de resurse(resurse materiale-în special puieți, umane etc), avizarea acestora

-producerea puieților pentru plantat(poate dura 1-3 ani până ies primii puieți, depinde de specie)

-organizarea licitațiilor pentru execuția lucrărilor

-execuția propriu-zisă a lucrărilor care poate dura cel mai puțin 5 ani(e vorba de înființarea și întreținerea plantațiilor până la închiderea stării de masiv).

Ne putem da seama că timpii necesari pentru realizarea și implementarea unor astfel de proiecte nu se pot încadra în termenul 2026! Și nu am luat în calcul că nu prea mai sunt firme care să execute lucrările având în vedere că aceste firme trebuie să fie acreditate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Totodată, se resimte lipsa de forță de muncă mai ales în sezonul de vegetație care să execute astfel de lucrări. 

Iată cum se poate dovedi că România nu a pregătit PNRR-ul! Trebuie adăugat că în această perioadă România încă mai implementează proiecte din vechiul exercițiu financiar și mai trebuie adăugat că în aceeași perioadă 2021-2026 și celelalte state din UE implementează proiecte pe bază de forță de muncă din România!!! Și la ei salariile sunt mult mai atractive! De aici trebuie pornit când faci o planificare, de la resurse. 

O ultimă observație. Are România cadrul instituțional pregătit pentru accesarea fondurilor din PNRR? Mulți dintre noi știm care este structura agențiilor care sunt implicate în accesarea fondurilor europene. Pot acestea lucra în paralel și la implementarea proiectelor din exercițiul financiar precedent și la noile proiecte? Aceleași rigurozități de formă în evaluarea dosarelor vor exista în continuare? Pentru că dacă nu se fac schimbări în proceduri, schimbări care să simplifice accesarea fondurilor, nu vom reuși mare lucru.

Pentru a avea un PNRR consistent ar trebui conlucrare politică pentru a evita blocajele, conlucrare instituțională, selectarea persoanelor implicate pe criteriul competenței și nu cel politic etc. Altfel ne furăm căciula singuri!

Mult succes d-le Ghinea, d-le Câțu!Vă vrem competenți!

Ionel Popa, consultant firma DUPLICOM GRUP SRL

Cei ce doresc sprijin pentru accesarea și implementarea de proiecte cu finanțare din fonduri europene ne pot contacta la email: duplicomgrup@yahoo.com, mobil 0761130399 sau pe site-ul https://www.duplicomgrup.ro/.