Autor / Popa Ionel

Avatarul lui Necunoscut

Articole de Popa Ionel

Salutare! Sunt un inginer silvic, pasionat nu numai de natură, cum s-ar subînțelege! Iubesc și literatura, muzica, istoria, cultura în general. Lucrez în domeniul consultanței în accesarea fondurilor nerambursabile.
de Popa Ionel

Dacă ar fi după mine…

Ionel Popa

Mai sunt câteva zile și trebuie să votăm….. Nu știu cum vă simțiți dar eu am o senzație de parcă indiferent cum ar trebui să votez, ar trebui să înghit o broască! Și vreau să votez! Democrația înseamnă prezența la vot! Doar că nu mă pot decide! Prietenii mei din spațiul virtual încearcă să mă ajute însă mintea mea nu poate face o selecție…. 

Nu pot trece cu vederea că ambii candidați sunt înrolați politic și candidează pentru o funcție care, dacă ar fi să ne luăm după Constituție, ar trebui să fie apolitică. Nu pot trece cu vederea că ambii sunt preocupați de guvernare ori funcția de președinte ar trebui să însemne altceva. Există o funcție care se numește Prim-ministru care se ocupă de guvernare. 

Dacă ar fi după mine, aș anula acest tur de scrutin! Nu avem pe cine alege!  

E nevoie de o schimbare în Constituție! Ori desființăm funcția de președinte, ori o menținem și punem prevederi ca cei ce candidează să nu aibă nici o apartenență politică….

Dacă ar fi după mine, aș include în Constituție ca președintele să fie ales de către Academia Română din membrii săi sau din mediul academic! El trebuie să fie apolitic și cu o reputație nepătată! Să iubească România cu adevărat! Înainte de a fi votat de membrii Academiei( titulari sau prin corespondență), ca să candideze ar trebui să aibă girul cultului din care provine. Dacă va fi o propunere de candidat ortodox, să aibă girul Bisericii Ortodoxe Române etc.

Vă dați seama ce ar însemna asta? 

Nu s-ar mai politiza funcția de președinte. Ar împăca și cultele, și naționalitățile conlocuitoare! 

Lăsăm partidelor funcția legislativă(prin Parlament) și cea executivă(prin Guvern). Se pot bălăcări cât vor! Dar am avea două funcții nepătate: Președintele și Patriarhul!

Și nu am mai avea atâta dezbinare! Organizarea politică de la noi îndeamnă la dezbinare!

Iohannis îndeamnă la ură față de PSD. El este în război declarat cu PSD uitând că PSD este un partid cu o sumedenie de membri…români.Cum să fie președintele în război cu o parte din români? Afirmă că PSD  a guvernat împotriva românilor. Așa o fi. Dar cine a nominalizat premierul?

Am văzut o postare care încearcă să-l ajute pe Iohannis. Acea postare îndemna la o vizită la Sibiu pentru a-i înțelege valoarea lui Iohannis sau la Videle pentru a-i înțelege valoarea Vioricăi Dăncilă. Întradevăr, există o diferență mare dintre cele două UAT-uri. Dar nu e suficient ca să mă determine să-l aleg pe Iohannis. 

Am postat situația Sibiului pe naționalități. Observăm ce însemna Sibiul pe vremea comunismului din punct de vedere etnic și ce înseamnă după 1990. Mulți etnici germani au părăsit România….Iohannis nu. Și el trage foloase de pe urma acestui proces emigraționist!

Anul Populația
Sibiului 		Români Maghiari Germani
1850 12.765 2.089 (16%) 977 (8%) 8.790 (69%)
1880 19.446 2.810 (14%) 2.065 (11%) 14.327 (74%)
1890 21.465 4.581 (21%) 3.199 (15%) 13.148 (61%)
1900 29.577 7.106 (24%) 5.747 (19%) 16.141 (55%)
1910 33.489 8.824 (26%) 7.252 (22%) 16.832 (50%)
1920 32.748 8.553 (26%) 4.291 (13%) 18.218 (56%)
1930 49.345 19.006 (39%) 6.782 (14%) 22.045 (45%)
1941 63.765 33.829 (53%) 4.262 (7%) 23.574 (37%)
1948 60.602 37.371 (62%) 5.060 (8%) 16.359 (27%)
1956 90.475 60.526 (67%) 4.772 (5%) 24.636 (27%)
1966 109.515 78.548 (72%) 5.124 (5%) 25.387 (23%)
1977 151.005 119.507 (79%) 5.111 (3,4%) 25.403 (17%)
1992 169.610 158.863 (94%) 4.163 (2,6%) 5.605 (3,5%)
2002 154.892 148.269 (95,7%) 3.135 (2%) 2.508 (1,6%)
2011 147.245 130.998 (88,9%) 2.169 (1,4%) 1.561 (1%)

Îmi vine în minte un proces de faliment de după 1990. O firmă de stat se străduia să reziste după 1990.Cei ce o conduceau au tras pe turta lor la maximum și apoi s-au privatizat folosind piața firmei pe care au condus-o sau furnizorii etc. Au fost multe situații și metode prin care firmele de stat au fost aduse la faliment. În cele mai multe situații, rămâneau în firmă până la capăt, cine credeți? Cei mai inerți, de multe ori, cei mai slabi pregătiți… Ei încheiau procesul de privatizare sau restructurare. De cele mai multe ori însemna lichidare, spre fericirea lor personală….Rămânând până la final, au profitat. Așa a fost și cu Iohannis. A condus Sibiu-ul sprijinit de comunitatea sasă. A avut rezultate! Conjunctura l-a ajutat…la Sibiu. Nu putem compara cu Videle. După cum, nu putem compara Sibiul cu România! Aici Iohannis nu a mai avut rezultate dacă ar fi să ne rezumăm la cele promise în campania de acum 5 ani! 

Votanții de la Vaslui sau de la Teleorman nu l-au perceput pe Iohannis ca pe un lider care s-a zbătut pentru ei. La felul cum decurge campania acum cu atât mai mult nu-l percep ca pe unul „de-al nostru”. Pentru că nu sunt adeptul candidatului populist, nu mă deranjează faptul că cei din Oltenia și Moldova nu-l percep ca pe candidatul lor. Ceea ce mă deranjează e faptul că  acest Iohannis ce candidează pentru al doilea mandat încalcă Constituția fără nici o teamă susținând un partid! Asta înseamnă că va fi la cheremul acestui partid! 

Asta va duce la dezbinare în continuare și o funcție care ar fi trebuit să facă coeziune, va antagoniza în continuare!

Cred că e momentul să ne punem întrebarea dacă nu cumva sistemul politic de la noi ne va duce la pieire ca popor!

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!

Foto: https://www.g4media.ro/

de Popa Ionel

Eu cu cine votez???

Ionel Popa

Ne aflăm în plină campanie de alegeri prezidențiale și deja m-apucă groaza să deschid televizorul. De ce sunt așa urâte campaniile electorale de la noi? Pentru că miza e total greșită.În loc să fie lupte de idei, avem doar luptă pentru putere și interese personale sau de partid folosindu-se la maxim discursurile demagogice, minciuna și loviturile sub centură.

Referindu-mă la alegerile prezidențiale din acest an, sunt într-o dilemă totală!

Cu ocazia primirii titlului de Cetățean de onoare al comunei Dodești, prof. emerit  Năstase T. Victor, general de brigadă în retragere, la venerabila vârstă de 93 de ani, analizând cei 30 de ani de după revoluție făcea trimitere la un episod biblic: Fuga din Egipt. Pe scurt, Moise este ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. Asta va presupune traversarea deșertului cu multe peripeții. Pe acest parcurs, Moise este supus la multe presiuni….Unii regretau perioada din Egipt când de bine, de rău, aveau măcar un minim de hrană.Alții nu credeau că în Canaan viața lor va fi mai bună… mai ales că rapoartele celor trimiși să investigheze noua țară erau descurajatoare. Ei au determinat poporul să dorească să se întoarcă în Egipt. Din cauza lipsei lor de credință, Dumnezeu i-a pedepsit pe israeliți, făcându-i să rătăcească prin deșert timp de 40 de ani.

Întradevăr, vedem unele similitudini și Biblia se dovedește încă o dată că este plină de învățăminte….pentru cei care o citesc. 

Din păcate, poporul nostru nu și-a găsit un lider precum înțeleptul Moise care, cu o credință puternică, a găsit soluții de fiecare dată. Ba, din contră, ai noștri par lipsiți de orice credință! 

Zilnic putem constata ce bine le-ar prinde partidelor și liderilor acestora un pic de învățătură creștină în statutul lor!

Mai puțină lăcomie nu l-ar fi dus pe Dragnea la pușcărie. Mai puțină trufie și aroganță poate l-ar fi menținut pe Ponta la putere. Nici Năstase poate nu ar fi făcut pușcărie dacă îl avea un pic pe Dumnezeu în mintea sa. 

Dar poate că însăși candidații ar trebui să se uite în oglindă și să-și pună întrebarea: am eu ceva de oferit acestui popor? Pot eu să port responsabilitatea acestui popor în aceste vremuri destul de complicate? Sau mizez că mă voi baza pe fițuici? Oare candidații noștri nu se gândesc că pot plăti cu viața dacă lucrurile ies prost? Dacă simți că lucrurile te-ar putea depăși, de ce să nu lași locul altuia mult mai înzestrat?  Fac această pledoarie pentru că efectiv din cei doi candidați rămași în cursa pentru funcția de președinte nici unul nu pare potrivit…. Amândoi au ajuns în această postură întâmplător… Iohannis a ajuns în PNL în perioada când partidul era într-o criză puternică de imagine. Liderii de atunci l-au adus de la Sibiu crezând că le va aduce un plus de imagine fiind propulsat mai apoi(ceea ce cred că nu a visat în viața lui Iohannis) drept candidat la președinție. Și a câștigat pentru că s-a confruntat cu un limbut! Un clevetitor, ca să folosesc un termen folosit și în învățătura creștină. Însă nu și-a înțeles deloc rolul și s-a complăcut în a profita de poziție la maximum. Și-i place ca drept dovadă că mai vrea un mandat. Nu exprimă nicicum ce va face în noul mandat, vorbește doar de o Românie normală pe care nu o definește….. O fi România în care se mai pot obține case prin falsificarea actelor sau în care se pot face bani intermediind adopțiile de copii? Cu această experiență în business se poate considera că are gândire liberală?

Ce să mai spunem de Viorica Dăncilă a cărei poziție actuală nu a visat-o niciodată! A acceptat funcția de premier pe nepregătitele, a dat cu stângul în dreptul la maximum, cel care a propulsat-o s-a dus la închisoare însă ea nu dă înapoi….Probabil, nici n-are cum! A intrat într-o horă din care numai Dumnezeu știe cum va ieși. Încearcă să învețe din mers însă carențele sunt mari și mulți nu mai au răbdare cu ea, nici măcar cei din jurul ei…. În plus, de parcă Dumnezeu le-a luat mințile, liderii din PSD fac  greșeli una după alta. Cum s-o dai afară din partid pe Ana Birchal taman acum? Doar pentru că și-a făcut treaba fără a respecta întru-totul poziția partidului? Aici s-a greșit imens! Birchal îi va da lovituri una după alta pentru că nu e deloc proastă! Și a muncit în PSD, a donat și bani(ne amintim filmulețul cu Geoană?) și nu e corect pentru nimeni să fii eliminat doar pentru că ai o altă poziție pe un subiect! Nu era suficientă poziția anapodită a lui Ponta? Bine că i se dă mână liberă Gabrielei Firea, pregătită oricând să împroaște cu venin fără nici un pic de discernământ! Dar ăsta este PSD-ul, un partid cu mulți lideri cu interese personale! Păcat de doctrina socila-democrată!

Și uite așa, ambii candidați duc în derizoriu funcția de președinte…. O funcție care ar trebui să fie apolitică…. O funcție care ar trebui să aducă la aceeași masă puterea și opoziția. O funcție ce permite celui ce o ocupă să iubească întreg poporul și să arate zilnic acest lucru prin propuneri. Uneori mă gândesc: ce fel de președinte ar fi de exemplu, Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române? Și dacă avem o astfel de personalitate de ce nu a fost pe lista candidaților?

Poporul român are nevoie de un președinte profund creștin, iubitor de oameni,  blând care să alifieze toate rănile produse de tranziție și să adune laolaltă pe toți fiii din țară sau din diasporă! Președintele nu trebuie să dea impresia că e numai a unei părți din români pentru că afectează democrația! Președintele susține democrația susținând pluripartitismul nicidecum luptând direct împotriva unuia sau altuia dintre partide. Poate lua atitudine împotriva derapajelor unuia sau altuia dintre partide dar nu de pe poziție de opozant politic! Îmi pare rău, d-le Iohannis! Greșiți mult făcând politică direct! Dacă vă place acest lucru(ați spus că vă veți implica mai mult în guvernare), abandonați funcția de președinte și luați locul lui Orban! Dar nu duceți în derizoriu o funcție de care țara are nevoie! Fiți președintele tuturor românilor și pentru români! Știu că vă plac diplomele și recunoașterile  primite din afară! E greu să reziști tentației la astfel de nominalizări! A picat la acest examen inclusiv Regele Mihai și a tras ponoasele! Eu îmi doresc un președinte care să anime, să inspire, să îmblânzească, să unească! Nu-mi plac narcisiștii, nu-mi plac demagogii, nu-mi plac ipocriții, nu-mi plac impostorii….

Binecuvântează, Doamne România!

de Popa Ionel

Comuna Dodești își respectă fiii

Ionel Popa

Astăzi, 11.11.2019, am luat parte la un eveniment deosebit de emoționant, la Dodești, județul Vaslui. Este vorba despre decernarea titlului de Cetățean de onoare d-lui prof. emerit Năstase T. Victor. Precizez că am fost invitat ca fiu al satului și m-am simțit deosebit de onorat.Am fost însoțit de soția mea, Antonela-Irina Popa care avea să mă ajute pe parcurs…..

Iată câteva repere din viața d-lui Năstase T. Victor:

-S-a nãscut în 1926 pe 2 iulie, la Tãmãseni, comuna Dodesti, judetul Fãlciu

-Pãrintii sãi erau învãtãtori la Tãmãseni, un sat  încorporat între timp în satul Dodesti

-A fãcut scoala primarã în satul Tămășeni, cu pãrintii, apoi a fost la liceu la Husi. Ultimul an de liceu, în 1937 l-a fãcut la Colegiul Codreanu din Bârlad, dupã care a mers la Facultatea de Farmacie din Iasi, din cadrul Institutului de Medicinã si Farmacie Iasi. A terminat facultatea în 1951 si a rãmas în cadrul ei, ca asistent universitar. 

-A fost în rãzboi de la 16 ani, în Organizatia premilitarã obligatorie, iar de la 17 ani a ajuns pe front. A participat pe front ca premilitar în cadrul Subinspectoratului de Pregãtire Premilitarã Fãlciu în perioada 03.05.1944 – 23.08.1944; A fost decorat cu Medalia Crucea Comemorativã a celui de-al doilea rãzboi mondial, 1941-1945;

-A fost decan al Facultății de farmacie din Iași

-Anul acesta a fost ridicat la gradul de general de brigadă în retragere prin decret prezidențial.

-A publicat sute de articole științifice în țară și străinătate, manuale și cursuri etc.

Are un singur fiu care este medic în SUA. 

Într-un cadru emoționant, cel sărbătorit a evocat prin viu grai dar și prin poze, frânturi din viața domniei sale, legătura cu localitatea Dodești, anii petrecuți în satul natal. Deosebit de interesante au fost evocările privind Dodeștiul din perioada interbelică, activitatea culturală de la Căminul Cultural din localitate unde director a fost tatăl domniei sale, influența marelui dramaturg Victor Ion Popa și a Fundației Carol al-II-lea  în plan cultural dar și economic asupra comunității dodeștene. 

Titlul de Cetățean de onoare i-a fost înmânat de d-na primar Cerbu Loredana. Totodată, începând de astăzi Căminul Cultural din Dodești se va numi „Victor T. Năstase” în onoarea distinsului profesor.

La eveniment au participat fii ai satului, rude ale distinsului profesor, presa.

Organizatori au fost Primăria Dodești și Consiliul Local.

Profitând de acest eveniment, m-am folosit de calitatea de președinte al Asociației „SOLIDAR” și am înmânat două diplome de excelență.

Prima diplomă am acordat-o d-nei primar Cerbu Loredana ca semn de recunoaștere a rezultatelor deosebite după 3 ani de mandat.

În acțiunile noastre ne deplasăm dintr-o comună într-alta și putem face niște comparații. Totodată, știu foarte bine cum e cu birocrația de la noi și problemele cu care se confruntă mediul rural și administrațiile locale din județul Vaslui.Tocmai de aceea, mai ales că Biserica Ortodoxă Română a declarat anul 2019 ca „Anul omagial al satului româ­nesc (al preoţilor, în­vă­ţă­torilor şi primarilor gospodari) m-am gândit să profit de moment pentru a aprecia activitatea de la Dodești.

Când s-a reînființat comuna Dodești după Revoluție m-am bucurat pentru că această localitate merită evidențiată și așa mai ales prin vechimea istorică.Faptul că Dodești este un sat de răzeși care a reușit să-și păstreze acest statut până la instaurarea regimului comunist este un motiv în plus. Dezvoltarea localității în perioada interbelică este un alt motiv. Și totuși, mulți ani după revoluție a bătut pasul pe loc. După aderarea la UE a României în 2007 nu s-au întâmplat prea multe minuni pe aici asta pentru că având o populație sub 2000 de locuitori, nu s-a putut accesa fonduri europene. Nici măcar la GAL  nu s-a aderat. A venit schimbarea din 2016 și iată că în doar 3 ani fața comunei s-a schimbat mult. Comuna a aderat la GAL și are deja trei proiecte aprobate, unul implementat, celelalte în curs. D-na primar a urmărit toate oportunitățile de finanțare depunând proiecte oriunde s-a putut-PNDL, Compania Națională de Investiții etc. 

Asta a însemnat îndrăzneală, curaj, răbdare, stăruință, abnegație calități absolut necesare unui primar. 

Noi oferimam oferit o diplomă pentru atenția acordată infrastructurii locale și în mod special infrastructurii educaționale și sociale. 

„E o mică recunoaștere care să vă dea putere să vă mențineți calitățile pe aceeași linie pentru ca această comună să se dezvolte în continuare. Sunt sigur că veți găsi soluții indiferent de conjunctura politică de la centru.  Dumnezeu să vă ajute!”

A doua diplomă de excelență am înmânat-o d-lui Mihai Apostu, poet și scriitor din Dodești, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent activează ca bibliotecar în comună. 

„Comuna Dodești se poate mândri cu o personalitate culturală consacrată. Eu personal mă mândresc ca fiind consătean cu poetul Mihai Apostu. I-am citit câteva cărți, îi urmăresc creațiile publicate și am participat la câteva evenimente susținute de Mihai. Sper că elevii din Dodești realizează ce personalitate au la bibliotecă! Mihai nu este un simplu bibliotecar, el este un om de cultură consacrat. Există în cultura română creatori cu operă cunoscută, studiată în școli dar la unii personal am o teamă să expun viața personală…..Mihai Apostu are o operă frumoasă, o poezie frumoasă dar are și o ținută pe măsură, o atitudine de om de cultură care poate fi un model excelent pentru tinerii dodeșteni.

Având în vedere implicarea d-lui Mihai Apostu în actul educațional al elevilor din Dodești, preocuparea pentru îmbogățirea patrimoniului bibliotecii, pot presupune că vor apare rezultate și că Dodești-ul va fi bine reprezentat și în viitor în patrimoniul spiritual românesc.”

Ca o concluzie, considerăm de bun augur recunoașterea și promovarea personalităților cu rezultate deosebite în plan științific, cultural, administrativ pentru că generațiile tinere au nevoie de modele.Este timpul ca astăzi în societatea românească să înceapă o amplă acțiune de educație și promovare a adevăratelor valori (corectitudine, competență, cinste) pentru a depăși starea de neîncredere și lipsă de responsabilitate apărute la noi. 


de Popa Ionel

Satul românesc omagiat la Gugești, jud. Vaslui

Ionel Popa

Astăzi, 10.11.2019 în localitatea Gugești, comuna Boțești, județul Vaslui, s-au derulat mai multe acțiuni în organizarea Parohiei Gugești, Episcopia Hușilor, Primăria Boțești și Școala „Alexandru Obreja” din Gugești. Manifestările s-au desfășurat ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind decla­rarea anului 2019 ca „Anul omagial al satului româ­nesc (al preoţilor, în­vă­ţă­torilor şi primarilor gospodari).

Primul moment important s-a derulat la Biserica Sfântul Nicolae din Gugești acolo unde un sobor de 7(șapte) preoți și enoriașii din sat au participat la Slujba Liturgică. La finalul slujbei s-au înmânat plachete omagiale câtorva personalități locale din rândul preoților, a cadrelor didactice și  nu în ultimul rând, primarului localității.

Al doilea moment important a fost un Simpozion dedicat satului românesc derulat la Căminul Cultural din Gugești, la care au susținut prelegeri:

-D-na dr.Anca-Beatrice Todireanu, președinta Asociației România Culturală, cu legături de rudenie în localitatea Gugești,  care a susținut un material despre bisericile și unitățile de cult desființate de regimul comunist în perioada 1977-1987. Precizez că d-na dr.Anca-Beatrice Todireanu a pregătit și o expoziție de panouri fotografice denumită generic Biserici demolate – Un deceniu întunecat 1977-1987. 

Cărți publicate ca autor sau coordonator: „Mănăstirea Văcărești – Un sfert de veac de la martiriul unui monument bucureștean”, „România lui Iosif Berman”, „Civilizația epocii brâncovenești”. 

-D-nul academician Constantin Toma, fiul al satului Gugești, personalitate marcantă a științei românești, botanist-morfolog. Dumnealui a evocat cu nostalgie anii petrecuți în satul Gugești, evoluția localității, legăturile pe care le-a stabilit cu sătenii. Precizez că d-ul academician a publicat ca autor sau coautor 31 de cărți, numeroase cursuri, manuale, articole originale în România și străinătate, recenzii etc.Este Membru corespondent al Academiei Române (din 1991).Din anul 2012 este Membru titular al Academiei Române, secția de Științe Biologice.Este Membru titular al Academiei de Ecologie a Republicii Moldova (din 1999) și  Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (din 2011). 

D-ul academician Constantin Toma este cetățean de onoare al comunei Boțești, județul Vaslui.

-D-nul prof.univ.dr.emerit Petru Ioan de la Universitatea „Al.I.Cuza” Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social – Politice. Filosof remarcabil, logician și semiotician, în mod deosebit, cărturar și pedagog de aleasă ținută intelectuală, magistru neîntrecut în arta vorbirii şi a scrierii, profesorul emerit Petru Ioan se află în galeria marilor oameni de cultură. 

Prof.univ.dr.Petru Ioan s-a născut pe 26 aprilie 1947, în municipiul Huşi, vechi centru episcopal al Moldovei. A urmat clasele școlii primare și secundare în urbea natală, absolvind ca șef de promoție liceul centenar „Cuza Vodă”, în vara anului 1965. Pe intervalul 1965 – 1970 a frecventat cursurile secției de Filosofie din cadrul Facultății de Istorie – Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” Iași, pe care le-a absolvit tot ca șef de promoție, fiind angajat ca asistent la catedra de Logică și Istoria Filosofiei din pomenita instituție. 

D-ul Prof.univ.dr.Petru Ioan a evocat 8(opt) personalități cu rădăcini în comuna Boțești(din care 4 chiar din Gugești).Informații detaliate despre cele 8 personalități dar și despre alte personalități din spațiul hușean sunt cuprinse în lucrarea publicată de domnia sa în anul 2019 la Editura „Ștefan Lupașcu” din Iași, ce are ca titlu  „Școala literară de la Huși” . 

Simpozionul a fost deosebit de animat, organizatorii meritând toate felicitările. În primul rând părintele Dragoș Trofin, preotul paroh și inițiatorul manifestărilor, d-ul Adrian Pantea – primarul comunei Boțești, alte persoane care și-au adus aportul la buna desfășurare.

Consider că astfel de manifestări ar trebui extinse și în alte localități. Pe de o parte pentru că satul românesc traversează o criză care trebuie stopată și astfel de acțiuni pot aduce o contribuție. Pe de altă parte, cu ajutorul unor astfel de manifestări se pot promova personalități care să se constituie în modele pentru generațiile tinere.

de Popa Ionel

Dacă tot faci afaceri, fii în top!

Ionel Popa

Recent am participat la cea de-a XXVI-a ediției a evenimentului Topul Firmelor organizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Vaslui(CCIA) în parteneriat cu Primăria Vaslui. Precizez că administrez o firmă a cărei activitate este cea de consultanță. Din 2005 de când am devenit antreprenor am lipsit de puține ori de la acest eveniment.E vorba de primii ani când nu prea înțelegeam eu ce e cu Camera de Comerț….Devenind membru,am fost invitat la toate evenimentele organizate de Cameră printre care și Topul Firmelor.

Personal îmi face mare plăcere să particip la eveniment și recomand tuturor antreprenorilor să-i acorde importanța cuvenită. 

În primul rând că afli cum stai în ramura ta economică. Prezența la eveniment îți va stimula dorința de a urca în top. „Pentru a avea succes trebuie sa gasesti ceva de care sa te agăți, ceva care să te motiveze, care să te inspire.” – Tony Dorset

În al doilea rând, vei descoperi că și în județul Vaslui se desfășoară o anumită activitate economică și împotriva a ceea ce se spune despre județul nostru,lucrurile nu sunt chiar așa…. Și la noi sunt antreprenori care fac performanță. Îmi crește inima să văd progresul de la an la an. Precizez că a face performanță în Vaslui nu e chiar simplu.În condițiile fiscalității ridicate, a lipsei forței de muncă ce se resimte tot mai acut, mediul economic nefavorabil(materii prime uneori greu de procurat, condițiile mai grele de piață mai ales din cauza importurilor, lipsa forței de muncă cu calificare) e cu atât mai meritoriu să faci performanță.

În al treilea rând, evenimentul e foarte bine organizat de fiecare dată. Personalul CCIA Vaslui dă dovadă de mult profesionalism de fiecare dată.

Pe lângă premierea firmelor conform poziției ocupate pe baza Regulamentului Camerei, au fost premiați și câțiva elevi și studenți cu rezultate meritorii. Mi se pare de foarte bun augur aducerea tinerilor cu merite într-un astfel de mediu pentru că pot fi stimulați să ia decizii în direcția antreprenoriatului. Economia țării are nevoie de implicarea tinerilor în activități economice!

de Popa Ionel

Pericolul democrației – politica în haită!

Ionel Popa

Asistăm cu toți la derularea unei campanii electorale pentru alegeri prezidențiale și nu numai, cu o specificitate aparte. Eu îi spun politică în haită! Și o să încerc să mă explic în cele ce urmează.

În țările democratice politica este făcută prin intermediul partidelor politice. Acestea sunt organizații cu mai mulți sau mai puțini membri, atrași de o anumită doctrină(liberală, conservatoare, social-democrată, socialistă, comunistă etc). Membrii iubesc doctrina partidului din care fac parte pentru că văd în aceasta vehicolul care le aduce bunăstare și avantaje într-o democrație normală. În România democrația a fost dusă de partide doctrinare începând cu secolul XIX-lea și continuând cu secolul XX până la instalarea comunismului.

După Revoluția din 1989 a fost o perioadă de renaștere a fostelor partide, astfel că a apărut Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și Partidul Național Liberal, precum și alte partide de mai mică anvergură inspirate din trecutul democrației românești. Bineînțeles că aceste partide au dus lupte grele cu un colos moștenitor al fostului PCR care s-a numit fie FSN, fie FDSN, apoi PDSR, în prezent spunându-i-se PSD.

Numai că, în timp, acele partide ce păreau să aparțină unei anumite doctrine, s-au topit în tranziția postdecembristă, astfel că în prezent nu mai avem nici un partid care să aparțină cât de cât de o anumită doctrină. Vorbesc de doctrină pentru că așa ar trebui să se facă politica. Doctrinele bine gândite și respectate se pot constitui în vehicule de progres mult mai bune decât oamenii, fie că cei ce fac politică își zic lideri. Asta pentru că oamenii se schimbă în timp, dar doctrinele nu. Și iată că în acest moment vedem lideri care se dezbracă de orice doctrină și se înrolează în „haita” care le asigură măcar o bucățică de oscior. Ne-am supărat tare când l-am văzut pe Victor Ciorbea, fost premier țărănist, înrolându-se în haita PSD-istă.Dar apoi am aflat cu toții că bietul de el e putred de dator și are nevoie disperată de oscioarele oferite de PSD. Am văzut cum haitele pentru a înfuleca mai bine s-au coalizat în diverse alianțe una mai ciudată ca alta, culminând cu alianța USL una dintre cele mai anacronice. Am văzut apoi cum s-a fragmentat fostul PDL pentru că lideri din partid au dorit propria haită. Asistăm cu uimire cum partidele se aliază azi pentru interes pentru ca peste două săptămâni să se alieze invers, tot din interes etc. Pentru că nu au doctrine la bază, haitele acționeze fără respectarea niciunei reguli, nici măcar legislative. Sunt lacome și doresc doar hălci cât mai mari din ce se mai poate rupe din trupul bietei Românii. Nu țin cont de mediu, nu țin cont de nevoile poporului, de legi, nu țin cont de securitatea națională….. Politica haitelor e simplă: să-și devoreze oponenții și să rămână singure pe moșie. Și haitele devin din ce în ce mai periculoase pe măsură ce atrag membri din toate categoriile de care au nevoie : justiție, poliție, fisc etc. Cineva din exterior poate se întreabă de unde atâta înverșunare în lupta politică de la noi? Explicația e simplă. La noi s-a dezvoltat o cultură politică prin care liderii sunt conduși de multă lăcomie.Ei vor totul! Egoismul e la cote maxime! Robert Falcon Scott, cel care a pierdut lupta cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud a lăsat următoarele vorbe: Primul este totul,al doilea e nimic!  Oare asta o fi citit politicienii noștri de sunt atât de înverșunați? La noi cultura politică dă importanță doar liderului, ceilalți din spate nu reprezintă prea mult. Și asta se trage de la moștenirea lăsată de PCR. La noi liderul ce pierde întâietatea nu mai este păstrat în partid. PSD care este un partid social-democrat, s-a sfărâmat în decursul anilor din cauza acestei culturi politice. Social-democrația e o doctrină bună doar că felul cum a fost aplicată lasă de dorit. Și iată că astăzi au pierdut guvernarea. Nu că programul a fost chiar rău, ci pentru că liderii au dat dovadă de lăcomie și au atras ura, poate invidia celorlalți. S-au vulnerabilizat, unii au ajuns la pușcărie, alții sunt anchetați. Dacă partidul își merită soarta, ce vină are doctrina? Iată de ce e nevoie de oameni onești, cu principii etice și morale, în politica de la noi. Altfel ne vom sfâșia unii pe alții.

E nevoie de o cu totul altă cultură politică în care doctrinele să aibă întâietate. Averea să se facă, nu-i problemă, oricât de mare dar din activități economice și nu din sifonarea banului public…. 

Așa că partidele ar trebui să se aplece mai mult asupra doctrinelor. Fără fundamente doctrinare partidele apar și dispar fără a lăsa nimic constructiv în urma lor. 

A existat un mare  antrenor de fotbal care la începutul fiecărui sezon relua antrenamentele cu o ședință despre minge. Ce e mingea? Poate părea banal dar dacă ne gândim mai aprofundat are logică. Dacă fotbalistul nu înțelege ce e cu mingea, nu va face performanță.La fel e și cu doctrinele la partidele politice. Ca atare,dacă PSD nu înțelege de ce a pierdut guvernarea, să citească doctrina social-democrată și o să vadă unde au fost derapaje,o să înțeleagă că social-democrația nu trebuie să creeze baroni sau vătafi ci oameni care iubesc poporul cu adevărat. La liberali lucrurile sunt și mai complicate. Sunt mai depărtați de doctrină. Ce să mai spunem de USR care încă nu și-au definit doctrina…. Asta înseamnă că nu sunt un partid ci doar o asociere de moment. Fără doctrină nu vor rezista ca partid. Fără doctrină rămânem la vorbele lui George Bernard Shaw: „Politica este paradisul palavragiilor cu limba ascuţită.”

Și asta ne costă ca stat pentru că prin alte părți energiile sunt direcționate spre creștere economică și spre prosperitatea poporului, nu spre luptele fratricide.

de Popa Ionel

Veșnica pomenire a celor adormiți

Ionel Popa

Ai fost vreodată într-un cimitir pe timp de noapte? Într-o noapte oarecare? Ai sesizat că la unele morminte arde câte o lumânare? Fotografia ce însoțește aceste cuvinte e făcută într-o noapte oarecare în cimitirul din Vaslui. Din loc în loc arde câte o lumânare….Nu la toate mormintele…. La câteva…. 

Sunt oameni care atunci când pleacă la ceruri lasă mult gol în urma lor.  Au avut o familie frumoasă, au crescut copiii frumos….Au trăit frumos în general, au ajutat semenii, au trăit în armonie cu vecinii, cu prietenii, cu colegii de serviciu, au depășit provocările cu înțelepciune, fără prea mult egoism…  Poate că nu toată viața au fost așa dar la un moment dat sau măcar pe alocuri s-au înțelepțit…. Și după moarte cineva sau mai mulți îi pomenesc. Ba, mai mult, le ține candela aprinsă și la cimitir. Ce frumos! 

Mâine ortodocșii au în calendar pomenirea morților. Și asta în fiecare an, în prima sâmbătă din noiembrie. E vorba de „Moșii de toamnă”. În biserici au loc slujbe şi se împart pachete cu mâncare celor săraci. În plus, se aprind lumânări care semnifică atât lumina credinţei, cât şi a faptelor bune ale celui comemorat. „Pomenirea morţilor este înainte de toate un semn al dragostei celor de aici către cei care au plecat de aici. E şi un semn al credinţei că viaţa noastră nu se încheie odată cu moartea, ci ea continuă şi după aceasta”, pr. Mircea Stoleriu

Mi-amintesc de vizita mea în cimitirul din sat după o lungă perioadă de timp. Am parcurs aleile una după alta. Refăceam lumea în care am crescut, lumea alături de care mi-am trăit copilăria în sat.Mulți nu mai sunt.Din loc în loc mă opream copleșit de amintiri…. Unele frumoase, pline de duioșie, altele amintindu-mi de tot felul de giumbușlucuri.Unele mai puțin frumoase. 

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe toți cei plecați la ceruri!

de Popa Ionel

Oameni și fapte la superlativ

Ionel Popa

Trăim vremuri tulburi în care constatăm în România situații greu de imaginat pentru secolul XXI. Odată cu deschiderea granițelor românii au putut migra pentru un trai mai bun oriunde și-au dorit. Și mulți au făcut-o astfel că peste 5 milioane de români trăiesc în afara țării. Impactul aceste migrații este deosebit de mare și de complex.Avem un impact la nivelul forței de muncă ce se resimte din ce în ce mai tare în economie. Avem un impact la nivelul finanțelor țării pentru că se constată dezechilibre în formarea fondurilor pentru asigurarea pensiilor, a finanțării sistemului de sănătate etc.Avem un impact deosebit de grav asupra familiei.Întâlnim multe familii monoparentale, o creștere puternică a ratei divorțurilor, mulți copii crescuți de bunici sau de alte rude. Actorul și activistul canadiano-american Michael J. Fox  spune că  “Familia nu este cel mai important lucru. Este totul.” 

Ca președinte al Asociației „SOLIDAR” am avut ocazia să constat trauma copiilor crescuți fără unul sau ambii părinți.Sunt dese situațiile în care frații sunt separați sau cresc împreună cu alți frați vitregi…. Bineînțeles, o situație aparte este cea a copiilor instituționalizați crescuți în orfelinate sau în sistemul asistentelor maternale. Instituțiile statului român care se ocupă cu astfel de cazuri sunt deseori depășite….. Ca asociație încercăm să compensăm neputința statului atrăgând sprijin din partea societății civile. Poate cineva se întreabă dacă e corect un astfel de demers. De ce să sprijinim statul care de multe ori risipește resurse? Noi zicem că există suficiente motive ca societatea civilă să se implice în sprijinirea copiilor aflați în nevoi. În primul rând copiii reprezintă viitorul. Un citat de-al lui Pitagora ne spune: „Nu bruftui şi nici nu dispreţui omul simplu. Toiagul lui Brutus ascundea sub scoarţa aspră o nuia de aur!”. În al doilea rând, ajutând un copil putem obține un adult care să se descurce singur…și nu unul dependent de stat.Și nu în ultimul rând, construim solidaritate de care cu toții avem nevoie mai devreme sau mai târziu. 

În aceste vremuri constatăm o clasă socială care își sporește averea.Constatăm o creștere a decalajului dintre clasele sociale. Vedem un segment mic ca număr ce dispune de mult mai mult decât le-ar trebui,norocoși ai soartei sau cu talent deosebit în a face avere.Mai vedem un segment mult mai vast de populație trăind în sărăcie.Segmentul ăla mic îl vedem în centrul atenției pe ecranele televizoarelor. Membrii săi sunt angrenați în lupta pentru putere, în războaie economice, în lupte grele în justiție etc. Lăcomia, ciocoismul, egoismul îi face din ce în ce mai inumani….

Mai sunt și excepții și atunci când descoperim astfel de oameni ni se încarcă sufletul de speranță și de bucurie.

Iată o astfel de poveste frumoasă și reală!

Acum circa trei săptămâni am aflat de un caz social în localitatea Hordilești, comuna Cozmești, județul Vaslui. Trei copii sunt crescuți de o mătușă de-a lor. Este vorba despre Timofte Elena, copiii fiind Alina(clasa a VIII-a), Cristian(clasa a V-a) și Ion care are 16 ani și nu mai frecventează școala.Părinții sunt despărțiți, recăsătoriți astfel că mai au și alți frați care trăiesc numai Dumnezeu știe cum. Cei trei sunt cumva norocoși pentru că mătușa lor, alminteri o femeie slăbuță, bolnavă de astm, are un suflet mare și și-a asumat rolul de mamă. Locuiesc într-o căsuță modestă într-un cătun cu 9 case din comuna Cozmești, județul Vaslui. Alina și Cristi merg zilnic la școala din localitatea Oșești și fapt îmbucurător,le place cartea! Ne-am deplasat la ei și Alina cu Cristi ne-a atras de la prima întâlnire! Atunci le-am dus bunuri pe care le aveam în stoc. Am stabilit să mai mergem o dată.Mătușa Elena ne-a zis că stresul mare e legat de asigurarea hranei(venitul ei extrem de modest abia de-i ajunge pentru procurarea spray-urilor pentru astm) și asigurarea lemnului pentru încălzit.Ne rugam să apară o minune pentru ei. Stabilisem să mergem într-o zi de duminică.Din debaraua noastră pregătisem să le ducem dulcețuri și zacuscă.Vineri ne-a sunat un domn deosebit de protocolar:

-Bună ziua. Mă numesc Botezatu Vasile, sunt venit pentru câteva zile în țară și vreau să mă ajutați să găsesc o familie care are nevoie de ajutor.

Gândul ni s-a dus la Alina și Cristian astfel că am stabilit să ne întâlnim și să mergem împreună. Aveam să aflăm că d-ul Botezatu e plecat de peste 15 ani din țară, trăiește la Londra unde administrează o firmă.Într-o primă fază a cumpărat alimente și dulciuri în cantitate consistentă.Și d-lui a fost impresionat de cei doi copii. Pe loc s-a decis să plătească costul lemnelor astfel că am mers la pădurarul din zonă și am rezolvat acest lucru. În acest moment transportul cu lemne a fost efectuat.Apoi a stabilit cu familia o zi când a venit și i-a luat la Vaslui producându-le o adevărată minune!I-a îmbrăcat, i-a încălțat, le-a luat un aragaz, televizor cu plasmă, mașină de tocat carne, tacâmuri de bucătărie etc. Și i-a dus la restaurant oferindu-le un prânz pe care îl vor ține minte mult timp!

Astăzi noi le-am dus un calculator oferit de familia Miron Nicolae din Vaslui. Cu această ocazie am cules și câteva impresii despre minunile din ultima perioadă!

Sunt copii foarte buni,cu vise și scopuri….Doar că trebuie ajutați!

Nouă ni s-a încărcat sufletul de bucurie că am putut întâlni un OM de o calitate extraordinară, un exemplu pentru noi toți!

Dumnezeu să-i dea sănătate, multe bucurii lui și întregii familii, pe măsura sufletului său!

„Când eram tânăr, admiram oamenii inteligenţi. Acum, când sunt în vârstă, admir oamenii buni.” Abraham Joshua Heschel  


de Popa Ionel

Odihnește-te în pace, Aurel

Ionel Popa

Astăzi a fost condus pe ultimul drum pădurarul Aurel Stîngaciu după o moarte fulgerătoare(provocată de înțepăturile a doi gărgăuni)….O mare de oameni au însoțit sicriul cu corpul neînsuflețit. Personalități din mediul politic, personalul silvic din Direcția Silvică Vaslui, rude și prieteni dar și populația din comuna Banca au ținut să aducă un ultim omagiu acestui destoinic pădurar. Nu e întâmplătoare această compasiune. Am avut ocazia să-l cunosc pe Aurel pe parcursul a mai bine de 8 ani cât am activat în cadrul Ocolului Silvic Epureni. Avea acele calități atât de necesare unui bun pădurar-impunea respect prin felul lui de a fi, responsabil, un familist în sensul adevărat al cuvântului, un om de caracter. 

Nu i-a fost ușor să se impună. Îmi amintesc de perioada 1994-1995 când după punerea în posesie a unei părți din canton se manifesta tendința de tăiere în masă a pădurii proaspăt privatizată. A solicitat sprijin de la ocol pentru a stopa fenomenul astfel că echipe mixte silvicultori și polițiști au efectuat acțiuni de stopare  a fenomenului și de lămurire a populației asupra respectării regimului silvic. Am participat ca tânăr inginer la acele acțiuni. Și el era un tânăr pădurar! Nu i-a fost deloc ușor să țină piept rețelelor ce se formaseră cu scopul de a tăia și valorifica arborii din pădurea privată! Imaginați-vă că hoții de lemne îi urmăreau orice mișcare. Grele vremuri!Șeful de post a fost schimbat tocmai pentru că fusese tolerant cu hoții și numai fermitatea personalului silvic a făcut ca lucrurile să se liniștească.Bineînțeles,rolul principal l-a avut Aurel.În perioada 1997-2001,mai bine de 4 ani i-am fost șef de ocol. Nu îmi amintesc să fi existat vreo sarcină de serviciu pe care să nu o ducă la capăt. De altfel, în ziua tragediei, zi de sâmbătă, voia să valorifice lemn către populație răspunzând cu responsabilitate presiunii exercitate în această perioadă.

Avea o relație bună cu pădurarii vecini, cu șeful de district și cu personalul de la ocol. Și era vesel…. Îmi amintesc cu câtă ospitalitate ne primea la sfârșitul unei zile de vânătoare! Uneori ne și cânta! 

Gândul mă duce și la familia lui. Dumnezeu să-i întărească pentru a face față acestei pierderi cumplite! Soția are nevoie de sprijin mai ales că a doua fetiță este încă minoră! Și nu în ultimul rând, Dumnezeu să-i întărească pe părinți! Nu există durere mai mare pentru un om decât aceea de a-și îngropa copilul! Pentru că și eu am doi băieți la care țin mai mult ca la ochii din cap, nu știu cum aș putea face față într-o situație similară! Nici nu-mi pot imagina! 

Felicitări pentru compasiune întregului corp silvic vasluian! 

Drama acestei familii se alătură și altor drame din rândul personalului silvic….. O dată în plus se dovedește că munca silvicultorilor trebuie reconsiderată, că silvicultorii merită mai mult respect cât se află în activitate din partea autorităților dar și a opiniei publice. Nu e ușor să fii pădurar! Vă spun din postura de fost șef de ocol la două subunități din cadrul Direcției Silvice Vaslui.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Aurel, să-ntărească familia pentru a face față dramei prin care trece iar nouă tuturor celorlalți, înțelepciunea de a aprecia la timp tot ce merită respect!

Atunci când pierdem pe cineva drag aici pe pământ, câștigăm un înger în cer. Un înger care veghează asupra noastră. Sper ca familia să se simtă puțin mai bine știind că un înger veghează acum asupra lor.

de Popa Ionel

Respect pentru profesori

Ionel Popa

În fiecare an pe 5 octombrie întreaga planetă sărbătorește „Ziua Internațională a Profesorilor” în semn de respect pentru această categorie profesională. Întradevăr, profesorii merită tot respectul nostru pentru că ne-a influențat viața în bine direct sau indirect. Eu am numeroase amintiri plăcute de la profesorii întâlniți pe parcursul vieții. Unii mai sunt în viață, alții din păcate, nu mai sunt.

Îmi amintesc cum am deprins eu gustul pentru citit. Prin clasa a V-a d-ul profesor de istorie  Luca Dumitru de la Dodești a început să-mi ofere câte o carte de la bibliotecă.Alegea cu grijă cărțile și de fiecare dată îmi dădea un termen pentru a fi citite urmând a-mi pune întrebări. Așa am citit „Iliada, Odiseea și Eneida” sau „Istoria descoperirilor geografice”.Tot dumnealui mi-a insuflat pasiunea pentru istorie. Mare profesor! Să-i dea Dumnezeu sănătate și ani mulți!

Nu pot să-mi uit diriginta din școala generală,d-na Gavrilă Tincuța. Mi-a fost profesoară de biologie și a contribuit mult la rezultatele mele la învățătură. Avea calități de a motiva extraordinare! Îmi amintesc că a scris în carnetul de note un mesaj pentru părinții mei: „Mulțumim pentru frumoasa educație dată copilului dvs.” Nu știu ce a însemnat asta pentru părinții mei, știu însă că de atunci nu m-au mai luat la muncile câmpului lăsându-mă să învăț. Mare om! Din păcate, diriginta mea din  școala generală nu mai este printre noi.Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Pasiunea pentru matematică mi-a insuflat-o în mod deosebit profesorul Petcu. Datorită d-lui am parcurs pentru prima dată integral o culegere cu exerciții la algebră. Nu știu dacă mai este în viață….

Am multe amintiri frumoase din școala generală! Evoc încă una! Eram prin clasa a VII-a sau a VIII-a și ni s-a dat ca temă să scriem o compunere despre Peneș Curcanul pornind de la poezia „Peneș Curcanul” a lui Vasile Alecsandi.Profesorul se numea Sava Valeriu și era învățător de fapt dar o suplinea pe d-na profesoară de română. A fost foarte entuziasmat de compunere și mi-a dat 10+ ceea ce acorda foarte rar. Așa am început să dau frâu imaginației, mai târziu încercând să scriu și poezii.

În liceu(e vorba de Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui) aveam s-o întâlnesc pe d-na prof.Dăriescu Gicuța care mi-a fost și dirigintă. Din păcate nu mai este printre noi. Dumnezeu s-o odihnească în pace! A avut atâta grijă de mine că m-a luat și în gazdă începând cu ultimul trimestru din clasa a X-a. Începusem să frecventez secția de lupte libere a Clubului Sportiv „Viitorul” din Vaslui. Cum rezultatele la învățătură nu mai erau aceleași a decis să mă oprească de a mai face sport. Cum eu nu am fost de acord cu această propunere a decis să mă ia în gazdă cu gândul de a mă supraveghea mai îndeaproape. Și a funcționat! Am făcut și sport cât am dorit și la un moment dat m-am dedicat doar învățăturii. Dumneaei îi datorez și orientarea spre silvicultură… Recunosc că nu aș fi avut niciodată curaj să abordez Facultatea de Silvicultură așa cum era atunci(una singură în țară, la Brașov) fără încurajările dumneaei. 

În liceu am devenit de nota 10 la matematică(asta a fost nota de la Bac dar și de la admitere la Silvicultură) datorită d-lui prof.Grigoriu Grigore! Mare profesor, mare personalitate! Mai luam câte o castană că mergeam la olimpiadă la istorie de dragul d-nei prof. Paicu în loc să merg la matematică! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cu drag îmi amintesc de d-na prof.Nicolescu Irina care ne preda Limba și literatura română. A sesizat că aveam o jenă de a-mi citi compunerile în fața clasei. Eu mai îmi dădeam frâu imaginației și colegii făceau haz!!! Ditamai sportivul la lupte libere și se ocupă cu poezii și compuneri! Și atunci d-na profesoară îmi lua caietul, citea compunerea și față în față îmi făcea observații. Avea grijă să nu-mi taie aripile! Dumnezeu să-i dea sănătate și mulți ani!

Mă opresc aici cu toate că aș putea umple multe pagini despre profesorii mei dragi!

„Un profesor își pune amprenta asupra eternității, el nu poate ști niciodată cât de departe ajunge influența lui.” Henry Brooks Adams

Tuturor profesorilor le doresc sănătate, bucurii și satisfacții, respect pe măsura rezultatelor!!!