Autor / Popa Ionel

Avatarul lui Necunoscut

Articole de Popa Ionel

Salutare! Sunt un inginer silvic, pasionat nu numai de natură, cum s-ar subînțelege! Iubesc și literatura, muzica, istoria, cultura în general. Lucrez în domeniul consultanței în accesarea fondurilor nerambursabile.
de Popa Ionel

Ai grijă, române

Ionel Popa

O, tu române, cel harnic şi cinstit
Aşa uşor, se pare, te laşi păcălit
Te mint, cu nesimţire, când îţi cer votul
Ajunşi iar la putere, ei uită totul.

Ai inima creştină şi încredere naivă
Visezi la trai mai bun, ei dimpotrivă
Devin budihace, ajunşi în Parlament
Îşi văd de interese, tu mergi la faliment.

Dar până când, române, atâta umilinţă
De ce să suferi tu, ce ai multă credinţă?
De ce ai tăi copii, să crească în sărăcie
Cum poţi tu suporta, aşa netrebnicie?

De la un an la altul, ciocoii se-nmulţesc
Iar la tine frate, doar taxele tot cresc!
De-ajungi la spital, jalea-i tot mai mare,
În întreg sistemul, e multă nepăsare

Mor oamenii cu zile, că sunt lipsuri multe
Medici mai puţini, cin’ să te consulte?
Şcolile se pare, sunt tot mai neglijate
Tineri intră-n viaţă, cu mai puţină carte

Ai grijă române, ei au un concept
Să depinzi de stat şi să le fii adept
Tu însă vei lupta, dând tot ce-ai bun în tine
Să nu depinzi de nimeni, de vrei să-ţi fie bine.

de Popa Ionel

Nu înstrăina pământul

Ionel Popa

Ţărane drag din aste vremuri, vin la tine cu un sfat

Pământul acesta strămoşesc, nu-i bine de înstrăinat

Chiar de viaţa este grea şi nu-s bani de cheltuială

Caută alte soluţii, ai mai multă chibzuială

Pentru ce luptau răzeşii, la chemarea lui Ştefan?

O bucată de pământ, să-l cultive an de an

Şi să-l lase moştenire la nepoţi şi strănepoţi

Tu să ţii dar la pământ şi ai să-l ari cum ai să poţi.

Cuza-Vodă domnitorul, după ce-a unit o țară

Ascultându-l pe țăran, a făcut reformă agrară

Pe clăcași i-a slobozit, punându-i în libertate

Și pământ le-a dăruit, să trăiască în demnitate

Când a fost război cu turcii, la Smârdan sau Plevna

La ce visa oare Curcanul, de unde-i venea lui râvna

De n-o știi, ți-o spun acuma, ai la ce să te gândești

Tot pământul îi da avântul, pe redutele turcești

Ce şi-au dorit ţăranii, când la Flămânzi s-au răsculat?

Îţi mai aminteşti tu oare? Noi vrem pământ! – ei au strigat

Răscoala a cuprins o ţară, fără pământ erau argaţi

Mulţi s-au jertfit atuncea, de gloanţe fiind seceraţi.

Când a fost mobilizare, pentru a lupta cu nemții

Doar pământ au vrut țăranii, fără a avea alte pretenţii

La Oituz sau Mărășești, cu eroism s-au avântat.

La străini să dăm pământul, oare n-ar fi cu păcat?

Când comuniştii, fără milă, luă pământul la ţărani

Unii au plătit cu viaţa, alţii închişi pe mai mulţi ani

Colectivizând cu forţa, le-a luat aproape totul

Dependentă fiind de stat, ţărănimea-şi pierdea rostul

Dar a fost o nouă şansă, o revoluţie de Crăciun

Când şi ţăranii au sperat, c-or să scape de surghiun

Şi se străduie acuma, să reînvie tot ce-a fost

Nu e simplu, cum se pare, să-şi găsească iarăşi rost

Însă zic să facem totul, să reînviem  noi satul

Vom reînvăţa cu drag, meşteşuguri şi aratul

Şi-om încinge hore-n centru, cum aveam la sărbători

Şi-om aduce acasă fii, rătăciţi prin alte ţări.

de Popa Ionel

Căprioara

Ionel Popa

O vreme tare îmi plăcea, să merg la vânătoare

Însoţit de buni prieteni, plăcerea-i şi mai mare

În costum de camuflaj şi cu arma calibrată

De-aveam în faţă vreun vânat, îl doboram pe dată.

Într-o zi de vânătoare, cu timp frumos afară

Văd în bătaia puştii mele c-apare o căprioară

Inocentă, solitară, o priveam cum se mişca

Fără a ști cumva sărmana, că era-n cătarea mea.

O, ce trofeu şi ce noroc, ce vânat ispititor!

Deja eu mă vedeam, v-o spun, drept  falnic vânător.

Stăteam în stand cu arma, aproape nemișcat

Un stejar crăcos, perfid, cumva m-a camuflat.

Ce lăudat voi fi după acest trofeu

Norocul acesta vine de la Dumnezeu!

Așa gândeam atunci și-un glonț am pregătit

Fiind atât de-aproape, ușor  e de țintit.

S-o-mpușc pe căprioară eram nerăbdător

De-asta aveam pușcă, eram  doar vânător!

Și când credeam că-i simplu, iată o minune

Simțind că sunt pe-aproape, mi-aruncă o privire….

Ne-am contemplat noi reciproc, câteva secunde

Şi o senzaţie de milă, simţeam că mă pătrunde

Parcă vedeam şi-o lacrimă curgând din ochii ei

Şi eu care-o văzusem pastramă cu mujdei.

Doamne, câtă gingășie, simțeam că m-am muiat

O slăbiciune rușinoasă, pe loc m-a apucat

Era așa frumoasă, pe-a ei picioare lungi

Ce inimă să ai, cu glonțul s-o atingi?

Acea privire inocentă în mintea-mi s-a fixat

Trecutau anii de atunci şi eu tot nu am uitat

Nici  chef de vânătoare apoi n-am mai avut

Ce bine m-am simţit când puşca am vândut!

de Popa Ionel

Supărare de țăran

Ionel Popa

Un sfert de veac  au așteptat

Visând la viață bună

Guvernele s-au tot schimbat

La toate-o fost minciună.

Au suferit cuminți, fideli

Scrâșnind umili din dinți

Victime-a multor greșeli

Le-au dus cu mult bun simț.

Se simt acum profund trădați

De cei în care au crezut

În timp ce alții-s mai bogați

Ei doar au decăzut.

Bătrâni au mai rămas în sat

Din fosta răzeșime.

La mulți copii le-au plecat

Rătăcind prin lume.

Guvernanții,  bată-i Domnul

Ii bagă-n seama doar la vot

Când le promite raiul

De fapt, ei papă tot!

Că-s transformați în budihace

Și-i greu să fie săturați

Când de-o vreme încoace

Vor tot mai bogați!

Se vând  ușor la cel străin

Ca Iuda, biblic trădător

Având sufletul hain

……..Cozi de topor!

de Popa Ionel

Badanta

Ionel Popa

Vieni quando ti chiamo! striga bătrâna insistent
Folosind şi clopoţelul s-arate că e urgent
Şi badanta auzindu-l, sosi-ntr-o clipă de pe-afară
Speriată să nu cadă, bătrâna nonagenară

O îngrijea de câţiva ani, cu o foarte mare grijă
Chit că bătrâna-i bolnavă şi nu merge nici în cârjă
De multe ori o necăjeşte, egoism de om senil
Să-i suporte orice toană, uneori e dificil

Părăsise România pe când criza-i dete brânci
Mai mulţi bătrâni tot îngrijise, zece ani-îs de atunci,
Rând pe rând s-au dus la Domnul ei scăpând de suferinţă
Pentru ea un alt bătrân, a însemnat multă voinţă!

Dar programul cu bătrâna nu e chinul cel mai mare
Uşurel s-ar descurca, chiar de-i viaţă de-nchisoare
Cel mai greu de suportat, este dorul de familie
Să stea departe de copii, asta mult o chinuie

Tristeţe mare o cuprinde, iarna pe la Sărbători
Când petrece cu bătrâna, nici vorbă de urători
Se uită jalnic pe la geam, gându-i zboară în depărtare
Purtând un dor imens de casă, un dor atât de mare!

Speră ca şi-n România să-şi poată găsi un rost
Să se-ntoarcă iar acasă şi să fie cum a fost
Ea se simte ca într-o cursă, din care nu ştie a scăpa
De ţară s-a înstrăinat, în Italia n-ar mai vrea

Iată însă, Parkinson-ul, pe bătrână a-nţepenit
Fără multă suferinţă, şi-a dat obştescul sfârşit
Iar badanta, om cu suflet, începe-n lacrimi s-o bocească
Rudele de la priveghi, nu ştiu cum s-o mai oprească

În plânsul ei e multă jale, tot nădufu-şi descărca:
Viaţa ca de închisoare, efortul de a se descurca
Lacrimi sunt pentru copiii, rămaşi cu bunicii în ţară
Şi pentru aceştia fiind bătrâni, grija asta-i o povară

Badante-s multe în Italia, ca şi în întregul Occident,
Femei ce îngrijesc bătrânii, responsabil, evident
Îşi sacrifică ani din viaţă, câştigând o pâine amară
Domnul să le ocrotească, să le-aducă iar în ţară.

Note:
Badante – aşa numesc italienii femeile ce îngrijesc bătrâni la domiciliu
Vieni quando ti chiamo! – Vino când te chem! (traducere din lb. italiană)

de Popa Ionel

Moșul și copilul

Autor Ionel Popa

-Bună dimineața, nene! Să ai o zi frumoasă!

-Mulțumesc copile, de n-o fi vreo vântoasă

Că de-o bucat de vreme, și clima s-a schimbat

Prea des acum pământu-i inundat.

După cum se pare, vin zilele ploioase

Și eu cu reumatismul, o simt până la oase

Tu-mi pari astăzi cam trist, ceva s-a-ntâmplat…..

-Ce înțelept ești, nene, ce spui e-adevărat!

Ieri am terminat școala și-un pic îs supărat

Eu n-am avut părinții, când premiul mi l-au dat.

Am fost doar cu bunica, ce-mi poartă acum de grijă

Ea merge-ncet de-o vreme, are noroc de cârjă

-Vai, mama ta-i plecată și-ți este de ea dor….

-Nene, eu cred că e normal, sunt un copil minor…

Tot ceea ce-mi doresc e să revină-n țară

Și-o să-i propun eu asta când va veni în vară

Va sta atunci cu mine, o săptămână poate

Urmând să plece iar la muncă-n străinătate

-Te simți, cumva copile, de mamă neglijat?

-Nu pot să spun eu asta, ar fi mare păcat

Îmi trimite haine, dulciuri,multe jucării

Cred că am mai multe decât au ceilalți copii

Mi-a luat și-o bicicletă, anul trecut în vară

Iar acum vreo lună mi-a luat chitară

Dar simt că uneori tânjesc după alint

Aș vrea la ea în brațe, nu voi ca să te mint

De melancolie și ochii îmi dau în lacrimi

De ce-mi dă mie Domnul toate aceste patimi?

-Te compătimesc copile, dar am și o dilemă

N-ai spus nimic de tată, sau este vreo problemă?

-De al meu tată nu prea mai știu nimic

Ne-a izgonit de-acasă, când eu eram prea mic

De mă gândesc la dânsul, mi-amintesc cu groază

Cum o bătea pe mama și eu fugeam de-acasă.

-Copile bun, sincer îți spun că mă uimești,

Cât de frumos și de matur gândești,

Aș vrea să te ajut mai mult, dar nu prea pot

Așa bătrân cum sunt, cresc și un nepot

Tu reține-un lucru, ești un norocos

Vei fi bărbat ca mâine, nu fi plângăcios

De-o ai pe bunica, e un lucru mare,

Și ai și-o mămică foarte iubitoare

Ce spui tu atuncea ,de nepotul meu:

Părinții i-au murit, îl ajut doar eu

Și nimeni nu-i aduce dulciuri, jucării

Așa cum primești tu și ceilalți copii

Eu nu mai pot munci că-s bolnav acum

Iar pensia e mică, nu mă descurc nicicum

-Nene, să știi că ai dreptate, chiar că-s norocos

De mă plâng în jur, par cam plicticos

Eu vreau să-ți mulțumesc, că m-ai ascultat

Deja mă simt mai bine, am fost un pic frustrat

Mă gândesc acum că n-ar fi deloc rău

Să-l cunosc și eu pe nepotul tău

Ne-om juca împreună că eu am de toate

Multe jucării ce stau abandonate

În joaca inocentă ne vom alina împreună

O prietenie e-ntotdeauna bună.

de Popa Ionel

Despre inflație și consecințele acesteia

Ionel Popa

„Inflaţia este atunci când plăteşti cincisprezece dolari pentru o tunsoare de zece dolari pe care dădeai cinci dolari pe vremea când încă mai aveai păr.” Sam Ewing

Ieri, 1 iulie s-au împlinit 14 ani de când România a realizat o reformă monetară, schimbând leul anterior ROL cu un leu nou RON.  Astfel pe 1 iulie 2005 s-a stabilit că 1 RON este egal cu 10.000 ROL. E bine să ne reamintim evenimentul pentru că inflația a fost unul din indicatorii macroeconomici ce a caracterizat perioada postdecembristă. Mulți specialiști susțin ca nejustificată explozia inflaționistă a acelor ani, explozie specifică economiilor calamitate. Este adevărat că în acea perioadă se desfășurau procesele tranziției de la economia centralizată de stat la economia privată de piață. Să ne reamintim că România nu avea datorii externe. De asemenea, existau rezerve mari de produse, o producție industrială și agricolă capabilă să acopere integral cererea minimă de bunuri de consum a pieței interne. Încă mai existau disponibilități de export la acea vreme și totuși am avut o inflație de am ajuns în Cartea Recordurilor. Bancnota de un milion de lei, emisa în 2003 de Banca Națională a României, a ajuns în Cartea Recordurilor: avea cele mai multe zerouri dintre toate bancnotele din lume imprimate pe suport de polimer.

„Cauzele creşterii aberante a preţurilor rezidă în politici economice inconsecvente, în gestionarea fără continuitate a economiei, în abandonarea gestiunii patrimoniului public (a cărui avere imensă se poate estima, în anul 1989, la cca 275 mld. dolari SUA) într-un talaz de risipă şi sustrageri din patrimomiul statului atât la nivel guvernamental, cât şi la nivelul întreprinderilor”(citat preluat din lucrarea lui Belli Nicolae, Tranziția mai grea decât un război, Editura Expert, București, 2001).

Iată un tabel care prezintă evoluția inflației în acei ani:

Conform: Mircea Ciumara, C-tin Ciutacu, Inflația în România, Editura Expert, București, 2004.

Ceea ce spun specialiștii este că se putea face tranziția la economia de piață fără a avea o asemenea inflație.Avem și exemple în acest sens: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria…. Lucrurile s-au desfășurat așa cum s-au desfășurat la noi fiindcă cei de la putere aveau interese de a acumula averi.Poate că are dreptate Valeriu Butulescu atunci când spune: „Cei mai mulţi milionari sunt copiii inflaţiei.” Putem enumera câteva modalități prin care s-au acumulat averi(ce dau bătăi de cap în justiție unor politicieni în zilele noastre!):

-Firmele de stat nu mai făceau export direct ci prin intermediul unor firme….. intermediare controlate de oameni cu funcție de decizie în …firmele de stat. Profitul s-a dus la intermediari iar companiile de stat au falimentat fiind mai apoi privatizate.

-Anularea datoriilor companiilor de stat sub aparenta încercare de salvare de la faliment.

-Plățile compensatorii către salariații disponibilizați ca urmare a restructurărilor din economie.

-Blocajul financiar a atins multe firme ceea ce a impus de multe ori emisia de masă monetară pentru compensarea efectelor.

-Măsuri cu caracter „populist” dintre care restituirea părților sociale, ceea ce a echivalat cu o emisiune monetara fără acoperire.

-Credite acordate agriculturii care s-au dovedit neperformante. 

Inflația i-a dezavantajat pe consumatori și mai ales pe cei cu venituri fixe deoarece a dus la scăderea puterii de cumpărare a leului. I-a dezavantajat pe cei ce au avut economii la bănci, rata dobânzii fiind mai mică decât rata inflației de multe ori. Au avut de suferit și oamenii de afaceri deoarece inflația a produs instabilitate, nesiguranță economică, a descurajat investițiile, a diminuat valoarea reală a profiturilor datorită creșterii costurilor. În perioadele inflaționiste este imposibil de previzionat afacerile.

Au fost și categorii avantajate! Anumite profesii si ramuri ale economiei unde salariile si prețurile au crescut  mai mult decat rata inflatiei. Prin urmare, profiturile acestor genți economici au crescut, precum și standardul de viață al salariaților. Au fost momentele în care s-au făcut marile achiziții imobiliare.Debitorii au fost avantajați deseori pentru că au achitat mai repede creditele pe fond inflaționist. Avantajați au fost și bișnițarii!

Inflația s-a potolit o dată cu începerea demersurilor de aderare la Uniunea Europeană.După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. 

Putem afirma cu certitudine că atât timp cât România va funcționa sub auspiciile Tratatului Uniunii Europene fenomene inflaționiste majore nu mai pot exista. Totuși mai apar din când în când reminiscențele trecutului prin mintea unor politicieni atrași de formele de a câștiga venituri sau măcar voturi prin metode ce pot produce inflație. Cu cât populația înțelege riscurile unor astfel de metode, cu cât aceste metode sunt dezavuate din fașă, cu atât putem spera la o reală economie de piață și la o dezvoltare solidă. O economie puternică asigură venituri suficiente populației astfel încât cheltuielile sociale să fie cât mai mici. Statul are unde direcționa banii: spre educație ca măsură de pregătire a populației pentru a face față și a se dezvolta corespunzător într-un mediu social-economic specific economiei de piață și specific civilizației secolului în care trăim, spre sănătatea populației, spre infrastructură etc. 

Să ne reamintim cuvintele lui Ronald Reagan: „Inflaţia este tot atât de violentă ca un bandit, tot atât de înspăimântătoare ca un tâlhar înarmat şi tot atât de mortală ca un ucigaş cu simbrie.” 

de Popa Ionel

Solidari

Autor Ionel Popa

În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violenţa frate, e în ascensiune
Şi zilnic apar ştiri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate

Iar la noi în ţară, vedem suferinţă
Sărăcia frate, pe mulţi ameninţă
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini

Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alţii din lăcomie, îşi construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe

Dezbinarea frate, loveşte în naţiune
La câte-om face faţă, de-i multă fricţiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.

Şi dacă astăzi frate, tu eşti îngenuncheat
Ţi-oi întinde o mână sau ţi-oi da vreun sfat
C-aşa e creştineşte, să ne-ajutăm la greu
Şi asta mult îi place la bunul Dumnezeu

Iubește-L pe Dumnezeu și Dumnezeu îți va purta de grijă!
de Popa Ionel

Dacă ești într-o groapă, încetează să mai sapi!

Ionel Popa

De la înființarea statului numit România, poporul a sperat într-o creștere a nivelului de trai. Cine citește din Eminescu sau Caragiale sau alți scriitori ai sec. XIX pot sesiza dorința de mai bine. Cel mai frumos și-a exprimat speranțele Mihai Eminescu în poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. La mulți dezamăgirea a fost pe măsură. Și la Eminescu, și la Caragiale, și la Octavian Goga, și la mulți alții. Speranțe iluzorii au avut și cei din secolul XX dar și dezamăgirile au fost pe măsură. Cel mai mare cărturar al neamului, Nicolae Iorga, avea să fie ucis mișelește într-o Românie rătăcită pe calea progresului. Au urmat anii grei de comunism care au culminat cu o dictatură ce a schimbat complet sisetmul de valori. Năzuințele de progres ale poporului s-au ruinat, populația mulțumindu-se cu supraviețuirea. Cei mai curajoși au trecut granița riscându-și viața… A venit momentul Decembrie 1989 și speranțele multora s-au aprins! Conjunctura a fost mai bună ca niciodată. Am găsit deschidere spre Europa, deschidere spre informații, poporul devenind liber, liber să circule oriunde, mai ales în statele membre UE (și mai ales după aderarea inclusiv a noastră). La 30 de ani de la acel moment poporul e mai vlăguit ca niciodată. Cei tineri, în mare parte, pleacă după terminarea școlii în afara țării să-și caute un rost.Cei în vârstă rămân bolnavi și însingurați, la mâna statului și la mila Domnului. Personal, am avut mari speranțe după 1989. Eram student la căderea regimului Ceaușescu și am crezut că democrația va moderniza România. Constatăm că modernizarea întârzie să apară, decalajele față de țările din Vest cresc, iar democrației i-a trecut glonțul pe la ureche în câteva rânduri.Pentru că ieri, 25 iunie 2019 Guvernul a mai dat o Ordonanță de Urgență cu implicații profunde care năruie o parte din speranțele mele de mai bine, am decis să scriu aceste rânduri. Ordonanța ajustează pensii, conferă pensii speciale aleșilor locali, ba chiar dă scutiri de datorii la un număr destul de mare de firme cu capital de stat. Care este motivul real al unor astfel de măsuri și care va fi impactul?

Motivul real este că, coaliția de la putere dorește să cucerească electoratul. Concentrarea este tot pe pensionari dar caută să-și asigure loialitatea aleșilor locali. Politica socială dusă de actuala coaliție o fi având justificare dar nu va duce nicicum la progres. Ajutoarele sociale, creșterea veniturilor la bugetari, a pensiilor în mod  artificial poate să aducă voturi dar poate duce și la nenorocirea țării. Avem un exemplu în acest sens: Venezuela. Această țară a ajuns la faliment total pe seama cheltuielilor exagerat de mari pe linie socială. Atragerea electoratului doar prin promiterea și acordarea de venituri croite artificial poate deveni o practică extrem de nocivă. Oricine va candida, va trebui să promită mai mult…. Și cum asta duce doar la creșterea consumului nu și la dezvoltare economică, va determina ca țara să se tot împrumute. Însă se mai întâmplă unele lucruri. Multora nu le mai place munca. Se mulțumesc să trăiască din ajutoare. Observăm că nu avem o creștere pe măsură a producției interne. Importurile sunt în creștere chiar și la produse la care noi ne asiguram singuri necesarul. Să ne aplecăm asupra măsurilor guvernului, cu obiectivitate, cu sinceritate….Să lăsăm egoismul deoparte.

Ce face coaliția prin guvernul său? Crește artificial veniturile.Dacă am avea supraproducție internă oare nu ar scădea prețurile astfel încât cu aceleași venituri am putea cumpăra mai mult? Dar nu avem supraproducție. Iar acolo unde este supraproducție nu avem și supraofertă. Pentru că una e să produci, alta e să și vinzi. Ba mai mult, în multe domenii producțiile raportate sunt doar pe hârtie. Acordând venituri mai mari pensionarilor, anumitor categorii de pensionari, bugetarilor, va crește consumul care va duce la creșterea importurilor! Iar statul se va împrumuta(plătind dobânzi) pentru a asigura toate aceste venituri stabilite prin lege! Se va întări economic România? Nuuuu! Se vor întări băncile de unde ne vom împrumuta și economiile statelor de unde vom importa. Dar se vor mai petrece două aspecte foarte importante. 

Primul, locurile de muncă la stat vor fi tot mai căutate, în dauna locurilor de muncă de la privat ceea ce nu e deloc firesc. Unitățile private care produc sau care își desfășoară activitatea în sfera serviciilor legate de producție, deja duc lipsă de forță de muncă. Cine să asigure și export care să contrabalanseze importurile? Bugetarii nu pot face asta și nici pensionarii, cu tot respectul. O economie puternică, solidă e o economie care exportă producție, care exportă servicii….. Cu cât exporturile sunt mai mari(dacă s-ar putea, fără exportul de materii prime care nu asigură o dezvoltare durabilă), cu atât economia e mai solidă și vor fi bani pentru investiții, bani pentru cheltuielile sociale. Ca să înțelegi că ce spun e real, iată câteva date statistice:

Export în 2018: 67.733.138.000 euro

Export în 2017: 62.644.081.000 euro

Import în 2018: 82.866.827.000 euro

Import în 2017: 75.603.930.000 euro

Diferență Export/Import 2018: -15.133.689.000 euro

Sursa date: Institutul Națioanl de Statistică. 

Dacă nu ne vom opri din a crește artificial veniturile populației, balanța aceasta va tot crește în defavoarea României. Consecințele pot deveni greu de contracarat la un moment dat. 

Al doilea aspect, privilegiile mari pentru cei angrenați în politică la nivel local sau național vor înteți lupta politică. În țările nordice populația muncește și își vede de treabă. Conducătorii nu au privilegii prea mari și de aceea, populația nu-i invidiază. Tinerii sunt atrași de producție, de activități economice etc. La noi tinerii descoperă că politică le poate asigura viitorul cel mai bun! Afacerile le vor merge dacă vor fi sprijinite de politică! Vedem patroni care au averi uriașe dar afacerile lor nu au avut și nici nu au nici o consistență. S-au bazat pe contracte cu statul în care doar au curs facturile și s-au încasat banii rămânând în urmă lucrări sau servicii de proastă calitate sau chiar….nenorociri! Da, nenorociri! Doar nu am uitat de HEXI PHARMA și altele de acest gen! Sau afacerea MICROSOFT! 

Englezii au o vorbă: Dacă ești într-o groapă, încetează să mai sapi!

Noi, ca nație, continuăm să ne afundăm conștienți că nu e bine ceea ce facem(mă refer în special la politicieni). Din teama de a pierde puterea(și privilegiile), continuă pe aceleași principii păguboase.

Fiind optimist, cred în România și încă mai aștept într-o deșteptare. Așa cum la fotbal a trebuit să apară un Hagi care să tragă echipa după el, ca jucător, apoi tot el să împingă o generație de jucători în față care iată, ne-au umplut inima de bucurie la Campionatul European, așa poate să apară și un partid sau o grupare politică dispusă să conducă pentru popor, să investească chibzuit, eficient, să țină la educație, la sănătatea populației! 

Binecuvântează Doamne poporul român!

Foto: https://playtech.ro/ 

de Popa Ionel

Ce ne arată cazul Sorina?

Ionel Popa

Un nou caz a inflamat opinia publică din România! E vorba de Sorina Lucan, fetița din Baia de Aramă…. Presa de la noi avea nevoie de un nou caz după ce cazul Dragnea s-a cam închis prin arestarea acestuia. Cazul cimitirului din Valea Uzului a incitat interes o perioadă însă era nevoie de ceva nou…. Și acest caz a venit ca o mană cerească. Nu o să intru în detaliile cazului deja mult mediatizat. Oameni de presă, politicieni, personalități din societatea civilă, toți au căutat să stoarcă un avantaj din acest caz. Care sunt rezultatele? În primul rând, o pată neagră pentru justiția din România. Cum e posibil ca o instanță să hotărască una și alta să hotărască alta? Cum e posibil ca un procuror să aibă atâta inabilitate? În al doilea rând, o scădere a încrederii în instituțiile statului-Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți(inerția acestei instituții care, de ce să nu recunoaștem nu și-ar mai avea sensul sau i-ar scădea din importanță dacă numărul copiilor instituționalizați ar scădea), Poliție etc. E acuzat Guvernul, e acuzat președintele țării că nu se implică….

Cred că Guvernul României ar trebui să vină cu precizări privind o situație alarmantă care stă la baza acestui caz.

De unde vin copiii abandonați în sistemul de protecție a copilului? Potrivit raportului intitulat România: copiii din sistemul de protecție a copilului(emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, la 30 iunie 2017), aceștia vin din familii, din maternități și din spitale: „Există trei tipuri de rute urmate de copiii aflaţi în grija statului înainte de a intra în sistem. Primul tip ţine de familie şi reţeaua familială: copiii urmează ruta standard până în momentul în care are loc un eveniment perturbator şi ajung în sistemul de protecţie a copilului. Aşa se întâmplă cu aproximativ 65% dintre copiii aflaţi în grija statului“. Dintre evenimentele nefericite care determină intrarea copiilor în sistem, raportul amintește: decesul părinților/părintelui unic susținător, plecarea de acasă, ajungerea la închisoare, plecarea la muncă în străinătate sau la noua familie a acestora. „Al doilea tip de rute ţine de instituţii, în special de cele medicale, fiind întâlnit în cazul a peste 31% dintre copiii aflaţi în grija statului“, arată același document. Procentul de 31% se compune din: aproape 24% dintre copiii din sistemul de protecţie care au fost părăsiţi la naştere, într-o secţie de maternitate și alte 7 procente de copii care au fost luaţi acasă de la maternitate timp de câteva luni şi apoi părăsiţi într-o secţie de pediatrie sau altă unitate sanitară, conform aceleiași surse. „Ultimul tip include ruta străzii şi este cel mai puţin frecvent. Pentru sub 1% dintre copii, dosarele nu oferă informaţii în acest sens“, arată într-un final raportul cu privire la rutele de intrare în sistem.

La fiecare nouă ore, un bebeluș e părăsit în secțiile de maternitate sau pediatrie.Așadar, aproximativ 1.200 de copii sunt abandonați în fiecare an, la o vârstă foarte fragedă. Anual, intră în sistemul de protecție specială un număr de aproximativ 4.000 de copii.

Toată lumea e concentrată pe efecte. Unii caută noduri în papură în viața familiei adoptative(care e posibil să fie de bună credință și tot acest scandal va descuraja alte familii să mai adopte copii), a familiei asistentei maternale(care chiar dacă a fost plătită pentru efortul ei de a crește un copil străin și știa ce se poate întâmpla în astfel de cazuri, constată acum că s-a atașat de copilă și devine….egoistă), a justiției, a modului de acțiune a autorităților etc. Totul pentru un copil, un copil dintr-o țară în care problema copiilor instituționalizați este mult mai profundă.Un copil din alții 53000……

Statul ar trebui să abordeze cauzele dacă vrea să nu fie copleșit de efecte! Statul trebuie să acționeze asupra educației dacă vrea mai puțini copii abandonați în maternități. Statul trebuie să ia măsuri concrete de stopare a emigrației și asta presupune atragerea de investitori, crearea de infrastructură etc. Vedeți cum se leagă lucrurile? E nevoie de mult mai multă responsabilitate în prioritizarea cheltuielilor din banii publici.