Categorie / Cultură generală

de Popa Ionel

Gânduri dedicate pădurii

Ionel Popa

„Şi pădurile tind să se retragă spre muzee.”aforism de Vasile Ghica

Foto: Anton Bacea

Pădurea reprezintă cel mai important ecosistem al naturii și în semn de respect, înaintașii nostrii au stabilit ca în fiecare an să sărbătorim o lună a pădurii în intervalul de timp 15 martie-15 aprilie.Nu vreau să fac istoricul acestei sărbători, nici nu vreau să reiau toate rolurile pe care le îndeplinește pădurea pentru că vor fi prezentate în această perioadă pe îndelete.

Scopul acestui articol este de a pune punctul pe „i” în ceea ce privește pădurea pentru că am constatat cu toții cum pe fondul mesajelor demagogice dedicate pădurii, aceasta suferă tot mai mult de la an la an și efectul batjocurii la adresa pădurii se manifestă tot mai intens de la an la an.

Constatăm că fondul forestier a avut mult de suferit începând cu anul 1990. Aplicarea legilor fondului funciar poate că au făcut dreptate în ceea ce privește reîmproprietărirea celor afectați de regimul communist. Totuși, în această operațiune s-au făcut multe abuzuri, scoase la iveală de presa vremii. Micile proprietăți de pădure au căzut pradă hoților de lemne din imposibilitatea proprietarilor de a și le păzi. Fondul forestier de stat gestionat de Romsilva a suferit multe presiuni astfel că extragerile de material lemnos peste prevederile amenajementelor silvice au devenit des întâlnite. Și cele mai elocvente efecte sunt cele pe care le întâlnim aproape an de an în ultimul timp: inundațiile ce produc pagube aproape an de an, troienirile în sezonul rece care creează multe probleme și secetele pe timpul verii. Toți cei ce cunosc mecanismele pădurii știu că la baza producerii fenomenelor extreme din natură stau tăierile mari de pădure.

Dezechilibrele sunt însă mult mai mari dacă luăm în considerare și fauna din pădure. Habitatele mamiferelor mari s-au diminuat astfel că urșii își fac din ce în ce mai des apariția prin sate.

Se pune întrebarea de ce, chiar dacă se organizează an de an evenimente în Luna pădurii de conștientizare a rolului acesteia și a necesității gospodăririi durabile, efectele negative asupra pădurii cresc, defrișările continuă, sustragerile ilegale, de asemeni? Cum de România este singura țară europeană în care suprafața de pădure scade?

Nu e greu de răspuns dacă ținem seama de ceea ce vedem la televizor. Aceeași politicieni pe care îi vedem în campanii plantând puieți, îi vedem apoi la știri implicați în tot felul de afaceri ilegale, unele chiar cu retrocedări de pădure. Acțiunile care se fac sunt doar de ochii lumii, poate-poate se mai culege și vreun vot. Lipsește ceva și anume profunzimea mesajelor ce ar trebui transmise în campaniile dedicate Lunii pădurii.Multe astfel de acțiuni nu sunt decât regii ieftine cu scop propagandistic doar pentru a mai culege câteva voturi. Cum se explică acele acțiuni desfășurate la finele lunii aprilie sau chiar în luna mai când mesajul devine chiar periculos?

Protejarea pădurii împotriva fărădelegilor necesită multă conștiință civică. Și aceasta nu se formează așa ușor.

Practic, conștiința forestieră la un popor se formează dacă o serie de instituții acționează împreună în acest sens.Și o să le enumăr într-o ordine la care nu țin neapărat. Oricine poate să le ordoneze altfel.

În primul rând, școala ar trebui să aibă un rol primordial în inocularea conștiinței forestiere la tinerele vlăstare. Cadre didactice bine informate, ar trebui implicate direct în sensul educării tinerei generații pentru conștientizarea importanței pădurii.

În al doilea rând, politicul ar trebui să aibă în vedere atunci când se dau legi, să se asigure protecția pădurii. Cunoaștem acum efectul punerii în aplicare a legilor 18/1991 și a Legii 1/2000, mari suprafețe de pădure puse în posesie fiind defrișate. Nici la această data asigurarea pazei în fondul forestier privat nu e definitivată.

În al treilea rând, administrația silvică trebuie să aibă permanent în atenție ce mesaje transmit către populație, de fiecare dată când intră în contact cu aceasta(fie că e vorba de aprovizionarea cu lemn, fie la contactul cu forța de muncă manuală folosită în silvicultură etc) să facă un transfer de conștiință forestieră.

În al patrulea rând, biserica ar trebui să contribuie la educația poporului în sensul protejării pădurilor.

În al cincilea rând, justiția care trebuie să ajute ca sancțiunile ce se dau pentru fapte împotriva pădurii să-și facă efectul educativ.

În al șaselea rând, organele ministerului de interne, fie că-s polițiști, fie că-s jandarmi sau poate doar pompieri, ar trebui să contribuie mult la formarea conștiinței forestiere

În al șaptelea rând, instituțiile statului cu activitate de protejarea mediului, inclusiv al pădurii: agențiile de protecția mediului, garda de mediu sau inspectoratele de regim silvic.

Și mă opresc aici. În realitate însă, constatăm că școala e la pământ, având probleme grave de sistem, politicienii acționează doar în propriul interes, administrația silvică deseori apare în scandaluri de corupție(ca exemplu anchetele încă în derulare de la Cluj).Biserica fiind și ea proprietară de pădure, își dorește un regim silvic mai permisiv așa că nu se manifestă în sensul protejării pădurii, justiția nu-și face datoria, puține dosare de infracțiuni silvice fiind finalizate cu pedepsirea făptașilor pe motiv că efectul social e totuși mic. Referire la justiție, am putea adăuga implicarea directă în dosarele de retrocedări ilegale de pădure(apropo de magistrații tribunalului Covasna implicate în dosarul Hrebenciuc). Organele ministerului de interne au alte acțiuni în vedere, pădurea fiind puțin în atenția lor. În mediul rural, de fiecare dată când sunt tăieri ilegale în volum mai mare într-o localitate, o atentă cercetare ar scoate la iveală că sunt implicate și organe de poliție. Instituțiile de protecția mediului se ocupă în general de rezervațiile naturale.Pădurea mai puțin este în atenția lor. Altfel cum ne explicăm că Rezervația Hârboanca, din comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui, initial printre unicele două din țară ce conțineau toți hibrizii de stejar , în prezent greu se mai găsește câte un stejar, transformându-se într-o altfel de rezervație, cu alte specii, doar pentru a nu se diminua suprafața rezervațiilor la nivel de județ.

Așa stând lucrurile, de unde conștiință forestieră?

Dar iată ce spunea un înaintaș de-al nostru, o mare personalitate a silviculturii românești:

„Popoarele – remarca prof. Marin Drăcea – se judecă între ele și după respectul pe care îl au față de propriul lor pământ și, ca atare, față de pavăza cea mai sigură a acestuia – pădurea. Nu-și apără pădurea și pământul decât poporul ce se simte solidar cu propriul său viitor și vrea să trăiască”.

Aș mai adăuga că grija față de pădure este unul din cele mai bune indicatoare a nivelului de civilizație a unui stat, și care determină de fapt, și nivelul de trai.

Ce-ar fi dacă am înceta să ne mai batem joc de pădure și din contră, am demara acțiuni ample de împădurire a terenurilor degradate, aceste adevărate „pecingini” des întâlnite pe întreg teritoriul țării? Ce-ar fi dacă cele 1 milion de hectare de teren degradat de pe teritoriul României s-ar transforma în pădure? Ar crește suprafața fondului forestier cu două procente la nivel de țară și impactul va fi extraordinar! Adresez acest îndemn către toți factorii de decizie! Am putea noi să dăm dovadă de o astfel de înțelepciune?Spun asta pentru că noul PNDR finanțează astfel de investiții.

de Popa Ionel

Deșteptarea, până nu-i prea târziu! – Ionel Popa

„Cei care nu pot învăţa din istorie sunt condamnaţi să o repete.” George Santayana

Cine știe cât de cât istorie, conștientizează că pericolul cel mai mare pentru un stat îl reprezintă lupta internă pentru putere. Aceasta reprezintă cauza cea mai des întâlnită care a determinat destrămarea statelor, imperiilor sau regatelor. E suficient să ne uităm la vecinii noștri, respectiv Ucraina, pentru a da credit afirmației de mai sus. Lupta pentru putere este alimentată cel mai adesea din exterior, fie că acele entități au interese în zonă, fie că li se cere sprijinul de una din fracțiuni implicate în luptă promițându-li-se ceva. Să ne reamintim un episod petrecut chiar la noi, la 28 iunie 1940 când am cedat Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței către URSS fără nici un pic de rezistență. Fotografia de mai sus este preluată de pe pagina: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ocupa%C8%9Bia_sovietic%C4%83_a_Basarabiei_%C8%99i_Bucovinei_de_nord.

La conducerea statului era regele Carol al-II-lea, un rege corupt, cu alte preocupări, cu o autoritate mult slăbită în fața poporului. Partidele politice erau măcinate de luptele interne. Bineînțeles, corupția era puternică manifestându-se sub diverse forme. Pe acest fond România primește ultimatumul de a părăsi teritoriile precizate mai sus. Se întrunește Consiliul de Coroană, se tergiversează un pic, dar în final se decide abandonarea acelor teritorii cu un vot destul de elocvent. Spre deosebire de Finlanda, care primise un ultimatum identic, dar care a luptat eroic pentru a-și apăra teritoriul și chiar dacă a pierdut, istoria a apreciat eroismul și atitudinea ei. La noi lucrurile au stat altfel și vina nu este a poporului. Vina este a conducătorilor de atunci care nu au avut tăria morală de a ieși în fața poporului să ceară mobilizarea. A fost necesară renunțarea la tron din partea Regelui Carol al II-lea care i-a cedat puterea generalului Antonescu, un personaj cu mult mai multă credibilitate în fața poporului.Dar ce a făcut Antonescu? A trecut la măsuri urgente de reabilitare a țării iar una din primele măsuri a fost combaterea corupției. Privim în aceste zile asupra Ucrainei. Cauza izbucnirii conflictului îl reprezintă taman ce spuneam mai sus-lupta pentru putere. Corupția, traficul de influență sunt cauze reale a dezbinărilor din țara vecină. Bineînțeles că pe acest fond, i-a fost ușor Rusiei să toarne gaz pe foc.Rusia are multă experiență în astfel de acțiuni. Dar să ne punem întrebarea: cum de nu reușește un stat cu peste 40 milioane de locuitori să-și apere glia de atacul unor mercenari? Simplu. Populația Ucrainei este nemulțumită. Pentru ce s-ar jertfi? Cine să-i mobilizeze cu adevărat pe ucrainieni?
Revenind la plaiurile noastre, pun întrebarea:cine ar avea atitudinea potrivită de a cere mobilizarea poporului român dacă(ferească Sfântul!) situația ar cere-o ținând cont de tendințele expansioniste ale lui Putin? Cine iese în fața poporului să rostească o declarație ca cea a lui Mihail Kogălniceanu când România și-a declarat independența la 1877? Cine ar avea curajul dar și legitimitatea morală să iasă în față pe fondul de nemulțumire generală a populației și pe fondul creșterii corupției din țară în timp ce mare parte din populație abia își duce traiul de pe o zi pe alta? Înainte îi lua cu arcanul. Acum ar fi poate alte metode de constrângere. Însă apare o altă întrebare: pe cine să ia? Cei mai mulți din cei tineri sunt în afara țării. S-ar reîntoarce să lupte sub arme pentru patria mamă cei din diasporă? Cine să-i readucă în țară? Ar putea face lucrul acesta liderii actuali Liviu Dragnea, Victor Ponta, Tăriceanu etc? Eu cred că îmbuibatul de Parlament ar trebui să gândească și la astfel de aspecte. La fel guvernul. La fel și alte instituții ce dau forță și credibilitate unei nații. Să lase interesele personale și să se concentreze pe îmbunătățirea condițiilor de trai din țară.Să se cheltuiască cu chibzuință banul public, să se creeze locuri de muncă în țară, să se acorde atenția cuvenită educației, sănătății populației.
O să închei cu fabula lui Krîlov. Vă las pe fiecare să înțelegeți cine-i porcul, ce-i cu stejarul etc.
Porcul sub stejar
„Sub un Stejar din veac crescând,

Un Porc, având de ghindă burta plină

A tras întâi un somn adânc

Apoi, cu mintea-i de jivină,

Pe cel Stejar să-l râme-a prins la rădăcină.

Îi spuse-o Cioară din copaci,

< Şi pe pustie poate să se ducă,

Nu văd la el niciun folos,

De n-ar mai fi şi-un veac, nu m-ar durea pe mine,

Când ghindă am aici şi pot să prind grăsime.>

Stejaru-i spuse: < De-ai fi în stare râtul a-ţi sălta,

Până şi tu atuncea ai vedea

Că ghindă tot pe mine creşte>”.

de Popa Ionel

Spune-o vorbă din popor: Gloaba tot gloabă rămâne!

Ionel Popa

„Aflarea în treabă este isprava omului neputincios.” — Petre Tuțea          

                                                                  
Cal

Cu toții am auzit de cuvântul „gloabă”, fiind folosit când e vorba de un cal slab, neputincios. Căutând în DEX, găsim ca definiție:

GLOÁBĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime.

Între prima definiție și cea de-a doua la prima vedere pare a nu exista nici o legătură. Și totuși……

Se pare că în trecut amenzile se puteau plăti și în natură, cel amendat oferind în contul amenzii calul(sau cai, funcție de cuantumul amenzii). Bineînțeles că cel amendat nu oferea cel mai bun cal. Îl dădea pe cel mai prost, mai slab, mai neputincios. Oferea mârțoaga. Foarte probabil că la început a fost amenda(gloaba) ce se achita cu mârțoaga și de aici a apărut un sinonim: gloaba. Cuvântul e des folosit iar samsarii de cai sunt experți în a deosebi un cal adevărat de o „gloabă”. Ei știu că la cai se poate lua țeapă foarte ușor. Destul de des cai ce par a fi puternici, frumoși, solizi, sunt de fapt, gloabe. Cum așa? Întrebați samsarii!!! Pe asta se bazează câștigurile lor! Cumpără pe te miri ce gloabe, le dă un aspect comercial(mai pune câteva kilograme pe mârțoage), ies cu ele la târg și le vând. Cui le vând? La nepricepuți!!! La cei ce nu știu că sub aspectul comercial de fapt au în față o gloabă!

targ-comana1cai-gard

Era să iau și eu o țeapă prin anii ’90, când proaspăt inginer silvic, voiam un cal să mă deplasez. Inginer, inginer, dar nu mă pricepeam la cai! Am mers în târg și taman alesesem o mânză, încă nepusă la șaretă sau căruță. Aspectul era superb! Samsarul a legat-o lângă măsa și făceam turul târgului de la Bârlad. Fugea mânza lângă măsa de ți-era mai mare dragul! Eu eram foarte încântat și deja mă vedeam călărind viitoarea iapă! Exact când să dau banii și să bem aldămașul, m-a chemat cineva de-o parte. Era un prieten de-al meu din aceeași comună cu cel ce urma să-mi vândă mânza, dar din alt sat. Acesta se pricepea la cai, venea la fiecare târg și cunoștea mânza foarte bine. Aceasta căzuse pe gheață când era la vreun an și își dizlocase șoldul. Se știa că acest beteșug nu se mai vindeca și urma să aibă probleme când va fi pusă la muncă. Eu îi spuneam că e frumoasă, că e mare, că se va vindeca, că va deveni bună etc. El îmi spunea că indiferent de ce cred eu, va fi o gloabă și o vorbă din popor spune că: Gloabă tot gloabă rămâne! M-am retras din tranzacție exact la țanc și mulțumesc și acum acelui prieten că m-a ajutat să evit o mare țeapă!

Cu caii mai e cum e însă ce ne facem când gloabe ajung în funcții publice? Te uiți la candidat în campania electorală și zici: ăsta e! Ne va scoate din belele! Și după câteva luni constați că nu-i decât o…gloabă!

Una dintre cele mai mari dezamăgiri pentru nația română este însă premierul. La prima vedere părea să întruchipeze toate năzuințele nației! Înalt, școlit(cu doctorat), provenea din justiție(cunoscător al legilor), tânăr, frumos, cum să nu te bucuri că a fost pus în fruntea guvernului? Cei mai mulți ne-am bucurat! Personal, nu prea, pentru că știam cine-l furnizase:PSD-ul cu cei mai mulți baroni locali corupți! Dar am zis că să-i dăm o șansă, poate mă va contrazice! Și uite așa aștept de aproape trei ani să mă contrazică, nici vorbă însă de așa ceva! Acum sunt convins că poporul român a luat o mare țeapă. Mă uit zilnic la știri, nimic pe plan economic, nimic pe plan social, șomajul crește, taxele cresc, prețurile cresc și ele, corupția crește de nu mai reușește justiția să facă față, demagogia e în floare iar guvernul e într-o mare criză de credibilitate! Când mă uit la Ponta îmi vine în cap acea vorbă din popor: Gloaba tot gloabă rămâne!

Și ca să vă înveselesc un pic, iată, vă propun un banc:

Badea Gheorghe merge cu gloaba la târg.
– Cum trage calul ăsta la căruță, bade?
– D’apoi, nu prea trage.
– Da’ la plug, trage?
– Nu prea.
– O fi bun de călăreală.
– N-aș crede.
– Păi, atunci de ce l-ai adus să-l vinzi?
– Nu l-am adus să-l vând.
– Da’ ce păcatele mele vrei să faci cu el?
– Vreau să-l fac de rușine…

s560x316_cal
de Popa Ionel

Educația ca pregătire pentru viață

„Educația întregii lumi este mai presus de orice. ”Pierre Athanase Larousse

La baza progresului în societatea umană stă creativitatea, inovația, la care se adaugă multă muncă și disciplină. Analizând multitudinea de probleme cu care se poate confrunta un om în timpul vieții vom constata că la aceleași probleme unii găsesc rezolvare, alții clachează. Care este diferența dintre cele două categorii? În primul rând capacitatea de a identifica soluții, fie ca proprie creație, fie ca o inovație, fie ca o adaptare a unei soluții găsite de altcineva și preluată de cel în cauză pentru că a știut unde să o găsească. Putem trage o primă concluzie-cu cât am citit și studiat mai mult, cu atât creierul nostru este capabil să ne furnizeze soluții la probleme cu care ne-am putea confrunta.De aceea poate, Malcolm X. spunea „Educația este pașaportul nostru pentru viitor, căci ziua de mâine aparține celor care se pregătesc pentru ea de astăzi.” Dar este de ajuns? Nu. Omul are nevoie mereu și de sprijinul celor din jur. Nimeni nu poate trăi izolat. A crea și menține relații puternice cu cei din jur presupune a avea caracter. Și știm că la om caracterul se formează în prima parte a vieții. Caracterul înseamnă moștenirea genetică a fiecăruia șlefuită prin educație. Sau cum spunea Socrate: „Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”
Martin Luther King Jr. spunea că: „Inteligența plus caracterul este scopul adevăratei educații.” Probabil că la acele vremuri era suficient. Eu cred că o educație împlinită e ceva mai mult în vremurile actuale. Astfel fluxul puternic de informații cu care este bombardat zilnic creierul unui tânăr din era internetului îl poate foarte ușor corupe. De aceea, cred că o adevărată educație trebuie să aibă și o componentă morală puternică. Theodore Roosevelt spunea că: „A educa o persoană în minte dar nu și în morală înseamnă să educi un pericol pentru societate.” Totodată, cred că procesul educațional este împlinit în momentul în care tânărul este ajutat să-și găsească calea. Adică la sfârșitul perioadei de educație el cunoaște o meserie, dobândește o pasiune, ce are la baza voința lui ca individ, pe măsura aptitudinilor sale. Prea des în ziua de azi cei ce termină un liceu nu se pricep la nimic. Dacă sunt întrebați ce-și doresc de la viață, habar n-au. De aceea, rătăcesc o perioadă, unii fără a-și găsi vreodată calea. Sistemul educațional ar trebui să-i ajute în a-și găsi calea.
Ar avea vreun interes un guvern în această direcție? Eu cred că un guvern serios, responsabil pentru generația actuală dar mai ales, pentru generațiile viitoare ar avea mult interes. Nelson Mandela spunea așa: „Educația este cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea.” Dar conducerea țării trebuie să se concentreze pe acest aspect. Progresul țării trebuie să constituie cu adevărat politică de stat. De cele mai multe ori însă lucrurile stau invers. Politicienii au aflat următorul lucru: „Educația face oamenii ușor de condus dar greu de influențat, ușor de guvernat dar greu de înrobit.” A spus-o Peter Brougham încă din sec. IX. Și politicienii au concluzionat că decât să conducă, mai ușor ar fi să influențeze. Adică decât să se preocupe permanent de progresul poporului, mai bine îl lasă de izbeliște și când vine campania electorală, care mai de care, caută să influențeze cu câte o plasă cu făină, o bere, mici etc. Cel mai ușor e dacă poporul e adus în stadiul de dependență totală față de ajutorul statului.
Am stabilit care ar fi rolul educației, unii ne vom da seama că educația are un rol extraordinar, alții însă vor continua să-i critice pe Andrei Pleșu, chiar și pe Mircea Cărtărescu. De ce? Eu cred că e o carență de educație. Să critici un creator, chiar de literatură fiind, fără să fii critic literar, e total greșit. Creatorii, indiferent de domeniu, sunt deschizători de căi.Nimeni nu-i obligat să-i urmeze sau să-i venereze. Fiecare poate lua ceea ce-i place.Dacă vom analiza opera oricărui creator, vom găsi idei bune cu siguranță. Etichetându-i, riscăm să pierdem un flux important de idei. Oare când vom învăța să înțelegem creatorii? Când vom învăța să tolerăm toate formele lor de exprimare și să căutăm cei bun de la fiecare?
Mulțumesc lui Dumnezeu că am studiat științele naturii și am văzut cum în natură totul se valorifică.Chiar și în mediile cele mai ostile vieții se poate întâlni măcar o bacterie care să populeze!
Îmi vine în cap acuma originea cuvântului „umil”, dar în sensul : smerit, modest, nepretențios. Provine din latinescul humilis, care definește primul orizont de sol. Acest orizont este cel care primește de toate: apă de la ploaie, zăpada, căldura de la soare dar și deșeuri de tot felul, frunze moarte, crengi uscate, alte multe deșeuri. Orice ar cădea pe sol, acest strat îl va prelucra în timp rezultând ceea ce agronomii, silvicultorii etc numesc humus, stratul cel mai important pentru plante, fiind stratul fertil. Acest strat va reprezenta sursa de hrană pentru plante. Modul de acțiune: prin transformarea amestecului de apă, deșeuri organice și anorganice, sub influența căldurii, în mediul de cultură pentru diverse plante. Acest strat nu respinge nimic. Doar transformă în ceva bun! Fantastic cum lucrează! Fantastici au fost și filosofii antici care au creat această corelație.

Exact asta ar trebui să fie atitudinea noastră față de creație, de orice natură ar fi. O atitudine umilă în sensul definit mai sus, cu capacitatea de a transforma fluxurile de informații în idei care să determine progres la nivel de individ. Iar progresul indivizilor va determina progresul societății pe ansamblu.
Conchid, revenind la educație. Să nu facem greșeala să lăsăm pe ultimul loc educația!

de Popa Ionel

Unirea Mică-cel mai frumos și mai pur act istoric

Hora Unirii-Vasile Alecsandri(fragment)

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

…………………………………

Istoria românilor este presărată cu multe evenimente, unele ieșind în evidență prin importanță(Unirea de la 1918), altele prin eroism(de ex. luptele de la Mărăști, Mărășești, Oituz), altele prin dramatism(actul de la 23 august 1944) etc. Când mă gândesc însă la Unirea Mică, de departe după mine, iese în evidență prin puritate, frumusețea actului în sine, voință dar și sacrificiu.
Practic, un grup de lideri formați în jurul pașoptiștilor, au decis ce era cel mai bine pentru cele două principate, punând interesul național peste cel personal.Aceștia au demonstrat că poporul se conduce prin elite(Bine ar fi să se înțeleagă lucrul acesta și în Moldova de dincolo de Prut). Au gândit pentru binele național și au găsit cea mai bună soluție-alegerea unui unic domnitor în ambele principate și astfel a fost învinsă opoziția unor state(Turcia, Austria). Cât de frumos! A fost și sacrificiu. Să nu uităm că Iași-ul a trebuit să renunțe în favoarea Bucureștiului poziția de capitală(Ar fi în stare de așa ceva liderii de la Chișinău?). Iași-ul a pierdut mulți oameni cu bani care s-au mutat la București după Unire. Dar istoria ulterioară ne-a arătat că s-a meritat sacrificiul.Unirea Mică reprezintă punctul de pornire a României spre statul modern creat ulterior. A fost și voință pentru că s-a dus o muncă de lămurire a poporului(să ne amintim povestea lui Moș Ion Roată!)
Un stat mic nu-și poate apăra identitatea națională, asta e foarte clar! Am văzut ce s-a întâmplat cu românii timp de 18 secole. Vedem ce se întâmplă cu Moldova de dincolo de Prut. Politicienii de la Chișinău(nu le zic lideri pentru că nu au stofă!) încă nu au înțeles șansa istorică pe care o au de a se atașa de patria mamă. Nu știu dacă România ar putea ajuta foarte mult materialicește vorbind, Moldova. Dar oricum îi va fi mai bine decât menținându-se în sfera de influență a Rusiei. Oare nu se vede că Rusia nu reușește să se ajute pe sine înseși, dar să mai ajute alte state! Încearcă să-și mențină cu forța influența în Ucraina. Conflictul din estul Ucrainei va adânci și mai mult ura dintre cele două popoare. Și Ucraina se află între Moldova și Rusia.Cum cred unii politicieni de la Chișinău că Rusia le poate face bine?

Dă-le Doamne politicienilor cu simțire românească înțelepciunea celor de la 1859!!!

Tablou: Theodor Aman-Proclamarea Unirii

Theodor_Aman

de Popa Ionel

O altă lecție de la copac:Nu te dezrădăcina!

Ionel Popa

“Când renunț la ceea ce sunt, devin ceea ce aș putea fi.” – Lao Tzu

Copacul cu cât e mai în vârstă, cu atât este mai mică șansa de „a se prinde” în situația în care este dezrădăcinat și mutat în altă locație. Oricum l-am dezrădăcina, rămân anumite radicele ce jucau un rol important în asigurarea nutrienților. De asemeni, sistemul radicelar se formează și funcție de proprietãțile fizice ale solului (profunzime, compactitate, umezealã etc.) și chimice(bonitatea solului). Unui copac nu-i va fi deloc ușor să se adapteze cu un sistem radicelar format într-o locație, mutat în altă locație. Dar ce înseamnă pentru om dezrădăcinarea?
Asistăm la un adevărat exod al românilor prin toate țările lumii, mai ales în cele europene după aderarea la UE. Este bine sau nu este bine? Această libertate de a putea circula oriunde în lume e un bun câștigat după Revoluția din 1989. Și totuși, revin la întrebarea: Este bine sau nu este bine ca cineva să plece în străinătate?
Aș zice că sunt mai multe situații. Unii pleacă în vacanțe. Alții pleacă să se afirme peste hotare. Însă unii pleacă pur și simplu, să slugărească străinii. Și sunt foarte mulți din cea de-a treia categorie.Lor mă adresez spunându-le să nu se dezrădăcineze. Plecarea în străinătate asigură poate mai mult confort din punct de vedere material.Însă din punct de vedere al sufletului, acesta suferă enorm. De aceea, dezrădăcinarea, ce apare la oricine stă mai mult timp în străinătate, produce efecte devastatoare. Mi se întâmplă destul de des să întâlnesc români veniți din străinătate pentru o scurtă vacanță.Discutând cu ei, rămân surprins la ce nivel de gândire ajung după ce au stat câțiva ani pe-acolo. Pierzând posibilitatea de a se informa, încetul cu încetul trăiesc în lumea fanteziilor. Par rupți de realitate. Având în vedere că muncesc ca niște roboți, fără să gândească prea mult, în medii care nu favorizează dezvoltarea personală, vin cu idei și propuneri de afaceri ca rezultat al unor fantezii ce n-au nici o treabă cu realitatea de la noi. De aceea, procesul de reacomodare în propria țară devine uneori imposibil. Așa că:
Nu te dezrădăcina. Poate nu mai găsești soluții la situația din țară. Pregateste ogorul si seamănă din nou.Cum care ogor? Ogorul mintii!! Acela trebuie semănat, acela te poate salva. Mai citește o carte, mai du-te la o expozitie, ieși din zona de confort.Mai studiază o oportunitate! Trebuie să știi că există o soluție pentru fiecare situație. Nu uita că există talente în fiecare om, deci și în tine.Dar trebuie găsite sau poate chiar trebuie formate.Ieși din letargie, nu te descuraja.Mai du-te la un curs! Ceva te va porni! Pleacă de la TV, poate că acesta te ține pe loc! Părăsește internetul sau măcar site-urile ce nu te-ajută! Cată-ți calea, omule! Ai în tine talente, caută-le și pune-te pe treabă!!!! Demonstrează că este sub demnitatea ta să slugărești la străini. Se poate accepta pentru o perioadă scurtă. Poate situația materială o impune. Dar NU TE DEZRĂDĂCINA!!! Și încă ceva. Lasă guvernul, face cât știe și face mai mult pentru el! Important e ce faci tu pentru tine!!!

Copac-5E-1000-1