Categorie / Dezvoltare personală

de Popa Ionel

Între narcisism și empatie

Ionel Popa

În urma acțiunilor umanitare pe care le întreprinde Asociația „SOLIDAR”( al cărui președinte sunt), ni se întâmplă uneori să primim comentarii mai puțin favorabile. Precizez că cele mai multe din acțiunile noastre sunt îndreptate spre familiile cu mulți copii din mediul rural.
Unele persoane ne descurajează spunându-ne că mai rău le facem fiindcă acele familii vor face și mai mulți copii știind că vor primi ajutoare. Alte persoane mai curajoase ne îndeamnă să le dăm prezervative și unele, ce-i drept, puține la număr, spun că astfel de familii ar trebui castrate!
Atunci când am înființat asociația gândul nostru a fost să dezvoltăm spiritul de solidaritate printre membrii societății. Am observat că populația devine din ce în ce mai egoistă. Am observat în anii de după revoluție că unii au devenit foarte bogați(și nu întotdeauna prin muncă cinstită) și alții foarte săraci(și nu întotdeauna din lene).
De altfel, cele două manifestări comportamentale din titlu, narcisismul și empatia, au o componentă genetică şi una de mediu, se dezvoltă și se declanșează în societate de multe ori sub influența mediului. Psihologii spun că ne naştem cu o predispoziţie mai mare sau mai mică spre narcisism sau empatie însă ambele pot fi extinse sau restrânse în funcţie de factori contextuali.Fiecare dintre noi ar trebui să gândim ce ne-ar place mai mult: să se dezvolte comportamente narcisiste sau empatice? Ce ne-am dori la conducerea țării, de exemplu?
Cei care știți ce înseamnă un narcisist și cât rău poate face în jur probabil realizați ceea ce spun.
Asociația „SOLIDAR” și-a propus să dezvolte empatia între oameni. De aceea, pe primul loc atunci când demarăm campanii umanitare de colectare bunuri stă dezvoltarea spiritului de empatie.
Noi nu facem analize amănunțite asupra familiilor spre care ne îndreptăm….. Nu cred că are așa mare importanță să-i „tocăm”….Asta ar duce la dezvoltarea narcisismului, ar da frâu egoismului…. Dacă o familie are deja mulți copii apoi trebuie să acceptăm că ei sunt viitorul…. De felul cum societatea pe ansamblu îi va crește, îi va educa și dezvolta va depinde viitorul României! Nu credem că acțiunile noastre pot determina o familie să mai facă un copil deoarece nu mergem la aceleași familii mereu…. Noi nu urmărim să creăm dependență. Scopul principal al nostru este să dezvoltăm empatie, spirit de solidaritate. E adevărat că intrând în curtea acelor familii, în casa lor, le mai dăm unele sfaturi…..acolo unde se poate.
„DUREREA cuiva dac-ai alinat, viaţa nu ţi-ai ratat“, a scris Helen Keller.
După cum am sesizat deseori, reușim să aducem alinare în anumite momente… … Am văzut multă bucurie în ochii copiilor atunci când le-am oferit dulciuri și jucării. Am văzut enorm de multă bucurie în ochii copiilor când l-au văzut pe Moș Crăciun! Am văzut lacrimi în ochii mamelor când le-am dus mașina de spălat mult visată…. Probabil că nu peste tot impactul nostru este la fel. Dar asta nu ne descurajează deloc! De ce? Pentru că în paralel a crescut numărul donatorilor! Adică scopul nostru începe să prindă contur! Au venit spre noi donații din afara țării, din țară și în ultimul timp, donatori locali și asta ne bucură cel mai mult! Oamenii dau frâu empatiei și asta e cel mai frumos aspect! Mulți sunt care ne-au mulțumit pentru inițiativa noastră.
Dacă am ști să dăruim mai mult, dacă ne-am debarasa de surplusul din viața noastră, dacă am încerca să ne îmbogățim sufletul cu bucuria celor din jur atunci când dăruim, atunci am trăi mai mult în armonie cu noi înșine. Gesturile mici făcute din suflet te îmbogățesc pe tine în primul rând, iar mai apoi, alină inimile celorlalți. Bucuria de a dărui aduce lumină și energie pozitivă!
Un impact deosebit au acțiunile noastre asupra voluntarilor! S-au perindat câteva zeci de voluntari prin asociația noastră. Cu mulți am rămas prieteni chiar dacă nu mai activează fiind plecați la școli mai departe.Munca voluntară poate oferi foarte multe satisfacții. Sentimentul că faci ceva bun pentru cei mai puțin norocoși decât tine poate fi o terapie excelentă, dar și o provocare.
De aceea, noi învităm pe oricine să încerce fie postura de donator, fie pe cea de voluntar, să vină alături de noi încărcați cu dorința de a dărui, fiecare după puterile lui…. Unii bunuri materiale, alții un pic de timp, o idee, un sfat…..
Ionel Popa – președintele Asociației „SOLIDAR”
Foto: seara de Crăciun 2017, Oltenești

de Popa Ionel

De ce să investiți în plantații pomicole

Cu siguranță, plantațiile pomicole pot fi rentabile și afacerile din acest domeniu pot fi de mare succes! Reprezintă una din modalitățile cele mai eficiente de punere în valoare a fondului funciar. Sistemele moderne, superintensive, asigură profituri mari chiar și la suprafețe mici. Unul din avantajele acestei afaceri demn de luat în seamă este acela că se poate face și în timpul liber(în paralel cu un servici sau o altă afacere). Această afacere poate fi gândită și ca o moștenire pentru copii dat fiind că plantațiile au o durată de viață de minim 15 ani. Cât privește profitul, nu aș vrea să arunc niște cifre  pur și simplu având în vedere că sunt mulți factori care intră în joc. Precizez doar că o livadă amplasată în condiții staționale corespunzătoare este mult mai rentabilă decât o suprafață similară cultivată cu cereale sau plante oleaginoase etc.

Ca investiție însă, e un pic mai pretențioasă și de aceea, cei care se gândesc să înființeze plantații pomicole e bine să apeleze la consultanți. Sunt investiții pe termen lung, destul de costisitoare și orice greșeală făcută în faza de înființare poate duce la efecte grave mai apoi, fie în faza de creștere și dezvoltare a livezii, fie în faza de exploatare.

Din punct de vedere legislativ, la înființarea unei plantații pomicole va trebui să avem în vedere prevederile Legii nr. 348/2003 numită și Legea pomiculturii(cu actualizările ulterioare, bineînțeles). Iată de exemplu ce prevede la art. 13:

„Art. 13. –

(1) Plantațiile de pomi cu suprafață mai mare de 0,5 ha și cele de arbuști fructiferi de peste 0,2 ha, situate în zone, bazine și centre consacrate, se înființează în baza autorizației de plantare eliberate de direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și, respectiv, a municipiului București.

(2) Pentru plantațiile de pomi cu suprafața mai mare de 2 ha și pentru plantațiile de arbuști fructiferi cu suprafața mai mare de 0,5 ha autorizația de plantare se eliberează în baza unui proiect de înființare a plantației pomicole elaborat de persoane autorizate și avizat de institutul de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură sau de stațiunea de cercetare-dezvoltare pomicolă din zonă.”

De asemeni, se va ține cont de Legea nr. 60/2007 care prevede la art 46:

„Art. 46. –

Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

  1. a) înființarea plantațiilor cu suprafețe mai mari de 0,5 ha de pomi fructiferi și a suprafețelor mai mari de 0,2 ha de arbuști fructiferi de fiecare operator economic sau de familie ori extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizație de plantare.”

Vom trece în revistă câteva aspecte de mare interes pe care trebuie să le aibă în vedere un fermier ce dorește să înființeze o plantație pomicolă, pe lângă respectarea legislației în vigoare din care am enumerat mai sus.

  1. Analiza condițiilor staționale – La alegerea locului pentru înființarea livezii concură mai multe aspecte necesar a fi clarificate, cum ar fi: tipul de sol, topografia, aspectul general, înclinația terenului sau existența apei. Factorii climatici includ temperaturile medii, minime și maxime absolute lunare, cuantumul temperaturilor medii diurne pozitive și negative (unitățile de frig), umiditatea, vântul, precipitațiile anuale și lunare (mm) sau alte forme de precipitații cu frecvența asociată- grindina, gerurile de revenire de primăvară. Dacă se elaborează proiect de plantație atunci cu siguranță se va elabora și un studiu pedologic ce va stabili bonitatea stațiunii pentru speciile pomicole. Se va acorda importanța cuvenită analizelor de sol, însă ne vom preocupa să aflăm dacă în areal ce urmează a se planta se manifestă fenomenul de îngheț târziu. Un astfel de fenomen afectează înflorirea pomilor cu implicații directe asupra fructificației.O investiție serioasă trebuia să ia în calcul și un sistem de irigație care să ajute la compensarea deficitului hidric în sezonul vegetal. Disponibilitatea apei este esențială, nu veți putea produce eficient, pe măsura potențialului genetic, dacă nu aveți apă suficientă! Apa este una dintre intrările în sistem dintre cele mai scumpe, sursa de apă trebuie să fie una de încredere, asigurată permanent. Livada dumneavoastră este dependentă de apă, de o irigație regulată, în funcție de condițiile existente (vreme și perioada de vegetație). Managementul irigației este extrem de important: frecvența irigării, umiditatea din sol, cantitatea de apă necesară pentru fiecare pom, integritatea sistemului, corecta funcționare a acestuia sunt operațiuni zilnice, ce necesită o programare și execuție atentă.Managementul irigației poate fi făcut astfel încât să se reducă vigoarea pomilor fără a se penaliza calitatea livezii și randamentul acesteia în producție, printr-o tehnică de irigație prin deficit reglementat (RDI). Reducerea programată strategic a apei în anumite momente va conduce și la economii de apă dar în primul rând la reducerea creșterii vegetative, fără a afecta dimensiunea și calitatea fructelor, obiectivul dumneavoastră principal în livadă celălalt obiectiv fiind de a asigura o vigoare suficientă necesară dezvoltării viitoare a lăstarilor și de a canaliza energia rămasă pentru producția de fructe.Există mai multe soluții în acest sens, funcție de sursa de apă, distribuirea acesteia în plantații etc. În Spania am avut ocazia să văd un sistem ce folosea energia solară(panouri fotovoltaice) pentru a alimenta pompa ce scotea apa din pânza freatică. Poate fi o soluție bună și în condițiile de la noi mai ales că de cele mai multe ori nu există posibilitatea de alimentare la rețeaua publică de electricitate, bineînțeles luând în calcul adîncimea de forare, costurile de înființare și de exploatare a sistemului. Sistemul de irigație va asigura și fertilizarea plantației asigurând nutrienții pomilor cu eficacitate maximă.
  2. Tehnologia ce va fi abordată. Vom avea în vedere soiuri care valorifică cel mai bine potențialul local. Cercetarea în domeniu a produs soiuri cu fructe cu calități deosebite, cu coacere mai timpurie sau mai târzie etc. Soiurile înalt productive au nevoie de susținere și în acest sens putem avea în vedere un sistem de susținere din stâlpi de beton precomprimat/metalici/lemn, după posibilități. Ca dotare minimă, e nevoie de un tractor de livadă, o cositoare, o instalație pentru stropit, o stație meteo. Când începe fructificația pomilor e bine să avem  plasă antigrindină sau plasă anti-ploaie (mai ales la fructe precum cireșul) pentru a evita crăparea fructelor. Se va avea în vedere folosirea alertelor de dăunători pentru a stabili când e nevoie de stropire și cu ce substanțe. În felul acesta se vor face economii de bani, de muncă dar se va proteja totodată și mediul. În aceste condiții de tehnologie și dotare necesarul de forță de muncă nu va fi foarte mare! Vom lua măsuri de protecție la furturi sau vandalisme prin realizarea unei împrejmuiri corespunzătoare.

Punctele cheie pe harta riscurilor sunt reprezentate de polenizare, controlul bolilor și al dăunătorilor precum și de factorii climatici extremi cum sunt seceta, geruri severe, înghețul, grindina, vântul sau căldura excesivă. Producția și calitatea recoltei sunt un rezultat al managementului integrat al solului, irigației, coroanei și nutriției. Aceste inputuri sunt dependente unele de celelalte așa cum apa și nutriția nu pot fi separate de solul ce susține sistemul radicular, care la rândul său dictează performanța coroanei și pe cale de consecință, producția de fructe.

Ceea ce ar mai trebui să știe fermierul care dorește să investească într-o plantație pomicolă este că poate primi sprijin din fonduri europene în baza sub-măsurii 4.1a din PNDR.

Fondurile nerambursabile vor fi acordate beneficiarilor eligibili pentru investiții corporale şi/sau necorporale, conform următoarei liste indicative a cheltuielilor eligibile:

  • reconversia plantațiilor existente, inclusiv costurile pentru defrișare, materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină, inclusiv generatoare terestre Antigrindină, îngheț, caniculă, ploaie și insecte, echipamente de irigaţii la nivelul exploatațiilor, containere generator pompe irigat, sere, solarii, tunele joase, macrotunele etc.
  • înfiinţarea de plantații pomicole, inclusiv costurile pentru materiale de plantare, sisteme de susținere, pregătirea solului, lucrări de plantare, sisteme de protecție pentru grindină,îngheț, caniculă, ploaie și insecte containere, generator pompe irigat, sere, solarii, tunele joase, macrotunele etc.
  • înfiinţarea, extinderea și/ sau modernizarea sistemelor de depozitare, condiționare, și ambalare şi a unităţilor de procesare la nivelul exploatației, inclusiv unităţi de procesare mobile, laboratoare de analiză pentru testarea produselor aferente activității proprii, containere frigorifice refrigerare, containere frigorifice congelare cu camera prerăcire, grup containere condiționare, spații de depozitare (fertilizanți, pesticide, ambalaje, inventar mărunt) etc.
  • pentru respectarea condițiilor de igienă, de protecție a muncii, sanitar-veterinare și a fluxului tehnologic, sunt eligibile spațiile destinate personalului de producție: vestiare tip filtru pentru muncitori, biroul sefului de fermă, spațiu pentru pregătirea și servirea mesei, toalete ecologice etc.).
  • sisteme audio/ video de supraveghere, monitorizare și control a plantației şi a fluxurilor tehnologice din exploataţia pomicolă, sisteme de iluminat perimetral al plantației pomicole şi/ sau al zonelor unde se desfășoară procesele tehnologice ale exploataţiei pomicole, stație meteo aferentă plantației pomicole, cabine pază;
  • achiziţionarea, inclusiv prin leasing, de mașini/ utilaje şi echipamente noi, inclusiv echipamente de irigaţii la nivelul exploatațiilor, remorci agricole/ tehnologice, în limita valorii de piaţă a bunului respectiv.
  • amenajarea, construcția, dotarea spațiilor de desfacere din cadrul exploatației și alte activități de marketing (autorulote, dozatoare (automate) de sucuri naturale şi alte produse din sectorul pomicol) etc.

Mai rămâne o ultimă problemă de rezolvat care poate da mari bătăi de cap fermierului: comercializarea producției în condiții de profit! Constatăm că piața din România este invadată de fructe din import. O soluție pentru fermierii români ar fi să se asocieze pentru a crea la comun spații de depozitare corespunzătoare, instalații de sortat, de ambalat dar și pentru a suporta mai mulți la un loc cheltuielile legate de marketing și publicitate. Fructele noastre pot avea mare căutare la export dar a face export nu e la îndemâna oricărui fermier!

Avându-se în vedere oportunitatea de finanțare din fonduri europene, sectorul pomicol necesită o mai mare atenție. În cele de mai sus nu am epuizat subiectul. Doar am dorit să atrag atenția celor dornici de a face investiții în pomicultură. Pentru mai multe informații ne puteți contacta la adresele de mai jos. Proiectele din domeniul pomiculturii necesită studiu de fezabilitate astfel că trebuie demarate din timp. Vă așteptăm cu solicitări în acest sens.

Consultant: ing. Popa Ionel – S.C.DUPLICOM GRUP S.R.L. Mobil: 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com, https://www.facebook.com/duplicomgrup

de Popa Ionel

Alături de Simona!

Ionel POPA

După finala pierdută de Simona Halep la Roland Garros am fost neplăcut surprins să citesc o groază de-a invective la adresa ei! Mi se întărește convingerea că lipsa de respect față de adevăratele valori e una din cauzele pentru care stăm în coada Europei. Ce poveste de succes ar fi făcut americanii dacă Simona Halep era a lor! Mulți dintre noi însă, prea mulți, nu numai că o criticăm, dar îi adresăm jigniri de dimineață până seara! Avem dreptul să-i analizăm jocul, mai ales dacă ne pricepem. Dar nu avem dreptul de a o jigni! Indiferent cât ai pierdut la pariuri, nu ai dreptul s-o împroști pe Simona Halep!

Ce văd eu la Simona Halep? E unul din cele mai bune modele pentru tânăra generație. Provine dintr-o familie modestă, a ajuns la succes treaptă cu treaptă, cu multă muncă, cu multe sacrificii! E în primele 5 din lume de mult timp și a devenit cunoscută fiind foarte respectată pe întreaga planetă!  Este răsplătită pecuniar la fiecare concurs la care participă! Ce familie nu și-ar dori să aibă un astfel de copil? Cât de nesăbuit trebuie să fii s-o jignești?  Poate fi un bun model pentru oricine, dacă nu pentru tine, poate pentru copilul tău, poate pentru npoții tăi etc! Din punctul meu de vedere e mai bun model decât Sharapova sau Serena, ambele fiind găsite cu dopaj, una fiind sancționată, cealaltă chipurile avea  învoire, dar tot dopaj se cheamă! Și Simona a luptat cu ele în perioada când acestea se dopau și noi ce făceam, o criticam că pierde în finală! Simona a luptat cinstit și duce o mare luptă cu ea însăși! Nu e ușor să-ți ții în frâu emoțiile când țelul e atât de mare!  Norocul nostru este că Simona are un suflet mare, că iubește România și pe noi toți chiar dacă unii nu o merităm!

Dragi români, cu cât vom învăța mai repede să distingem și să apreciem adevăratele valori, cu atât mai repede vom evolua!  Întreaga societate ar trebui să știe să aprecieze munca cinstită, sacrificiile! Nu se poate să terfelim așa ușor valorile noastre reprezentative, adevărați ambasadori care aduc prestigiu României!

Personal, cer scuze Simonei Halep pentru faptul că unii conaționali îi aduc jigniri! Iartă-i Simona, nu știu ce fac!

de Popa Ionel

Dă-ne Doamne înțelepciune

Ionel Popa

În aceste vremuri vedem dezbateri furtunoase între putere și opoziție. Iată o știre din data de 11.07.2019: „Curtea Constituţională a României a dezbătut, joi, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de PNL – USR şi de preşedintele Klaus Iohannis asupra modificărilor aduse de Parlament Codului Penal şi Codului de Procedură Penală. Judecătorii au amânat pentru a şaptea oară o decizie, verdicul urmând a fi dat pe 29 iulie.”(www.libertatea.ro)
Tensiunile au drept cauză niște modificări la Codul Penal. De altfel de câțiva ani agenda politicienilor a fost ocupată cu ….lupta pe justiție. Teama că ar putea da socoteală pe seama averilor acumulate îi sperie pe mulți. Pensiile speciale, alt subiect aflat pe agenda politicienilor creează impresia că Parlamentul și Guvernul sunt doar pentru câțiva români…. Nu vreau să îmi dau cu părerea pe aceste subiecte. Îmi pare rău că acestea sunt temele care incită spiritele și creează falii în societatea noastră(și nu-i bine deloc), omițând alte aspecte care sunt mult mai alarmante și mai prioritare!Îmi pare rău că politicienii nu se concentrează și pe măsuri pentru masa mare de români . Consecințele sunt nefaste.

România stă în coada Europei și așa va fi pentru multă vreme dacă ai noștri  conducători nu se trezesc! În timp ce noi ne certăm unii cu alții, alte state construiesc de zor viitorul! Tineretul pleacă peste hotare imediat ce termină școala și muncește pe șantiere sau în uzine din întreaga Europă, și nu numai. Acele state fac creștere economică, singura ce poate duce la creșterea nivelului de trai. Tinerii noștri pun umărul la creșterea și mai mare a decalajului dintre România și restul statelor din UE. Între timp rămân în țară familii destructurate, bătrâni însingurați care de cele mai multe ori mor de parcă i-ar lovi niște blesteme: fie de frig(cine să le aducă lemne?), fie de foame, fie bolnavi neîngrijiți(cine să-i ajute să ajungă la un medic sau să ia un medicament?), fie arși pentru că fiind singuri nu sesisează că o scânteie le-a aprins patul, fie tâlhăriți, în cazul bătrânelor uneori și violate etc. Mulți români cad pradă depresiei și își iau viața…. Altădată bătrânii locuiau cu unul din copii. Acum copiii sunt plecați și bătrânii își duc zilele în condiții din ce în ce mai grele. Mai ales în mediul rural situația e cea mai cruntă.

Mulți copii sunt în grija bunicilor. Deseori familiile se destramă ca urmare a plecărilor în străinătate și copiii se separă. Unii cu mama, alții cu tata, dar de crescut îi cresc bunicii.

Acestea sunt realitățile vremurilor actuale. În sate natalitatea e din ce în ce mai scăzută, nunțile tot mai puține, doar decesele respectă statisticile…..deocamdată.Multe sate suferă scăderi masive de populație….

Ca efecte colaterale, se pierd tradiții, devenim mai egoiști, mai frustrați, mai descurajați, mai încrâncenați(mai ales față de policitieni dar și între noi)…..

Contracararea acestor situații necesită acțiune rapidă, concentrată, inteligentă pe mai multe planuri. Soluțiile nu țin de creșterea pensiilor. Nici măcar lupta împotriva corupției nu va rezolva problemele. Îmi pare rău că trebuie să spun asta. Un exemplu îmi vine în minte: am combătut corupția din fotbal… și? Rezultatul e că aproape nu mai avem fotbal. Să ne imaginăm o situație: un bolnav canceros e dus la spital. Medicul îl bagă în operație. Iese la sfârșit pe hol și familia bolnavului îl întreabă:

-Domn doctor, ați rezolvat cu cancerul?

-Da, l-am extras!

-Bravo domn doctor, felicitări!

-Mulțumesc dar pacientul e mort!

-Păi cum așa domn doctor?

-Nu a rezistat operației, era slăbit, a trebuit să operăm mai multe organe că era un cancer extins, am afectat funcționarea și a inimii, și a rinichilor, și a plămânilor, i-a trebuit sânge și nu prea am avut suficient…asta a fost. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cam asta e și cu lupta anticorupție…că tot comparăm corupția cu un cancer…

Cred că e nevoie de a se identifica alte soluții care să determine dezvoltarea României care să combată indirect și corupția, iar aceste metode radicale care produc multă tensiune, să fie folosite cât mai puțin. Poate nu ar fi rău să aruncăm o privire în curtea bisericii care stă mult mai unită de peste 2000 de ani…Să vedem ei cum se conduc?

Mă gândesc că soluțiile țin de creștere economică, de creșterea productivității muncii, de creșterea numărului locurilor de muncă, de creșterea exporturilor, de dezvoltarea infrastructurii, de creșterea veniturilor salariale pe seama eficientizării IMM-urilor etc. În această zonă ar trebui să se acționeze preponderent. Orice întârzieri în luarea de măsuri în sensul celor de mai sus va duce la depopularea în continuare a țării, la destructurarea în continuare a familiilor, la pierderea încrederii în politicieni, la tensionarea și mai mare a populației și aș mai putea enumera consecințe la care mi-e și groază să le enumăr. De aceea, simt o stare de dezgust față de clasa politică ce nu reușește să rămână concentrată pe teme de importanță vitală și se pierde în teme ce țin de unele grupuri de interese sau de anumite persoane. Orice guvern poate să abordeze măsuri din multe domenii, inclusiv măsuri de grațiere și amnistiere, nimeni nu se va supăra dacă se ține cont de anumite priorități și dacă poporul va simți cu adevărat o îmbunătățire a vieții. Închei cu câteva versuri scrise cu ceva timp în urmă:

Rugă pentru poporul meu

Binecuvântează Doamne, poporul român,

Dă-i puterea de-a rămâne în ţară stăpân

Miluieşte-l cu chibzuinţă şi înţelepciune

Întăreşte-l când îi cuprins de slăbiciune

Luminează-i Doamne calea, când o rătăceşte

Şi dă-i iertarea cuvenită, dacă mai greşeşte

Fereşte-i fiii săi mai aprigi cuprinşi de dezbinare

Nimic să nu le-aducă lor motiv de întinare

Uneşte-i Doamne pe toţi fraţii laolaltă

Să-şi croiască împreună aceeaşi soartă

Însufleţeşte în toţii fiii de naţie românească

Dorinţa de Unire în Dacia strămoşească

Întăreşte Doamne, la tot poporul meu

Iubirea de moşie, credinţa în Dumnezeu

Ajută-le Tu Doamne, să aibă spor în toate

Trăiască în a lor ţară, în cinste, în demnitate.

Aşa să ne-ajute Dumnezeu!

de Popa Ionel

Povestea vasului crăpat

O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.
La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
După 2 ani de aşa zisă nereuşită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:
– „Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit:
– „Ai observat că pe partea ta de drum sunt flori, însă pe cealaltă, nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai fi existat aceste frumuseţi care împrospătează casa.”

MORALA:
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să căutăm ce este bun în ea. Deci, nu uitaţi să mirosiţi florile de pe partea voastră a drumului!

de Popa Ionel

Eminescu, poetul național al românilor

Ionel Popa

Noi, românii, în fiecare an, pe data de 15 ianuarie îl sărbătorim pe Eminescu, poetul nostru național. Unui străin i-ar veni mai greu să înțeleagă de ce îl iubim noi așa mult pe Eminescu. Recunosc că sunt concetățeni de-ai noștri care nu-l apreciază pe Eminescu. Sunt și ei de înțeles…..au origini evreiești, grecești, rusești etc. La momentul actual însă, cred că toți cei ce trăiesc în spațiul de la „Nistru pân la Tisa” ar trebui să-l iubească pe Eminescu indiferent de origini. Unele scrieri de-ale poetului, fie că-s versuri sau proză, aduc atingere celor cu alte origini decât românești. Poate asta e cauza pentru care spun unii că Eminescu nu are universalitate. Pentru mine cred că lucrurile stau altfel. Eminescu aducea atingere celor cu alte origini în contextul perioadei în care a scris. Și ne vine ușor acum să înțelegem pentru că unele fapte se petrec din nou. În perioada de activitate a lui Eminescu străinii cumpărau cu nesaț terenuri de la noi. Țăranii împroprietăriți de Cuza, mai apoi de Regele Carol I după Războiul de Independență, erau momiți să-și vândă pământul. În felul acesta românii rămâneau slugi pe moșiile noilor proprietari.

Eminescu a iubit enorm poporul român, a iubit enorm pe români! Nu putea sta cu mâinile în sân să asiste la suferința poporului român! El lua atitudine cu întreaga sa ființă. Și una din poeziile cunoscute în care își manifesta dragostea față de români în defavoarea străinilor este „Doina”. Iată varianta necenzurată:

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a calare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra Dornii

Au umplut omida cornii

Și străinul te tot paște,

De nu te mai poți cunoaște.

Sus la munte, jos la vale

Și-au făcut dușmanii cale;

Din Sătmar pâna ‘n Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vara vara lui

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoiu

Curg dușmanii în puhoiu

Și s-așează pe la noi;

Și cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboară paserile toate

De neagra străinătate.

Numai umbra spinului

La ușa creștinului.

Își desbracă țara sânul,

De-i bea laptele străinul.

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleacă

Și isvoarele îi seacă

Sărac în țară săracă!

Cine-au îndragit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia.

Ștefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toata grija schitului,

Lasă grija Sfinților

În sama părinților,

Clopotele să le tragă

Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,

Doar s-a ‘ndura Dumnezeu

Ca să-ți mântui neamul tău!

Tu te ‘nalță din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Și Moldova adunând.

De-i suna din corn odată,

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

Îți vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară

Din hotară în hotară,

Îndrăgi-i-ar ciorile

Și spânzurătorile!

Cine ne-au adus Jidanii

Nu mai vază zi cu anii

Ci să-i scoată ochii corbii

Să ramâe ‘n drum cu orbii

Cine ne-au adus pe Greci

N’ar mai putrezi în veci

Cine ne-au adus Muscalii

Prăpădi-l-ar focul jalei

Să-l arză să-l dogorească

Neamul să i-l prăpădească

Cine ține cu străinii

Mânca-i-ar inima cânii

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia

Dacă „lovea” cu pana în evrei, greci sau ruși nu înseamnă că era antisemit. Pur și simplu, îl durea faptul că România era „ocupată” de străini iar poporul român era obidit. Are justificare Eminescu la aceste acțiuni? Eu zic că da!

Exemplară este iubirea lui Eminescu față de românii obidiți! Iubire necondiționată! Nu-i critica, nu-i dojenea, nu le dădea lecții! Doar îi iubea și le lua apărarea. Lovea în absolut oricine nu respecta poporul român. E ceva rău în asta? Eu zic că nu. Dacă „lovea” cu pana în unii preoți, nu înseamnă că era ateu. Nimic mai fals! Iată ce scria la un moment dat: „Cât privește atitudinea așa-zișilor liber-cugetători, care ridică glasul împotriva credinței de două milenii a unui popor născut creștin, putem observa poziția desăvârșitului român, exprimată cu prilejul unor tensiuni iscate de înhumarea la Curtea de Argeș, fără slujbă religioasă, a unui fiu de preot din ținutul Iașilor. (…) Iată atitudinea categorică a lui Eminescu:

“…nu cugetarea liberă, ci absoluta lipsă de cugetare ar fi putut dicta această pretinsă dorință care stă în contra istoriei noastre de veacuri, opunând toleranței noastre recunoscute intoleranța greoaie și ignorantă a unor instincte de neorânduială și barbarie spirituală și morală. Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră; ea ne-a ferit de înghițirea altor popoare cotropitoare, ea este arma de apărare și sprijinitoarea milioanelor de români. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican, universal, și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e. E jalnic cum a ajuns străinii a impune lecțiile lor de nihilism episcopului de Argeș, iar ritul, asemenea necreștin al redactorilor de la „Românul” țin hangul impertinenței dușmanilor bisericii noastre”. Când nu ești unul din primele trei popoare ale Europei sau ale Asiei există riscul ca cei mari să te înghită. Și știm acum ce a însemnat Imperiul austro-ungar pentru poporul român sau Imperiul rus sau URSS etc. Ăștia mari s-au dezvoltat, au evoluat materialicește. Noi am bătut pasul pe loc pentru că mereu plăteam tribut. Ba la unii, ba la alții. Eminescu dorea un alt viitor României pentru că știa că merită mai mult. Să ne reamintim poezia: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Să scrii astfel de versuri, cu siguranță înseamnă să iubești România cu toată ființa. Dar a plătit cu prețul vieții pentru asta. A trăit în lipsuri materiale și s-a stins prematur.Poate că într-un alt context alta ar fi fost opera. Dar poate nu l-am fi iubit la fel de mult!

Eminescu a șlefuit limba, a pus-o în valoare și creația lui ne dă deșteptarea din când în când. Doar să fie cunoscută. E de datoria oricăruia dintre noi să-l promovăm pentru că înseamnă esența sufletului românesc.

de Popa Ionel

Întâi dragostea – Ernest Bernea

„Omul e singur şi sărac, ca un ecou fugar printre stâncile unui munte. Omul e trist, făptură rătăcită şi slabă, orfan al darurilor dumnezeieşti, sărman al înţelesului şi bucuriei, poartă deschisă tuturor îngenunchierilor.Om, omule bun, pune în cugetul şi fapta ta întâi dragostea. Întâi dragostea… Nu dragostea nesăţioasă, dragostea de bogăţie, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumuseţe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn şi creaţie. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrăneşte pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial.

Dragostea este cheia şi a veşniciei. Dragostea împrăştie urâtul, urâtul singurătăţii, topeşte răul, răul întunericului, alungă tiparele şi hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni fiinţă nouă şi roditoare. Dragostea naşte şi pârguieşte rodul, transfigurează şi înalţă sufletul; prin ea dumnezeiasca faţă joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Acolo unde nu e dragoste, stăpânesc întunericul şi urâtul, acolo unde nu e dragoste înfloresc trufia, pizma, nedreptatea şi toate chipurile prostiei omeneşti.

Omul care nu iubeşte nu înţelege nimic din lumea lucrurilor văzute şi ascunse. Graiul minunilor îi este cu desăvârşire închis. Acolo unde nu este dragoste nu este nici cunoştinţă adâncă. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Dumnezeul întrupat ne-a dezvăluit lumea nouă, adevărul, viaţa şi puterea prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Să iubeşti un copac, o floare, un copil, o femeie, să iubeşti pământul aspru şi cerul boltit albastru, să iubeşti totul, chipuri şi sensuri, totul: joc, cântec, lumină, jocul şi armonia cosmică, să iubeşti îndeosebi omul, fratele tău, bun sau ticălos, tare sau slab, să-l iubeşti pe Dumnezeu cu puterile tale însutite peste fiinţa ta legată de păcat.

Cine nu iubeşte, nu are simţuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipeşte în liniştea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine şi frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie şi-l creşte dragostea…

Întâi dragostea. Dragostea care înfloreşte cireşul, care creşte copilul, care satură flămândul, care mângâie răstignitul, dragostea lui Dumnezeu pentru creaţia Sa. Aşa vine pacea, pacea desăvârşită, pacea raiului şi a vieţii veşnice. Pământul e uşor sub pasul tău, uşor ca arborul gândurilor pure, omule, lumina creşte şi înfloreşte pe buzele, pe ochii, pe cerul minunilor puse acolo de degetul lui Dumnezeu.

Când ai pornit să fii om să ştii că dragostea e cea dintâi virtute, ea este semnul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste şi mâna ta bâlbâie. Caută sâmburele vieţii. E în tine!’

Textul integral poate fi și ascultat în clipul următor. Audiție plăcută!

de Popa Ionel

Pilda unui samurai

Lângă Tokio trăia un vestit războinic Samurai care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai.
Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aștepta până când adversarul făcea prima mișcare și apoi contraataca cu viteză……

În clipul ce urmează puteți asculta întreaga pildă. Audiție plăcută!

de Popa Ionel

„Minciuna” (din „Îndemn la simplitate” – Ernest Bernea)

„Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică mai ales pe masa oamenilor de sus. Poleită cu nume de inteligenţă, diplomaţie sau alte meşteşuguri, minciuna cheamă, leagă şi dezleagă, preface şi mai ales farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă crudelor, dar mai puţin frumoaselor, adevăruri.

Minciuna este prezentă în viaţa noastră nu numai pentru că sunt oameni mincinoşi, oameni care suflă continuu cuvinte rotunde şi subţiri ca băşicile. Ea este cultivată şi de o altă categorie, de aceea a trufaşilor. Omului îi place minciuna, îi place să fie minţit. Spune cuiva un lucru adevărat; spune-i direct tot ce crezi nedemn şi urât din gândul şi fapta sa. Vei culege imediat ura şi dispreţul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate şi vei culege sigur dragostea şi preţuirea sa. Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea să gândească, nu vrea să lupte, nu vrea să renunţe pentru a-şi întări făptura atât de goală şi nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaştinile netulburate.

Ah, omule, cum îţi mai miroase sufletul de la distanţă! Omul cinstit supără; supără pentru că sfarmă urâtul din preajma lui şi cutremură casele deprinderilor rele. Omul cinstit incomodează; incomodează pentru că prezenţa lui nu cultivă florile urât mirositoare ale minciunii şi ale furtişagului. Climatul cinstei este aspru, este tare de nu poate rezista orice făptură cu nume de om. Climatul cinstei cere forţă, cere eroism, cere despicarea lucrurilor până-n esenţa şi sensul lor adevărat. Pieptul plăpând al omului arareori rezistă marilor înălţimi.”