Dă-ne Doamne înțelepciune

Ionel Popa

În aceste vremuri vedem dezbateri furtunoase între putere și opoziție. Iată o știre din data de 11.07.2019: „Curtea Constituţională a României a dezbătut, joi, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate de PNL – USR şi de preşedintele Klaus Iohannis asupra modificărilor aduse de Parlament Codului Penal şi Codului de Procedură Penală. Judecătorii au amânat pentru a şaptea oară o decizie, verdicul urmând a fi dat pe 29 iulie.”(www.libertatea.ro)
Tensiunile au drept cauză niște modificări la Codul Penal. De altfel de câțiva ani agenda politicienilor a fost ocupată cu ….lupta pe justiție. Teama că ar putea da socoteală pe seama averilor acumulate îi sperie pe mulți. Pensiile speciale, alt subiect aflat pe agenda politicienilor creează impresia că Parlamentul și Guvernul sunt doar pentru câțiva români…. Nu vreau să îmi dau cu părerea pe aceste subiecte. Îmi pare rău că acestea sunt temele care incită spiritele și creează falii în societatea noastră(și nu-i bine deloc), omițând alte aspecte care sunt mult mai alarmante și mai prioritare!Îmi pare rău că politicienii nu se concentrează și pe măsuri pentru masa mare de români . Consecințele sunt nefaste.

România stă în coada Europei și așa va fi pentru multă vreme dacă ai noștri  conducători nu se trezesc! În timp ce noi ne certăm unii cu alții, alte state construiesc de zor viitorul! Tineretul pleacă peste hotare imediat ce termină școala și muncește pe șantiere sau în uzine din întreaga Europă, și nu numai. Acele state fac creștere economică, singura ce poate duce la creșterea nivelului de trai. Tinerii noștri pun umărul la creșterea și mai mare a decalajului dintre România și restul statelor din UE. Între timp rămân în țară familii destructurate, bătrâni însingurați care de cele mai multe ori mor de parcă i-ar lovi niște blesteme: fie de frig(cine să le aducă lemne?), fie de foame, fie bolnavi neîngrijiți(cine să-i ajute să ajungă la un medic sau să ia un medicament?), fie arși pentru că fiind singuri nu sesisează că o scânteie le-a aprins patul, fie tâlhăriți, în cazul bătrânelor uneori și violate etc. Mulți români cad pradă depresiei și își iau viața…. Altădată bătrânii locuiau cu unul din copii. Acum copiii sunt plecați și bătrânii își duc zilele în condiții din ce în ce mai grele. Mai ales în mediul rural situația e cea mai cruntă.

Mulți copii sunt în grija bunicilor. Deseori familiile se destramă ca urmare a plecărilor în străinătate și copiii se separă. Unii cu mama, alții cu tata, dar de crescut îi cresc bunicii.

Acestea sunt realitățile vremurilor actuale. În sate natalitatea e din ce în ce mai scăzută, nunțile tot mai puține, doar decesele respectă statisticile…..deocamdată.Multe sate suferă scăderi masive de populație….

Ca efecte colaterale, se pierd tradiții, devenim mai egoiști, mai frustrați, mai descurajați, mai încrâncenați(mai ales față de policitieni dar și între noi)…..

Contracararea acestor situații necesită acțiune rapidă, concentrată, inteligentă pe mai multe planuri. Soluțiile nu țin de creșterea pensiilor. Nici măcar lupta împotriva corupției nu va rezolva problemele. Îmi pare rău că trebuie să spun asta. Un exemplu îmi vine în minte: am combătut corupția din fotbal… și? Rezultatul e că aproape nu mai avem fotbal. Să ne imaginăm o situație: un bolnav canceros e dus la spital. Medicul îl bagă în operație. Iese la sfârșit pe hol și familia bolnavului îl întreabă:

-Domn doctor, ați rezolvat cu cancerul?

-Da, l-am extras!

-Bravo domn doctor, felicitări!

-Mulțumesc dar pacientul e mort!

-Păi cum așa domn doctor?

-Nu a rezistat operației, era slăbit, a trebuit să operăm mai multe organe că era un cancer extins, am afectat funcționarea și a inimii, și a rinichilor, și a plămânilor, i-a trebuit sânge și nu prea am avut suficient…asta a fost. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Cam asta e și cu lupta anticorupție…că tot comparăm corupția cu un cancer…

Cred că e nevoie de a se identifica alte soluții care să determine dezvoltarea României care să combată indirect și corupția, iar aceste metode radicale care produc multă tensiune, să fie folosite cât mai puțin. Poate nu ar fi rău să aruncăm o privire în curtea bisericii care stă mult mai unită de peste 2000 de ani…Să vedem ei cum se conduc?

Mă gândesc că soluțiile țin de creștere economică, de creșterea productivității muncii, de creșterea numărului locurilor de muncă, de creșterea exporturilor, de dezvoltarea infrastructurii, de creșterea veniturilor salariale pe seama eficientizării IMM-urilor etc. În această zonă ar trebui să se acționeze preponderent. Orice întârzieri în luarea de măsuri în sensul celor de mai sus va duce la depopularea în continuare a țării, la destructurarea în continuare a familiilor, la pierderea încrederii în politicieni, la tensionarea și mai mare a populației și aș mai putea enumera consecințe la care mi-e și groază să le enumăr. De aceea, simt o stare de dezgust față de clasa politică ce nu reușește să rămână concentrată pe teme de importanță vitală și se pierde în teme ce țin de unele grupuri de interese sau de anumite persoane. Orice guvern poate să abordeze măsuri din multe domenii, inclusiv măsuri de grațiere și amnistiere, nimeni nu se va supăra dacă se ține cont de anumite priorități și dacă poporul va simți cu adevărat o îmbunătățire a vieții. Închei cu câteva versuri scrise cu ceva timp în urmă:

Rugă pentru poporul meu

Binecuvântează Doamne, poporul român,

Dă-i puterea de-a rămâne în ţară stăpân

Miluieşte-l cu chibzuinţă şi înţelepciune

Întăreşte-l când îi cuprins de slăbiciune

Luminează-i Doamne calea, când o rătăceşte

Şi dă-i iertarea cuvenită, dacă mai greşeşte

Fereşte-i fiii săi mai aprigi cuprinşi de dezbinare

Nimic să nu le-aducă lor motiv de întinare

Uneşte-i Doamne pe toţi fraţii laolaltă

Să-şi croiască împreună aceeaşi soartă

Însufleţeşte în toţii fiii de naţie românească

Dorinţa de Unire în Dacia strămoşească

Întăreşte Doamne, la tot poporul meu

Iubirea de moşie, credinţa în Dumnezeu

Ajută-le Tu Doamne, să aibă spor în toate

Trăiască în a lor ţară, în cinste, în demnitate.

Aşa să ne-ajute Dumnezeu!

Dorința românului din 1862 – Alecu Donici

Să fie România de-acum în veci unită
Şi propăşind în toate să fie ea menită,
La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus,
Ca cele de apus.

Să aibă România industrie şi arte,
Şcoli bune, răspândite în orişicare parte;
Încât românii toţi să fie luminaţi
Ca cei de stat bărbaţi.

Să fie România întinsă, mare, lungă,
Ca cei ce o aspiră la sânu-i să n-ajungă,
Să turbe alungând-o şi rătăcind în dar,
Să piară la hotar.

Să aibă România puternică armată,
În numele lui Ştefan ş-al lui Mihai chemată,
Ca orişicând prudenţa o luptă-ar rândui,
Să ştie birui.

Să fie România tot binecuvântată,
Ca ţară mult mănoasă, ca ţară-mbelşugată;
Străinul să-i aducă a sale bogăţii,
Pe-a ei producte vii.

Să aibă România comori asigurate,
Să aibă navigaţii, să-şi facă căi ferate;
Comerţul ei să fie activ şi răspândit,
Ca mijloc de-nflorit.

Să fie Domnitorul de Dumnezeu lăsat,
Ca să renască astfel frumoasa Românie,
Întru eternitate mult binecuvântat;
O fie, fie, fie!

Alecu Donici, sau Alexandru Donici, (n. 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin, azi Donici, Orhei – d. 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț) a fost un poet fabulist român basarabean.

Eminescu, poetul național al românilor

Ionel Popa

Noi, românii, în fiecare an, pe data de 15 ianuarie îl sărbătorim pe Eminescu, poetul nostru național. Unui străin i-ar veni mai greu să înțeleagă de ce îl iubim noi așa mult pe Eminescu. Recunosc că sunt concetățeni de-ai noștri care nu-l apreciază pe Eminescu. Sunt și ei de înțeles…..au origini evreiești, grecești, rusești etc. La momentul actual însă, cred că toți cei ce trăiesc în spațiul de la „Nistru pân la Tisa” ar trebui să-l iubească pe Eminescu indiferent de origini. Unele scrieri de-ale poetului, fie că-s versuri sau proză, aduc atingere celor cu alte origini decât românești. Poate asta e cauza pentru care spun unii că Eminescu nu are universalitate. Pentru mine cred că lucrurile stau altfel. Eminescu aducea atingere celor cu alte origini în contextul perioadei în care a scris. Și ne vine ușor acum să înțelegem pentru că unele fapte se petrec din nou. În perioada de activitate a lui Eminescu străinii cumpărau cu nesaț terenuri de la noi. Țăranii împroprietăriți de Cuza, mai apoi de Regele Carol I după Războiul de Independență, erau momiți să-și vândă pământul. În felul acesta românii rămâneau slugi pe moșiile noilor proprietari.

Eminescu a iubit enorm poporul român, a iubit enorm pe români! Nu putea sta cu mâinile în sân să asiste la suferința poporului român! El lua atitudine cu întreaga sa ființă. Și una din poeziile cunoscute în care își manifesta dragostea față de români în defavoarea străinilor este „Doina”. Iată varianta necenzurată:

De la Nistru pân’ la Tisa

Tot Românul plânsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân’ la Mare

Vin Muscalii de-a calare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra Dornii

Au umplut omida cornii

Și străinul te tot paște,

De nu te mai poți cunoaște.

Sus la munte, jos la vale

Și-au făcut dușmanii cale;

Din Sătmar pâna ‘n Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vara vara lui

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoiu

Curg dușmanii în puhoiu

Și s-așează pe la noi;

Și cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboară paserile toate

De neagra străinătate.

Numai umbra spinului

La ușa creștinului.

Își desbracă țara sânul,

De-i bea laptele străinul.

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleacă

Și isvoarele îi seacă

Sărac în țară săracă!

Cine-au îndragit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia.

Ștefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las’ Arhimandritului

Toata grija schitului,

Lasă grija Sfinților

În sama părinților,

Clopotele să le tragă

Ziua ‘ntreagă, noaptea ‘ntreagă,

Doar s-a ‘ndura Dumnezeu

Ca să-ți mântui neamul tău!

Tu te ‘nalță din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Și Moldova adunând.

De-i suna din corn odată,

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori

Îți vin codri ‘n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară

Din hotară în hotară,

Îndrăgi-i-ar ciorile

Și spânzurătorile!

Cine ne-au adus Jidanii

Nu mai vază zi cu anii

Ci să-i scoată ochii corbii

Să ramâe ‘n drum cu orbii

Cine ne-au adus pe Greci

N’ar mai putrezi în veci

Cine ne-au adus Muscalii

Prăpădi-l-ar focul jalei

Să-l arză să-l dogorească

Neamul să i-l prăpădească

Cine ține cu străinii

Mânca-i-ar inima cânii

Mânca-i-ar casa pustia

Și neamul nemernicia

Dacă „lovea” cu pana în evrei, greci sau ruși nu înseamnă că era antisemit. Pur și simplu, îl durea faptul că România era „ocupată” de străini iar poporul român era obidit. Are justificare Eminescu la aceste acțiuni? Eu zic că da!

Exemplară este iubirea lui Eminescu față de românii obidiți! Iubire necondiționată! Nu-i critica, nu-i dojenea, nu le dădea lecții! Doar îi iubea și le lua apărarea. Lovea în absolut oricine nu respecta poporul român. E ceva rău în asta? Eu zic că nu. Dacă „lovea” cu pana în unii preoți, nu înseamnă că era ateu. Nimic mai fals! Iată ce scria la un moment dat: „Cât privește atitudinea așa-zișilor liber-cugetători, care ridică glasul împotriva credinței de două milenii a unui popor născut creștin, putem observa poziția desăvârșitului român, exprimată cu prilejul unor tensiuni iscate de înhumarea la Curtea de Argeș, fără slujbă religioasă, a unui fiu de preot din ținutul Iașilor. (…) Iată atitudinea categorică a lui Eminescu:

“…nu cugetarea liberă, ci absoluta lipsă de cugetare ar fi putut dicta această pretinsă dorință care stă în contra istoriei noastre de veacuri, opunând toleranței noastre recunoscute intoleranța greoaie și ignorantă a unor instincte de neorânduială și barbarie spirituală și morală. Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră; ea ne-a ferit de înghițirea altor popoare cotropitoare, ea este arma de apărare și sprijinitoarea milioanelor de români. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican, universal, și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e. E jalnic cum a ajuns străinii a impune lecțiile lor de nihilism episcopului de Argeș, iar ritul, asemenea necreștin al redactorilor de la „Românul” țin hangul impertinenței dușmanilor bisericii noastre”. Când nu ești unul din primele trei popoare ale Europei sau ale Asiei există riscul ca cei mari să te înghită. Și știm acum ce a însemnat Imperiul austro-ungar pentru poporul român sau Imperiul rus sau URSS etc. Ăștia mari s-au dezvoltat, au evoluat materialicește. Noi am bătut pasul pe loc pentru că mereu plăteam tribut. Ba la unii, ba la alții. Eminescu dorea un alt viitor României pentru că știa că merită mai mult. Să ne reamintim poezia: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge duşman fumegând,

Şi deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăţie

Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,

Viaţa în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală şi mândrie,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Să scrii astfel de versuri, cu siguranță înseamnă să iubești România cu toată ființa. Dar a plătit cu prețul vieții pentru asta. A trăit în lipsuri materiale și s-a stins prematur.Poate că într-un alt context alta ar fi fost opera. Dar poate nu l-am fi iubit la fel de mult!

Eminescu a șlefuit limba, a pus-o în valoare și creația lui ne dă deșteptarea din când în când. Doar să fie cunoscută. E de datoria oricăruia dintre noi să-l promovăm pentru că înseamnă esența sufletului românesc.

Importanța legii la….Socrate

Ionel Popa

Una din capodoperele pictorului Jacques-Louis David (n. 30 august 1748 – d. 29 decembrie 1825) care a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic, o reprezintă tabloul: Moartea lui Socrate. Pictura are dimensiunile 129.5 x 196.2 cm, este din ulei pe carton și este datată 1787. Tabloul a fost comandat lui David de către Charles-Michel Trudaine de la Sablière. El este expus în prezent la Muzeul Metropolitan de Artă din New York.

Subiectul este deosebit de interesant. Socrate a fost considerat cel mai înțelept om al antichității.

Învățăturile sale au fost cele care, în anul 399 î.Hr., l-au adus într-o situație conflictuală fatală cu autoritățile statului. Mai precis, el a fost dat în judecată pentru „împietate” sub două capete de acuzare: „coruperea tinerilor și „neglijarea zeilor slăviți de cetate și practicarea unor inovații religioase”.

Acuza de corupere a tinerilor atenieni formulată împotriva lui Socrate nu avea implicații sexuale. Coruperea consta în faptul că Socrate îi învăța pe adolescenți să pună sub semnul întrebării înțelepciunea părinților lor și a liderilor societății ateniene, fapt cu mult mai grav. Iar când oracolul din Delfi a anunțat că nici un bărbat „nu este mai înțelept decât Socrate”, membrii de frunte ai societății ateniene au fost cuprinși de dispreț și de invidie. Politicienii cetății doreau exilarea filozofului (același lucru pe care-l doreau și multi părinți), însă nimeni nu dorea să-l ucidă, deoarece o asemenea măsură l-ar fi făcut – și l-a făcut – un martir în ochii adepților săi devotați. Totuși, înțeleptul Socrate a știut cum să-și pună în scenă o moarte memorabilă.

Procesul său s-a desfășurat în fața unui număr de 501 jurați, care aveau și rolul de judecători (numărul impar excludea posibilitatea unui verdict nedecis). Filozoful în vârstă de 70 de ani – care ura ipocrizia, detesta oportunismul și îmbrățișase un mod de viață virtuos, trăind în acord cu legile naturii – a fost găsit vinovat și pus să aleagă între exil și moarte. El a considerat exilul  drept o umilire. El predicase importanța legii, iar acum că legea îl declara vinovat – pe drept sau pe nedrept – a argumentat ca singura hotărâre onorabilă este moartea. A nu i se lua viața, a spus el, ar fi o crimă împotriva statului.

El și-a petrecut ultima zi acasă, răspunzând întrebărilor filozofice pe care i le-au pus prietenii. Pe la apusul soarelui s-a îmbăiat, pentru a evita „ca femeile să fie nevoite să mă spele dupa ce mor”. Soția sa, Xantipa, și fiii săi au fost primiți în încăperea sa pentru a-și lua rămas bun de la el, apoi și-a reluat cu discipolii conversația despre soarta sufletului uman, un subiect potrivit în circumstanțele respective. El a încercat să-i îmbărbăteze, argumentând că moartea este un lucru bun, nu rău.

La apariția călăilor numiți de tribunal ce veniseră ca martori, Socrate a poruncit: „Să mi se aducă otrava dacă este amestecată deja, dacă nu, să o amestece”.

Unul dintre călăi i-a oferit cucuta. „Ei bine, prietene„, a spus Socrate, „trebuie să te întreb, de vreme ce ai experiență în această privință, ce ar trebui să fac.”

„Nimic”, i-a replicat bărbatul, „doar să te plimbi după ce ai băut-o până când simți o greutate în a-ți mișca picioarele, iar, apoi, dacă te întinzi pe pat, otrava își va face singură efectul.”

Rugându-se zeilor, povestește Platon în Phedon, Socrate a dat amestecul pe gât. Discipolii săi au izbucnit în lacrimi, iar filozoful a rămas uimit: „Ce faceți, oameni buni? Motivul principal pentru care am gonit femeile a fost acela de a fi scutiți de astfel de neplăceri; căci am auzit că un bărbat trebuie să moară într-o liniște solemnă. Așa că vă rog să vă țineți firea.”

Am ținut să punctez atât pictorul, cât și tema tabloului, mai ales mesajul lui Socrate – legea trebuie respectată de către absolut orice cetățean. Bineînțeles, cu cât cetățeanul este mai în vârful societății cu atât mai mare este impactul de a respecta sau nu legea.

De ce să votăm – Ionel Popa

În această campanie electorală întâlnim foarte des opinia că „nu se merită să mergem la vot că oricum, nu se întâmplă nimic”. Sau că „am tot votat de 26 de ani și degeaba”. Astfel de mesaje au drept cauză frustrarea multor români care sunt nemulțumiți de clasa politică. Frustrarea este justificată într-o anumită măsură. Însă dacă dorim o schimbare în bine, nu absenteismul la vot e soluția, ba din contră, prezența masivă la vot! Din cauza nemulțumirilor de zi cu zi, a necunoașterii istoriei, suntem tentați în a deveni superficiali, ignoranți chiar. Asta e cel mai riscant pentru o democrație. Îmi vine în minte un banc:

Se zice că la un moment dat se întâlnesc întro celulă doi condamnați la moarte-unul prin tăierea capului și celălalt prin spânzurare. Cel de-al doilea îi spune primului:

-Mai rău de-atât nu se putea!

Dar iată că se deschide ușa celulei și gardianul anunță:

-Tu înainte de spânzurare vei fi jupuit de piele!

Ce ar trebui să înțelegeme din asta? Ignoranța față de viața politică a societății poate duce la și mai rău.

Dacă privim atenți un pic în istorie, avem exemple când lucrurile au luat-o razna. Chiar și astăzi vedem cum în unele state avem forme de dictatură, oameni persecutați politic, chiar forme mai grave de extremism.

Cu cât acordăm atenția cuvenită vieții politice, cu atât mai solidă va fi democrația de la noi, cu atât mai sigură va fi societatea în care trăim. Perfect nu va fi niciodată pentru că niciunul din noi nu suntem perfecți. Viața fiecăruia dintre noi, traiul, depind de foarte mulți factori. Poate e vorba de talent, de abilități, de perseverență, de șansă, de hărnicie etc. Însă ca acestea să se poată manifesta, la noi sau la copii noștri sau la nepoții noștri, în prezent sau viitor, avem nevoie de o societate democratică. Și unul din stâlpii democrației este prezența la vot. Este minima contribuție(care nu ar fi rău să devină obligatorie) a oricărui cetățean  la bunul mers a „cetății”.

Hai la vot, române!

 

hai-la-vot

 

Merg la vot! – Ionel Popa

În prag de alegeri, vin cu un mesaj pentru cei tineri: mergeți la vot! E vorba de viitorul vostru! Nu lăsați ca alții să decidă pentru voi!  Constatăm după fiecare alegeri că cei tineri nu se prea prezintă la vot. E o anumită indiferență care iată unde ne-a adus după 26 de ani de democrație! Dacă nu ești mulțumit de ce vezi, atunci ar trebui să verifici la câte alegeri ai participat. Poate că nu ai înțeles de ce trebuie să mergi la vot. O să încerc eu să te lămuresc un pic. Mergând la vot tu arăți candidaților că nu-ți este indiferent ce se întâmplă în plan politic în țară. Trebuie să-ți spun că politicienilor le place ca tu să nu vii la vot. Ei vor scoate la vot rudele lor, prietenii lor și vor intra la putere. Apoi vor trăi mai bine pentru că vor specula și mai departe indiferența ta.Ai să spui că nu vii la vot că ai meci sau că mergi la distracție etc. Dacă așa e, hai să te gândești la ceva. Întrecerea sportive la care vei participa are nevoie pentru buna desfășurare de o locație sigură. Indiferent cât de înverșunată va fi lupta sportivă, mai important decât să câștigi este să ieși teafăr de-acolo. Asta presupune să se desfășoare într-o sală sigură sau pe un stadion sigur, să existe servicii medicale, să existe servicii de pază etc. Altfel, se pot întâmpla surprize gen „COLECTIV” sau gen avionul prăbușit recent cu jucători care a fost trimis cu totul iresponsabil să parcurgă o distanță mai lungă decât i-o permitea rezervorul de kerosen. Te-ai gândit vreodată la astea? Poate că te vei gândi de-acum încolo. La fel e cu politica. Chiar dacă nu te ajută direct, creează cadrul bunei desfășurări a vieții cotidiene. De ce nu e bine să voteze numai pensionarii? Simplu! Pentru că necesitățile lor sunt altele decât ale tale! Pensionarii își doresc pensii mai mari și servicii de sănătate mai bune.E ok să fie așa. Tu poate  ar trebui  să vizezi locuri de muncă . Sau poate facilități pentru antreprenori, dacă îți dorești o astfel de carieră. Te interesează și sănătatea dar nu la fel de mult ca pe pensionari. Tu ești în putere, deocamdată. Așa că nu lăsa să meargă la vot doar pensionarii! Chiar dacă nu prea știi cu cine votezi, nu e foarte grav. Ai să înțelegi tu și aceste lucruri pe parcurs. Bine ar fi să citești programele politice să vezi ce prevăd pentru tine. Sau poate vei viziona vreo dezbatere la televizor….

Așa că fă-ți timp și mergi la vot! Arată că nu ești indiferent!

votezi

Sunt pentru „Cumințenia Pământului”! – Ionel Popa

certificat-de-donator_14745472239667

În această perioadă Guvernul României duce o campanie de strângere de fonduri pentru achiziționarea operei brâncușiene, „Cumințenia Pământului”. De când s-a declanșat campania, am întâlnit tot felul de opinii, mai ales în spațiul virtual, dintre care una m-a enervat rău de tot. Cineva, nu-i dau numele, scria că de ce guvernul să achiziționeze cu fonduri publice „un pietroi”? Că sunt altele de făcut etc. Asta m-a enervat și m-a făcut să-mi exprim punctul de vedere.

Dragi români, vreți respect în lume? Un popor își câștigă respectul prin aportul pe care îl aduce la spiritualitatea universală. Performanțele, în orice domeniu, ajută la câștigarea respectului în fața celorlalte popoare. Să ne reamintim cine era poporul român până la Brâncuși. Un popor de opincari din care mai răsărea din când în când sclipiri de geniu, dar insuficiente pentru a pătrunde în geniul universal. A fost Eminescu un geniu, însă cu tot respectul față de creația lui literară, nu a reușit să se ridice la nivel mondial. Asta și pentru că trebuie să fii român și să vorbești românește pentru a-l înțelege. Însă pentru un vorbitor de altă limbă e mai greu să remarci geniul lui Eminescu.

Pe acest fond apar doi titani ai culturii noastre, în domenii cumva avantajate la pătrunderea în spiritualitatea universală. Cei doi sunt George Enescu și Constantin Brâncuși. Muzica și sculptura transcend barierele lingvistice. Amândoi și-au adus o contribuție enormă la creșterea prestigiului nostru ca popor. Imaginați-vă doar, curajul lui Brâncuși de a pleca în Franța pentru a-și desăvârși talentul său, greutățile prin care a trecut….Și a iubit enorm nația română.  Este sculptorul recunoscut unanim ca sculptor de geniu. Și cum să nu-l respectăm, cum să nu renunțăm la câteva beri pentru ca una din operele lui să devină patrimoniu național? Cei care spun că e „doar un pietroi” sunt sigur că aruncă cu bani imediat ce încep maneliștii să cânte. Apoi sunt foarte supărați că europenii ne fac țigani! Ei nu-și dau seama că europenii ne respectă funcție de ceea ce noi respectăm!

Cine crede că problemele noastre, ale românilor, se trag de la lipsa banilor greșește foarte mult!  Problemele noastre sunt de altă natură. Sunt probleme de mentalitate. Ne-am dovedit foarte slabi pregătiți în fața noii democrații de după 1990. Ne-am bătut joc de ceea ce avea statul român la acea vreme. Am făcut prea multă politică și prea puțină administrație.  Am votat fără chibzuință și votăm în continuare la fel.Nu am căutat să ne dezvoltăm spirit antreprenorial. Nu am căutat să ne punem în valoare talentele. Ne-am devorat patrimoniul, l-am risipit pur și simplu.Bani au fost, enorm de mulți! Am vândut o groază de-a fabrici și uzine. E adevărat că doar unii au profitat.Ce-am făcut cu banii? Unii au făcut averi din nimic. Am primit de la UE mulți bani! Ce-am făcut cu ei? Ne-am complăcut în consum, mult consum și am devenit sclavii consumului. Ne-am împrumutat fără măsură, ne-am lăsat manipulați de cei ce au fost la putere. Apoi când ne-au ajuns din urmă datoriile, am luat-o care-ncotro! Ne-am dezrădăcinat, ne-am pierdut identitatea și ne-am vlăguit ca nație. Cei plecați suferă fiind în țară străină, cei rămași în țară, suferă fiind neputincioși în fața sistemului sau chiar fiind dependenți de sistem. Greu să ne mai adunăm!  O șansă ar fi fost „pietroiul” lui Brâncuși! Dar se vede că puțini sunt cei ce înțeleg că acea operă valorează pentru fiecare din noi mai mult de două beri.Cei mai mulți evaluează traiul numărându-și câte beri poate bea pe zi, câți mici poate băga în el în weekend, câte nopți poate petrece la club etc. Mă bucură că nu sunt din aceia. Mă bucur că am cercetat și am reușit să-l descopăr pe Brâncuși așa cum a fost el.  Mă bucură că am șansa de a putea contribui la achiziționarea acestei opere de patrimoniu. La un moment dat Brâncuşi a spus: ”V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi proşti”. Mi-ar plăcea dacă s-ar reîntoarce să spună că ne-am deșteptat cât de puțin! Oare suntem capabili?

cumintenia-pamantului

 

 

Nu sta la mila nimănui!

Ionel Popa

Dacă este sărăcie pe la noi, apoi să știți că uneori o merităm! Una dintre cauzele importante este că săracul stă la mila Domnului. Păi la câte suflete sunt pe pământ, când să mai aibă grijă și Dumnezeu de toți? Oare tu, naivule nu gândești că s-ar putea să te piardă din vedere? Oare nu vezi că sunt în jur oameni năpăstuiți, cu diverse handicapuri, cu diverse lovituri neprevăzute, oare nu vezi că în lume se petrec grozăvii pe care nici Dumnezeu nu le poate opri? Cum să te lași la mila Domnului? De altfel, un proverb rusesc spune: „Te rogi tu la Dumnezeu, dar pune și mâna pe coarnele plugului. ”

Însă mai avem o cauză care e și mai naivă: să stai la mila statului! Guverne care mai de care se laudă cu ajutoarele date la cei săraci de parcă asta i-ar ajuta întradevăr pe…săraci! În această perioadă antreprenorii se confruntă cu o gravă criză a forței de muncă. Se îndreaptă cu oferte de locuri de muncă spre asistații social și aceștia nu vor nici în ruptul capului să se angajeze! Cum să piardă ei ajutorul social? Ar veni la muncă doar la negru….. Ne dăm seama cu ce chef și cu ce responsabilitate dacă nu semnează un contract de muncă. Ei vin la muncă(cei care vin) cu frâna de mână trasă, antreprenorii nu se pot baza pe forța de muncă în derularea contractelor semnate, apar întârzieri, rezilieri etc. Toți avem de pierdut…..Dacă ești într-o astfel de postură și ai puțină înțelepciune află că ajutoarele sunt doar pentru a te momi să le dai votul. Dacă ești și mai înțelept, ia taurul de coarne și fă-te independent de acele ajutoare!  Ajutoarele te împiedică să te antrenezi într-o muncă, să capeți îndemânare, să pui în valoare talentele pe care cu siguranță le ai, atâtea câte sunt ele. Vorba lui Muhammad Ali: „Dacă s-a făcut penicilina din pâine mucegăită, cu siguranţă şi din tine se poate face ceva.” Dar săracul ce face? Ia de bune ce spune politicianul. Și politicianul ce spune? De exemplu, în preajma campaniilor electorale, deodată mărește salariile bugetarilor, pensiile și alocațiile. Aparent, lucrurile par grozave! Însă peste doar câteva luni, va crește inflația. Logic, dacă gândești.  Și ceea ce ai primit în plus nu mai valorează nimic. Ba din contră, inflația vine și cu alte influențe negative.  Prietene, înțelege că politicienii nu acționează cu mila, doar cu interesul! Păi dacă ar acționa cu milă, județele rămase în urmă fiind cuprinse de sărăcie ar trebui să atragă mila politicienilor și aici ar trebui să se îndrepte preponderent fonduri pentru infrastructură, investiții etc. Se întâmplă asta? Nici vorbă! Chiar de-am votat cu vârf și îndesat anumite partide, nu le-a crescut mila! Doar sărăcia a crescut!

Așadar îndemnul meu este să ne concentrăm pe singura sursă sigură de venit: propriul potențial! Să-l punem în valoare cât mai inteligent și cât mai atent. În felul acesta vom avea și libertatea de a da votul cui credem că chiar merită, nu celor de la care așteptăm milă când de fapt, ei își văd doar de propriile interese. Ba mai mult, acum ne solicită ei mila fiindcă au intrat în diverse încurcături pe când furau pe nesăturate și acum trebuie să dea socoteală la DNA sau alte instituții.

Știu că încrederea ta e la pământ. E logic. Ai început să crezi doar în milă și nu în propriul potențial și acum ești la pământ.  Nu e ușor să te ridici, dar trebuie să te ridici.  Iată un citat de la sufiști: „Aș vrea să-ți arăt când ești singur sau în întuneric, lumina uimitoare a propriei ființe.” Poate te ajută. Dacă nu, caută orice alt citat, orice altă metodă de a ieși din zona de a fi la mila cuiva!

Așa să-ți ajute Dumnezeu!

 

Să fim mai uniţi!

Ionel POPA

„Mărturisesc că românul care nu aude căderea lacrimii altui român nu mă interesează fie el şi cel mai bogat om din lume.” Grigore Vieru

Vedem în aceste vremuri o încrâncenare puternică în rândul populației de la noi, și nu numai, taman când dispunem de atâtea canale de comunicare cum nu au mai existat niciodată. Dar, vorba lui Mark Twain care spunea cu referire la presa scrisă: „Dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat”. În aceste vremuri dezinformarea atinge cote maxime fiind favorizată de canalele de socializare care se adaugă multitudinii de canale media.

Îmi amintesc din facultate că dacă o populație de animale se înmulțește prea tare, factori regulatori vor interveni care să facă a se menține un nivel optim. De exemplu, apariția unui virus va face ca transmiterea acestuia să fie favorizată cu cât populația este mai numeroasă. La șoareci știința spune că o populație prea densă va determina secreția unei substanțe prin urină numită ACTH care va duce la perturbarea sistemului nervos și astfel se reglezează numărul de șoareci.

Cum stau lucrurile la om? Înmulţirea populaţiei într-un anumit areal geografic determină un consum mai mare. Nesatisfacerea acestui consum duce la ceea ce numim “criză”. Fenomene de acest gen întâlnim des în istorie şi rezolvarea crizelor s-a făcut cu mari sacrificii. În Biblie întâlnim un exemplu. Este vorba despre Turnul Babel. Acolo o populaţie ajunse să constituie cea mai mare aşezare umană de după Potop. Era o aşezare alminteri unită(e vorba de Babilon), ce vorbea o singură limbă. S-a decis să se construiască un turn “până la cer”. Scopul era să-şi arate forţa, puterea şi nu pentru slava lui Dumnezeu. În aceste condiţii, Biblia ne povesteşte că această construcţie a atras mania lui Dumnezeu deoarece oamenii păcătuiau împotriva Lui şi le-a încurcat limbile, împrăştiind oamenii pe tot Pământul. Cum s-a făcut asta? Mă gândesc că în fapt, s-a creat o problemă de comunicare. Cu cât turnul se înălţa şi informaţiile de sus în jos şi de jos în sus se transmiteau (din gură în gură), nu s-au mai înţeles între ei, au apărut disensiuni şi dezbinări.Mai pe înţelesul tuturor, aşa se întâmplă când cineva îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, producând suferinţă celor din jur…. Exemple din această categorie fiind dictatorii ce produc multă suferinţă semenilor doar din ambiţii personale exagerate.

Problemele de comunicare sunt în prezent tot mai des întâlnite. Unii demarează anumite acţiuni, nu ţin cont de Dumnezeu. La un moment dat nu mai reuşesc să ţină lucrurile sub control şi rezultate vedem în zilele noastre: ISIS, întreaga nebunie din Orientul Mijlociu etc etc.

Cum se manipulează? Orice apare, este pus sub semnul întrebării, are oponenţi şi susţinători. Vor câştiga cei ce vor reuşi să atragă mai mulţi susţinători. Nu întotdeauna ideea care conţine mai mult adevăr câştigă. În lupta politică manipularea este arma principală a partidelor. Şi în economie este întâlnită manipularea-de exemplu, prin publicitate. Şi atunci, ce trebuie să facem noi ca oameni dornici de o bună convieţuire? Eu zic că o direcţie foarte bună ne-o oferă Sfânta Scriptură: Mântuitorul Iisus Hristos spune: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi şi pe Domnul Dumnezeul tău, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toata inima ta”. Şi tot Mântuitorul Iisus Hristos spune în Sfânta Scriptură: „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu”. „Pacea Mea dau vouă.” „Iubiţi-vă, ca lumea să cunoască cum că sunteţi ucenicii Mei.” „Dragostea nu cade niciodată.”

Cu toţii putem schimba câte ceva în jurul nostru prin propriul exemplu de bunătate, de toleranţă, de smerenie…. Acţionând în sprijinul celor aflaţi în nevoi înseamnă a fi îngeri pentru aceştia, îngeri de moment. Rezultatul? Cel aflat în nevoie descoperă dumnezeirea(poate că chiar se roagă pentru a primi un semn de la Dumnezeu…). Cel ce oferă îşi aduce un aport la o mai bună convieţuire. Dacă toţi am proceda aşa altfel ar fi lumea …. Însă nu este aşa deoarece mulţi sunt cuprinşi doar de interese meschine. Răutatea i-a amploare, oamenii fiind din ce în ce mai îndârjiţi. Şi asta nu în condiţii de adevărată criză…. Din punctul meu de vedere, o criză adevărată este cea din timpul unui război şi imediat după. Ceea ce avem acum la noi nu sunt crize adevărate, sunt crize false, create de om doar din anumite interese meschine. Cei ce au studiat viaţa românilor în timpul celui de-al doilea război mondial şi de după, ştiu despre ce vorbesc. Şi ca să lămuresc ce vreau să spun despre o adevărată criză, propun un exerciţiu de imaginaţie: Să presupunem prin absurd(oare?) că România ar fi implicată într-un război….de apărare. Cine s-ar înrola pentru a-şi apăra patria? Românii plecaţi din ţară? Slabe speranţe…. Ce i-ar motiva? Cu “ajutorul “guvernelor post-decembriste, mare parte din populaţia tânără a fost “fugărită” din ţară. Dar cum ar decurge agricultura în condiţiile unui război? Credeţi că proprietarii străini de terenuri(şi care sunt din ce în ce mai mulţi administrând suprafeţe din ce în ce mai mari) ar mai investi în reluarea producţiei agricole? Marile supermarketuri şi hipermarketuri ar continua să funcţioneze în condiţiile în care aprovizionarea se face doar din import? Şi atunci, cu ce se vor hrăni românii? Iată un exemplu de criză. Cât de posibilă este o astfel de criză rămâne să apreciaţi fiecare.

Ţinând cont de cele de mai sus, ca români adevăraţi suntem interesaţi să ne ajutăm mai mult unii pe alţii. Să fim mai toleranţi cu semenii noştri. Să manifestăm mai multă empatie unii faţă de alţii. Poporul român nu e ca cel canadian alcătuit artificial din imigranţi aleşi pe sprânceană(cu studii superioare etc ) Poporul român din contră, a pierdut mulţi fii prin emigraţie. Poporul român e ceea ce a mai rămas, de multe ori familii aflate în nevoi. Cu aceştia trebuie să evoluăm. Vom vedea că în perioadele de cumpănă fermele de familie fac faţă mult mai bine. Un laureat al Premiului Nobel spunea că cea mai bună cale de a ajuta populația unei țări sărace este să fie lăsată să emigreze. Teoria o fi bună la nivel de individ dar la nivel de naţie e fatală. Poate determina dispariţia unor state(Oare ce s-o întâmpla cu Siria?).

De aceea, dacă eşti român, te invit la mai multă iubire faţă de semenii noştri.

Recent, la poarta unui cimitir m-a abordat un bărbat. Mi-a spus că are nevoie de sprijin având soţia în spital şi nu are bani pentru tratamente. M-am uitat în ochii lui şi i-am văzut disperarea. I-am întins 10 lei, atât aveam în buzunar.

O altă persoană a văzut gestul meu şi m-a certat spunându-mi cum pot fi atât de naiv, că ăştia sunt vagabonzi care aşa fac bani pentru băutură etc etc. Amintindu-mi privirea nevoiaşului i-am replicat că: Dacă e adevărat? Nu sunt femei neajutorate prin spitalele noastre? Dar dacă medicamentul îi va face bine şi femeia se va vindeca? Poate că nişte copii vor avea iarăşi mama acasă…. Nu ar fi mai bine?

De fapt, mulţi dintre noi nu putem oferi pentru că avem tendinţa de a judeca pe cei din jur, uitând că nimeni nu-i perfect.

Eu spun că un popor cu cât e mai unit, cu cât manifestă mai multă empatie faţă de cei din jur, cu atât va fi mai puternic în vremuri de criză.

Înaintaşii noştri ne-au dat soluţia pentru a nu greşi în ceasuri de cumpănă: „Ţineţi cu poporul toţi ca să nu rătăciţi – ne-a spus Simeon Bărnuţiu , pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, care urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor dinpreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei …” . Mihai Eminescu spunea: „Schimbaţi opinia publică, daţi-i o altă direcţiune, răscoliţi geniul naţional – spiritul propriu şi caracteristic al poporului – din adâncurile în care doarme, faceţi o uriaşă reacţiune morală, o revoluţiune de idei, în care ideea românească să fie mai mare decât uman, genial, frumos. În fine, fiţi români, români şi iar români!”.

S-a întâmplat de foarte multe ori ca dintr-o familie nevoiaşă să apară un vlăstar fantastic. După cum s-a întâmplat de foarte multe ori ca persoane considerate puternice să ajungă la pământ. Cel mai tare mă doare când la pământ ajung personalităţi şi nu reuşim să le acordăm un ajutor. Aşa au sfârşit, crunt, personalităţi culturale, politice, sportive etc.

De aceea, îndemnul meu este ca din când în când să ne îndreptăm faţa şi către cei năpăstuiţi, către cei ce ţin mai greu ritmul cu dezvoltarea societăţii. Goana după nivelul de civilizaţie occidental nu trebuie să fie prioritar pentru guvernele noastre pentru că vedem că însuşi Occidentul începe să vadă cu alţi ochi România, să aprecieze altfel ceea ce noi încă mai avem. Prioritar ar fi menţinerea unităţii poporului, crearea de condiţii acceptabile de trai pentru români în propria ţară.

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!

Ce-aveţi cu câinii de la stâni?

Ionel POPAjujeu

Analizând activitatea Parlamentului nostru, am senzaţia că le-a luat Dumnezeu minţile. După ce că există multe voci care scot în evidenţă că numărul parlamentarilor e prea mare, că există corupţie în Parlament etc, aleşii când se trezesc din somn, vin şi cu propuneri legislative de tot râsul. Ei par rupţi total de realitate! De fapt, cei mai mulţi habar nu au de necesităţile de la ei din Colegiu. Fiecare face ce vrea, fiecare îşi vede de afaceri, de hobby-uri, de amante, numai de popor nu se preocupă. Şi iată că s-a deschis noul sezon de vânătoare! Bineînţeles, mulţi parlamentari sunt şi vânători . Doar că anul acesta, poate şi din cauza că lipseşte zăpada, nu prea mai iese vânat. Şi atunci vânătorii se supără, iar dacă vânătorul supărat este din Parlament, el îşi va exprima supărarea în prima şedinţă şi va face o propunere. Anume, el crede că vinovaţi de lipsa vânatului sunt câinii de la stâni!!! Bineînţeles,turma de parlamentari au votat ca …. turma şi iată că au dat o lege să dispară câinii de pe fondurile de vânătoare.
Această propunere legislativă denotă lipsă de respect faţă de oieri care şi aşa sunt batjocoriţi că producţia lor se valorifică greu(lâna nu mai are valoare, blana de oaie nu se mai prelucrează). De asemeni, denotă cruzime faţă de bieţii câini. Dar denotă şi multă indolenţă ca să nu-i zic prostie. Pentru că lipsa de vânat nu este cauzată de prezenţa câinilor de la stâni! Altădată erau mult mai multe stâni şi oi şi câini şi aveam şi mult mai mult vânat. Cauzele pentru dispariţia vânatului sunt altele, şi o să enumăr pe cele mai importante.
În primul rând braconajul. Este sport naţional . AGVPS cu structurile din teritoriu au rezultate extrem de slabe în combaterea braconajului. De asemeni, justiţia este foarte îngăduitoare cu faptele de braconaj.
În al doilea rând, livrările de iepuri vii la export. O să rămânem îngroziţi dacă vom cere o statistică referitoare la numărul de iepuri vii livraţi în ultimii 25 ani la export. Astfel de recoltări nu fac nici o selecţie. Se prind la plasă şi masculi, şi femele. Remarc şi faptul că în derularea acţiunilor de recoltare iepuri vii, se căsăpesc mulţi iepuri de către participanţi.

În al treilea rând, vânatul e în scădere şi din cauza degradării pădurilor. Suprafeţe mari de pădure sunt exploatate iraţional şi habitatul vânatului este periclitat.
În general, câinii de la stâni au jujeu astfel că nu sunt prea favorizaţi să prindă vânat. Dacă un iepure este prins de un câine de la stână înseamnă că acel iepure are probleme de sănătate astfel că acei câini fac o selecţie care nu e rău dacă se face. În orice caz, câinii de la stâni sunt ultimii vinovaţi de scăderea efectivelor de vânat. Câinii hoinari, care înseamnă cu totul altceva, ar putea să aibă o vină mai mare, dar a te lua de câinii de la stâni denotă multă nesăbuinţă! De aceea, înţelegem supărarea ciobanilor. Pe fondul unui an secetos cum a fost 2015, oierii au fost afectaţi destul de puternic. Aprovizionarea cu furaje pentru iarnă a fost anevoioasă. Subvenţiile încă nu au ajuns la ei. Problemele lor sunt destulde complexe. În aceste condiţii, cum poate fi considerat un Parlament care dă astfel de legi? Vă las pe fiecare să judecaţi!