Autor / Popa Ionel

Avatarul lui Necunoscut

Articole de Popa Ionel

Salutare! Sunt un inginer silvic, pasionat nu numai de natură, cum s-ar subînțelege! Iubesc și literatura, muzica, istoria, cultura în general. Lucrez în domeniul consultanței în accesarea fondurilor nerambursabile.
de Popa Ionel

A fi bun român înseamnă a fi solidar

Ionel POPA

„Măreţia unui popor constă în gradul de solidaritate dintre oameni, în aplicarea principiului decenţei în lupta pentru supravieţuire şi în disponibilitatea de a investi în tezaurul spiritual, care nu se degradează în timp.” Elena Stan

Să abordezi o astfel de temă, ar putea la prima vedere să te ducă cu gândul că-i vorba de naţionalism. Însă eu voi încerca să evit a da o tentă naţionalistă deoarece înainte de a fi român, suntem oameni. Iar în contextul actual în care românii sunt răspândiţi prin întreaga lume în timp ce în România sălăşluiesc şi persoane din diverse ţări ale lumii, veniţi cu diverse interese, o abordare naţionalistă e prea puţin.

Cum putem categorisi ca români elemente de genul acelor indivizi care au profitat de faptul că Florin Cristian Popescu se afla între viaţă şi moarte şi au intrat în casa acestuia, să-i fure toate bunurile? Reamintim că Florin Cristian Popescu a fost bodyguardul clubului Colectiv. A fost pentru că între timp a decedat. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ce putem spune despre familia Colţeu din judeţul Arad care scoate afară din casă în preajma iernii bătrâni, chipurile pentru că satul Nadăş vechi de sute de ani, le-ar aparţine? Ce fel de români au fost cei ce „au ajutat” familia Colţeu să devină stăpâna satului(autoritatea locală, judecători, avocaţi, poliţişti etc)? Familia Colţeu o fi citit romanul „Tănase Scatiu” a lui Duiuliu Zamfirescu? Nu-şi dau seama că răbdarea poate avea o limită? Autorităţile centrale cum de nu intervin în ajutorul sătenilor? Cum se poate ca aceşti oameni să ajungă în stradă? Ăsta a fost scopul Revoluţiei din decembrie 1989?

Haideţi să vedem şi câteva exemple pozitive, ca să nu se înţeleagă că sunt părtinitor. Aţi auzit de omul de afaceri Emil Părău care a cumpărat satul natal părăsit, casă cu casă pentru a-l reabilita şi a-l pune la dispoziţia turiştilor? E vorba de satul Roşia situat în Munţii Apuseni la limita judeţelor Hunedoara şi Alba.

Dar ce putem spune despre cei doi eroi de la Colectiv, Claudiu Petre şi Adrian Rugină, care s-au sacrificat pentru a salva semenii rămaşi în Club în timpul devastatorului incendiu?

Dacă discutăm despre administraţia locală, să exemplificăm comuna Peştera din judeţul Constanţa care reuşeşte să ridice nivelul de trai mult peste media europeană, luând decizia de a face administraţie şi mult mai puţină politică! Chiar şi în judeţul Vaslui putem da un astfel de exemplu, comuna Pădureni. Cine ajunge acolo nu crede că se află în cel mai sărac judeţ al ţării.La polul opus vedem edilul capitalei Sorin Oprescu, ce făcuse din şpagă, obicei zilnic.

Dacă aruncăm o privire asupra sistemului sanitar, vedem un medic cu numele de Raed Arafat ce uimeşte prin devotament şi care pune la punct un sistem numit SMURD cu ajutorul căruia multe vieţi omeneşti sunt salvate de la pieire. La polul opus sunt medicii ce nu operează dacă nu primesc şpagă. Nu ne mai legăm de medicii ce primesc şpagă, numărul lor e prea mare. Însă unii sunt de-a dreptul lacomi!

Şi-n Biserică putem da exemple pozitive aşa cum este preotul de la Valea Plopului si Valea Screzii, părintele Nicolae Tănase care se ocupă de peste 300 copii abandonaţi. Sunt multe exemple de acest tip în sânul Bisericii, dar am văzut şi preoţi ce nu înmormântează fără plata taxei(o taxă care ar trebui să fie benevolă). Înţeleg că serviciile sunt servicii şi poate că-i bine să se plătească. Dar dacă nu pot? Oare n-ar trebui ca preotul să arate milostenie mai ales că milostenia ţine de tradiţia creştină?

Am putea face multe astfel de comparaţii. Ceea ce este comun la toţi cei nominalizaţi ca exemple pozitive este spiritul de solidaritate. Acest spirit înnobilează omul şi nu ştiu unde ar ajunge omenirea dacă nu ar exista astfel de exemple.

Revenind la tema articolului, a fi bun român poate ar însemna şi să fim mai solidari. Să lăsăm egoismul, avariţia la o parte şi să ne îndreptăm atenţia şi spre cei de lângă noi. Niciodată nu putem şti când fiecare din noi am putea ajunge în situaţia de a avea nevoie de cineva sau de ceva. Şi bunătatea, milostenia este contagioasă. Tradiţia creştină spune că milostiv este cel ce miluieşte pe aproapele din cele ce le-a primit el de la Dumnezeu, fie bani, fie bunuri, alimente, fie tărie, fie cuvânt spre folos, fie rugăciune, fie putere de a mângâia pe cel ce are lipsă de ea, socotindu-se că e datornic.

Fiecare din noi putem contribui la răspândirea spiritului de solidaritate. Ce-ar fi dacă fiecare dintre noi, fie în administraţie, fie în spitale, fie în politică, fie la firmă, fie ca simpli cetăţeni oriunde ne-am desfăşura activitatea, am manifesta empatie cu cei din jur, puţină înţelegere, o vorbă bună, o mână întinsă…..Pentru aceasta nu e nevoie neapărat de bani, de cele mai multe ori e vorba doar de bunăvoinţă! Şi dacă există surplus, fie material sau bănesc, poate fi de real ajutor. Vedem acum că români de-ai noştri, victime ale incendiului de la Colectiv, au nevoie de sprijinul nostru. Români din alte ţări s-au implicat în tranferul celor grav răniţi la spitale din Europa. Aceştia au nevoie de sprijin în bani pentru a putea fi însoţiţi de familie.

Iată un astfel de mesaj postat de o doamnă pe care o cunosc şi care s-a implicat în transferul a 5 victime către spitale din Germania şi Austria:

“Dragi prieteni răspândiți prin lume,
Tragedia de la Colectiv nu s-a terminat. E atâta durere acolo, si fiecare dintre noi poate face cât de puțin pentru acești copii. Nu am văzut in 20 de ani de cariera medicală atâta suferința.
Avem 4 pacienți romani in Germania si unul la Viena, mulți in București.
Va rog donați cât de puțin:
Conturi:
Parohia ortodoxa Darmstadt
IBAN: DE37508700240013625900
BIC: DEUTDEDB508
Mențiunea : Collectiv
Sau
Dr.Ileana Vogel
IBAN: DE600501010007852275
BIC: SOLADEST600

Pentru cei din Germania, orice donație pana la 100 de Euro se deduce de la impozit fără dovada suplimentară.”

Cei ce pot ajuta sunt rugaţi să o facă. Chiar şi redistribuirea mesajului se încadrează în spiritul de solidaritate. Să arătăm că suntem buni români!

de Popa Ionel

Ce aştept de la Dacian Cioloş

Ionel POPA

„Timpurile se vor schimba în mai bine dacă tu te schimbi.” Maxwell Maltz

Am fost unul din cei care, fără a sta prea mult pe gânduri, când am aflat că Victor Ponta şi-a dat demisia, l-am propus pe Dacian Cioloş pentru funcţia de premier. Precizez că nu sunt implicat politic, totuşi recunosc că l-am votat pe Klaus Johannis pentru funcţia de preşedinte. De ce m-am gândit eu la Cioloş? Pentru că m-am săturat de diletantism. Am văzut în majoritatea guvernelor pe care le-a avut România multă incompetenţă. O perioadă am crezut în Traian Băsescu pentru că se remarcase ca ministru al transporturilor. Ajuns preşedinte, vocal fiind, a reuşit să-mi înşele vigilenţa. Prin stilul său rece, specific crizelor adevărate, i-am dat credit la măsurile dure luate. Însă acum, când ies la iveală toate matrapazlâcurile făcute de PDL, simt o imens de mare dezamăgire. Ce a fost, a fost. Din ăstea toate am învăţat câte ceva. De fapt, asta e democraţia. Apropo de Băsescu, a devenit din nou vocal şi încearcă să se împingă în faţă. Pe mine n-o să mă mai păcălească încă o dată, în veci!

Numirea lui Dacian Ciolaş mi-a redeşteptat speranţele. Şi aş vrea să argumenteze puţin.

În primul rând, să nu uităm că punctul slab al guvernelor din ultimul timp a fost slaba absorbţie a fondurilor europene. Practic, fondurile europene reprezintă una din cele mai bune oportunităţi de finanţare a investiţiilor pe care le are România.Aş spune chiar cea mai bună. Faptul că Dacian Cioloş a activat la Bruxelles, a lucrat la programele Uniunii Europene, ar putea face un transfer de practici care să ajute România să acceseze mult mai bine fondurile europene. De altfel, să nu uităm că România a accesat fonduri europene cel mai bine din FEADR, adică prin PNDR şi la acest aspect şi-a adus contribuţia şi Dacian Cioloş ca ministru al agriculturii, şi mai ales ca şi comisar european pentru agricultură.

În al doilea rând, Dacian Ciolaş vine din zona agriculturii ca pregătire profesională de bază. Agricultura este ramura care poate produce mult mai mult şi este ramura cea mai importantă pentru economia României în acest moment. Agricultura are rol de producţie dar şi rol social. Dacian Ciolaş ştie cel mai bine acest lucru şi l-am auzit deseori luând apărarea fermelor mici. Mizez că va acorda o atenţie sporită acestui domeniu foarte important.

În al treilea rând, are multe relaţii la Bruxelles. Unii îl acuză pentru asta, dar eu spun că e pe nedrept. România este stat membru al UE şi asta trebuie consolidat ca o garanţie a democraţie. Personal cred că este singura şansă de modernizare a României. Era nevoie de un premier care să creadă în această idee şi care să nu mai bată câmpii prin China, Turcia sau alte zone. În timp ce Ponta, cu ale sale acuzaţii de plagiat, apoi de corupţie, era evitat de liderii europeni, Cioloş este foarte agreat fiind foarte cunoscut.

În al patrulea rând, e mult mai serios. M-am săturat de aroganţa premierilor pe care i-a avut România, iar Ponta a fost campion. Atât de bun s-a crezut încât a pierdut pe mâna sa alegerile prezidenţiale. România a avut o serie de premieri diletanţi care nici nu erau numiţi bine la Palatul Victoria şi începeau cu privilegiile. Tăriceanu cu motocicletele, Ungureanu cu parfumurile iar Ponta mare pasionat de curse. Nu din astea vreau eu să aud despre premieri. Pasiunea unui premier trebuie să fie România şi poporul său.  E nevoie de seriozitate când te afli la conducerea unei ţări.

În al cincilea rând, un guvern tehnocrat condus de un premier cinstit, fără presiune de la partide şi baroni, poate produce miracole. Eu le aştept! Oricum, va fi un guvern din care n-or face parte indivizi cercetaţi penal, condamnaţi etc ce au bulversat încrederea populaţiei în actul guvernării. Acest guvern poate face echipă bună cu Johannis pentru a asigura un climat sănătos de lucru. Ceea ce nu se putea realiza cu un Ponta arogant(emanaţie a partidului cel mai mare din România….nu-i aşa?). Ambii sunt mai puţin vocali, caracterizaţi de fapte mai degrabă decât de vorbe.

Mai sunt şi alte motive, dar mă opresc la cele cinci. Trebuie să recunoaştem că lucrurile nu vor fi simple. Însă cu un guvern tehnocrat care v-a pregăti alegerile de la anul, România va face multă economie de bani! Imaginaţi-vă dacă ar fi rămas Ponta ce pomeni electorale ar fi lansat  guvernul în perioada următoare! Eu mai mizez pe un lucru, anume acela că societatea civilă s-a mai trezit. Sper să acorde o mai mare importanţă prezenţei la vot. De asemeni, sper ca electoratul să treacă de etapa votului pe bază de sacoşe electorale, să voteze funcţie de prestaţiile candidaţilor. După cum mă aştept ca şi cei ce vor candida să aibă mai mult simţ al răspunderii şi să nu se înscrie în nici o cursă dacă ştie că are niscaiva probleme de lăcomie, de cleptomanie etc.

Îi urăm succes d-lui Dacian Cioloş în formarea noului guvern şi mai apoi, în ceea ce se numeşte guvernarea propriu-zisă!

de Popa Ionel

Schimbarea începe cu noi!

Ionel POPA

„Democraţia este puterea poporului bine informat.” Alexis de Tocqueville

Accidentul de la Clubul “Colectiv” în care tineri nevinovaţi şi-au pierdut viaţa, a avut darul de a trezi societatea civilă. Personal deseori îmi puneam întrebarea: Ce-ar trebui să se întâmple ca societatea civilă şi în special tineretul să se trezească? Am obervat cu toţii cum tineretul nostru părea fără speranţă, fără vlagă, lunecat într-un comod dezinteres. Participarea la vot înregistra procentele cele mai scăzute în rândul tineretului, cu toate că tineretul trebuie să fie cel mai interesat de viitor pentru că ei sunt viitorul. Cât despre interesul faţă de biserică, faţă de învăţătura creştină, de asemeni, la nivel scăzut. Şi interesul faţă de carte scade dramatic pe măsură ce diplomele nu mai garantează nimic. Tineretul simte că e greu să găseşti un loc de muncă. Cu toată energia lor normală vârstei, cei mai mulţi şomeri sunt din rândul tineretului.

Deodată se petrece o nenorocire la Clubul “Colectiv”, îşi pierd viaţa 32 persoane(măcar de n-ar mai creşte acest număr), peste 150 persoane se zbat între viaţă şi moarte şi tineretul se trezeşte! Iese în piaţă şi începe să conştientizeze că reprezintă o forţă, că are dreptul la alte condiţii de viaţă. Pe fondul de revoltă, politicienii intră în panică. Simţindu-se cu musca pe căciulă, clasa politică face pasul înapoi. Asta înseamnă că s-a întins coarda prea tare. Alături de tineri se ataşează multe persoane nemulţumite de sistem! Aparent tot ce se întâmplă în aceste zile este perfect justificabil. Dar noi ştim un lucru: “O revoluţie e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci.” Citatul aparţine lui Paul Bourget. Vedem câte curente au apărut în Piaţa Universităţii! Câtă supărare că Johhanis nu i-a chemat pe toţi la Cotroceni!

Şi poate că mulţi au dreptate! Pornind de la ipoteza că Johhanis e de bună credinţă, faptul că a chemat doar 20 persoane mi se pare rezonabil. De fapt, lucrurile solicitate de popor sunt cunoscute. Toate sunt cunoscute. Cei ce vroiau să meargă la Cotroceni cred că Johhanis nu ştie care sunt cerinţele? Unii vor doar să se bage în seamă sau alţii îi împing în faţă, reprezentând diverse interese. Johhanis ştie care sunt problemele,politicienii toţi ştiu, doar că aplicarea lor presupune renunţarea la privilegii şi aici apar probleme. E greu să renunţi voluntar de la anumite privilegii cu care te-ai obişnuit. Am văzut ce supărare pe capul d-nei senator Cristiana-Irina ANGHEL când Ponta şi-a dat demisia! Şi atunci e nevoie de presiune.  Johhanis poate să-şi ducă la capăt ideile folosindu-se de societatea civilă ceea ce e şi legal. Cu ajutorul societăţii civile poate pune presiune pe partide. Cu o condiţie: să fie de bună credinţă! Falsă trimiterea la constituţie din partea fostului preşedinte, Băsescu. Politicienii fac apel la Constituţie pentru că le este favorabilă. Ei şi-au făcut Constituţia după chipul şi asemănarea lor. Legile, multe din ele, sunt făcute doar pentru ei. Regulamentele sunt doar pentru ei. Am văzut că acel referendum prin care s-a votat în procent covârşitor diminuarea numărului de parlamentari nu s-a pus niciodată în aplicare. Cum să pună în aplicare ceva ce nu-i favorizează! De asemeni, imunitatea parlamentară! Dar politicienii uită un lucru: Politica se face pentru a se conduce o ţară şi a se asigura prosperitate  la popor. Majoritatea politicienilor cred că rostul politicii este ca partidul din care fac parte să rămână la putere că astfel privilegiile lor le sunt asigurate. E o mare eroare!

Spuneam acum ceva timp că lăcomia politicienilor se va răsfrânge împotriva lor! Aşa e de când lumea! Au plătit toţi cei ce au ignorat acest aspect, uneori politicieni cu rezultate remarcabile. Ai noştri deja se considerau stăpâni absoluţi pe zonele lor de influenţă. Limbajul îi trăda deseori(Ex. “mie să-mi plăteşti impozitele”-Ponta). Comportamentul, de asemeni. Exemplu acestor zile e cel a lui Oprea care folosea coloană ori de câte ori ieşea în oraş. Puterea li se urcase la cap.  Şi totuşi, la ce ne-am putea aştepta? Personal cred că multe vor depinde de Johhanis. România poate demara o perioadă în care principiile democraţiei să fie respectate mai bine, o perioadă în care să recuperăm cu adevărat din decalaje, o perioadă în care să folosim mult mai eficient şi mai spornic fondurile europene. Şi e la mâna lui Johhanis, mai ales dacă îşi va face obiceiul de  a sta mai aproape de societatea civilă. După cum se poate ajunge şi la anarhie dacă se va încerca favorizarea anumitor partide.

În încheiere, trebuie să fac şi o precizare foarte importantă. Schimbările vor avea loc dacă noi toţi, întregul popor va încerca nişte schimbări. Fiecare ar trebui să ne uităm în oglindă şi să vedem dacă suntem ok. Nu poate exista mită decât dacă unul cere şi altul(cine oare?) dă! Fiecare cetăţean al acestei ţări poate încerca o resetare! Politicianul să coboare mult mai mult spre popor, administraţia locală să înţeleagă că sunt în serviciul poporului, biserica să facă efortul de a-şi atrage tineretul ceea ce nu va fi uşor,dar s-ar merita(a se vedea că şi alte culte fac eforturi în acest sens-Papa Francisc promovează muzica rock!). Instituţiile ministerului de interne să acţioneze cu mai multă responsabilitate(Pompieri, ISU, Poliţie, Jandarmerie etc). La fel agenţiile ce asigură respectarea normelor legislative(Mediu, Direcţia de Sănătate Publică, Direcţia Sanitar-Veterinară şi Igiena Alimentaţiei, ITM etc). Asta nu înseamnă aplicarea de amenzi cu nemiluita! Dacă doar asta se înţelege atunci nu facem nimic! Ar trebui ajutaţi agenţii economici să intre în legalitate! Antreprenorii, mai ales cei începători, nu cunosc întreaga legislaţie. Dacă le dăm amenzi de la prima vizită i-am pierdut definitiv! Ei trebuie îndrumaţi să intre în legalitate şi asta necesită responsabilitate de ambele părţi.România este o ţară emergentă. Are un potenţial imens şi nepus în valoare. E firesc să se demareze tot felul de afaceri. Legislaţia, oricare ar fi ea, e greu de ştiut de la început. Dar o administraţie responsabilă intervine şi intervine la timp şi eficient cu gîndul că totuşi, ţara are nevoie de firme! Să gândim un pic: cui foloseşte un tânăr cu pregătire profesională bună să ajungă la închisoare în anumite cazuri? Nu ar fi mai bine să-l ajutăm la timp să se menţină şi să creeze prosperitate? Asta nu înseamnă să nu combatem ilegalităţile! Să le combatem, dar cu discernământ!

Doar aşa putem face ca moartea tinerilor de la Clubul “Colectiv” să capete alte valenţe, să reprezinte duşul rece pentru noi toţi că aşa nu se mai poate!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

de Popa Ionel

Să nu denigrăm biserica!

Ionel POPA

„Opiu pentru popoare? Cu siguranţă, sfârşitul civilizaţiei va fi atunci când religia va înceta să mai fie opiu pentru popoare şi opiul însuşi va deveni religie!” Gavriil Stiharul

Recunosc, nu merg regulat la biserică. Nici măcar la sărbători, nu reuşesc întotdeauna să ajung. Asta nu înseamnă că nu respect Biserica Ortodoxă Română. Observ cum de-o bucată de vreme mulţi se năpustesc asupra bisericii scoţând-o vinovată de câte-n lună şi-n stele! Pe cei tineri îi mai înţeleg fiindcă poate că nu cunosc suficientă istorie sau nu au încă suficientă experienţă de viaţă. Dar sunt persoane adulte, unii din presă, isterizate împotriva bisericii! Poate că ar trebui să reflectăm un pic la ceea ce spunea Ţuţea: “O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.“  Şi o spunea Ţuţea, cel supranumit “Socrate al românilor”, cel ce fusese ateu o vreme, apoi experienţele de viaţă aducându-l la nivelul de filosof al religiei.

Oare am uitat de influenţa bisericii asupra culturii române? Dar unde au funcţionat primele şcoli româneşti? Oare nu pe lângă mânăstiri? De ce li se spun dascăli, învăţătorilor şi profesorilor noştri? Oare nu pentru că primii învăţători erau dascălii din biserici?

Facem comparaţii între biserici şi spitale de parcă ar avea vreo legătură una cu alta. În loc să luăm ca exemplu activitatea bisericii în domeniul investiţiilor, noi criticăm, judecăm şi batem pasul pe loc! Să nu uităm că cele mai importante spitale au aparţinut cândva bisericii.

În aceste vremuri de degringoladă provocată de prea multă libertate, societatea se degradează de la o zi la alta. Corupţia se dezvoltă şi tinde să acapareze politicul de la noi. Biserica ce face în acest timp? Cu calm, îşi face rolul multimilenar: întărirea credinţei creştin-ortodoxe! Se construiesc biserici? Păi ăsta e rolul bisericii! Poate nu ştiţi, dar fapta cea mai apreciată la un om al bisericii este cea de ctitor! Cu astfel de fapte iese în evidenţă la Judecata de Apoi! Ce credeţi că poporului îi venea bine când Ştefan cel Mare după fiecare luptă mai construia o biserică? Credeţi că era simplu într-o Moldovă mult mai neînsemnată economic în acele vremuri? Nu era deloc simplu. Însă toate ctitoriile lui Ştefan au avut un rol măreţ în istoria poporului nostru. Şi toate generaţiile de după, ne mândrim cu aceste ctitorii. Probabil şi generaţiile viitoare se vor mândri cu Catedrala Mântuirii Neamului. Ne mândrim noi cu Palatul Parlamentului, creaţia unui dictator, darămite cu o catedrală!Problema spitalelor nu trebuie legată de cea a bisericilor. Spitalele ţin de stat, de guvern! Ele au fost dar au rămas fără personal şi fără dotări! Asta din neglijenţa guvernanţilor. Biserica nu ţine de stat. Biserica s-a folosit de orice prilej pentru a-şi face menirea. S-a folosit de orice oportunitate, fie că se numeşte sponsorizare, donaţie sau fonduri publice(inclusiv europene). Ce-i rău în asta? Biserica are manageri buni în aceste vremuri. Poate că e mai multă seriozitate, deseori! Când merg la mânăstiri şi văd curăţenia de acolo, spaţiile verzi bine întreţinute, tradiţii păstrate cu grijă, mă simt foarte bine! Şi ştiu că nu e întâmplător. E muncă acolo. Ce să mai spunem că sunt multe sate în care singurul obiectiv turistic e ……biserica! Cum de nu vedem toate ăstea? Biserica îndeamnă la echilibru. E normal să facă asta! Biserica nu judecă. Preoţii nu au fost la Clubul “Colectiv” că nu au fost chemaţi. E corect ce spun ei. E libertate de opinie, de religie. Dacă nu sunt doriţi, nu se prezintă! Ce-i atâta isterie pe acest subiect? Nu sunt de acord cu ce spunea Becali de cazul de la acel club, despre satanism etc. Dar cred că putem recunoaşte: la un concert cu Pomohaci sigur nu lua foc clubul! Tineretul însă are alte atracţii. În spiritul toleranţei, acceptăm aceste atracţii. Totuşi, eu ca tată de copii proaspăt majori, am încercat să-i ţin departe de tot ce înseamnă extreme. Şi muzica Heavy metal are la bază uneori teme extreme. Totuşi, nu putem fi toţi romantici! Unii avem preferinţe mai sofisticate! Dar poate că şi nivelul de responsabilitate ar trebui să fie ceva mai ridicat.

Biserica invită la echilibru în judecăţi. De ce? Pentru că asta e dogma creştină, are la bază iertarea! Biserica asta propovăduieşte: iertarea, iubirea aproapelui etc. E falsă acuzaţia că biserica îndobitoceşte! Încercaţi să vă imaginaţi ce ar fi pe acest fond de evoluţie a societăţii dacă nu am avea biserica? Cine ar aduce un plus de educaţie în rândul populaţiei adulte din mediul rural? Unii spun că biserica manipulează. Eu zic doar că biserica influenţează! Orice preot îşi doreşte să ţină cât mai grămadă enoriaşii! Şi nu-i nimic rău în asta! Cei mai mulţi au şi coloană vertebrală! Amintiţi-vă de momentul Pungeşti! Cine era în fruntea maselor? Că uneori şi biserica greşeşte, poate fi adevărat! Slujitorii bisericii sunt şi ei oameni! Sigur pot greşi! Dar nu oricine îi poate judeca! Şi nici într-un caz judecătorul de serviciu, gen CTP ,  Radu Banciu şi mai sunt câţiva. Nu mai spun de Antena 3, acolo unde avem un moderator predicator de alt cult! Ăştia nu ştiu decât să critice.  Cred că un intelectual ca Andrei Pleşu ar putea emite nişte judecăţi la adresa bisericii.  Poate Neagu Djuvara. Dar nu orice persoană dornică de a ieşi în evidenţă. Biserica noastră este principala coloană vertebrală a poporului român. V-aţi gândit la asta? Suntem înconjuraţi de alte popoare. Am fost influenţaţi de alte popoare. Ceea ce a făcut să ne păstrăm unitatea este biserica. Ce fac unii semeni de-ai noştri? Împroaşcă în necunoştinţă de cauză sau din rea intenţie. Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!

În încheiere am să vă dezvălui motivul pentru care eu am încredere în BOR. Am avut ocazia să fiu angajatul acestei instituţii pentru 3 luni.  Pe post de inginer silvic. Am cunoscut modul cum se iau deciziile în cadrul BOR-în consens unanim. Am aflat că între episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi şi patriarh nu există diferenţe la vot. Patriarhul este primul între egali. Dar la vot, fiecare are un vot.  La angajare am fost intervievat de arhiepiscopul de Iaşi, Calinic Botoşăneanul. Acest om a absolvit facultatea de teologie, de medicină şi de drept. Are doctorat în teologie şi filosofie. Mai multe informaţii despre activitatea acestui înalt prelat al BOR găsiţi pe site-ul: http://www.doxologia.ro/preasfintitul-calinic-botosaneanul-episcop-vicar-al-arhiepiscopiei-iasilor. Acest om are drept de vot. Nu poate decide greşit pentru mine! Şi sunt mulţi în Sinod cu pregătiri asemănătoare, dragi români! Aveţi încredere în BOR chiar şi atunci când lucrurile nu par la locul lor!

de Popa Ionel

Se poate mai bine,dragi întreprinzători!

„Întreprinzătorul caută mereu schimbarea, reacţionează la ea şi exploatează ocaziile oferite de aceasta.” Peter Drucker

Să fie clar pentru toată lumea-potenţialul agricol al României este fantastic, mult peste ce se produce acum. Avem soluri foarte bune, câmpii mănoase însă la randament stăm foarte slab. Şi atunci se pune întrebarea: Cum de nu valorificăm mai bine acest potenţial?

O să încerc să punctez câteva idei, unele ştiute de foarte multe persoane implicate în agricultură, alte poate mai puţin ştiute. Şi dacă-s ştiute toate, tot e bine să fie reamintite.

Oportunităţile de finanţare create prin PNDR 2007-2013 au ajutat agricultura noastră să se dezvolte dar am văzut cu toţii că seceta din 2015 și 2016 a produs pagube uriaşe afectând mulţi fermieri(unii ajungând la disperare). Am văzut fermierii solicitând despăgubiri pentru calamităţile produse de secetă. Unii mai curajoşi au ajuns la Bucureşti, la Guvern cu aceste solicitări. Totuşi, la nivel de Guvern, se fac calcule şi se constată următoarele:

-O sumă alocată ca subvenţie, o altă sumă alocată ca despăgubiri şi rezultatul care este? Se constată un randament slab al agriculturii româneşti. De aceea, nici nu s-au mai catadicsit să acorde despăgubiri celor afectați de calamități.

Foarte mulţi fermieri au făcut investiţii în utilaje, deţin un parc de utilaje complet, dar nu prea i-a ajutat în combaterea secetei.

Şi atunci prima idee se propagă în faţă căpătând caracter de urgenţă – revitalizarea sistemelor de irigaţii şi extinderea reţelei pentru o suprafaţă cât mai mare. Se poate face şi cu fonduri europene existând o sub-măsură specială pentru acest scop dar care acoperă o parte din suprafaţa agricolă a ţării. E nevoie de crearea cadrului legislativ necesar acestui scop dar care să ia în calcul şi sistemele de irigaţie ce folosesc ca sursă de apă, cea freatică. Râurile de la noi nu acoperă toată suprafaţa iar extinderea reţelelor de canale e costisitoare. Sistemele de irigaţie bazate pe apa din pânza freatică coroborate cu sisteme fotovoltaice pentru sursa de curent electric pot fi mult mai rentabile în multe situaţii.

O altă strategie ar fi extinderea culturilor în spaţii protejate. Am punctat cu alte ocazii, avantajele culturilor în spaţiile protejate.

Mai există şi o strategie numită diversificarea producţiei luând în calcul specii care sunt mai rezistente la secetă. Bineînţeles, o astfel de strategie trebuie să ţină cont şi de condiţiile de sol, condiţii de microclimat etc. Și am văzut că se promovează fel de fel de culturi cum ar fi cătina albă, migdalul, lavanda, muștarul, năutul etc etc. Le îmbrățișează fermierii români? Nu prea!

Încetul cu încetul am realizat și de ce nu îmbrățișează strategii în genul celor de mai sus fermierii de la noi. Dacă li se propun astfel de strategii, se blochează! Au o viziune limitată, în cea mai mare parte doar la trei-patru culturi(grâu, porumb, floarea-soarelui obligatoriu și ocazional vreo altă cultură). De asemeni, nu au nici pic de viziune spre export! Iar când spun export, spun marfă procesată cât de cât! Am încercat să le prezint linii tehnologice de procesare, automatizate….. Slabe șanse de a-și găsi atracție! Știți ce cred eu? Fermierii noștri nu au viziune asupra exportului pentru că guvernanții noștri nu au viziune asupra dezvoltării țării. Există o legătură între cele două „viziuni”. Dau un exemplu: merge un om politic din guvern(nu nominalizez pentru că e universal valabil la noi) într-o altă țară și-l vedem că face orice(joacă basket, face shoping, se tratează, participă la întâlniri de tot felul ), nimic pentru promovarea economiei naționale. Eu le-aș lega la toţi roșii de gât, castraveți, fructele noastre dulci, struguri în loc de cravate etc pentru a le promova. Iar dacă merg la o recepție neapărat să ceară ca vinul de la masă să fie Zghihară de la Huși, un vin excepțional și mai puțin cunoscut străinilor. Dacă se îmbracă cu costume românești atunci își fac datoria dar dacă îi văd îmbrăcaţi în haine americane, chiar de-s luxoase, ăştia nu-s buni de miniştri pentru noi. Ăştia fac promovare greșită și să stea acasă. Iubesc globalizarea însă numai dacă suntem și noi în rând cu lumea. Într-un final globalizarea înseamnă că poporul meu e influențat din exterior dar și că noi influențăm în afară. Globalizare nu înseamnă ca noi să stăm cuminți și să fim globalizați pentru că asta înseamnă să fim desființați ca neam. Lăsăm să vină alții cu produse la noi în măsura în care și noi mergem cu produse pe la alții. Îmi plac balanțele corecte!

Totuși, revin la export, cred că orice efort spre a crește exportul merită atenție. Exportul necesită însă investiții în depozite, în procesare, în mijloace de transport etc. Exportul necesită ceva cunoștințe de marketing. Exportul poate ar necesita asocierea producătorilor în cooperative. Vedem că asocierile se produc greu la noi. Există multă reticență în acest sens, fie ca o remanență din perioada când am distrus CAP-urile, fie datorită fricii că unii vor fura și alții vor fi furați. Cum poate fi depășită această reticență? Prin creșterea cererii de produse pe seama , bineînțeles și a exportului. Rămân la părerea că cine va căpăta viziune spre export acela se va dezvolta și va rămâne pe piață. Guvernul poate înlesni exportul creând infrastructură  de transport și făcând intrarea pe anumite piețe.  Aud la știri că investitorii străini nu vin la noi pentru că nu avem infrastructură de transport. Foarte adevărat! Dar știrea trece pe lângă urechea românului pentru că nu înțelege cu ce este el afectat! Corect este să spunem că da, tu române ce vrei să devii întreprinzător nu vei prospera niciodată pentru că guvernele nu fac ceea ce trebuie: nu se preocupă suficient de infrastructura de transport! Aşa că să fim vigilenţi la programele de guvernare, la programele din campaniile electorale, şi dacă nu-şi respectă promisiunile, să-i taxăm! Nu-i lăsăm la guvernare dacă ne păcălesc! Prea i-am lăsat de capul lor! Prea ne-am lăsat duşi cu vorba! Dar nu se mai poate aşa, râde Europa de noi!

Cei ce doriți să vă dezvoltați accesând fonduri nerambursabile ne puteți contacta la mobil 0761130399, email duplicomgrup@yahoo.com sau pe facebook: https://www.facebook.com/duplicomgrup.

de Popa Ionel

Nu poți fi uman fără a fi responsabil!

Ionel POPA

„Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima.”

Terenţiu în Andria (166 î.Hr.)

Pe seama migranților sirieni s-au spus foarte multe și se vor mai spune pentru că fenomenul nu e sfârșit nici pe departe. Procesul odată declanșat, e din ce în ce mai greu de controlat și numai Dumnezeu știe ce va urma. Liderii europeni sunt puși în încurcătură. Se produc tensiuni între statele UE pe seama concepțiilor asupra fenomenului. Statele care nu acceptă migranți sunt acuzate și sunt arătate cu degetul, chiar amenințate cu măsuri pecuniare pe seama fondurilor structurale. Se uită faptul că Uniunea Europeană e creată pentru a susține statele aderante și popoarele aferente și nu pentru a susține populații din afara UE. Strategia UE nu include măsuri pentru Siria și alte state problemă de pe glob, ci măsuri pentru Germania, Franța…..România și toate celelalte state până la 28. Am văzut câte condiții trebuie îndeplinite pentru aderare și cât de mult s-a discutat pe tema că România și Bulgaria au aderat prea devreme etc. În schimb, așa dintr-o dată Germania începe a iubi migranții și fără a ține seama de opinia celorlalți parteneri din UE declanșează nebunia. Ce vină ar putea avea state ca România și Bulgaria, dar și altele care nu reușesc să-și țină propria populație în țară, pentru această criză și pentru faptul că nu sunt dispuse să primească migranți? Înseamnă de fapt, multă iresponsabilitate din partea celor ce au declanșat criza. Se discută foarte mult despre umanitate, că nu am da dovadă de umanitate față de aceste populații. Părerea mea e că nu putem discuta de umanitate fără a alătura și ceea ce numim responsabilitate. Dacă ești părinte și ai copii, responsabilitatea în ceea ce privește umanitatea este asupra propriilor odorașe, apoi față de cei din afara familiei. Dacă ai părinți, grija nr. 1 e față de proprii părinții apoi față de alți bătrâni din afara familiei. Mergând mai departe cu raționamentul, dacă ești politician, responsabilitatea nr. 1 o ai față de propriul popor care te-a ales, apoi față de alte populații. De aia este ales un anumit politician. Dacă ne ridicăm la nivel de țară, apoi atunci responsabilitatea nr. 1 este față de propria țară cu bune și cu rele,apoi față de alte state. O țară care și-a stabilit o strategie și abia se străduie să-și găsească calea, ce rost are să-i mai pui ceva în cârcă pe care nu se știe dacă o va putea duce? De altfel, vedem că până și migranții nu vor România pentru că sunt bine informații despre cum stau treburile la noi. Responsabilitatea devine cu atât mai mare cu cât acele populații au o cu totul altă cultură, o altă religie cu care creștinismul a dus multe lupte. A integra o familie de musulmani e una, dar a integra populații de mii de musulmani, e cu totul altceva. Și totuși, observăm la noi în țară opinii în favoarea preluării de migranți. Ca să fiu sincer, nu mă deranjează dacă premierul sau parlamentarii noștri de la Strasbourg se exprimă favorabil în această chestiune deoarece ei știu că migranții nu vor la noi și pentru imaginea României dă bine să ne arătăm umani. Am punctat în defavoarea Ungariei, de exemplu. Cu toate că modul cum procedează Ungaria nu e deloc ilegal, fiecare stat poate să-și apere integritatea după cum crede de cuviință. Nu a adus Ungaria migranții la graniță ca să aibă vreo vină.Constituția lor le este favorabilă și nu e obligată ca stat să facă concesii de la aplicarea legii.

Mă deranjează însă opinii de genul celei exprimate de d-na Alina Mungiu-Pippidi care „ne urechește tare”. Ea emite următoarea afirmație: „Primim câți refugiați trebuie. Nu vă e rușine?” Adică ne face nerușinați pe cei ce avem altă opinie. Analizând argumentația dumneaei, de fapt ea ne trage un semnal! Anume că dacă primim migranți, peste câțiva ani, chiar dacă vom crede că s-au integrat, ne vor face nerușinați! Familia d-nei Pippidi a fost primită ca refugiată în Regatul României. Ca răsplată, ne face nerușinați. Ba mai mult, mai spune un lucru:„ Mă consolez cu Angela Merkel: dacă nu mă mutam în Germania nu știu dacă ajungeam să trăiesc sub guvernarea cuiva de care să nu-mi fie rușine, dimpotrivă. ” Iaca ce înseamnă să primești refugiați și să-i integrezi! Niciodată nu vor deveni români autentici! Pe ei nu-i interesează niciodată sufletul poporului român, mereu vor fi gata de plecare pe alte plaiuri unde cred că-i mai bine, pentru că odată dezrădăcinați, nu mai au țară cu adevărat. Opinii în favoarea primirii de migranți observăm la cei ce nu sunt români pur-sânge, ci la cei care sunt venetici, ei sau familiile lor. Personal mă bucură că există un curent atât de puternic împotriva eventualilor imigranți, pentru că în puține cazuri românii dau dovadă de unire. De această dată îi vedem uniți și cred că politicienii vor ține cont de opinia generală a poporului dacă nu vor sinucidere politică. Și asta e valabil și în problema moscheii. Poporul nu o vrea și cu asta basta! Ce-i așa greu de înțeles? Nu știu care sunt interesele d-lui Ponta și tendința domniei sale de a face tot felul de concesii Turciei. Or fi interese personale sau poate chiar sunt interese naționale. Însă trebuie să aibă mare grijă pentru că nici dumnealui nu-și poate permite să treacă peste voința poporului. Și dacă poporul este dispus să-i ierte multe, chiar și încălcările de lege din dosarele instrumentate de DNA, nu cred că-i vor ierta acțiunile ce aduc atingere sufletului de român. Concentrarea premierului, a guvernului în totalitatea sa, ar trebui să fie asupra măsurilor ca România să recupereze decalajul față de statele din Vest. Concentrarea să fie pe infrastructură, care să creeze premise pentru dezvoltare industrială, care să creeze premise pentru creșterea exporturilor, mai ales că România are un potențial imens! Concentrarea să fie pe sistemul de educație care se află într-un puternic proces de degradare.Să aibă grijă de oamenii de știință, de tinerii cu talente care părăsesc România și profesează pentru alte state iar noi ducem o lipsă acută de medici, de profesioniști. Bineînțeles, concentrarea să fie pe sistemul de sănătate și pe problematica socială complexă de la noi. La multe lucruri ar trebui să se concentreze Guvernul și dacă ăstea vor merge bine, românii, care au un suflet mare, vor integra și refugiați. Dar nu acum, nu în aceste condiții.

de Popa Ionel

Vizită de documentare în Spania

Consultant ing. Ionel POPA

Cine se miră de faptul că românii din diaspora nu iubesc politicienii din țară înseamnă că nu a ieșit niciodată în afară. Spun asta pentru că cine merge în afară și vede, doar vede infrastructura din țările din Vest, greu poate să-și suprime sentimentul de dezgust față de cei ce au fost la putere în România și care au făcut ca țara noastră să rămână așa mult în urmă. Două zile în Spania, într-o zonă cu mari constrângeri naturale cu influență asupra agriculturii, e suficient pentru a realiza că atunci când există voință, planificare și seriozitate, orice obstacol poate fi învins. Am plecat în Spania cu scopul de  a identifica tehnologii ce s-ar putea aplica și la noi. Dar am obținut mult mai mult. Pe lângă faptul că am identificat câteva tehnologii cu reală aplicabilitate la noi, aveam să descopăr ce înseamnă mentalitatea de a fi performant. Gazda noastră a fost o companie multinațională cu arie largă de preocupări. Vicepreședintele companiei, d-ul Manuel Rocas, chiar ne-a spus că ei „au declanșat a treia revoluție industrială bazată pe tehnologii prietenoase cu mediul”.

D-ul Manuel Rocas, vicepreședinte Renovalia

D-ul Manuel Rocas, vicepreședinte Renovalia

De fapt, compania Renovalia se ocupă cu identificarea de tehnologii de producere energie regenerabilă fiind unul din marii jucători la nivel planetar în domeniul energiei eoliene și fotovoltaice. Dar au preocupări însemnate în domeniul automatizării fluxurilor tehnologice în diferite industrii, din care noi aveam să vedem pe viu o mică parte. Astfel am putut vizita o fabrică de cașcaval complet automatizată cu o producție de 50000 litri lapte/zi.

12030831_411333959063379_229558206_n

Nu e o capacitate fantastic de mare pentru că ei au în portofoliu o unitate mult mai mare, cu o productie de 1 milion litri de lapte/zi. Dar eu am dorit să vizitez o unitate mai mică, mai ușor de implementat în România. Și întradevăr am fost deosebit de încântat de cele văzute. Ca impresia să fie și mai puternică, am vizitat și fabrica ce confecționează instalațiile și echipamentele din fabricile industriei agro-alimentare din zonă. De asemeni, a fost o încântare.

DSCN4277

O altă unitate vizitată a fost o fabrică de cisterne pentru transport produse alimentare sau petroliere și rezervoare pentru industria alimentară.

DSCN4207

Unitatea produce peste 60% din producția Spaniei în domeniu, mare parte pentru export. Am vizitat un monstru de fabrică de nutrețuri concentrate, cea mai mare din Spania, complet automatizată, 8-10 angajați și cu o producție de 78 tiruri pe zi.

DSCN4222

DSCN4229

Am putut vizita și trei parcuri fotovoltaice cu diverse capacități de producție, dintre care unul experimental,unde am putut vedea pe viu preocupările lor în domeniul cercetării-dezvoltării.

DSCN4295

De asemeni, am vizitat și un sistem de irigații pentru o livadă cu alimentare de la un sistem fotovoltaic. Investiția nu este prea mare dacă luăm în calcul impactul secetei din România asupra culturilor care se manifestă an de an. D-ul Manuel Rocas s-a arătat convins că ăsta e viitorul. Sistemele clasice de irigației înseamnă consum mare de energie, înseamnă consum mare de apă și deseori impact negativ asupra solului, pe termen lung. Sistemele de irigație prin picurare au multe avantaje odată implementate.

DSCN4261

Și am văzut pe viu acest lucru.

Impact puternic asupra noastră a avut importanță acordată infrastructurii de irigații. Practic, solul din regiune este nefavorabil dezvoltării agriculturii fiind un sol bogat în ……pietriș. De asemeni, seceta se manifestă an de an. Și atunci infrastructura de irigații permite obținerea unor producții de 17-25 mii kg struguri/ha.

DSCN4271

Împreună cu d-ul senator Mihai Niță, vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură în Senatul României și prietenul Alex Berbecaru care ne-a fost traducător

De asemeni, am văzut mari suprafețe plantate cu livezi – portocale, lămâi, migdale etc.

DSCN4322

Peste tot irigații. Și infrastructura este completată cu o rețea puternică de autostrăzi. Pentru că atunci când ai supraproducție, trebuie să te gândești la export. Iar export înseamnă rețele de transport.

Ne-am întors în România cu gândul că și noi ar trebui să declanșăm o revoluție, adevărata revoluție, anume să punem seriozitatea pe primul plan pentru că dacă nu devenim performanți, nu putem ține pasul cu celelalte țări din UE. Deja vedem cum Germania se supără că noi, țările ajutate, suntem lipsiți de umanitate în criza refugiaților. Eu zic că nu suntem lipsiți de umanitate ci mai degrabă ne omoară gândul că dacă nu ne descurcăm așa purtându-ne doar nouă de grijă, ce ne vom face în eventualitatea că va trebui să integrăm câteva zeci de mii de musulmani? Cum să fii uman când vedem atâta lipsă de umanitate în acțiunile și comportamentele celor ce ne conduc? Cum să fim umani când zilnic ni se oferă exemple de corupție unele de-a dreptul monstruoase? E greu să fii uman când mare parte din populație e asistată social. Așa că să ne ierte Europa. Și totuși, am putea declanșa și noi revoluția bunului simț…. Să ne punem pe treabă și să recuperăm decalajul față de celelalte țări din Europa. Ce spuneți stimați politicieni?

de Popa Ionel

Noul PNDR, primele concluzii

Ionel POPA

Au trecut câteva luni de la demararea noului PNDR și constatăm că la unele măsuri interesul pare scăzut cel puțin după numărul de proiecte depuse . Iată care era stadiul depunerilor la data de 28.08.2015:

Submăsura Proiecte depuse
Nr. Valoare
Submăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” 125 54,166,907
Submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” 0 0
Submăsura 4.2 „Sprijin pentru investiţii în procesarea/ marketingul  produselor agricole” 0 0
Submăsura 4.2a „Investiţii în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol” 0 0
Submăsura 4.3 „Investiţii  pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice – irigații” 0 0
Submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” 1,111 47,350,000
Submăsura 6.2 „Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale” 47 2,690,000
Submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” 13 195,000
Submăsura 6.4 „Investiţii în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” 9 1,390,538
Submăsura 19.1 „Sprijin pregătitor pentru dezvoltarea strategiilor de dezvoltare locală” 180 2,433,614
TOTAL 1,485 108,226,059

La prima vedere lucrurile nu stau chiar bine mai ales la sub-măsurile 4.1, 4.1a, 4.2, 4.3, 6.2, 6.3, 6.4. De ce această situație mai ales că sunt și unele simplificări la elaborarea și depunerea cererilor de finanțare, în sensul că unele documente nu mai sunt cerute în această fază?

Condițiile prevăzute în ghidurile de finanțare sunt greu de îndeplinit. Cei care ați urmărit derularea vechiului PNDR ați auzit probabil de ceea ce înseamnă „condiții artificiale”, ca o cauză pentru care unii beneficiari au dat banii înapoi. De aceea, mulți solicitanți nu-și mai asumă riscuri.Condițiile trebuie îndeplinite cu rigoare maximă. Iar unele din acestea sunt ciudate pentru că lasă impresia că nu s-a ținut cont de realitățile din România. De exemplu, obligativitatea ca solicitantul să aibă terenul fie în proprietate fie în arendă pe minim 10 ani. Ori această prevedere coroborată cu prevederile noului Cod Civil prin care nu se mai pot întocmi contracte de arendă pentru terenuri pentru care nu e clar stabilit proprietarul,împiedică mulți fermieri să depună proiecte pe submăsurile 4.1, 4.1a, 6.1 și 6.3. Ni s-au promis de către d-ul ministru Daniel Constantin unele clarificări la cele de mai sus, însă acestea nu au apărut și noul PNDR bate pasul pe loc. Așa cum pentru sprijinul pe suprafață ce se acordă prin APIA s-a găsit soluția prin acceptarea la plată și a suprafețelor administrate de fermieri „sub alte forme” decât proprietatea sau arenda, la fel sperăm că se vor găsi soluții și pentru accesarea fondurilor din PNDR, mai ales că e mare nevoie de acestea. Îmi exprim încrederea că MADR știe ce face menținând condițiile inițiale, însă nu știu dacă vor fi iertați dacă fermierii nu vor putea accesa fonduri nerambursabile.  

O observație critică o am și pentru criteriul 1 de selecție la sub-măsurile 6.2 și 6.4, respectiv Principiul diversificării activității agricole a fermelor existente către activități neagricole. Se punctează firmele care au derulat activități agricole cel puțin 12 luni înaintea depunerii cererii de finanțare. Nu văd cum unele activități ar fi putea fi legate de agricultură. De exemplu, serviciile sanitare sau activitățile de producție în mediul rural. Agroturismul poate că ar avea legătură cu agricultura dar turismul în pensiuni iarăși nu se poate completa cu agricultura.

Activitatea de agricultură se poate combina cu cea de procesare de produse agricole. Dar nu văd de ce un cabinet de stomatologie sau medicină umană ar trebui punctat mai puțin pentru că  nu a derulat activități agricole înainte. Cred că trebuie regândit acest sistem de punctaj. După cum cred că activitățile de producție ar trebui punctate indiferent că fac parte din categoria celor cu potențial de creștere mai ales când creează locuri de muncă.  

Referire la noile Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați, pare să fie o soluție foarte bună la achiziția bunurilor(utilaje, echipamente) folosind Baza de date AFIR. Însă procedura on-line cu minim două oferte conforme nu pare să ușureze procesul de achiziție, din contră. Și asta din câteva motive:

-Marea majoritate a solicitanților se află pentru prima dată în postura de a organiza achiziții publice. De aceea, din start sunt obligați să apeleze la firme de consultanță.

-Mare parte din lucrări au valori până în 100.000 euro și nu sunt atractive pentru firmele mari de construcții care au compartimente specializate de achiziții publice și care sunt capabile să pregătească oferte. Cele mai multe firme sunt mici și nu au cunoștințele necesare de a pregăti și depune oferte conforme pentru acest tip de procedură. Ba uită să semneze o pagină din ofertă, ba uită să scaneze un document cum ar fi Certificatul de înregistrare al firmei etc și ofertele devin neconforme, procedurile reluându-se în dauna solicitanților sau beneficiarilor.

De aceea, consider că ar trebui procedat conform OUG nr.34/2006 la lucrări, adică atunci când valoarea estimată a contractului de achiziție publică de lucrări e sub 100.000 euro să se aplice procedura de achiziție directă. La valori peste 100.000 euro atunci se poate apela la sistemul on-line.

Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com

de Popa Ionel

Avantajele culturilor în spații protejate

„Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” Albert Einstein

Sub-măsura 4.1 – „Investiții în ferme” din cadrul PNDR 2014-2020 va fi relansată anul acesta într-un format cumva deosebit față de cum am fost obișnuiți. Am prezentat noutatea în materialul pe care îl găsiți la adresa: https://popaionel68.com/2021/03/21/finantari-pentru-dezvoltare-rurala-ultimele-noutati/  . Eu zic că merită să se facă toate eforturile pentru îndeplinirea tuturor condițiilor de eligibilitate pentru că în aceste vremuri este imposibil aproape a se găsi finanțări pentru investiții în agricultură. Cu atât mai mult pentru fermierii sub 40 ani care primesc 20% procent în plus nerambursabil sau cei din zonele așa zis „defavorizate” care de asemeni, primesc 20% nerambursabil în plus. Situația cea mai fericită e pentru cei ce îndeplinesc ambele condiții care pot ajunge la 90% nerambursabil.

Una din măsurile pozitive pregătite de AFIR pentru buna derulare a PNDR îl reprezintă punerea la dispoziția solicitanților a proiectelor-tip. Trebuie spus de la început că aceste proiecte sunt pentru a inspira solicitanții, pentru a-i lumina asupra documentațiilor ce trebuiesc întocmite. Pentru proiectul propriu-zis de finanțare e nevoie de implicarea unei echipe de specialiști în proiectare și consultanță, de la caz la caz.

Având în vedere că așa zisa „zonă defavorizată” pentru România e de fapt, zona afectată de secetă, analizând toate proiectele-tip unul poate fi benefic pentru orice fermier. Este vorba de proiectul „Fermă de legume în spații protejate”, suprafața acestuia diferind de la caz la caz, funcție de dorința de implicare a solicitanților. Argumentele în favoarea unui astfel de proiect sunt următoarele:

  1. Cererea de legume e mare(tendința e de creștere a consumului pe cap de locuitor 151,1kg/cap de locuitor în 2001 la 230 kg/cap de locuitor în prezent)  și neacoperită de producția internă, de aceea pe piață întâlnim multe produse din import(importurile de legume s-au dublat în ultimii 5 ani).
  2. Producătorii interni sunt concentrați în anumite zone geografice cum ar fi de exemplu, Dăbuleni-județul Dolj și Matca-județul Galați. Mai sunt producători interni și în alte zone dar care nu sunt semnificativi. Aprovizionarea din cele două zone este costisitoare.
  3. Producția în spații protejate nu mai depinde așa mult de condițiile meteo. Vedem cum în acest an culturile vegetale din câmp au fost afectate de secetă și acum fermierii afectați stau la mila statului așteptând să fie despăgubiți. Afectați sunt și crescătorii de animale care întâmpină probleme în aprovizionarea cu furaje. Costurile vor crește pe unitatea de produs. Mulți fermieri pot ajunge la faliment în condițiile unui an secetos.
  4. Fluxul de încasări poate fi mult îmbunătățit dacă orice fermier are și o producție în spații protejate deoarece poate vinde marfă în orice lună a anului.
  5. Predictibilitatea recoltelor e mult mai mare.
  6. Productivitatea recoltei este mult mai mare față de culturile în câmp.
  7. Adaptarea la cerințele pieții e mai bună, în spații protejate putându-se opta pentru minim 3 culturi pe an, funcție de cerințele concrete.
  8. Amplasarea investiției se poate face pe diverse tipuri de sol, putându-se veni cu pământ de împrumut.
  9. Dacă nu există sursă de curent electric se poate apela la o sursă alternativă, cea mai bună fiind amplasarea de panouri fotovoltaice.
  10. Proiectul include și achiziția utilajelor necesare pregătirii terenului, utilaje de manipulare a laditelor cu legume (transpaleti manuali),echipamente pentru desfacerea producției (cântar).
  11. Culturile sunt ușor de supravegheat și de păzit față de culturile în câmp.
  12. Necesită suprafețe mici de teren față de culturile vegetale, știind fiind că e din ce în ce mai greu de găsit suprafețe de luat în arendă.
  13. Piața potențială este mare. Putem vinde la distanță produse ambalate.
  14. Strategia de marketing se poate baza pe marketingul online, pe crearea unui brand și promovarea acestuia și a produselor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Există și unele dezavantaje, din care enumerăm:

  1. Costuri la înființare-de aceea promovăm accesarea de fonduri nerambursabile
  2. Existența unei surse de apă-dacă nu există, se apelează la construcția unui puț, investiția fiind eligibilă din FEADR.
  3. Marfa e perisabilă și necesită desfacere ritmică, costurile de stocare fiind mari.

Această prezentare necesită JavaScript.

De departe avantajele predomină și acest sector merită toată atenția. Dar încă nu am reușit să înțeleg de ce fermierii nu îmbrățișează sectorul. E un fel de sado-masochism să faci agricultură an de an sub spectrul condițiilor meteo mai ales în zonele cu precipitații medii multianuale scăzute. Einstein spunea că  „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”  Oricât ar fi cineva pasionat de tractoare și culturile în câmp, trebuie să înțeleagă că obținerea de profit merită atenția primordială și apoi producția. Veniturile certe an de an scapă fermierul de bănci și-i permite să se gândească mai mult la marketing. În plus, culturile în spații protejate permit o diversificare a producției, permit acumularea de experiență (know-how), inovație etc. Pentru tineri, mai ales cei cu studii horticole domeniul e mult mai incitant.Iată mai jos o imagine preluată de pe Google cu zona Almeira, Spania în care putem observa suprafața imensă ocupată de culturile protejate(peste 65000 ha!!!).

Almeira

Să nu ne mirăm că întâlnim legume din Spania prin supermarketurile noastre! Și Spania e o țară cu un climat mult mai secetos ca al nostru! Tocmai de aceea, s-au concentrat pe culturile în spații protejate umplând supermarketurile din întreaga lume!

Toți cei interesați de această măsură ne pot cere sprijinul, atât pentru servicii de consultanță cât și pentru servicii de proiectare.

Consultant ing. Ionel POPA, S.C. DUPLICOM GRUP S.R.L.

Mobil 0761130399, email: duplicomgrup@yahoo.com, https://www.facebook.com/duplicomgrup

de Popa Ionel

Despre norocul de a fi român

Ionel Popa

„România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni.” Petre Carp (1918)

Una dintre poveștile cu tâlc ce m-a captivat de la prima citire este următoarea:

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însă calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”

***

Tâlcul poveștii este acela că viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.

Când vedem ce se întâmplă în această perioadă în lume, parcă-mi vine să spun: ce bine că sunt român și trăiesc în România! Și spun asta nu pentru că ar curge lapte și miere pe la noi. Dar măcar avem o oarecare liniște. Faptul că România e săracă devine deodată un avantaj.

În Evul Mediu statele românești nu au devenit pașalâc turcesc bineînțeles pentru că i-am bătut pe turci, ar spune naționaliștii! Dar dacă întrebăm istoricii, ne vor spune că în sărăcia noastră nici nu prea eram atractivi. Așa că turcii au zis că dacă plătim un oarecare tribut să fim lăsați în sărăcia noastră. Și așa am traversat istoria până acum.

Cu timpul însă am devenit mai atractivi și chiar dacă nu am fost cuceriți ca stat, resursele de pe teritoriul nostru au devenit atractive ba pentru fanarioți, turci, evrei, unguri, ruși etc. Aceștia au pătruns în viețile românilor cumpărând terenuri, păduri etc. Iar noi românii a trebuit să slugărim la ei. Cu timpul ne-am mai „scuturat” de astfel de intruși, ce-i drept un merit l-a avut și comunismul care i-a înspăimântat și luat de goană.

În această perioadă vedem că grupuri mari de imigranți se îndreaptă către Europa, către acea Europă bogată. Noi suntem avantajați că nu prea suntem atractivi pentru aceștia. Și nu e rău deloc că lucrurile stau așa pentru că imigranții pe care îi vedem în presă par periculoși. României, care abia se ridică din coada Europei, nu-i trebuie în acest moment un astfel de balast.

Mai trag un semnal de alarmă. S-ar părea că terenurile noastre devin tot mai atrăgătoare pentru străini, oricare ar fi ei. Observăm cum bieții țărani sunt păcăliți și sunt lăsați fără terenuri.

Iată însă că tranzacțiile nu se pot derula cum ar dori cei din afară pentru că există un impediment. E vorba de faptul că pentru multe suprafețe  nu e clarificat regimul juridic al acestora(mai pe înțelesul tuturor, nu-s dezbătute moștenirile).  La prima vedere și ținând cont și de precizările APIA, de precizările din ghidurile de finanțare din noul PNDR, am zice că suntem dezavantajați. Nu se pot accesa fonduri nerambursabile de către fermierii ce dețin în administrare terenuri pentru care nu se pot încheia contracte de arendă(o prostie ministerială pe care mi-e greu s-o înțeleg).  Dar aprofundând un pic lucrurile, vedem că asta se constituie ca un avantaj pentru bieții țărani români care habar nu au ce se întâmplă cu ei.

Personal, dacă aș avea o putere aș merge din casă în casă pentru a lămuri țăranii să nu-și vândă terenul sau dacă e să-l dea, măcar să preia legea răzășească ca înstrăinarea să se facă în răzeșie și nu către străini. Deocamdată proprietatea privată românească nu e consolidată așa cum ar trebui. Ba, din contră, acte în regulă mai degrabă au străinii ce au achiziționat terenuri în perioada asta de haos. Ai noștri încă dețin terenuri pentru care nu pot dovedi proprietatea. De aceea, eu cred că ONG-urile ar trebui să se implice în a lămuri asupra importanței de a nu înstrăina terenurile. Guvernul nu poate oficial spune acest lucru, nu are voie. Poate că nici să prelungească perioada în care străinii să nu poate lua terenuri nu le-a fost la îndemână. Însă noi, societatea civilă, care înțelegem ce se întâmplă, avem datoria de a informa cetățenii corect asupra consecințelor ce ar putea decurge. Totodată și fermierii ar trebui să lase egoismul deoparte și să devină mult mai uniți. Personal nu aș avea emoții dacă ar cumpăra străinii terenuri în condițiile în care aș vedea că fermierii noștri sunt uniți atunci când au interese comune. Dar momentan nu văd acest lucru. Asocierea în cooperative se desfășoară prea lent astfel că produsele românești nu se impun pe piața internă, nu mai zic de export!

Îmi mențin totuși optimismul cu care am început expunerea și trag speranța că românii în înțelepciunea lor vor ști ce să facă cu terenurile. Iar cei din diasporă în condițiile unei Europe ce devine din ce în ce mai aglomerată, vor face cale întoarsă spre țară pentru că nicăieri nu poți fi mai fericit ca acasă.